Decizia civilă nr. 947/2013. Anulare proces verbal de contravenție
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
cod operator 4204
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 947/R
Ședința publică din 11 Octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: V. P.
J. ecător N. B.
J. ecător V. F.
G. ier T. H.
S-a luat spre examinare - în vederea deliberării - recursul declarat de către recurentul-intimat I. DE P. AL J. M., cu sediul în B.
M., str. 22 D. nr. 37, județul M. împotriva sentinței civile nr. 2522 din data de 06 martie 2013 pronunțată de Judecătoria Baia Mare, în contradictoriu cu intimata T. A., cu domiciliul în comuna SUCIU DE SUS, sat. L. nr. 52, județul M., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție
Se constată că dezbaterea cauzei a avut loc în data de 04 octombrie 2013, când s-a dispus amânarea cauzei în pronunțare la data de azi, după deliberare pronunțându-se hotărârea de mai jos.
T.
Deliberând asupra cauzei de față, reține următoarele
:
Prin Sentința Civilă nr. 2522/2013 pronunțată în dosarul nr._ al
Judecătoriei B. M. s-a dispus admiterea plângerii formulată de petenta T. A. în contradictoriu cu intimatul I. de P. al J. M., împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor Seria CP nr. 3023917, întocmit în data de 05 noiembrie 2012 de un agent constatator din cadrul intimatului.
S-a dispus anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției Seria CP nr. 3023917, întocmit în data de 05 noiembrie 2012 de un agent constatator din cadrul intimatului.
S-a luat act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor seria C.P., nr.3023917, întocmit în data de 05 noiembrie 2012 de un agent constatator din cadrul intimatului, petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 280 lei, dispunându-se totodată împotriva acesteia și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile.
Pentru a se aplica această sancțiune, s-a reținut că au fost încălcate de petentă dispozițiile art. 135 lit. h din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, iar sancțiunile au fost aplicate potrivit art. 100 alin. 3 lit. b din
O.U.G. nr. 195/2002, fapta imputată fiind aceea a neacordării priorității de trecere pietonului Herman I. A. care se angajase regulamentar în traversarea străzii pe sensul său de mers, pe trecerea pentru pietoni marcată și semnalizată din dreptul localului PIZZA PLUS.
Potrivit art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța a verificat legalitatea și temeinicia procesului-verbal, și a hotărât asupra sancțiunii aplicate prin același act.
Sub aspectul legalității, instanța a reținut că procesul verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 16, 17 si 19 din O.G. nr. 2
/2001, cuprinzând toate mențiunile obligatorii indicate de aceste texte legale.
În consecință, în opinia instanței procesul verbal atacat a fost legal întocmit.
Referitor la temeinicie, instanța a reținut că agentul constatator a întocmit actul sancționator în urma activității desfășurate de acesta pe teren, fapta fiind constatată direct de acesta.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța urmează să purceadă la analiză din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului. Conform art.20 din Constituția României, textul convenției și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sunt încorporate în dreptul intern, având în același timp o forță juridică superioară legilor în materia drepturilor fundamentale ale omului prevăzute în normele legale interne.
Analizând criteriile stabilite pe cale jurisprudențială de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza LAUKO vs Slovacia, Anghel vs România), instanța a constatat că domeniul contravențional, astfel cum este reglementat prin norma cadru O.G. nr. 2/2001, poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art.6 paragraf 1 din CEDO, în latura sa penală.
Instanța, a reținut aplicabilitatea în speță a dispozițiile art.6 paragraf 1 CEDO, în mod evident este datoare să analizeze prevederile paragrafului 2 și 3 ale aceluiași articol, care instituie garanții procedurale specifice în domeniul penal.
Printre aceste garanții se numără și cea referitoare la obligativitatea respectării prezumției de nevinovăție.
Această prezumție privește atât atitudinea organelor judiciare față de săvârșirea cauzei cât și sarcina probei.
Referitor la procesul-verbal, instanța a reținut că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuia să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt.
În acest sens era de remarcat că în jurisprudența Curții s-a reținut în mod constant că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției.
Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței, Curtea a reținut ca prezumțiile sunt permise de Convenție dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei si prezervând drepturile apărării (paragr. 28).
Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal deși din probele administrate de "acuzare"; instanța nu poate fi convinsă de vinovăția
"acuzatului";, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Articolul în 135 lit. h din Regulamentul de aplicare a O.U.G. 195/2002- baza căreia a fost sancționată petenta prevede: "Conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere și în următoarele situații:[…] h) pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului";. Nerespectarea acestui text legal este sancționată de art. 100 alin. 3 lit. b din O.U.G. nr. 195/2002, sancțiunea ce urmează a fi aplicată fiind de 4 sau 5 puncte amendă.
