Decizia civilă nr. 7345/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ *
DECIZIA CIVILĂ NR. 7345/2013
Ședința publică din data de 19 Iunie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE F. T.
JUDECĂTOR D. M. JUDECĂTOR M. H. GREFIER D. C.
Pe rol soluționarea recursului declarat de pârâții P. M. | G. și P. | |
M. | G., împotriva sentinței civile nr. 3277 din data de _ | , pronunțată |
de Tribunalul Cluj, în dosarul nr._ *, în contradictoriu cu reclamanta SC
B. T. SA S., având ca obiect - contestație act administrativ fiscal.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de_, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 3.277 din_, pronunțată în dosarul nr. _
* al Tribunalului Cluj s-a admis acțiunea în contencios administrativ formulată și precizată de reclamanta SC B. T. SA S. G., în contradictoriu cu pârâții P. M. G. și P. M. G. - D.
O. li, în consecință, s-au anulat diferențele de impozit stabilite în sarcina reclamantei în baza art. 2 din OUG nr. 59/2010 și dispune restituirea sumei de 1974 lei încasată de pârâtă cu chitanțele din_ și_ cu dobânda
legală stabilită la data plății aferente.
Au fost obligați pârâții la cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că din chitanța nr.1002049/_ emisă de P. M. G. reiese că reclamanta SC B. T. SA S. a achitat suma de 4998 lei, reprezentând contravaloare taxe și impozite datorate către bugetul local.
Prin înștiințarea de plată nr.7159/_ emisă de P. M. G.
, reclamanta a fost înștiințată că în data de_ figurează în evidențele fiscale ale pârâtei cu suma de 1512 lei, reprezentând obligații bugetare.
Prin cererea nr.25/_, reclamanta a solicitat pârâtei anularea înștiințării de plată susmenționate, precum și datoria pe care o are în debit, deoarece și-a onorat obligațiile de plată față de bugetul local pentru anul fiscal 2010 cu chitanța nr.1002049/_ .
Prin răspunsul nr.7287/_ emisă de pârâtul Municipiul G., s-a comunicat reclamantei că solicitarea sa nu are temei legal și nu poate fi onorată, obligația de plată rămânând valabilă în temeiul OUG nr. 59/2010, acest fapt fiindu-i comunicat prin înștiințarea de plată în cauză.
Prin chitanța nr.3006348/_ emisă de P. Mun. G., reclamanta a achitat suma de 1814 lei, reprezentând rămășite și creanțe accesorii la taxa auto.
Invocând dispozițiile art. 255 din Codul fiscal (in vigoare la data efectuării plății de către reclamanta), tribunalul a apreciat ca reclamanta este îndreptățită sa beneficiate de această bonificație, la data modificărilor aduse Codului fiscal prin OUG nr.59/2010 reclamanta nu mai avea obligații față de pârâtă cu titlul de impozit pe clădiri și taxe auto pentru anul 2010.
Acesta este și înțelesul principiului certitudinii impunerii care filtrează în mod necesar acțiunea de interpretare a legilor și a normelor ce reglementează domeniul fiscalității.
Prin certitudinea impunerii, așa cum este definita in art.3 alin.1 lit.b, Cod fiscal se întelege elaborarea de norme juridice clare, care sa nu conducă la interpretări arbitrare, iar termenele, modalitatea si sumele de plata sa fie precis stabilite pentru fiecare plătitor, pentru ca acesta să poată înțelege sarcina fiscala, ca să poată orienta deciziile de management și cu privire la sarcinile fiscale.
Împotriva cestei sentințe, pârâții P. M. G. și P. M.
G. au declarat recurs
, solicitând admiterea acestuia și modificarea hotărârii recurate.
În motivarea recursului, pârâții au arătat că hotărârea pronunțată este netemeinică deoarece potrivit art. 249, 256 si 261 din Codul fiscal respectiv Legea nr. 571/2003, orice persoană care are în proprietate o clădire, un teren sau un autovehicul datorează un impozit anual plătit la serviciile de specialitate din cadrul autorităților locale, iar această obligație decurge din calitatea de proprietar al persoanei fizice sau juridice, calitate care nu dispare decât în momentul înstrăinării bunului mobil sau imobil din patrimoniul respectiv.
Invocând dispozițiile art. 255, 260 si 265 din Codul Fiscal, pârâtul menționează că impozitul se plătește anual în două rate egale până la 31 martie si 30 septembrie inclusiv, iar pentru plata cu anticipație a impozitului până la 31 martie se acorda o bonificație pana la 10% inclusiv stabilita prin HCL, de asemenea fiind stabilit în mod obligatoriu recalcularea impozitului în cazul unor modificări arătate la art.254(4), 259(4), 264(3), recalcularea care se operează începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care a fost finalizata modificarea.
