Decizia civilă nr. 1098/2013. Anulare proces verbal de contravenție
| Comentarii |
|
Cod operator de date cu caracter personal 3184 Dosar nr. _
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILA Nr. 1098/2013
Ședința publică de la 10 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. G. C.
Judecător I. N. B. Judecător S. T. Grefier Ani-L. C.
Pe rol fiind judecarea cauzei Contencios administrativ și fiscal privind recursul declarat de recurenta SC E. S. împotriva sentinței civile nr.10588/_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N. privind și pe intimatul I. DE P. AL J. C., S. DE I. F., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție .
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterea pe fondul cauzei a avut loc in ședința publica din_, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate in încheierea de ședință de la acea data si care face parte integranta din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Prin sentința civilă nr.10588/_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., a fost respinsă, ca neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de petenta S.C. E. S.R.L. cu sediul în loc. S., str. A. cel Bun, nr. 45B, parter. Jud. S. în contradictoriu cu intimatul I. DE P. AL J. C., cu sediul în mun. C. -N., str. Traian nr. 27, jud. C. și în consecință:
A fost menținut procesul verbal seria AP nr. 2015598 încheiat la data de_ de către organul constatator I.P.J. C. .
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a rețin ut următoarele :
Prin procesul verbal seria AP nr. 2015598 încheiat la data de_ de I. DE
P. AL J. C. - S. de Investigare a F., petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 25.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute și sancționate de art. 24 alin. 2 lit. a, art. 76 alin. 1 lit. a și art. 76 alin. 2 lit. a din H.G. 870/2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea si exploatarea jocurilor de noroc, reținându-se în sarcina acesteia că la data de_, ora 10:35, sala de jocuri situată în loc. C. -N., str. Aurel V. u, nr. 8, ap. 68, mediatizează activitatea de jocuri de noroc prin înscrierea denumirii "Las Vegas"; și alte înscrisuri, pe o suprafață vitrată peste limita de 6mp, precum și prin trei panouri luminoase peste limita legală.
Procesul verbal a fost semnat de un martor asistent ca urmare a refuzului împuternicitului petentei.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța a constatat că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Instanța a reținut că, situațiile în care lipsa anumitor mențiuni sau elemente din procesul verbal atrag nulitatea absolută a acestuia sunt expres și limitativ determinate de art. 17 din O.G. nr. 2/2001. De aceea, în celelalte cazuri, în care nu sunt îndeplinite anumite cerințe privind întocmirea procesului verbal, nulitatea procesului verbal nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea actului. În acest sens, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție în Decizia
R.I.L. nr. XXII/_ .
Astfel instanța arată că, în ceea ce privește susținerile petentei, în sensul că agentul constatator nu i-a adus la cunoștință reprezentantului petentei dreptul de a face obiecțiuni, acestea nu au fost dovedite, dar chiar și presupunând că aceste afirmații ar fi adevărate, petenta nu a făcut dovada unei vătămări, vătămare care de altfel nu poate fi reținută, întrucât eventualele obiecțiuni pot fi ridicate și expuse în fața instanței.
Sub aspectul celor invocate în raport de art. 19 O.G. nr. 2/2001, instanța nu poate decât să constate că reprezentantul intimatului a procedat conform acestor prevederi, respectiv în fața refuzului împuternicitului petentei de a semna procesul verbal, agentul constatator a identificat o persoana, pentru ca acesta în calitate de martor să ateste acest fapt. De altfel, instanța reține că, în primul rând, aceasta este și rațiunea normei stipulate art. 19 alin. 1 O.G. nr. 2/2001.
Întrucât în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanța de fond a constatat că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate
acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. G. v. România, hotărârea din 3 aprilie 2012).
Cu toate că petenta a contestat situația de fapt reținută în procesul-verbal, prin formularea de obiecțiuni, instanța arată că aceasta nu a dovedit netemeinicia observațiilor personale ale agentului constatator sau inexactitatea acestora și nici nu a prezentat o explicație rațională motivului pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia.
Mai mult, instanța arată că, agentul constatator a realizat o descriere suficientă a faptelor reținute în sarcina petentei, de natură a-i permite să efectueze o apreciere asupra gravității acesteia.
