Decizia civilă nr. 2822/2013. Suspendare executare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 2822/2013
Ședința publică din data de 4 martie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. A. M. JUDECĂTORI: S. L. R.
D. M. GREFIER: M. V. -G.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta- pârâtă D. G. a F. P. -S. împotriva sentinței civile nr. 4760 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S., în contradictoriu cu intimații- reclamanți
C. D. L. și C. C. O., având ca obiect suspendare act administrativ.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul intimaților- reclamanți C. D. L. și C. C. O., avocat Cesărean Cristian din Baroul Cluj, lipsă fiind intimații- reclamanți C. D. L. și C.
C. O. și recurenta- pârâtă D. G. a F. P. -S. .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată în recurs. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
Recurenta - pârâtă D. G. a F. P. -S. a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 1591al. 4 C. pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 10 al. 2 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C. pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece recursul care este formulat în termen, motivat, comunicat și scutit de la plata taxei de timbru conform art. 15 lit. a din Legea nr.146/1997.
Reprezentantul intimaților- reclamanți C. D. L. și C. C. O.
, avocat Cesărean Cristian depune la dosar întâmpinare și un set de înscrisuri (filele 9-22).
Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea în temeiul dispozițiilor art.150 Cod pr.civ., declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul intimaților- reclamanți C. D. L. și C. C. O.
, avocat Cesărean Cristian solicită respingerea recursului ca nefondat cu consecința menținerii sentinței recurate ca temeinică și legală. Fără cheltuieli de judecată.
Susține în totalitate aspectele inserate în întâmpinare și în esență arată că
inspecția fiscală a fost efectuată cu încălcarea dispozițiilor legale, precum și faptul că și în prezent recurenta pârâtă D. G. a F. P. -S. încalcă prevederile legale și hotărârea instanței de fond, care este executorie de drept de
la data pronunțării, emițând decizii și titluri executorii de calculare a unor majorări și accesorii, deși executarea deciziilor de impunere și a oricăror efecte decurg din aceasta, este suspendată.
Mai arată că în dosarul penal în care părțile pe care le reprezintă sunt cercetate sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală, s-a dispus efectuarea unei expertize contabile și că dispozițiile art. 52Cod pr.pen. primează în speța de față.
În concluzie, solicfită respingerea ca nefondat a recursului cu consecința menținerii sentinței recurate ca legală și temeinică. Fără cheltuieli de judecată.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 4760/_, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr._, s-a luat act de renunțare la judecată, în privința petentei C.
C. O. .
S-a constatat depunerea cauțiunii în sumă de 693,80 lei, la CEC-BANK Sucursala S. -Z., cu Recipisa de consemnare nr.338620/1, din data de_, stabilită în sarcina debitorului urmărit C. D. L. .
S-a admis cererea petentului C. D. L., în contradictoriu cu intimata D. G. a F. P. -S. și s-a suspendat executarea actului administrativ-fiscal: Decizia de impunere nr.502/IA/_, emis de D.G.F.P. - S.
, până la soluționarea pe fond a contestației formulate împotriva acestuia (procedură în prezent suspendată, prin Decizia nr.101/_, până la pronunțarea unei soluții definitive pe latura penală - în dosar nr. 356/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj).
Pentru a dispune în acest sens, instanța a reținut următoarele:
Prin cererea lor, înregistrată la data de_, petenții C. D. L. și
C. C. O., au solicitat instanței, în contradictoriu cu intimata D. G. a F. P. - S., suspendarea executării actelor administrativ-fiscale respectiv Decizia de impunere nr.502/IA/_ și Decizia de impunere nr.503/IA/_, emise de D.G.F.P. - S., până la soluționarea pe fond a contestației formulate împotriva acestora.
În motivarea cererii petenții arată că, la solicitarea Gărzii Financiare S. instituția intimată a efectuat o inspecție fiscală la ambii petenți în timp ce aceștia erau cercetați pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art.9 lit. a din Legea nr.241/2005, în Dosar nr.356/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj, fiind acuzați de faptul că au efectuat acte de comerț constând în vânzarea mai multor autoturisme în perioada 2005-2010, fără a declara eventualele venituri obținute din această activitate. În prezent cauza se află pe rolul instanței, înregistrată la Tribunalul Sălaj, sub nr. de dosar_, în care intimata D. G. a F. P. - S., s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 12.289 lei față de inculpatul C. D. L. și cu suma de 2989 lei, față de inculpata C. C. O. .
