Decizia civilă nr. 1037/2013. Contencios administrativ. Contestație la executare
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1037/2013
Ședința publică de la 02 Octombrie 2013
Completul compus din:
P. I. P.
Judecător A. -L. I. Judecător L. F. Grefier C. T.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii în recursul formulat de recurent
C. DE A. C., PRIN P. V. M. împotriva sentinței civile nr. 14553/_ pronunțată de Judecătoria C. N. în dosar nr._ privind
și pe intimat S. (M. ) F. T., intimat B. M. M., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de_ când părtile prezente au pus concluzii conform încheierii din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Prin Sentința civilă nr. 14553/_ pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca în dosar nr._ s-a admis în parte contestația la executare formulată de contestatoarea C. de Apel C. în contradictoriu cu intimata
(M. ) F. T., s-a anulat în parte somația de executare emisă în data de_ comunicată contestatoarei în dosarul execuțional nr. 624/2011 al BEJ M. M., în privința titlurilor executorii reprezentate de sentința civilă nr. 2978/2009 pronunțată de Tribunalul Cluj și de decizia civilă nr. 348/R/2010 a Curții de Apel C. și a fost respinsă contestația la executare, ca neîntemeiată.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Creditoarea intimată deține împotriva debitorului contestator următoarele titluri executorii:
sentința civilă nr. 973/2009 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul_ având ca obiect plata drepturilor salariale reprezentând sporul de 50% din indemnizația brută lunară începând cu data de_ și în continuare și decizia civilă nr. 2841/R/2009 pronunțată în recurs de către C. de Apel C., fără afectarea drepturilor recunoscute intimatei prin prima sentință
sentința civilă nr. 1583/_ pronunțată de către Tribunalul Cluj în dosarul nr._ și decizia civilă nr. 1117/R/_ pronunțată de către C. de Apel C. în recurs și prin care intimatei i-a fost recunoscut dreptul la plata sumei reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% aferent perioadei _
-_, sume actualizate și indexate la data plății
sentința civilă nr. 2342/_ pronunțată de către Tribunalul Cluj în dosarul nr._ având ca obiect plata despăgubirilor echivalente cu diferențele salariale reprezentând sporul de confidențialitate de 15% din salariul de bază începând cu luna august 2004 la zi și pentru viitor, sume reactualizate cu rata inflației și decizia civilă nr. 1046/R/2008 și 1542/R/2009 pronunțate în recurs de către C. de Apel C., fără afectarea drepturilor recunoscute intimatei prin prima sentință
sentința civilă nr. 57/D/_ pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul_ având ca obiect plata drepturilor salariale reprezentând sporul de 50% din indemnizația brută lunară începând cu data de_ și până în_, și decizia civilă nr. 1197/R/_ pronunțată în recurs de către C. de Apel C., fără afectarea drepturilor recunoscute intimatei prin prima sentință, Sentința civilă nr. 2978/_ pronunțată de către Tribunalul Cluj în dosarul nr._ și Decizia civilă nr. 348/R/2010 pronunțată de către C. de Apel în recurs nu au ca obiect drepturi recunoscute în favoarea intimatei creditoare S. (M. ) F. T., aceste hotărâri judecătorești privind alți creditori.
Prin încheierea civilă nr. 13437/_ pronunțată de către Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._ s-a dispus încuviințarea executării silite în privința tuturor titlurilor executorii mai sus expuse. Drept urmare, în data de_ a fost întocmit procesul verbal de cheltuieli și au fost comunicate contestatorului și celorlalți debitori somațiile de executare. În data de_, executorul judecătoresc a întocmit procesul verbal de constatare refuz de continuare a executării silite și de constatare a suspendării executării silite potrivit OUG nr. 71/2009, comunicat contestatorului în data de_ și intimatei în data de_ . Potrivit actelor aflate la dosar, acest proces verbal nu este contestat de către intimata creditoare.
Împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.
S-a reținut invocarea de către contestator a trei aspecte, neregularități în cadrul procedurii executării silite, și anume: demararea procedurii executării silite cu nerespectarea prevederilor OUG nr. 71/2009, punerea în executare a unor titluri executorii care nu o vizează pe creditoarea intimată și calculul incorect al sumei pentru care s-a început executarea.
În privința primului aspect, instanța a constatat că potrivit art. 1 alin.
