Decizia civilă nr. 10284/2013. Suspendare executare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIE CIVILĂ Nr. 10284/2013
Ședința publică de la 29 Octombrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE C. I.
Judecător A. -I. A. Judecător DP Grefier M. N. Țâr
Pe rol, judecarea recursului declarat | de M. | C. N. | PRIN D. | ||
DE I. | SI T. L. - S. C., I. | , C. | P. | J. | împotriva |
sentinței civile nr. 8937 din data de_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. în contradictoriu cu intimata SC B. F. S. având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal, făcut în cauză se prezintă av.P. a A. D. în reprezentarea intereselor intimatei cu împuternicire avocațială aflată la fila 17 din dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Curtea, din oficiu, în temeiul art.96 pct.3 din N.C.pr. civilă constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
În cauză s-a derulat procedura prevăzută de art.200 și art.201 din NCPC referitoare la regularizarea cererii de chemare în judecată și fixarea unui termen de judecată.
Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea recursului și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică pentru motivele expuse pe larg în scris. În susținere se arată că există cazul bine justificat în ceea ce privește legalitatea deciziei, în condițiile în care culpa pentru neplata nu aparține intimatei. În ceea ce privește paguba iminentă plata întregii sume ar conduce la probleme majore de ordin financiar pentru societatea intimată. La solicitarea instanței arată că, acțiunea având ca și obiect anularea deciziilor se află în faza de regularizare stabilită de prevederile Noului Cod de
Procedură Civilă, neavând fixat un prim termen de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C u r t e a ,
Prin sentința civilă nr. 8937 din data de_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. s-a admis actiunea formulată și completata de reclamanta SC B. F. S., în contradictoriu cu pârâtul M. C. -N.
D. I. ȘI T. L., și în consecință:
S-a dispus suspendarea executarii deciziei de impunere nr.5203/2013 emisa de parata pana la solutionarea irevocabila a dosarului de fond.
În considerente se reține că prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanta SC B. F. S. în contradictoriu cu pârâtul M. C. -N.
D. I. ȘI T. L., a solicitat suspendarea executării Deciziei de impunere nr.5203/2013 emisă de pârât, în temeiul art.215 alin.2 c.pr.fisc. și art.14 din Legea nr. 554/2004, până la soluționarea pe fond a cauzei.
Reclamanta a arătat că în urma controlului efectuat de Camera de Conturi a Jud. C. s-a emis decizia de impunere contestată în speță.
Reclamanta a mai arătat că prin Decizia de impunere nr.5203/2013 s- a stabilit în sarcina sa obligația de plată a sumei de 8.251,11 lei, reprezentând majorări de întârziere, 14.467,00 lei cu titlu de diferențe de impozit pe mijloace de transport și suma de 3,788 lei, reprezentând impozit aferent anului 2013 și că împotriva acestei decizii a formulat contestație.
A apreciat reclamanta că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.14 din Legea nr. 554/2004 privind suspendarea executării actului administrativ-fiscal, și anume existența cazului bine justificat și a prevenirii pagubei iminente, având în vedere că decizia de impunere a fost emisă cu încălcarea mai multor principii consacrate în legislația, și anume dreptul de a fi ascultat, principiul securității juridice.
Cu privire la paguba iminentă, s-a arătat că executarea sumelor la care a fost obligată poate atrage iminența intrării reclamantei în incapacitate de plată, și pe cale de consecință în starea de insolvență.
În ceea ce privește plata cauțiunii, reclamanta a achitat suma de 3500 lei.( f 36)
Pârâtul M. C. -N., prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea cererii de suspendare și a arătat că susținerile reclamantei sunt nefondate, deoarece decizia de impunere a fost emisă cu respectarea prevederilor art.263 alin.4 C. fiscal, în forma impusă prin Decizia nr.44/_ emisă de Curtea de Conturi a Jud. C. .
Pârâtul a mai arătat că din analiza prevederilor OG nr.922/2003 reiese că în termenul legal de prescripție de 5 ani de zile, organul fiscal are competența de a verifica legalitatea cuantumului obligațiilor fiscale stabilite inițial, și să dispună în situația în care acestea nu au fost stabilite prin raportare la baza de impunere reală, stabilirea în mod corect a acestora iar prin coroborarea acestei concluzii cu art.33 alin.3 și art.43 lit.c din Legea nr. 94/1992, rezultă că emiterea Deciziei de impunere nr.5203/_ este consecința directă a respectării măsurilor dispuse de Curtea de Conturi a Județului C. în Decizia nr.44/_ .