Astfel, instanța a arătat că nu se pot admite argumentele petentei legate de o insuficientă descriere a faptei, având în vedere că agentul constatator a consemnat starea de fapt de o manieră explicită, redând faptul că petenta "mediatizează activitatea de jocuri de noroc prin înscrierea denumirii "Las Vegas"; și alte înscrisuri, pe o suprafață vitrată peste limita de 6 mp, precum și prin trei panouri luminoase peste limita legală";, respectiv a indicat denumirea afișată de petentă, existența a trei panouri luminoase, toate fiind de natură să contureze o imagine de ansamblu în raport de care se poate aprecia gravitatea faptei.
Instanța a mai reținut, contrar celor invocate de petentă, că latura obiectivă a faptei a fost realizată în speță, prin faptul că, potrivit art. 24 alin. 2 lit. a H.G. nr. 870/2009
"organizatorii pot mediatiza activitatea desfășurată în următoarele condiții: să înscrie denumirea societății organizatoare, denumirea activității sau alte înscrisuri pe care organizatorii le consideră a fi relevante la intrarea în locația în care sunt exploatate jocurile de noroc, pe un panou sau pe o suprafață vitrată dispusă în spațiul aferent locației în limita a 6 mp";. Astfel, acest text se referă în mod expres nu numai la denumirea societății organizatoare sau denumirea activității, dar și alte înscrisuri considerate relevante, iar în cauză petenta mediatiza activitatea desfășurată prin înscrisuri relevante cum este cea descrisă în procesul verbal, "Las Vegas";, pe o suprafață de peste 6 mp, însoțită de panouri luminoase care de asemenea depășeau limita legală.
Totodată instanța a apreciat neîntemeiate apărările petentei privind faptul că spațiul în discuție nu-i aparține acesteia și este administrat de o altă societate. În acest sens, instanța subliniază că nu prezintă relevanță cui aparține acel spațiu sau cine îl administrează, cât timp petenta, în calitatea sa de organizator de jocuri de noroc are obligația de a se asigura că spațiul în care își desfășoară activitatea respectă dispozițiile legale, actul normativ referindu-se la organizatorii de jocuri de noroc.
Pe de altă parte mențiunea agentului constatator care s-a raportat la "sala de jocuri"; este corectă, deoarece în acest mod a desemnat persoana responsabilă, adică cea care organizează acest tip de jocuri, în speță, petenta.
Instanța a reținut că, procesul verbal contestat a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale, fiind legal și temeinic.
Cât privește individualizarea sancțiunii ce i-a fost aplicată petentei, instanța de fond reține că potrivit art. 21 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal contestat.
Instanța a apreciat că amendă de 25.000 lei a fost aplicată în cuantumul stabilit de către legiuitor, cu respectarea dispozițiilor legale anterior menționate, sancțiunea fiind proporțională faptelor săvârșite și gradului de pericol social, ținând seama că este vorba de cuantumul minim al amenzii, că petenta nu a dat dovada de înțelegere a gravității faptei comise, neimpunându-se înlocuirea cu sancțiunea avertismentului.
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 34 și următoarele din O.G. nr. 2/2001, instanța a respins ca netemeinică plângerea contravențională formulată de petenta S.C. E.
Împotriva procesului verbal de contravenție seria AP nr. 2015598 încheiat la data de_ de către organul constatator I.P.J. C. pe care l-a menținut în întregime împreună cu sancțiunea aplicată prin acesta.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs în termen legal petenta recurentă care solicită admiterea recursului, modificarea sentinței civile nr. 10588 din_ pronunțata de către Judecătoria C. N., in sensul admiterii plângerii si anularea procesului verbal de constatare si sancționare a contravențiilor AP nr.2015598 din_ încheiat de către I.P.J.C. - S. de investigarea fraudelor, cu consecința exonerării firmei de la plata sancțiunii amenzii de 25.000 lei. In subsidiar, solicită admiterea recursului si modificarea sentinței recurate în sensul admiterii in parte a plângerii contravenționale si înlocuirea sancțiunii amenzii de 25.000 lei cu sancțiunea "avertisment".