1 și 2 din O.U.G. nr. 71/2009, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011, ";(1) Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel: a) în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu; b) în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu; c) în anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu; d) în anul 2015 se plătește
25% din valoarea titlului executoriu; e) în anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu. (2) În cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice procedură de executare silită se suspendă de drept.";
S-a reținut că potrivit art. 20 din Constituția României, dispozițiile privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte. Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările
internaționale, cu excepția cazului în care Constituția și legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
S-a mai reținut că instanța europeană a admis faptul că dreptul de a sesiza un tribunal este doar unul dintre aspectele dreptului de acces la justiție, întrucât, în Cauza Ruianu contra României (2003), C. a reamintit că dreptul la justiție protejează în egală măsură și punerea în executare a hotărârilor judecătorești definitive și obligatorii, care, într-un stat care respectă preeminența dreptului, nu pot rămâne fără efect în defavoarea uneia din părți. Prin urmare, potrivit Curții, executarea unei hotărâri judecătorești nu poate fi împiedicată, anulată sau amânată pe o perioadă lungă de timp, conform jurisprudenței sale anterioare în cauzele Burdov contra R. iei (2002), Hornsby contra Greciei (1997).
Argumentele Curții europene au fost reluate și în cauza Șandor contra României (2005), în care s-a mai arătat că, dacă administrația, element al statului de drept, refuză sau omite să execute o hotărâre judecătorească ori întârzie în executarea acesteia, garanțiile art. 6 de care a beneficiat justițiabilul în fața instanțelor de judecată își pierd orice rațiune de a fi, nefiind oportun de a cere unei persoane, care în urma unei proceduri judiciare a obținut o creanță împotriva statului, să recurgă la procedura executării silite pentru a obține satisfacție.
De asemenea, în cauza Sabin P. escu contra României (2004), cauza Virgil I. contra României (2005), C. a reluat aceste considerente și asemănător cu cele reținute în cauza Șandor contra României și în aceste două s-a constatat încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, ca urmare a neexecutării unei hotărâri, apreciate ca fiind o ingerință în dreptul la respectarea bunurilor.
Posibilitatea de a suspenda temporar executarea silită a unor hotărâri civile este apreciată de către Curte ca fiind admisibilă, condițiile fiind însă ca suspendarea să fie fondată pe motive de ordine publică, iar intervalul de timp în care operează această suspendare să fie rezonabilă și proporțională cu motivele pe care o determină (Imobiliare Saffi contra Italiei, 1999).Totodată, s-a arătat că o întârziere în executarea unei hotărâri poate fi justificată de circumstanțe particulare, dar întârzierea nu poate avea drept consecință atingerea substanței dreptului protejat de art. 6 paragraful 1 din Convenție.
Este adevărat că dreptul la justiție nu este un drept absolut și că statului îi este recunoscută o oarecare marjă de apreciere, însă nu trebuie uitat că, în egală măsură în jurisprudența sa, instanța europeană a arătat că invocarea lipsei resurselor financiare nu poate constitui o cauză justificativă pentru neexecutarea unei hotărâri judecătorești într-un termen rezonabil (Cauza Burdov contra R. iei, 2005) și că orice fel de ingerință în drepturile persoanei garantate de Convenție trebuie să respecte un just echilibru între interesele statului și cele ale persoanelor vizate.
În speță, instanța de fond arată că intimata are titluri executorii încă din anul 2007, hotărârile judecătorești fiind executorii de la data pronunțării, având așadar un bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție (Șandor contra României, 2005). Conform înscrisurilor de la dosar, drepturile salariale actualizate cu indicele de inflație se ridică la un cuantum total de 33.330 lei, potrivit expertizei extrajudiciare efectuate de expert C. Aurelia, la data prezentei creditoarea încasând suma de 790 lei.
Instanța de fond a constatat că, în privința executării hotărârilor judecătorești având ca obiect drepturi salariale în favoarea personalului din sectorul bugetar, statul a intervenit cu reglementări derogatorii de la dreptul comun în materia executării hotărârilor judecătorești.
În acest sens, instanța de fond a constatat că prin Ordonanța de Guvern nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluționarea unor aspecte financiare în sistemul justiției s-a dispus ca plata sumelor de bani prevăzute în titlurile executorii emise până la intrarea în vigoare a acestui act normativ să se facă eșalonat, în termen de 18 luni de la intrarea în vigoare a acestui act normativ, modalitatea de eșalonare fiind lăsată în competența ministerelor justiției și a economiei și finanțelor și a autorităților din domeniul justiției. Astfel a avut loc prima eșalonare a sumelor cuprinse în titlul executoriu.
Prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, intrată în vigoare în data de_, s-a instituit cea de-a doua eșalonare a sumelor de bani cuprinse în titlurile executorii emise până în decembrie 2009, inclusiv cele care au făcut obiectul Ordonanței de Guvern nr. 75/2008 (art. 3), în sensul că în anul 2010 se vor plăti 34% din valoarea titlului executoriu, în anul 2011 un procent de 33%, iar în 2012 un alt procent de 33%. Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 71/2009 a fost modificată prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 45/2010 prin care s-a dispus a treia eșalonare în sensul că, aceleași titluri executorii emise până în decembrie 2009, urmau să se plătească, în anul 2012, un procent de 34%, în anul 2013, în procent de 33%, iar în anul 2014, în procent de 33%. O a patra eșalonare a sumelor cuprinse în titlurile executorii, de această dată, emise până în decembrie 2011, a fost dispusă odată cu modificarea aceleiași Ordonanțe de Urgență a Guvernului nr. 71/2009 prin Legea nr. 230/2011 prin care plata urmează să se efectueze în anul 2012, în procent de 5% din valoarea titlului executoriu, în anul 2013, în procent de 10%, în anul 2014, în procent de 25%, în anul 2015, în procent de 25%, iar în anul 2016, în procent de 35%.
Potrivit celor de mai sus, deși intimata creditoare este titulara unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile prin care instanțele au stabilit nerespectarea de către o instituție publică a statului (debitorii) a drepturilor sale salariale pentru munca prestată, dreptul acesteia la realizarea efectivă a creanței a făcut obiectul unei temporizări și eșalonări pe o perioadă totală (maximă) de cca. 9 ani, plățile fracționate fiind în prezent între 5 și 35 de procente.
O astfel de manieră de executare a obligației de plată, prin lege, poate fi primită dacă, așa cum s-a arătat mai sus, între scopul urmărit și mijloacele folosite există un raport de proporționalitate care să asigure totodată respectarea unui termen rezonabil al procesului civil (în care se include și faza executării) și faptul că dreptul creditoarei nu este atins în însăși substanța acestuia.
Instanța de fond a constatat că motivul pentru care legiuitorul a intervenit în executarea acestor titluri executorii este reprezentat, astfel cum rezultă din preambulul actelor normative, de dificultățile întâmpinate până în prezent în ceea ce privește executarea hotărârilor judecătorești având ca obiect drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, de influența substanțială asupra bugetului de stat pe anul 2009 pe care o are executarea, în condițiile dreptului comun, a titlurilor executorii emise anterior intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, de necesitatea instituirii unor reglementări speciale, cu aplicabilitate limitată în timp, privind executarea silită a hotărârilor judecătorești prin care au fost acordate anumite drepturi salariale pentru personalul din sectorul bugetar și de faptul că lipsa unei intervenții în această situație ar avea drept consecință imposibilitatea menținerii echilibrelor bugetare și în mod implicit nerespectarea angajamentelor interne și internaționale asumate de Guvernul României, inclusiv în ceea ce privește nivelul deficitului bugetar, luându-se totodată în considerare și faptul că aceste elemente vizează interesul general public și constituie situații de urgență și extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată. Așadar, nu se poate contesta că scopul urmărit de către legiuitor este unul de utilitate publică.
În ceea ce privește mijloacele folosite, instanța de fond a constatat că, fără putință de tăgadă, prin eșalonarea sumelor de bani statul beneficiază la rândul său amânări la plată care astfel pot facilita o mai bună politică bugetară cu un rezultat scontat, pe termen lung, favorabil întregii societăți. În acest context, instanța poate reține și faptul că titlurile executorii privind drepturile salariale ale personalului din sistemul bugetar sunt numeroase, devenind chiar un fenomen (de notorietate) care a justificat această intervenție a legiuitorului. Ceea ce nu se poate reține însă, în lipsa oricărei susțineri și în contextul caracterului excepțional a unor astfel de măsuri, este justificarea temporizării și a eșalonărilor de imposibilitatea luări altor măsuri, și, prin urmare, condiția ca aceste măsuri să fie necesare, iar aceasta în condițiile în care despre perioada în care urmează să se execute obligațiile, chiar și de acum încolo, nu se poate afirma că, în condiții obișnuite, este una rezonabilă, iar despre recuperarea restului din drepturile salariale în 5 ani și în mod fracționat nu s-ar putea susține că nu este o măsură aptă de a aduce dreptului o atingere în substanța sa prin fărâmițare excesivă, apreciată ca fiind astfel și prin raportare la perioada de timp în care creditoarea, în mod normal, ar fi trebuit să încaseze aceste drepturi salariale.
