Decizia civilă nr. 1004/2013. Contencios administrativ. Contestație la executare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
cod operator 4204
Dosar nr. _
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1004/R
Ședința publică din 25 Octombrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE A. C. O.
J. ecător V. I.
J. ecător S. O.
G. ier C. M. C.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta-contestatoare
D. M. PRIN A. F. P. B. M. cu sediul în B. M., A. S. nr.2A împotriva sentinței civile nr.11369 din_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare în contradictoriu cu intimatul T. G., cu domiciliul ales la Cabinet av. Rizea Aurelia în B. M., str.Transilvaniei nr.6/5, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, verificând actele dosarului, constatând că procedura de citare este legal îndeplinită, precum și faptul că recurenta-contestatoare a solicitat judecarea cauzei și în lipsă în conformitate cu art.242 alin.2 Cod procedură civilă, reține cauza în pronunțare.
T.
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 11369 pronunțată la data de 0_ Judecătoria Baia Mare a respins contestația la executare formulată de contestatoarea A.
F. P. B. M. în contradictoriu cu intimatul T. G. .
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că prin încheierea instanței în baza art. 371 indice 1 și 2 C.proc.civilă s-a încuviințat executarea silită a titlului executoriu - sentință civilă dată de Tribunalul Maramureș și Decizia civilă dată de Curtea de Apel C., încuviințare solicitată
printr-o cerere efectuată de executorul judecătoresc la cererea creditorului- intimat.
S-a constatat că executorul judecătoresc nu a efectuat în plus nici un act de executare silită împotriva debitoarei în afară de somația ce a fost comunicată contestatoarei.
Față de art. 2 și art. 5 din OG nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii, executorul judecătoresc nu a mai continuat executarea silită astfel că debitorul nu este în pericol de a fi executat.
Tot în temeiul dispozițiilor OG nr. 22/2002 stabilirea în beneficiul debitorului a termenului de 6 luni nu doar că nu împiedică formularea unei cereri de executare silită, ci presupune o asemenea cerere drept condiție prealabilă a emiterii somației.
Astfel, cererea de suspendare a executării silite s-a apreciat că nu este întemeiată, așa cum s-a arătat, debitorul nefiind în pericol de a fi executat.
În ceea ce privește cheltuielile ocazionate cu executarea, art. 371 ind.7 C.pr.civilă arată că nu sunt în sarcina debitorului urmărit, acesta fiind obligat și la suportarea cheltuielilor de executare.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs contestatoarea D.G.F.P. M. prin A.F.P. B. M. solicitând modificarea hotărârii în sensul admiterii contestației.
În motivarea cererii de recurs s-a arătat că potrivit art. 371 ind.1 C.pr.civilă obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie. Doar în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită.
Astfel, intimatul trebuia să se adreseze organului fiscal de la domiciliul fiscal în vederea încasării creanței stabilite prin titlul executoriu, astfel cum prevede Ordinul MFP nr. 1899 din_ pentru aprobarea procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal. Acesta nu a făcut dovada că s-a adresat mai întâi organului fiscal pentru restituirea creanței stabilite prin titlu executoriu sau că s-a depășit termenul de 45 de zile pentru soluționarea cererii de restituire, astfel încât, creditorul să fi fost pus în situația să procedeze la executarea creanței sale pe calea silită.
Recurgând la procedura executării silite ca urmare a titlului executoriu pe care îl deține, creditorul a urmărit în realitate generarea de noi cheltuieli în sarcina organului fiscal.
Potrivit art. 2 din OG nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii: "Dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen
curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului";. De asemenea, conform art. 3 din OG nr.22/2002 creditorul are posibilitatea promovării executării silite împotriva debitorului numai dacă acesta din urmă nu respectă termenul de plată prevăzut de lege, iar, în ce privește restituirea dobânzii, organul fiscal trebuie să procedeze conform legii, adică cu respectarea Ordinului MFP nr. 1899/2004.
Atât cheltuielile de onorariu avocat în faza de executare silită, cât și cheltuielile onorariu executor nu sunt cheltuieli necesare și utile, reprezentând mai degrabă cheltuieli voluptorii făcute de creditor, mizând pe efectul juridic al actului de executare și nu pe necesitatea emiterii lui. Tocmai pentru că intimatul creditor este reprezentat de un avocat s-a apreciat că nu poate fi admis faptul că se ignoră procedura de restituire a taxei prevăzute de actele normative invocate, cauzând astfel alte cheltuieli de executare ce ar urma să fie suportate tot din bugetul de stat.
În drept au fost invocate disp.art. 304 ind.1 C.pr.civilă, art. 304 pct.8 și
pct.9.
Intimatul T. G. nu a formulat întâmpinare în cauză.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor invocate, a
înscrisurilor de la dosar, tribunalul reține următoarele:
Executarea silită a fost pornită împotriva contestatoarei în temeiul unor hotărâri judecătorești irevocabile, care au fost pronunțate în contradictoriu cu aceasta, fiindu-i deci opozabile.
Contestatoarei-recurente îi revine obligația de a restitui creditorului său sumele de bani încasate necuvenit, la care se adaugă dobândă și cheltuieli de judecată ocazionate de purtarea procesului.
Deși recurenta invocă prevederile art. 371 ind.1 C.pr.civilă nu face dovada că a întreprins demersuri pentru a-și executa de bunăvoie obligația stabilită prin titlu executoriu.
Invocarea dispozițiilor Ordinului MFP nr. 1899/2004 nu reprezintă un argument. Posibilitatea satisfacerii creanței prin înregistrarea unei cereri adresate de creditor organului fiscal nu înlătură dreptul acestuia de a obține executarea titlului pe calea demersului executării silite.
Sunt nefondate susținerile recurentei privitoare la plata dobânzii întrucât instanța de judecată a statuat asupra acesteia în mod irevocabil. Cât privește cheltuielile de executare atâta timp cât executarea silită este legală, cheltuielile ocazionate de această procedură apar ca fiind justificate.
Pentru aceste considerente tribunalul va înlătura criticile aduse de recurentă sentinței atacate pe care o va menține ca fiind temeinică și legală. Recursul este privit ca nefondat și respins ca atare, potrivit art. 312 alin.1 C.pr.civilă, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatoarea Direcția Generală a F. P. M., cu sediul în B. M., A. S. nr. 2A contra sentinței civile nr.11369/_ a Judecătoriei, județul M. .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de azi 25 Octombrie 2013.
Președinte, A. C. O. | J. ecător, V. I. | J. ecător, S. O. |
G. ier, C. M. C. |
Red. / S.O. - _
Tred. C.C. /_ - ex.2
J. ecător la fond:U. V.