În opinia recurentei hotărârea recurată este nelegală si netemeinică din următoarele considerente :
Problematica prezumției de legalitate a procesului verbal de contravenție a fost supusa atenției Curții Europene a Drepturilor Omului. Este vorba de cauza A. contra României, cauza in carte Curtea, prin hotărârea din data de 4 octombrie 2007, îsi exprima in mod foarte clar punctul de vedere cu privire la acest aspect.
In speța menționata, Curtea considera ca prezumția de legalitate si de adevăr a procesului verbal de contravenție este o prezumție "lipsita de rezonabilitate" si ca, astfel, ea violează art. 6 al Convenției, respectiv dreptul la un proces echitabil. In opinia Curții, modul in care prezumția de legalitate in materie contravenționala este perceputa de unele instanțe de judecata din tarile europene, printre care si cele din România, echivalează cu o nerespectare a prezumției de nevinovăție.
Se apreciază ca "nerespectarea garanțiilor fundamentale - printre care prezumția de nevinovăție - care protejează indivizii in fata posibilelor abuzuri ale autorităților, impune in privința aceasta o problema pe baza art. 6 din Convenție", încălcând dispozițiile acestuia. Curtea mai constata faptul ca finalitatea art. 6 din Convenție nu este de a înlătura prezumțiile, ca cea de legalitate, din materie contravenționala, ci de a determina statele "sa includă aceste prezumții in limite rezonabile luând in calcul gravitatea mizei si păstrând dreptul la apărare".
Raționamentul Curții Europene a Drepturilor Omului trebuia sa fie luat in considerare de către instanța de judecata si sa fie interpretat de aceasta cu scopul pronunțării unor hotărâri legale si corecte, acest lucru fiind, in primul rând, in interesul justițiabilului.
Prima instanța reține faptul că procesul verbal de contravenție legal încheiat se bucura de o prezumție de temeinicie. M. ivul conform căruia procesul verbal deține aceasta caracteristica rezulta, in opinia instanței, din economia textului art.34 din OG nr.2/2001, conform căruia procesul verbal face dovada situației de fapt si al încadrării in drept pana la proba contrara.
Bazându-se exagerat pe aceasta prezumție, instanța de judecata si-a autodiminuat rolul ei activ, atribuție care îi permite efectuarea de cercetări cu privire la cauza dedusa judecații in scopul aflării adevărului si pronunțării unei hotărâri corecte.
Prin atitudinea sa statica, de nexercitare a rolului activ, instanța de judecata devine un aliat nejustificat al organului constatator, confirmându-i acestuia masurile luate in disprețul competentelor legale respectiv abuzurilor săvârșite in numele legii si a nevoii de bani la buget.
Instanța de fond face trimitere la obligația judecătorului de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când se administrează si apreciază probatoriul insa, in mod aprioric, prima instanța conferă încredere actului încheiat de o autoritate a statului, folosind argumente nefondate in scopul combaterii si înlăturării prezumție de nevinovăție intr-o maniera vădit părtinitoare si intr-o logica proprie.
Prima instanța nu a ținut cont de apărările petentei exprimate la pct.3 din plângere, considerând ca petenta a realizat latura obiectiva a faptei doar datorita faptului ca are calitatea de organizatoare de jocuri de noroc.
Potrivit art. 24 alin. 2, lit. a) din HG nr. 870/2009, modificata prin HG nr. 823/2011: "Organizatorii pot mediatiza activitatea desfășurată în următoarele condiții:
să înscrie denumirea societății organizatoare, denumirea activității sau alte înscrisuri pe care organizatorii le consideră a fi relevante la intrarea în locația în care sunt exploatate jocurile de noroc, pe un panou sau pe o suprafață vitrată dispusă în spațiul aferent locației în limita a 6 m;"
Spațiul comercial situat in mun. C., str.Aurel V. u nr.8, ap.68, jud.C., in care îsi desfășoară activitatea de exploatare a jocurilor de noroc SC E. S. a fost pus la dispoziție de către SC BEE FEE CONSULTING S. B. ești in baza unui contract de asociere.