Cu toate acestea, fără a aștepta soluționarea dosarului penal, instituția intimată a emis deciziile de impunere anterior menționate care au fost puse în executare silită de către Administrația F. P. Z., prin emiterea de somații și titluri executorii și prin înființarea popririi asupra tuturor veniturilor obținute de petenți.
Drept urmare, petenții au formulat contestații împotriva deciziilor de impunere, contestații a căror soluționare a fost suspendată de D. G. a F.
- S. (prin Deciziile nr.101 și 102/_ ), până la pronunțarea unei soluții definitive pe latura penală, pe motiv că ";organele administrative nu se pot pronunța pe fondul cauzei înainte de a se finaliza soluționarea laturii penale,
întrucât prioritate de soluționare în speță o au organele de cercetare penală care se vor pronunța asupra caracterului infracțional al faptei ce atrage plata la bugetul statului a obligațiilor stabilite suplimentar de organele de inspecție fiscală în virtutea faptei infracționale";.
În drept, cererea petenților se întemeiază pe disp. art.14 din Legea nr.554/2004, privind contenciosul administrativ.
Prin întâmpinare, intimata nu contestă starea de fapt mai sus prezentată însă arată că, potrivit art.215 din OG nr.92/2003, privind Codul de procedură fiscală:
Introducerea contestației pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal.
Dispozițiile prezentului articol nu aduc (însă) atingere dreptului contribuabilului de a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal, în temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare. Instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, o cauțiune de până la 2.000 lei.
Verificând actele și lucrările dosarului, în ședința din_, instanța a constatat că, raportat la cadrul procesual dedus judecății, cererea petenților C.
D. L. și C. C. O., privind suspendarea executării actelor administrativ-fiscale, respectiv Decizia nr.502/_ și Decizia nr.503/_ emise de D.G.F.P. - S., până la soluționarea pe fond a contestațiilor formulate
împotriva acestora, este în principiu admisibilă, astfel că, în baza art. 215 alin.(2) din Codul de procedură fiscală, a stabilit o cauțiune de 10% din valoarea debitului principal contestat, respectiv suma de 693,80 lei pentru debitorul C.
D. L. și suma de 188,60 lei pentru debitorul C. C. O., sume ce urmau fi consemnate cu acest titlu, la CEC-BANK - Sucursala S. -Z., până la data de_, inclusiv, sub sancțiunea decăderii.
În ședința de azi, instanța a luat act de faptul că petenta C. C. O. a depus la fila 112 din dosar o declarație prin care arată că renunță la judecată, iar la filele 113 - 114 din dosar sunt depuse copiile recipiselor prin care petentul
C. D. L. face dovada achitării cauțiunii stabilite în sarcina sa, originalele acestora fiind depuse la registrul instanței de evidență a valorilor.
Potrivit art.246 alin (1) Cod procedură civilă, reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal in ședință, fie prin cerere scrisă, astfel că tribunalul va lua act de renunțare la judecată, în privința petentei C. C. O.
.
Trecând la soluționarea pe fond a cererii în privința petentului C. D.
instanța a reținut ca relevante prev.art. 108 Cod procedură fiscală, potrivit cărora:
Organele fiscale vor sesiza organele de urmărire penală în legătură cu constatările efectuate cu ocazia inspecției fiscale și care ar putea întruni elemente constitutive ale unei infracțiuni, în condițiile prevăzute de legea penală.
(2) În situațiile prevăzute la alin. (1) organele de inspecție au obligația de a întocmi proces-verbal semnat de organul de inspecție și de către contribuabilul supus inspecției, cu sau fără explicații ori obiecțiuni din partea contribuabilului. În cazul în care cel supus controlului refuză să semneze procesul-verbal, organul de inspecție fiscală va consemna despre aceasta în procesul-verbal. În toate cazurile procesul-verbal va fi comunicat contribuabilului.