Din actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut următoarele:
Prin Decizia de impunere nr.5203/2013 emisă de pârâtul M. C. -
N. s-a stabilit în sarcina reclamantei de 8.251,11 lei, reprezentând majorări de întârziere, 14.467,00 lei cu titlu de diferențe de impozit pe mijloace de transport și suma de 3,788 lei, reprezentând impozit aferent anului 2013.
Împotriva acestei decizii, reclamanta a formulat contestație, iar prin Dispoziția nr.520/2013 emisă de Primarul M. ui C. -N., s-a respins contestația formulată.
Cererea de suspendare formulată de reclamantă în baza art.14 din Legea nr. 554/2004 este întemeiată, în speță fiind întrunite condițiile prevăzute de aceste prevederi, și anume existența cazului bine justificat și a pagubei iminente.
Astfel, în urma analizării deciziei de impunere nr.5203/2013 se poate observa că asupra prezumției de legalitate a acesteia planează o îndoială puternică, deoarece în speță era necesară ascultarea reclamantei, și cu toate că decizia cuprinde elementele prevăzute de art.43 alin.2 C.pr.fisc., aceasta nu conține mențiuni cu privire la audierea reclamantei, iar această lipsă aparent echivalează cu nulitatea deciziei.
De asemenea, în aparență s-a încălcat unul dintre principiile legale ale impunerii și anume cel al certitudinii impunerii, consacrat prin elaborarea de norme juridice clare, care să nu conducă la interpretări arbitrare, iar temenele, modalitatea și sumele de plată trebuie să fie precis stabilite de fiecare plătitor, pentru ca aceștia să poată urmări și înțelege sarcina fiscală care le revine. Or, în speță la nivelul municipiului C. N. până în anul 2012, însăși D. de T. și I. L. a stabilit că remorcile și semiremorcile se impozitează potrivit art. 263 al. 6 Cod fiscal și nu al. 5 din același articol, și abia din anul 2013 și-a schimbat optica ca urmare a unui control al Curții de Conturi. Însă, la nivel național, practica nu unitară nici în momentul de față, fiind unități administrative care stabilesc pentru aceeași situație impozitul cu respectarea art. 263 al. 6 C fiscal.
Prin urmare, consecința directă a încălcării principiului certitudinii impunerii o constituie încălcarea principiului securității juridice, principiu consacrat pe cale jurisprudențială la nivel european, iar prin situația creată ca urmare a recalculării impozitului pe mijloace de transport, s-a adus o gravă atingere principiului securității juridice, cu atât mai mult cu cât pe parcursul anilor 2008-2012 reclamanta, dând dovadă de bună credință, și-a achitat integral obligațiile sale fiscale.
În ceea ce privește majorările de întârziere, instanța a apreciat că reclamanta nefiind culpabilă de neachitarea impozitului în cuantumul stabilit ca urmare a recalculării, aceasta nu poate fi obligată aparent la plata unor sume cu titlu de majorări de întârziere, stabilirea obligației de plată a unor astfel de sume fiind lipsită la prima interpretare de fundament legal.
Cu privire la paguba iminentă, instanța a apreciat că executarea sumelor la care a fost obligată reclamanta poate atrage iminența intrării acesteia în incapacitate de plată, și pe cale de consecință în starea de insolvență, prin imposibilitatea realizării obiectului principal de activitate și
nerealizarea beneficiului ca urmare a încetării activității, disponibilizarea personalului urmare a neplății salariilor, imposibilitatea plății obligațiilor bugetare aferente activității curente.
Pentru considerentele mai sus arătate, în baza art.14 din Legea nr. 554/2004, tribunalul a admis cererea de suspendare completată și a dispus suspendarea executării deciziei de impunere nr.5203/2013 emisa de parata pana la soluționarea irevocabila a dosarului nr._ a Tribunalului C. .
Împotriva sentinței a declarat recurs M. C. -N., D. de
T. și I. L.
, solicitând modificarea sentinței civile nr.8937/_ pronunțată de Tribunului C., în sensul respingerii cererii de suspendare a executării deciziei de impunere nr. 5207/2013, privind impozitul pentru mijloacele de transport de natura semiremorcilor, emisă de M. C. -N.
, D. de T. și I. L. .
Pentru a fi admisibilă o cerere de suspendare a actului administrativ fiscal, trebuiesc îndeplinite cumulativ următoarele condiții: să existe un caz bine justificat; prin suspendarea executării actului să se prevină o paguba iminentă. Din interpretarea coroborată a prevederilor art. 1 alin. 1 si art. 34 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 reiese că este necesar a fi întrunite cumulativ cele două condiții, care prin tonul lor restrictiv-imperativ denotă caracterul
de excepție al măsurii suspendării executării actului administrativ, presupunând, așadar, dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat, care să fie de natură a argumenta existența "cazului justificat" și a "iminenței producerii pagubei". Cele două condiții nu se consideră a fi îndeplinite prin invocarea unor argumente ce tind să demonstreze aparența de nelegalitate a deciziei de impunere a cărei executare se solicită a fi suspendată.