SC E. SS nu realizează latura obiectiva a faptei contravenționale prevăzute de art.76 alin.1, lit a) rap la art.24 alin.1 lit.a) din HG nr.870/2009 întrucât pe suprafața vitranta nu apare înscrisa denumirea societății organizatoare (SC E. S. ) sau denumirea
activității (exploatarea jocurilor de noroc de tip slot-machine). Mai mult, suprafața aferenta spațiului unde sunt prezentate înscrisurile si panourile luminoase nu aparțin SC E. S., acesta aparținând SC BEE FEE CONSULTING S. B. ești. Potrivit contractului de închiriere nr. 401/_ încheiat cu SC DELTA MOBIL SERVICE S., întreaga suprafața de 130 mp este pusa la dispoziția locatarului SC BEE FEE CONSULTING S. B. ești.
SC E. SS nu se face vinovata de săvârșirea faptei prevăzute de art.76 alin.1 lit. a) din HG nr.870/2009, si anume nerespectarea dispozițiilor art. 24 alin. 2, lit. a) din același act normativ.
Pentru a exista răspunderea contravenționala in contextul art. 24 alin.1 lit.a) din HG nr.870/2009, se impune ca elementul material al faptei, si anume înscrierea denumirii, a activității sau a altor înscrisuri sa se realizeze de către organizatorul jocurilor de noroc.
In speța de fata, a probat faptul ca documentația, care, din punct de vedere legal, permite amplasarea firmei si panourilor luminoase, a fost eliberata pentru beneficiarul SC BEE FEE CONSULTING S. B. ești.
SC E. SS, in calitate de organizator de jocuri de noroc, nu si-a mediatizat activitatea prin înscrierea denumirii LAS VEGAS si alte înscrisuri pe suprafața vitranta dispusa in spațiul aferent locației precum si prin panouri luminoase.
In acest sens, a depus ca probe: contractul de închiriere nr. 401/_, certificatul de urbanism nr.414/_, autorizației de construire nr. 613/_, insa instanța de fond le-a ignorat, susținând ca nu prezintă relevanta cui aparține spațiul si cine-l administrează.
Latura obiectiva a faptei contravenționale prevăzute de art. 76 alin. 1, lit. a) rap. la art.24 alin.1 lit. a) din HG nr.870/2009 consta in acțiunea de înscriere a denumirii societății organizatoare, a denumirii activității sau alte înscrisuri pe un panou sau pe o suprafață vitrată dispusă în spațiul aferent locației peste limita a 6 m.
Petenta, prin dovezile prezentate (certificatul de urbanism nr.414/_, autorizației de construire nr.613/_ ), a probat faptul ca nu este responsabila de înscrierile de pe suprafețele vitrante ale spațiului situat in mun. C., str. Aurel V. u nr.8, ap.68, jud. C. . Aceste înscrisuri au fost executate de către administratorul spațiului SC BEE FEE CONSULTING S. B. ești.
In documentația depusa, petenta a demonstrat faptul ca spațiul comercial situat in mun. C., str.Aurel V. u nr.8, ap.68, jud.C. este deținut de către SC BEE FEE S. CONSULTING S. in temeiul contractului de închiriere nr. 401/_ încheiat cu SC DELTA MOBIL SERVICE S. .
Firma luminoasa si panourile luminoase aparțin SC BEE FEE CONSULTING S. B. ești, care justifica deținerea acestora in calitate de beneficiar potrivit certificatului de urbanism nr. 414/_ eliberat de către Primăria C. in scopul amenajării cafenea si amplasare firma luminoasa pe fațadă. Totodată, SC BEE FEE CONSULTING S. B. ești este beneficiara lucrării de montare firma luminoasa in sistem provizoriu si demontabil in baza Autorizației de construire nr. 613/_ eliberata de către Primăria mun. C. -N. .
In descrierea faptei, agentul constatator face mențiunea :" sala de jocuri_ mediatizează activitatea de jocuri de noroc" si nu organizatorul SC E. SS, tocmai pentru a induce nejustificat răspunderea petentei in condițiile in care spațiul situat in mun.
C., str.Aurel V. u nr.8, ap.68, jud.C., este administrat de către SC BEE FEE CONSULTING S. B. ești.