La rândul său, art. 94 alin.(5) corob. cu art.214 alin (1) lit.a și alin.(4), Cod procedură fiscală, prevede că " nu intră în atribuțiile inspecției fiscale efectuarea de constatări tehnico-științifice sau orice alte verificări solicitate de organele de urmărire penală în vederea lămuririi unor fapte ori împrejurări ale cauzelor aflate
în lucru la aceste instituții"; și că "organul de soluționare competent poate suspenda, prin decizie motivată, soluționarea cauzei atunci când organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedură administrativă"; iar hotărârea definitivă a instanței penale prin care se soluționează acțiunea civilă este opozabilă organelor fiscale competente pentru soluționarea contestației, cu privire la sumele pentru care statul s-a constituit parte civilă";.
Pe de altă parte, art. 14 din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ, la care face trimitere art.215 din OG nr.92/2003, privind Codul de procedură fiscală, prevede următoarele:
În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea
încetează de drept și fără nici o formalitate.
Instanța soluționează cererea de suspendare, de urgență și cu precădere, cu citarea părților.
Când în cauză este un interes public major, de natură a perturba grav funcționarea unui serviciu public administrativ, cererea de suspendare a actului administrativ normativ poate fi introdusă și de Ministerul Public, din oficiu sau la sesizare, prevederile alin. (2) aplicându-se în mod corespunzător.
Hotărârea prin care se pronunță suspendarea este executorie de drept. Ea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare. Recursul nu este suspensiv de executare.
În ipoteza în care se emite un nou act administrativ cu același conținut ca și cel suspendat de către instanță, acesta este suspendat de drept. În acest caz nu este obligatorie plângerea prealabilă.
Nu pot fi formulate mai multe cereri de suspendare succesive pentru aceleași motive.
Suspendarea executării actului administrativ are ca efect încetarea oricărei forme de executare, până la expirarea duratei suspendării.
Coroborând aceste prevederi legale, tribunalul a conchis că, simpla împrejurare că petentul C. D. L. a fost cercetat și apoi trimis în judecată în dosar nr. 356/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj, în legătură cu faptele pentru care a fost emisă Decizia de impunere nr.502/IA/_ de către D. G. a F. P. -S., este un argument suficient de puternic pentru a se dispune suspendarea executării acestui act administrativ fiscal până la soluționarea pe fond a contestației formulate împotriva acestuia (procedură în prezent suspendată, prin Decizia nr.101/_, până la pronunțarea unei soluții definitive pe latura penală - în dosar nr. 356/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj, mai precis dosar nr._ aflat pe rolul Tribunalului S. ). Este cât se poate de evident că hotărârea care se va pronunța în dosarul penal va avea "o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedură administrativă";, această împrejurare fiind deci un "caz bine justificat"; iar executarea actului administrativ fiscal, înainte de a se pronunța instanța penală cu privire la existența infracțiunii și întinderea pagubei, nu reprezintă altceva decât o pagubă iminentă pentru petentul C. D. L., care, până în prezent se bucură de prezumția de nevinovăție. Este vorba cu alte cuvinte, despre aplicarea și în acest caz a principiului de drept procesual conform căruia "penalul ține în loc civilul";, suspendarea executării actului administrativ fiscal,
impunându-se astfel de la sine. Desigur, prin depunerea unei cauțiuni din partea petentului, se garantează și înlăturarea unui eventual prejudiciu care ar putea fi încercat de către stat, prin apelarea la această procedură instituită de lege în favoarea contribuabilului
Drept urmare, tribunalul a admis cererea petentului C. D. L., în contradictoriu cu intimata D. G. a F. P. -S. și a suspendat executarea actului administrativ-fiscal: Decizia de impunere nr.502/IA/_, emis de D.G.F.P. - S., până la soluționarea pe fond a contestației formulate împotriva acestuia ( procedură în prezent suspendată, prin Decizia nr.101/_
, până la pronunțarea unei soluții definitive pe latura penală - în dosar nr. 356/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj).
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta D. G. a F.
P. S., solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat și desființarea sentinței atacate ca netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului a fost reprodus dispozitivul sentinței recurate, arătându-se că instanța de fond in mod nelegal a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere privind pe petentul C. D. L. pentru suma de
12.289 lei, stabilind cauțiunea doar pentru o parte din suma contestata si nu pentru toata obligația fiscala contestata pe calea administrativ-jurisdicționala, atât debit in suma de 6938 lei cat si majorări si penalități de întârziere aferente in suma de 5351 lei.