Instanța a constatat că statul nu apare ca fiind în măsură să confere nicio garanție de previzibilitate față de alte posibile eșalonări viitoare, lăsând astfel loc arbitrariului.
În fine, instanța de fond a constatat că din actele dosarului execuțional, cel puțin din cele efectuate până la data comunicării copiei certificate a acestuia către instanță, rezultă că executarea silită a fost suspendată în baza prevederilor legale invocate de contestator.
În contextul celor de mai sus, instanța de fond a apreciat că, prin măsurile legislative adoptate, în drepturile creditoarei s-a produs o ingerință din partea statului, ingerință care nu respectă un raport rezonabil de proporționalitate și care, prin aceasta, determină constatarea încălcării prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, cu consecința recunoașterii de către instanță a dreptului de a continua executarea silită și, implicit, a respingerii contestației la executare formulată de către C. de Apel Galați.
În privința aspectului legat de punerea în executare a unor titluri executorii prin care în favoarea creditoarei intimate nu a fost recunoscut nici un drept, instanța constată că susținerile contestatorului sunt întemeiate, așa cum s-a arătat mai sus, sentința civilă nr. 2978/_ pronunțată de către Tribunalul Cluj în dosarul nr._ și Decizia civilă nr. 348/R/2010 pronunțată de către C. de Apel în recurs nu au ca obiect drepturi recunoscute în favoarea intimatei creditoare S. (M. ) F. T.
, aceste hotărâri judecătorești privind alți creditori. Prin urmare, contestația formulată urmează a fi admisă în această privință, consecința fiind aceea a anulării în parte somația de executare emisă în data de_ comunicată contestatoarei în dosarul execuțional nr. 624/2011 al BEJ M. M., în privința titlurilor executorii reprezentate de sentința civilă nr. 2978/2009 pronunțată de Tribunalul Cluj și de decizia civilă nr. 348/R/2010 a Curții de Apel C. .
În privința aspectelor legate de cuantumul sumei pentru care s-a început executarea, instanța constată că suma calculată de către expertul contabil și pentru care s-a început executarea este de 33.330 lei și reprezintă suma actualizată până în noiembrie 2009, este inferioară celei rezultate din calculul prezentat de către contestator, prin raportare la aceeași dată de actualizare.
Recurenta C. de Apel C., a formulat recurs împotriva Sentinței civile nr.14553/_ pronunțată in dosarul nr._ al J. i C. -
N., solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și admiterea contestației la executare care face obiectul judecății în prezentul dosar.
S-a arătat că argumentul principal este acela că dispozițiile OUG nr. 71/2009 privitoare la eșalonarea plăților ar fi contrare art. 6 par. 1 din CEDO și art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la CEDO.
S-a apreciat că această concluzie este greșită și că greșit a reținut instanța de fond "că situația intimatei diferă... prin aceea că de la data pronunțării hotărârilor menționate... i s-a achitat o proporție de 0,012% nici măcar jumătate din proporția de 5% stabilită pentru anul 2012..." astfel că în cauză nu sunt aplicabile cele statuate de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 1533/2011, și că nu sunt relevante cele statuate de C. Europeană a Drepturilor Omului într-o situație foarte asemănătoare, iar măsurile luate prin dispozițiile menționatei ordonanțe de urgență nu respectă raportul rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul avut în vedere.
S-a arătat că în realitate, până la data pronunțării sentinței (_ ) creditoarei i s-au achitat sume în cele două tranșele trimestriale egale stabilite de Legea bugetului de stat nr. 293/2011, dispozițiile legale incidente nepermițând achitarea întregului procent de 5%, așa cum a considerat necesar instanța de fond. Ulterior pronunțării sentinței s-a mai achitat la data de_ o a treia tranșă.
Executarea silită continuată la cererea creditoarei intimate este nelegală deoarece deși are ca obiect drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de_, face abstracție de dispozițiile incidente din OUG nr. 71/2009, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011.