Existența cazului bine justificat în sensul art. 14 poate fi reținută dacă din împrejurările cauzei ar rezulta o îndoială puternică și evidenta asupra prezumției de legalitate, care constituie unui dintre fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative. Consideră că clementele reținute de instanța de fond nu sunt de natură a releva existența unui caz bine justificat pentru a se impune suspendarea actului administrativ fiscal.
Simpla afirmație a persoanei vătămate în sensul ca sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din lege nu este suficientă în lipsa mijloacelor de probă din care să rezulte existența cazului bine justificat și a producerii unei pagube iminente. Este vorba, așadar, de efecte ale actului administrativ unilateral ireparabile, prejudiciul creat fiind greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulării actului.
Suspendarea executării actului administrativ fiscal este însă o măsură de excepție care se justifică numai dacă actul administrativ conține dispoziții a căror îndeplinire i-ar produce reclamantei un prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulării actului, condiție cure nu este îndeplinită în cauză.
Afirmația reclamantei privind calculul eronat al debitului și majorărilor de întârziere cuprinse în decizia de impunere ce face obiectul prezentului litigiu este nefondată, deoarece fără a se intra în fondul dreptului, se poate constata că aceasta a fost emisă cu respectarea prevederilor art. 263 alin. 4 Cod Fiscal, în forma impusă prin Decizia nr. 44/_ emisă de Curtea de Conturi a Județului C. . Totodată decizia de impunere conține toate elementele obligatorii a fi menționate într-un act administrativ-fiscal, în lumina dispozițiilor art. 46 din OG, nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală (Lipsa unuia dintre elementele actului administrativ fiscal, referitoare la numele, prenumele și calitatea persoanei împuternicite a organului fiscal, numele și prenumele ori denumirea contribuabilului, a obiectului actului administrativ sau a semnăturii persoanei împuternicite a organului fiscal, cu excepția prevăzută la art. 43 alin. (3), atrage nulitatea acestuia. Nulitatea se poate constata la cerere sau din oficiu. Lipsa mențiunii privind audierea contribuabilului din cuprinsul actului administrativ fiscal nu este menționată de legiuitor ca fiind un element a cărui absență să atragă nulitatea expresă, contribuabilul trebuind să dovedească vătămarea produsă prin neaudierea sa. Ori, în speța indiferent de audierea sau nu a contribuabilului organul fiscal era obligat atât prin decizia nr. 44/_ a Curții de Conturi a Județului C. cât si prin hotărârea irevocabilă nr. 8294/_ pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._ să stabilească obligații de plată în sarcina contribuabilului, iar eventuala audiere a contribuabilului nu era de natură să influențeze obligativitatea existentă în persoana organului fiscal de a emite decizia de impunere nr. 5203/_ .
În speță, decizia de impunere nr. 5003/2013 a fost emisă de organul fiscal fără audierea în prealabil a contribuabilul, deoarece prin aceasta s-a pus în executare conform art. 33 alin. 3 din Legea nr. 94/1992 a Curții de Conturi Decizia nr. 44/_ emisă de Cartea de Conturi a Județului C., executorie de la data de_, fiind un caz care se încadrează în teza finală
a art. 9 alin. 2 lit. a) Cod de procedură fiscală. Dreptul la apărare a contribuabilului nu a fost încălcat, dovadă în acest sens fiind faptul că aceasta a avut posibilitatea de a uzita de procedura prevăzută de art. 205 Cod de procedură fiscală, procedură pe care a și uzitat-o prin depunerea la data de_ sub numărul 37929 a contestației administrative împotriva deciziei de impunere nr. 5203/2013, contestației administrativă respinsă ca neîntemeiată prin Dispoziția nr.520/_ emisă de Primarul M. ui C.
-N. .
Susținerile reclamantei nu sunt în măsură să ridice o îndoiala serioasă în privința legalității actului administrativ fiscal atâta vreme câț la baza acesteia a stat decizia unei alte autorități publice centrale - Curtea de Conturi a României - decizie a cărei legalitate a fost confirmată irevocabil prin Decizia civilă nr. 8294/_ pronunțată de Curtea de Apei C. în dosarul nr._ .
Examinând recursul, instanța reține următoarele:
Prin decizia de impunere nr. 5203/2013 emisă de M. C. -N. prin D. de T. și impozite locale, s-a stabilit că reclamanta datorează suma de 14467,00 lei cu titlu de diferențe impozit pe mijloace de transport, suma de 8251,11 lei cu titlu de majorări și suma de 3,788 lei cu titlu de impozit pe mijloacele de transport pentru anul 2013.
