Decizia civilă nr. 1022/2013. Anulare proces verbal de contravenție
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1022/2013
Ședința publică de la 25 Septembrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE I. P.
Judecător A. -L. I. Judecător L. F.
Grefier C. T.
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de recurent M. A. F. împotriva sentinței civile nr. 18819/_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosar nr._ privind și pe intimat M. C. N., DP L., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța în temeiul art. 159 indice 1 Cod procedură civilă și art. 34 alin. 2 din OG 2/2001 constată că este competentă în soluționarea prezentei cauze.
Recurenta a depus prin registratura instanței în data de_ un script din care
rezultă faptul că nu posedă permis de conducere, atașat depune adresa nr. 31252 din_ emisa de Instituția Prefectului Județului C., solicitând anularea procesului verbal de contravenție.
Intimatul M. C. -N. a depus prin registratura instanței în data de_ întâmpinare prin care solicită respingerea recursului si menținerea sentinței civile atacate, ca fiind temeinică și legală.
Cauza fiind în stare de judecată, instanța o reține în pronunțare.
T. UL
Prin sentința civilă nr. 18819/_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosar nr._, a fost respinsă plângerea formulata de petenta M. A. -F. domiciliata in
C. -N., C. M., nr.99 ap.31 împotriva procesului verbal de constatare si sancționare a contravenției nr. 20057 încheiat la data de_ de către M. C. -N., cu sediul in C. -
N., str.M. nr.1-3.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele :
Prin procesul verbal nr. 20057 încheiat la data de_, petenta a fost sancționata cu amendă contravențională în cuantum de 200 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută și sancționată de art. 10 din H.C.L. nr. 26/2010 reținându-se în sarcina acesteia că la data de_ ora 10,33, a staționat cu autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ pe domeniul public, str.P-ța Ștefan cel Mare nr.4, amenajat ca parcare cu plată, fără să aibă tichet sau abonament de parcare valabil (f. 4).
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța reține că acesta a fost încheiat cu
respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Lipsa martorului, invocata de către petenta, nu are relevanta întrucât procesul verbal a fost încheiat ulterior constatării contravenției, tocmai pentru a putea fi identificat contravenientul in baza de date, întrucât agentul constatator nu are obligația de a sta lângă o mașina parcata fără a fi achitata contravaloarea parcării pana când șoferul vinovat s-ar întoarce la mașina ( ceea ce poate dura ore). In același sens nu se poate comunica pe loc nici procesul verbal contravențional tocmai ca urmare a faptului ca agentul constatator nu cunoaște persoana vinovata si trebuie sa o identifice. Acesta este motivul pentru care se emite nota de constatare care rămâne pe parbriz, șoferul vinovat putând aduce la cunoștința organului constatator datele de identificare ale sale, cu atât mai mult in situația in care nu este si proprietarul autovehiculului. Susținerea petentei ca nu are permis de conducere rămâne la nivel de afirmație fără vreo dovada in acest sens. De altfel, nici nu are relevanta atâta timp cat
daca ar fi real, era in sarcina conducătorului auto de la acel moment, respectiv al comodatarului, vinovat de parcarea fără tichet, de a anunța intimatul ca el este cel vinovat de săvârșirea contravenției, in caz contrar intimatul nu are obligația de a verifica daca proprietarul mașinii are sau nu permis de conducere sau el este cel care a săvârșit contravenția, atâta timp cat a încheiat nota de constatare.
Întrucât în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanța a constatat că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Astfel este de observat si reținut ca petenta nu s-a prezentat pentru susținerea plângerii si nici nu a propus probe care sa dovedească o stare de fapt contrara celor reținute in procesul
verbal, susținerea acesteia fiind doar o încercare de a obține anularea procesului verbal si exonerarea de răspundere.
Cât privește individualizarea sancțiunii ce i-a fost aplicată petentei, instanța a reținut că potrivit art. 21 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându- se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale
contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal contestat.
