Decizia civilă nr. 360/2013. Contencios administrativ. Contestație la executare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI A. SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 360/R/2013
Ședința publică de la 20 Martie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE A. R.
Judecător L. -A. C. Judecător R. M. Grefier L. B.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către recurentul S. C. împotriva sentinței civile nr.11265 din_ pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca privind și pe intimat A. -A. F. P. A M. -N., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în cauză, lipsă părțile Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 13 martie 2013, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
T. UL
Prin sentința civilă nr.11265 din_ pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca, a fost respinsă contestația la executare formulată de contestatorul S. C.
, cu domiciliul în C. -N., str.Ciucaș, nr.1, ap.48, jud.C., cu domiciliul procesual ales la sediul profesional al Societății civile de avocați S. ,Țico și Asociații, situat în C. -N., str.D., nr.6, ap.4, jud.C., în contradictoriu cu intimata C. de
de S. a J. C., cu sediul în C. -N., str.C. nr.5, jud.C., privind anularea formelor de executare silită începute în dosar de executare nr.10500/_
, precum și anularea titlului executoriu nr.10500/_, ca neîntemeiată. Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele :
Prin Deciziile de impunere din oficiu nr.321851/1 din_ și nr.321851/2 din_ (f.28-29), intimata a stabilit că S. C. datorează pentru perioada 2006-2011 cu titlu de contribuții suma de 51154 lei și accesorii în sumă de 40975 lei, contribuțiile fiind stabilite în raport de veniturile din profesii liberale astfel cu acestea au fost comunicate intimatei de către A. în baza Protocolului nr.P5282/_ și 95896/_ .
Deciziile de impunere au fost comunicate contestatorului la data de_, astfel cum rezultă din borderoul de comunicare a scrisorilor recomandate existent la f.30,31 din dosar.
Deoarece contestatorul nu a achitat debitul datorat la FNUASS, intimata a emis titlul executoriu nr.10500/_ și somația cu același număr pentru suma de 99801 lei reprezentând contribuții și accesorii, ce au fost comunicate contestatorului la data de_ (f.23,25,26).
Cu privire la primul motiv invocat de contestator și anume lipsa temeiului legal al titlului executoriu, instanța reține că acesta exercită o profesie liberală, fiind avocat în cadrul Societății civile de avocați S., Țico și Asociații C. N., iar potrivit susținerilor acestuia, necontestate de intimată, nu a încheiat cu intimata contract de asigurări sociale de sănătate și nu a virat contribuția la FNUASS.
FNUASS este un fond special care se constituie și se utilizează potrivit Legii nr.95/2006, constituirea acestuia făcându-se din contribuția pentru asigurări sociale de sănătate, suportate de asigurați.
S. ul național de asigurări sociale de sănătate este un sistem obligatoriu și nu facultativ, astfel că toate persoanele prevăzute de lege au obligația să contribuie la constituirea acestui fond, obligația de plată născându-se la data realizării veniturilor și nu în virtutea contractului de asigurare.
Articolul 213 alin.4 din Legea nr.95/2006 stipulează că persoanele care nu au calitatea de asigurat fără plata contribuției ( persoanele prevăzute în alin.1 și 2) au obligația să se asigure în condițiile art.211 din Legea nr.95/2006 și să plătească contribuția la asigurările sociale de sănătate.
Potrivit art.215 din legea nr.95/2006 obligația virării contribuției se aplică și pentru persoanele care exercită profesii liberale.
Cum contestatorul exercită o astfel de profesie, acestuia îi revine obligația să contribuie la constituirea fondului unic național de asigurări sociale de sănătate, prin virarea contribuției, indiferent că are sau nu încheiat contract de asigurare.
Cu privire la cel de-al doilea motiv al contestației la executare, în sensul că demararea executării silite s-a făcut cu nerespectarea prevederilor art.110 din OG nr.92/2003, instanța reține că, potrivit textului de lege invocat, colectarea creanțelor fiscale se face în temeiul unui titlu de creanță sau al uni titlu executoriu după caz, titlul de creanță fiind actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmite de organele competente sau de persoanele îndreptățite, potrivit legii.
Contrar susținerilor contestatorului, în cauză intimata a făcut dovada că executarea silită a fost demarată în baza unui titlu de creanță care a devenit titlu executoriu prin ajungerea la scadență.