Suspendarea executării actelor administrative este o măsură de excepție și este considerată ca fiind un instrument procedural eficient aflat la îndemâna autorității emitente sau a instanței în vederea asigurării respectării principiului legalității actului administrativ. Această măsură poate fi dispusă doar în condițiile în care sunt îndeplinite cerințele impuse de dispozițiile art. 14 din legea contenciosului administrativ, respectiv o atare suspendare a actului administrativ poate avea loc în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unor pagube iminente, după sesizarea instanței.
O condiție ce trebuie îndeplinită pentru admisibilitatea cererii de suspendare în cadrul procedurii instituite de Legea contenciosului administrativ este aceea a constatării existenței unui caz bine justificat așa cum este el definit în art. 2 alin (1) lit t din legea nr. 554/2004.
Cu alte cuvinte, reclamanta trebuie să dovedească existența unor împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ. Existența cazului bine justificat nu presupune prezentarea unor dovezi de nelegalitate evidentă, căci o asemenea cerință și interpretare ar echivala cu prejudecarea fondului cauzei.
Așa fiind, cazul bine justificat rezidă nu numai în simplele afirmații ale reclamantei, dar și în argumentele juridice prezentate și sumar probate, aparent valabile, de natură a crea însă o îndoială în ceea ce privește actele contestate și a căror legalitate nu a fost încă pe deplin confirmată.
Fără a intra în analizarea temeiniciei argumentelor aduse de reclamantă. Curtea reține că, în speță s-au relevat împrejurări legate de starea de fapt și de drept a actului atacat, de natură a ridica îndoieli asupra valabilității acestuia.
Or, în speță la nivelul municipiului C. N. până în anul 2012, însăși D. de T. și I. L. a stabilit că remorcile și semiremorcile se impozitează potrivit art. 263 al. 6 Cod Fiscal și nu al. 5 din același articol, și
abia din anul 2013 și-a schimbat optica ca urmare a unui control al Curții de Conturi. Însă, la nivel național, practica nu unitară nici în momentul de față, fiind unități administrative care stabilesc pentru aceeași situație impozitul cu respectarea art. 263 al. 6 C fiscal.
Nu în ultimul rând, pentru admisibilitatea cererii de suspendare a actului administrativ se impune și îndeplinirea cerinței privind prevenirea unei pagube iminente așa cum a fost aceasta definită în art. 2 alin (1) lit ș din legea nr. 554/2004 respectiv "un prejudiciu material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea vizibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public";.
Paguba iminentă apare, așadar, în acest caz ca fiind prejudiciul material viitor, dar previzibil cu evidență. Or, menținerea efectelor actului administrativ atacat ar putea avea drept consecință imediată executarea silita a reclamantei, posibila încetare a raporturilor de muncă ale reclamantei cu salariații și chiar posibila intrare in procedura insolventei date fiind caracteristicile pietei economice actuale.
În concluzie, suspendarea executării actului administrativ unilateral se impune a fi dispusă în cauză, atât din perspectiva îndeplinirii cerințelor art 14 alin (1) și art. 15 din Legea nr. 554/2004, cât și datorită faptului că aceasta ar veni în acord cu Recomandarea nr. R (89) 8, adoptată la 13 septembrie de Comitetul de miniștri din cadrul Consiliului Europei, referitoare la protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă.
Recomandarea consideră că este de dorit să fie asigurată persoanelor o protecție jurisdicțională provizorie și că autoritățile administrative acționează în numeroase domenii, iar activitățile lor sunt de natură a afecta drepturile, libertățile și interesele persoanelor. Recomandarea a apreciat că, executarea imediată și integrală a actelor administrative contestate sau susceptibile de a fi contestate poate, în anumite circumstanțe, cauza persoanelor un
prejudiciu ireparabil și pe care echitatea îl impune ca fiind de evitat, în măsura posibilului.
Așa fiind, instanța constată că în cauză sunt îndeplinite dispozițiile art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, astfel că va respinge recursul declarat de M. C. N. PRIN D. DE I. SI T. L. - S. C., I.
, C. P. J. împotriva sentinței civile nr. 8937 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. pe care o va menține în întregime
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge recursul declarat de M. C. N. PRIN D. DE I. SI
T. L. împotriva sentinței civile nr. 8937 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | ||||||
C. | I. A. | I. | A. | D. | P. | M. N. | ȚÂR |
Red. D.P. dact. GC 2 ex/_
Jud.primă instanță: A.M.B.