Pârâții apreciază că in speță suntem în cazul unor modificări în calculul impozitelor stabilite printr-un act normativ, OUG nr. 59/2010, aplicabilitatea articolelor mai sus arătate fiind evidenta.
Apoi, pârâții consideră că principiul certitudinii impunerii stabilit prin art. 3 alin. 1 lit. b din Codul Fiscal își găsește aplicabilitatea si în cazul aplicării OUG ar. 59/2010 în cazul persoanelor care si-au achitat impozitul până in 31.03., deoarece acest act normativ conține norme juridice clare, care nu conduc la interpretări arbitrare, iar termenele, modalitatea si sumele de plata sunt precis stabilite pentru fiecare plătitor.
Reclamanta S.C. B. T. SA S.R.L. G. a depus întâmpinare
prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii recurate (f.14).
Analizând recursul formulat din perspectiva motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind fondat din următoarele considerente
:
Obligația de plată a impozitului este obligație legală, existența și cuantumul sumei datorate fiind stabilite de un act normativ cu caracter imperativ.
În privința nivelului impozitului pe mijloacele de transport pentru anul 2010 a fost stabilit, începând cu data de 1 iulie 2010, un alt cuantum decât cel existent anterior.
2
Actul normativ modificator, intrat în vigoare începând cu 1 iulie 2010, cuprinde dispoziții referitoare la obligația de plată a impozitului pe mijloacele auto pentru tot parcursul anului 2010, acest act normativ fiind aplicabil tuturor celor care dețin în proprietate mijloace de transport.
Sunt astfel relevante dispozițiile art. II și art. III din OUG nr. 59/2010, publicată în Monitorul Oficial nr. 442 din 30 iunie 2010, unde se arată:
"Art. II-(1) Pentru anul fiscal 2010, termenul de plată a diferențelor de impozit rezultate în urma aplicării prevederilor prezentei ordonanțe de urgență este 31 decembrie 2010.
(2) Persoanele fizice care achită integral până la data de 30 septembrie 2010 impozitele recalculate în urma aplicării prevederilor prezentei ordonanțe de urgență, pentru diferențele rezultate, beneficiază de bonificația stabilită prin hotărârile consiliilor locale adoptate pentru anul 2010.
Art. III- Prevederile prezentei ordonanțe de urgență se aplică începând cu 1 iulie 2010.";
Rezultă deci din conținutul art. II din OUG nr. 59/2010 că legiuitorul a tratat noul act normativ ca impunând o diferență de impozit pe mijloacele de transport, suplimentar față de cel stabilit la începutul anului 2010 și achitat, de altfel, de către reclamantă
Nu prezintă relevanță faptul achitării impozitului în cuantumul stabilit prin actul normativ anterior, atât timp cât modificarea legislativă intervenită cu data de 1 iulie 2010 se referă la o diferență de impozit pe mijloacele auto pentru anul 2010, suplimentară față de cel determinat la începutul anului.
În baza principiului legalității, reclamanta, în calitate de titulară a dreptului de proprietate față de un mijloc de transport, are obligația de a achita și diferențele de impozit pe mijloacele de transport, stabilite, în baza OUG nr. 59/2010, prin decizia de impunere atacată.
Curtea reține și împrejurarea că art. 254, art. 259 și art. 264 din C.fiscal prevede posibilitatea recalculării impozitelor asupra bunurilor supuse impozitării, în situația în care apar modificări cu privire la aspectele esențiale ce determină cuantumul impozitului, plata fiind datorată începând cu luna următoare celei în care a intervenit modificarea.
În consecință, față de cele menționate, în temeiul art. 304 pct. 9 C.pr.civ., se va admite recursul formulat și se va modifica hotărârea recurată în sensul că se va respinge acțiunea formulată de reclamanta S.C. B. T. SA S.R.L.
G. .
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de pârâții P. M. G. și P. M.
G. împotriva sentinței civile nr. 3.277 din_, pronunțată în dosarul nr._ * al Tribunalului Cluj, pe care o modifică în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta S.C. B. T. SA S.R.L. G. în contradictoriu cu
P. M. G. .
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 iunie 2013.
PREȘEDINTE,
F. T.
JUDECĂTOR,
D. M.
JUDECĂTOR,
M. H.
3
GREFIER,
pt.D. C. în c.odihnă, semnează Prim grefier,
M. LENA T.
Red.M.D./_ .
Dact.H.C./3 ex. Jud.fond: S.O. .
4