În acest sens, așa cum s-a arătat intimata a emis la data de_ două decizii de impunere privitoare la contribuție și la accesorii și care, potrivit art.110 din OG nr.92/2003 au caracterul unor titluri de creanță.
Trebuie de menționat de asemenea că, potrivit art.35 din Ordinul nr.617/2007, pentru obligațiile de plată față de fond ale persoanelor fizice care se asigură pe bază de contract de asigurare, altele decât cele pentru colectarea
veniturilor se face de A., titlu de creanță îl constituie, după caz, declarația prevăzută la art.32 alin.(4), decizia de impunere emisă de organul competent al CAS, precum și hotărârile judecătorești privind debite datorate fondului.
Drept urmare, deciziile de impunere emise de organele competente ale CAS reprezintă titluri de creanță, acestea devenind titluri executorii la data la care creanța fiscală este scadentă, astfel cum prevăd dispozițiile art.141 alin.2 din OG nr.92/2003.
Așa fiind, în mod corect intimata a demarat executarea silită împotriva contestatorului, având la bază o decizie de impunere care a devenit titlu executoriu la data la care creanța a ajuns la scadență.
Cu privire la prescripția dreptului de a solicita executarea silită pentru sumele aferente anului 2006, instanța reține că, potrivit art.131 din Codul de procedură fiscală " Dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept.";
În cauza de față cursul prescripției a început la data de 1 ianuarie 2007, fiind vorba de anul următor celui în care s-a născut creanța, iar executarea silită a fost demarată în luna ianuarie 2011, înăuntrul termenului de prescripție de 5 ani prevăzut de art.131 din OG nr.92/2003.
De altfel, pe calea contestației la executare poate fi contestată doar prescripția executării și nicidecum prescripția dreptului de a solicita executarea silită.
În considerarea motivelor de fapt și de drept enunțate, în temeiul art.172 din codul de procedură fiscală instanța a respins contestația la executare ca neîntemeiată.
Fără cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs în termen legal contestatorul C. S., solicitând admiterea acestuia, modificarea în tot a sentinței civile recurate în sensul admiterii contestației la executare, anularea titlului executoriu nr. 10500/_ și a actelor de executare, în principal iar în secundar modificarea în parte a sentinței civile recurate în sensul constatării prescripției dreptului de a cere executarea silită cu privire la sumele reprezentând cota de contribuții la bugetul asigurărilor de sănătate aferente anului 2006.
În motivarea recursului declarat s-a arătat în esență că deciziile de impunere nu au fost comunicate contestatorului, fiind încălcate astfel dispozițiile art.434 din OG nr. 92/2003. S-a mai arătat că titlul executoriu nr. 10500/_ este lipsit de temei legal întrucât între recurent și CAS C. nu a existat nici un contract prin care primul se obligă să plătească vreo asigurare. În plus s-a mai arătat că în cauză a intervenit prescripția sumelor reprezentând cote de contribuții la bugetul asigurărilor de sănătate aferente anului 2006, termenul de 5 ani fiind împlinit la data de_ .
Intimata CAS C. nu a depus în cauză întâmpinare.
Analizând recursul declarat pe baza actelor de la dosarul cauzei și a dispozițiilor legale incidente, tribunalul reține următoarele :
Prin sentința civilă recurată instanța de fond a apreciat legal și temeinic că este neîntemeiată contestația la executare formulată de către contestatorul C. S.
, motivele invocate în susținerea acesteia, aceleași cu cele invocate și în fața instanței de recurs, au fost corect analizate și soluționate de instanța de fond, motivarea acesteia fiind însușită de instanța de recurs.
Astfel, potrivit OUG nr.150/2002 privind organizarea și funcționarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, prin art.8 alin.1 Obligația virării contribuției pentru asigurările sociale de sănătate revine persoanei juridice sau fizice care angajează persoane pe baza de contract individual de munca sau în baza unui statut special prevăzut de lege, precum și persoanelor fizice, după caz.
Persoanele juridice sau fizice la care își desfășoară activitatea asigurații sunt obligate sa depună lunar la casele de asigurări alese în mod liber de asigurați declarații nominale privind obligațiile ce le revin fata de fond și dovada plății contribuțiilor.
Prevederile alin. (1) și (2) se aplica și persoanelor care exercita profesii liberale sau celor care sunt autorizate, potrivit legii, sa desfășoare activități independente.