În ceea ce privește cuantumul amenzii, respectiv 200 lei, instanța a apreciat că aceasta a fost aplicată în cuantumul stabilit de către legiuitor, sancțiunea fiind proporțională faptei săvârșite și gradului de pericol social., in mod deliberat fiind ocupat un loc de parcare cu plata si refuzând sa achite taxa aferenta parcării in detrimentul unei persoane care si-ar fi respectat obligațiile legale.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 34 O.G. nr. 2/2001, instanța a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petenta M. A. F. în contradictoriu cu intimatul M. C. -N. - DP COMUNITARĂ și a menținut procesul verbal de constatare a contravenției nr. 20057 încheiat la data de_ .
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs, în termen legal, petenta recurentă de recurent M. A. F., solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței civile recurate, cu consecința admiterii plângerii contravenționale, arătându-se în motivare că recurenta nu deține permis de conducere, ca atare nu putea fi subiect activ al contravenției.
Analizând recursul formulat pe baza actelor și lucrărilor dosarului, a motivelor de recurs invocate și din oficiu, prin prisma normelor și dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul reține că acesta este fondat, urmând a fi admis, pentru considerenlele ce urmează:
Astfel cum rezultă din ansamblul reglementării instituite prin OG 2/2001, răspunderea contravențională (care în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului este înrudită cu răspunderea penală) este guvernată de principiul personalității răspunderii contravenționale.
Desigur că, așa cum arată și intimata în cuprisnul întâmpinării depuse în fața instanței de fond, în măsura în care faptele contravenționale sunt constatate de agentul constatator ex propriis sensibus, actul constatator se bucură de o prezumție de legalitate și temeinicie, însă prezumția în discuție este numai una relativă, persoana sancționată având posibilitatea să răstoarne această prezumție prin administrare de probe. Aceasta este cu precădere situația în cazul în care agentul constatator a stabilit prin propriile simțuri doar fapta în materialitatea ei, nu și identitatea persoanei care se face vinovată de săvârșirea acesteia.
În speță, petenta a administrat în fața instanței de recurs dovada contrară celor constatate de funcționarul care a dresat procesul-verbal de contravenție (dovadă constând în adresa emisă de S. Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor- care atestă faptul că petenta-recurentă nu deține permis de conducere, ca atare, în lipsa stabilirii definitive a vinovăției sale penale pentru săvârșirea infracțiunii de conducere fără permis, ea nu putea fi subiect activ al contravenției care face obiectul judecății), dovadă care este cu atât mai mult admisibilă cu cât prin întâmpinarea depusă la dosarul instanței de fond se arată că intimata însăși a recurs la prezumții pentru a stabili persoana care s-ar face vinovată de săvârșirea faptei contravenționale.
T. ul constată însă că intimata a recurs la o prezumție simplă, stabilind că persoana care a condus autoturismul și l-a parcat în contra dispozițiilor legale este aceeași persoană cu proprietarul autovehiculului, deși avea posibilitatea legală de a afla identitatea persoanei care a condus autoturismul la data și la ora săvârșirii faptei prin purtarea corespondenței administrative cu proprietarul autoturismului. De altfel, din dispozițiile art. 39 din OUG
195/2002 transpare cu caracter de principiu necesitatea parcurgerii procedurii prealabile de identificare a persoanei fizice conducător auto, fiind instituită chiar răspunderea contravențională pentru necomunicarea datelor solicitate (art. 102 pct. 14, art. 105 pct. 10 din OUG 195/2002), cuantumul sancțiunii contravenționale fiind semnificativ mai ridicat față de contravenția de bază.
Față de cele expuse și întrucât petenta-recurentă a administrat dovada contrară celor reținute de agentul constatator, recursul declarat de petenta recurentă M. A. F. domiciliata in C. -N., C. M., nr.99 ap.31, împotriva sentinței civile nr. 18819 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., va fi admis, cu consecința modificării în întregime a hotărârii recurate, în sensul că se va admite plângerea contravențională și se va anula PV de contravenție nr. 20057/_ dresat de intimatul M. C. -N., DP L. .
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite recursul declarat de petenta recurentă M. A. F. domiciliata in C. -N.
, C. M., nr.99 ap.31, împotriva sentinței civile nr. 18819 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o modifică în întregime, în sensul că admite plângerea contravențională și anulează PV de contravenție nr. 20057/_ .
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 Septembrie 2013
Președinte, I. P. | Judecător, A. -L. I. | Judecător, L. F. |
Grefier, C. T. |
Red.L.F./C.B.
2 ex./_
Jud. fond: B. N.