Acest aspect rezulta si din acțiunea introductiva a reclamantului intimat. Astfel s-a stabilit cauțiunea in procent de 10 % din valoarea debitului principal contestat, respectiv suma de 693,80 lei, ceea ce înseamnă ca majorarile si penalitățile de întârziere aferente acestui debit, contestate si ele, vor putea fi executate din moment ce suspendarea vizează doar suspendarea executării sumei de 6938 lei.
De asemenea Tribunalul Sălaj in mod nejudicios a motivat suspendarea executării reținând ca simpla împrejurare ca reclamantul a fost cercetat penal apoi trimis in judecata pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscala apoi hotărârea ce se va pronunța in dosarul penal va avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează a se pronunța in procedura administrativa reprezintă un caz bine justificat, respectiv o paguba iminenta, sau ca penalul tine loc civilul, si pentru toate aceste considerente nu se justifica executarea obligației bugetare.
Suma de 12.289 lei reprezintă impozitul pe venitul obținut prin comercializarea unor autoturisme second-hand si nedeclarat conform legislației fiscale, si accesoriile aferente.
Dosarul penal de evaziune fiscala nr._ se afla pe rolul Tribunalului
S. si are termen de judecata in data de_ .
Potrivit art. 10 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, (l) În cazul săvârșirii unei infracțiuni de evaziune fiscala prevăzute de prezenta lege, daca în cursul urmăririi penale sau al judecății, pana Ia primul termen de judecata, învinuitul ori inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârșita se reduc Ia jumătate. Daca prejudiciul cauzat si recuperat în aceleași condiții este de pana Ia 100.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se poate aplica pedeapsa cu amenda. Daca prejudiciul cauzat si recuperat în aceleași condiții este de pana Ia 50.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se aplica o sancțiune administrativa, care se înregistrează în cazierul judiciar.
Prin urmare menținerea suspendării actului administrativ fiscal ar împiedica punerea in aplicare a Legii nr. 241/2005.
Reclamanții C. D. L. si C. C. O. au formulat cerere de suspendare a executării Deciziilor de impunere nr. 502/IA/_ și nr.
503/IA/_ privind impozitul pe venit stabilit de inspecția fiscala pentru persoane fizice care realizează venituri impozabile din activități economice nedeclarate organelor fiscale emisă de Activitatea de I. Fiscală S., până la soluționarea pe fond a cauzei.
Prin Decizia nr. 101/_ si Decizia nr. 102/_ emisă de către DGFP
S., s-a dispus suspendarea soluționării contestațiilor împotriva deciziilor de impunere pana la pronunțarea unei soluții definitive pe latura penala, procedura administrativa urmând a fi reluata la încetarea motivului care a determinat suspendarea, in condițiile legii.
Cu privire la cererea de suspendare a executării Deciziei de impunere, menționăm următoarele: ".
In conformitate cu dispozițiile art. 215 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările si completările ulterioare:
"(1) Introducerea contestației pe calea administrativa de atac nu suspenda executarea actului administrativ fiscal.
(2) Dispozițiile prezentului articol nu aduc atingere dreptului contribuabilului de a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal, În temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare. Instanța competenta poate suspenda executarea, daca se depune o cauțiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil În bani, o cauțiune de până la 2.000 lei."
De asemenea și codul de procedură civilă prevede În cazul cererilor de suspendare a executării plata unei cauțiuni.
Totodată la art. 14 alin. (1) si (2) din Legea contenciosului administrativ nr.
554/2004 "Suspendarea executării actului.
În cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, În condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate sa ceara instanței competente sa dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul În care persoana vătămata nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept si fara nici o formalitate.
Instanța soluționează cererea de suspendare, de urgenta si cu precădere, cu citarea părților".
Recurenta consideră că suspendarea executării actelor administrative atacate ar fi neîntemeiată deoarece trebuie îndeplinite în mod cumulativ două condiții: cazul să fie bine justificat și paguba să fie iminentă.
Simpla susținere a reclamantului ca are rate la bănci sau ca sunt cercetați si penal cu privire la aceleași fapte sau că executarea ar duce la o pagubă ce nu ar putea fi înlăturată decât prin pronunțarea unei hotărâri de suspendare nu satisface cerințele art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru admiterea suspendării executării.