Analizând sentința recurată, instanța reține următoarele:
Instanța de fond a constatat că statul nu apare ca fiind în măsură să confere nicio garanție de previzibilitate față de alte posibile eșalonări viitoare,
lăsând astfel loc arbitrariului iar în cursul anului 2012 nu s-a plătit creditoarei întreaga sumă prevăzută în OUG nr. 71/2009.
Sentința civilă nr. 14553/_ pronunțată in dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N. este pronunțată cu greșita aplicare și interpretare a legii, instanța făcând o aplicare eronată în prezenta cauză a dispozițiilor art.1 din Protocolul 1 la CEDO și art.6 CEDO. Instanța a apreciat că executarea obligațiilor statului în prezenta cauză, respectiv existența a mai multor ani de când creditoarea deține un titlu executoriu constituie o încălcare a duratei rezonabile a procesului civil în cursul executării silite. De
asemenea, instanța de fond a apreciat în mod greșit că fărâmițarea excesivă a sumelor de bani rezultată din eșalonarea plății aduce atingere dreptului de proprietate al creditoarei.
Astfel, trebuie avut în vedere că în cuprinsul hotărârii Dumitru D. Dumitru și alții contra României, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 709/_, așadar ulterior pronunțării sentinței atacate, s-a reținut că din cauza gravei crize economice cu care România a început sa se confrunte începând cu anul 2009, masurile de eșalonare a plății drepturilor bănești recunoscute prin hotărâri judecătorești urmăreau un scop de utilitate publica. CEDO a constatat că, deși mecanismul de eșalonare instituit a suferit modificări, autoritățile statului l-au respectat, dând dovadă de diligenta in executarea hotărârilor judecătorești sus-menționate.
C. EDO a apreciat că plata eșalonată a sumelor de natura celor datorate intimatei nu poate fi considerata nerezonabila, astfel ca cererea a fost apreciată ca fiind in mod vadit nefondata si a fost respinsa in temeiul art. 35 § 3 lit. a) si art. 35 § 4 din Conventie.
În consecință, în lumina acestei hotărâri, devin eronate aprecierile instanței de fond conform cărora prevederile OUG nr. 71/2009 ar fi contrare art. 6 din Convenția EDO.
Sub aspectul proporționalității măsurii eșalonării cu scopul urmărit, CEDO s-a pronunțat de asemenea, reținând că acest criteriu este îndeplinit.
Din fișa de calcul de la fila 8 rezultă că până la data de_ intimatei i-au fost plătite sumele reprezentând 3,75 % din creanță, în trei tranșe, fiind așadar plătite primele trei tranșe reprezentând 5% din valoarea titlului executoriu, procent stabilit de art. 1 al. 1 lit. a) din OUG nr. 71/2009.
În consecință, în temeiul prevederilor art. 1 al. 2 din OUG nr. 71/2009 se impune a se constata că în cursul termenelor de executare stabilite de actul normativ menționat, executarea silită este suspendată, prin urmare toate actele de executare silită efectuate în această perioadă sunt lovite de nulitate.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 1 din OUG nr. 71/2009, art. 403 al. 1 C.pr.civ., art.312, art.304 pct.9 C.pr.civ., instanța va admite recursul declarat de recurenta C. de Apel C. în contradictoriu cu intimata S.
F. T. împotriva sentinței civile nr. 14553/_ pronunțată in dosarul nr._ al J. i C. -N., pe care o modifică, admite contestația la executare, anulează somația emisă de BEJ M. M. în dosarul execuțional nr. 624/2011, anulează celelalte acte de executare silită și executarea silită efectuate în dosarul execuțional nr. 624/2011 al BEJ M.
M. .
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta C. de Apel C. în contradictoriu cu intimata S. F. T. împotriva sentinței civile nr. 14553/_ pronunțată in dosarul nr._ al J. i C. -N., pe care o modifică, admite contestația la executare, anulează somația emisă de BEJ M. M. în dosarul execuțional nr. 624/2011, anulează celelalte acte de executare silită și executarea silită efectuate în dosarul execuțional nr. 624/2011 al BEJ M. M. .
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
P. | , | Judecător, | Judecător, | ||
I. | P. | A. | -L. | I. | L. F. |
Grefier
C. T.
Red.I.P.
Tehnored.VAM 2 ex.