Ulterior Legea nr.95/2006 consacră participarea obligatorie la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru formarea fondului național unic de asigurări de sănătate. Obligația virării potrivit actului normativ arătat revine și persoanelor fizice care exercită profesii liberare sau celor care sunt autorizate să desfășoare activități independente (art.215). În acest caz contribuția lunară se stabilește sub forma unei cote care se aplică asupra veniturilor realizate.
Din conținutul actelor normative arătate reiese că persoanele care exercită profesii liberare respectiv persoanele autorizate să desfășoare activități independente au obligația să depună declarații privind obligațiile la FNUASS și a plății contribuției aferente veniturilor independent de încheierea unui contract.
Recurentul face parte din categoria persoanelor ce desfășoară activitate independentă context în care în mod corect intimata prin actele contestate a reținut incidența art.51 din OUG nr.150/2002 a dispozițiilor Legii nr.95/2006, ale OG nr.92/2003 respectiv plata contribuției către fondul unic al asigurărilor de sănătate.
Recurentul a realizat venituri impozabile din desfășurarea unei activități libere care se supun impozitului pe venit și avea obligația legală de a plăti o contribuție lunară către fondul național unic de asigurări sociale de sănătate în forma unei cote procentuale care se aplică asupra veniturilor impozabile . Astfel avea obligația de a depune și declarațiile prevăzute atât de OG nr.92/2003 și art. 215 din Legea nr.95/2006. Această obligație de a depune declarații nu a fost îndeplinită iar stabilirea obligațiilor sale fiscale în această materie s-a realizat printr- o decizie de impunere emisă din oficiu de către organul fiscal în temeiul art.83 alin.4 din OG nr.92/2003. Ori în condițiile Legii ce reglementează sistemul de asigurări de sănătate chiar dacă recurentul nu ar fi beneficiat în mod voluntar de asigurările de sănătate ar fi avut obligația de a contribui la sistemul național de asigurări de sănătate indiferent de opțiunea acestuia de a nu accesa sistemul public de sănătate. În plus drepturile și obligațiile asigurărilor sunt stabilite anual prin
contractul cadru așa cum prevede Legea nr.95/2006 art.257. Acestea sunt aduse la cunoștința asiguraților prin publicarea în monitorul oficial atât a contractului cadru cât și a normelor metodologice de aplicare a acestuia . Ca atare necunoașterea caracterului exigibil al acestei creanțe bugetare de la data realizării veniturilor asupra cărora se calculează ar contravine principiului nemo censetur ignorare lege. Obligația de plată se naște de la data realizării venitului și nu în virtutea contractului de asigurare. Așadar nu se poate reține că intimatul ar fi ținut numai la plata datoriei principale ci si la plata accesoriilor.
T. ul nu validează apărarea recurentului potrivit căreia nu datorează contribuția întrucât nu ar avea calitatea de asigurat dat fiind ca nu a încheiat un contract. Calitatea de asigurat se dobândește în condițiile Legii - a plății contribuției nu în virtutea unui contract.
În ceea ce privește prescripția dreptului de a cere executarea silită, tribunalul reține că Deciziile de impunere din oficiu nr.321851/1 din_ și nr.321851/2 din_ prin care s-a stabilit că recurentul S. C. datorează pentru perioada 2006-2011 cu titlu de contribuții suma de 51154 lei și accesorii în sumă de 40975 lei, contribuțiile fiind stabilite în raport de veniturile din profesii liberale, au fost emise anterior datei de_, data împlinirii termenului de 5 ani prev. de art. 131 al.1 din Og nr. 92/2003 respectiv comunicate acestuia, conform înscrisului depus la fila 31, dosar fond.
Așadar, față de cele arătate în temeiul art.312 C.pr.civ., tribunalul va respinge recursul si va menține in tot sentința recurată.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul C. S., cu domiciliul în C. -N.
, str.Ciucaș, nr.1, ap.48, jud.C., cu domiciliul procesual ales la sediul profesional al Societății civile de avocați S. ,Țico și Asociații, situat în C. -N., str.D., nr.6, ap.4, jud.C., împotriva sentinței civile nr.11265 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Martie 2013.
Președinte, A. R. | Judecător, L. -A. C. | Judecător, R. M. |
Grefier, L. B. |