Instanța a reținut, analizând textul de lege enunțat anterior, faptul că petenta era obligată să acorde prioritate oricărei persoane angajate în traversare în loc de trecere marcat și semnalizat corespunzător, în condițiile în care pietonul se află pe sensul său de deplasare.
Instanța a constatat că, în speța, intimatul a solicitat pentru dovedirea comiterii faptei imputate, administrarea probei cu persoana menționată în procesul verbal ca fiind cea căreia petenta nu i-a acordat prioritate de trecere, Herman I. A. .
Din declarația acesteia dată în mod nemijlocit în fața instanței(fila 28), a reieșit că în momentul în care s-a angajat în traversarea trecerii de pietoni, mașina prin fața căreia a trecut în fugă se afla deja pe trecerea de pietoni.
În atari condiții, în care pietonul a ales să efectueze traversare în fugă(aspect menționat și de către petentă în cuprinsul plângerii formulate) prin fața mașinii sale care deja se afla pe trecerea de pietoni, devin aplicabile normele ce reglementează circulația pe drumurile publice și anume cele referitoare la oprirea autovehiculului în condiții de siguranță.
În acest sens sunt prevederile art. 53 din Regulamentul de aplicare a
O.U.G. nr. 195/2002 aprobat prin HG nr. 1391/2006 care stabilesc: când
semnalul de culoare galbenă apare după semnalul de culoare verde, conducătorul vehiculului care se apropie de intersecție nu trebuie să treacă de locurile prevăzute la art. 52 alin. (2), cu excepția situației în care, la apariția semnalului, se află atât de aproape de acele locuri încât nu ar mai putea opri vehiculul în condiții de siguranță.
Dispoziții asemănătoare sunt prevăzute de art. 88 din același act normativ care arată: 1) Semnalele polițistului care dirijează circulația au următoarele semnificații: a) brațul ridicat vertical semnifică "atenție, oprire" pentru toți participanții la trafic care se apropie, cu excepția conducătorilor de vehicule care nu ar mai putea opri în condiții de siguranță.
Instanța consideră că aceste dispoziții sunt aplicabile prin analogie și în cazul opririi pentru acordarea priorității de trecere pietonilor, atunci când oprirea nu s-ar putea efectua în condiții de siguranță, iar în raport de probatoriul administrat, și în lipsa oricăror altor elemente privind poziționarea în trafic a pietonului și autovehiculului condus de petentă, reține că oprirea autovehiculului de către petentă care deja se afla pe trecerea de pietoni nu se putea face în condiții de siguranță, și putea avea consecințe grave asupra celorlalți participanți la trafic.
Având în vedere cele mai sus menționate și probatoriul administrat în cauză, reținând din evaluarea judiciară a acestuia că instanța nu poate fi convinsă de vinovăția "acuzatului";, dincolo de orice îndoială rezonabilă, în lipsa vinovăției neexistând contravenție și ca atare nefiind posibilă aplicarea unei sancțiuni, instanța, în baza dispozițiilor art.34 din O.G. nr.2/2001, a admis plângerea contravențională formulată de petentă, și în consecință, a dispus anularea procesului verbal de atacat.
Împotriva sentinței a declarat recurs intimata, solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii plângerii și a menținerii procesului verbal atacat.
Analizând recursul prin prisma prevederilor art. 304 și art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, T. reține următoarele:
Astfel cum reiese din declarația martorei audiate în fața primei instanțe și menționate în procesul verbal de contravenție atacat, la momentul la care pietonul a început traversarea, autoturismul petentei se afla deja pe trecerea de pietoni, sens în care în mod corect a apreciat prima instanță că procesul verbal nu îndeplinește condițiile de temeinicie.
Pe de altă parte prin cererea de recurs nu se indică nici un motiv de modificare sau de casare a hotărârii primei instanțe, fapt care, coroborat cu neidentificarea de către T. a unui motiv ce se poate analiza și din oficiu, va conduce la respingerea recursului conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
RESPINGE
ca nefondat recursul declarat de intimatul IPJ M. cu sediul în B. mare, str. 22 D. nr. 37, județul M. împotriva sentinței civile nr. 2522/2013 pronunțată de Judecătoria Baia Mare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 11 Octombrie 2013.
Președinte | J. ecător | J. ecător | |
P. V. | N. B. | V. | F. |
G. ier
T. H.
Red.V.F. / _
Tred. T.H. /_ - 2 ex
J. ecător fond: D. Ș.