Prima instanța retine ca agentul constatator a făcut mențiunea corecta "sala de jocuri", desemnând astfel persoana responsabila," adică cel care organizează jocuri de noroc."
In contextul in care sala de jocuri reprezintă aportul SC BEE FEE CONSULTING
S. B. ești din asocierea realizata cu petenta iar activitatea de organizare a jocurilor de noroc este circumscrisa asocierii realizate, calitatea de subiect al contravenției nu se justifica a fi reținuta in sarcina SC E. S. (unul dintre asociați in participațiune si anume cel cu aportul reprezentând aparatele de joc) iar asociatul SC BEE FEE CONSULTING S.
, care a pus la dispoziție spațiul in cadrul căruia s-a realizat elementul material al faptei, sa fie eliberat de răspundere.
Cererea de înlocuire a amenzii cu sancțiunea "avertisment" a fost respinsa fără a fi motivata corespunzător. Prima instanța invoca faptul ca petenta nu a dat dovada de înțelegere a gravitații faptei comise. Potrivit acestei afirmații, faptul ca a formulat plângere, deci s-a prevalat de un drept legal si nu a acceptat constatările organului de control reprezintă ca nu am dat dovada de înțelegere a gravitații faptei comise.
In motivare, nu se răspunde argumentelor referitoare la lipsa unui prejudiciu adus valorilor ocrotite de lege respectiv la gradul de pericol social redus al faptei, neprecizându- se care sunt consecințele negative concrete. Aprecierea instanței este subiectiva întrucât nu se poate vorbi de un prejudiciu efectiv, concret produs in dauna vreunei entități.
Din actele și lucrările dosarului nu rezultă faptul că organul de politie, anterior, a mai efectuat alte controale la petenta, având aceiași tematică și nici faptul că petenta a mai fost avertizată sau sancționată pentru abateri de același gen.
Sancțiunea contravenționala nu reprezintă un scop in sine, ci doar un mijloc prin care se protejează relațiile sociale si se formează un spirit de responsabilitate. Ca si natura, avertismentul reprezintă o sancțiune pur morala ce se aplica in cazul contravențiilor ce prezintă un grad de pericol social redus, instanța poate dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu cea a avertismentului pentru plângerea contravenționala prin care se invoca netemeinicia aplicării sancțiunii amenzii contravenționale.
Analizând sentința atacată
prin prisma motivelor de recurs formulate, a actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale în materie, tribunalul constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin procesul verbal de contravenție atacat (f. 7 dosar fond) petenta a fost sancționată contravențional pentru încălcarea art. 24 alin. 2 lit. a din HG 870/2009 care prevede că organizatorii care exploatează mijloace de joc de tip slot-machine pot mediatiza activitatea desfășurată prin înscrierea denumirii societății organizatoare, a denumirii activității sau prin alte înscrisuri pe care organizatorii le consideră a fi relevante, la intrarea în locația în care sunt exploatate jocurile de noroc, pe un panou sau pe o suprafață vitrată dispusă în spațiul aferent locației în limita a 6 mp.
În jurisprudența națională s-a stabilit că procesul verbal de contravenție se bucură de prezumția relativă de legalitate și temeinicie până la proba contrară, prezumție care se aplică în dreptul contravențional alături de prezumția de nevinovăție. Coroborând aceste prezumții cu obligația din dreptul civil a celui care face o propunere în fața instanței de a dovedi cele propuse ajungem la concluzia că în general un petent trebuie să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție fiind obligat să dovedească faptul că cele susținute prin formularea plângerii contravenționale corespund adevărului. După propunerea și administrarea probelor intervine prezumția de nevinovăție a petentului, instituția din care face parte agentul constatator fiind obligată să dovedească faptul că, în ciuda dovezilor prezentate de petent, acesta este totuși vinovat de săvârșirea contravenției. Prezumția de nevinovăție se aplică ab initio în ipoteza în care petentul nu poate dovedi că cele menționate în procesul verbal nu corespund adevărului, instanța trebuind să aleagă între "cuvântul"; agentului și "cuvântul"; celui sancționat deoarece evenimentul nu a fost înregistrat, nu există martori, nu se poate face dovada cu înscrisuri, etc. în astfel de ipoteze este firesc ca agentul constatator să dovedească faptul că a sancționat în mod legal și întemeiat contravenientul. În rest însă, așa cum am menționat, petentului îi revine sarcina probei.
În speță, petenta SC E. S. susține că din actele depuse în probațiune la dosar rezultă faptul că nu ea trebuia sancționată pentru contravenția menționată ci SC BEE FEE Consulting S. care a închiriat spațiul de la proprietarul SC Delta Imobil Service S. . În acest scop a menționat în permanență existența unui contract de asociere între ea și SC BEE FEE Consulting S. din care ar rezulta că petenta doar a adus ca aport aparatele de joc, că nu este organizatorul jocului de noroc și că obligația SC Bee Fee Consulting S. era aceea de a pune la dispoziție sala de joc. Prin urmare, această din urmă societate a aplicat autocolantele pe suprafețele vitrate și ea a fost cea care a montat panourile luminoase. Acest contract de asociere nu a fost însă depus la dosarul cauzei deși instanța de recurs l-a solicitat în mod expres, iar petenta a invocat în permanență existența lui.
În lipsa acestui act esențial instanța nu poate decât să constate că SC E. S. este organizatorul mijloacelor de joc de tip slot machine, că acestui organizator îi revine obligația de a-și mediatiza activitatea prin panouri luminoase și autocolante aplicate pe suprafețele vitrate în limita a 6 mp potrivit art. 24 alin. 2 lit. a din HG 870/2009 și că doar această societate poate fi sancționată contravențional în temeiul actului normativ specificat.
Certificatul de urbanism solicitat de SC Bee Fee Consulting S. nu dovedește că această societate este organizatorul jocului, certificat de urbanism putând solicita oricine justifică un interes, iar autorizația de construire este emisă pe numele proprietarului imobilului care în mod cert nu are legătură cu activitatea de jocuri de noroc de vreme ce a închiriat imobilul către SC Bee Fee Consulting S. . La dosarul cauzei nu au fost depuse actele constitutive ale celor două societăți pentru a se stabili ce obiect de activitate au una și cealaltă, drept urmare nu se constată existența vreunei cauze de anulare a procesului verbal de contravenție.
Cu toate acestea, instanța apreciază că sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 25.000 lei este exagerată raportat la starea de fapt descrisă în procesul verbal și aceasta deoarece nu se specifică cât de mari sunt panourile luminoase și autocolantele aplicate pe suprafețele vitrate, instanța neputând stabili cu cât se depășește suprafața de 6 mp pentru a se stabili în concret gradul de pericol social al contravenției. În lipsa unei determinări concise, în virtutea principiului in dubio pro reo potrivit căruia orice dubiu cu privire la starea de fapt se interpretează în favoarea contravenientului, urmează a se presupune că suprafața ce depășește 6 mp este mică, că, drept urmare, pericolul social al contravenției este redus și că poate fi aplicată sancțiunea avertismentului cu atât mai mult cu cât intimatul nu a indicat în concret prin ce procese verbale anterioare a mai fost sancționată petenta pentru încălcarea regulilor referitoare la organizarea jocurilor de noroc.
Având în vedere cele de mai sus, în temeiul art. 312 alin. 3 C.pr.civ. se va admite recursul declarat de S.C. E. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 10588/_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o va modifica în sensul că va admite în parte plângerea contravențională formulată de petentă și va înlocui sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 25.000 lei aplicată prin PV seria AP nr. 2015598 cu sancțiunea AVERTISMENT.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite recursul declarat de S.C. E. S.R.L. cu sediul în loc. S., str. A. cel Bun, nr. 45B, parter. Jud. S., împotriva sentinței civile nr. 10588/_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o modifică în sensul că admite în parte plângerea contravențională formulată de petentă și înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 25.000 lei aplicată prin PV seria AP nr. 2015598 cu sancțiunea AVERTISMENT.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte, A. G. C. | Judecător, I. N. B. | Judecător, S. T. |
Grefier, Ani-L. C. |
Red.S.T./C.B.
Jud. fond: T. an Ș. -B.