Nu s-a dovedit în prezentul dosar că prin executarea sumei stabilite prin Decizia de impunere s-ar perturba grav activitatea reclamanților și nici pericolul care ar duce la producerea unei pagube iminente de natură să justifice suspendarea actului administrativ.
În acest sens se face trimitere la Decizia nr. 1075 din_ emisă de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5191 din_ emisă de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de contencios administrativ și fiscal.
Deci, pentru a admite o cerere de suspendare a executării unui act administrativ, care este, ca regula generala, executoriu din oficiu, instanța de
fond trebuie să constate și să motiveze îndeplinirea cumulativă a celor două condiții cerute de art. 14 alin. (1) menționat, suspendarea executării unui act administrativ fiind o măsura excepționala.
Îndeplinirea condițiilor cazului bine justificat si a iminentei unei pagube sunt supuse aprecierii judecătorului, care efectuează o analiza sumara a aparentei dreptului, pe baza circumstanțelor de fapt si de drept ale cauzei.
Acestea trebuie sa ofere indicii suficiente de răsturnare a prezumției de legalitate si sa facă verosimila iminenta producerii unei pagube în cazul particular supus evaluării.
Cazul bine justificat este definit de art. 2 alin. (l) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind o împrejurare legata de starea de fapt si de drept, de natura sa creeze o îndoiala serioasa asupra legalității actului administrativ.
Îndoiala serioasa asupra legalității actului administrativ trebuie sa rezulte cu ușurința în urma unei cercetări sumare a aparentei dreptului, pentru ca în cadrul procedurii suspendării executării, pe calea căreia pot fi dispuse numai masuri provizorii, nu este permisa prejudecarea fondului litigiului.
Or, în speța, motivele invocate de reclamant nu au caracterul unor indicii aparente care sa răstoarne prezumția de legalitate a actului administrativ fiscal, ci necesita o analiza pe fond a raportului juridic dedus judecății.
Cât privește paguba iminenta nu se prezuma, ci trebuie dovedita de persoana lezata, prin probe concludente.
In cauza nu s-a administrat nici un fel de proba de natura sa formeze convingerea instanței în sensul iminentei unei pagube materiale greu sau imposibil de înlăturat ulterior în cazul în care în final actul ar fi anulat, astfel încât sa se circumscrie caracterului de excepție al suspendării executării actului administrativ, conform fizionomiei pe care legea în prezent în vigoare o conferă acestei instituții juridice.
Mai mult, în cazul actelor administrativ fiscale prin care se dispune în sarcina persoanei vătămate plata unei sume de bani, îndeplinirea condiției - prevenirii unei pagube iminente nu este dovedita si demonstrata prin simpla susținere ca plata sumei respective conduce la producerea unui prejudiciu în patrimoniul acesteia, întrucât astfel s-ar ajunge la concluzia ca aceasta cerința este presupusa în majoritatea actelor administrative din aceasta categorie, ceea ce ar contraveni caracterului de excepție al instituției suspendării executării actelor administrative în reglementarea Legii nr. 554/2004.
Având în vedere aceste motive, în concluzie se solicită admiterea recursului nostru și respingerea ca nefondată a cererii de suspendare e executării Deciziei de impunere nr. 502/1A/_ emisă de D. G. a F. P. a
Județului S. - Activitatea de I. Fiscala, act administrativ contestat de către
C. D. L. .
Intimații reclamanți C. D. L. și C. C. O. au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefundat, arătând că sentința atacata este temeinica si legala.
Analizând recursul declarat, Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004, condițiile suspendării provizorii sunt existența unui caz bine justificat și iminența producerii unei pagube, noțiuni definite de art. 2 alin. 1 lit. "t"; și respectiv "ș";.
Astfel, cazurile bine justificate sunt reprezentate, în accepțiunea legii, de împrejurările legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, iar prin pagubă
iminentă se înțelege prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice ori a unui serviciu public.
Prin urmare, suspendarea actului administrativ este reglementată ca excepție de la aplicarea principiului conform cu care actul administrativ cu caracter unilateral se execută din oficiu (acesta beneficiind de prezumția de legalitate și de veridicitate), în scopul acordării unei protecții provizorii a drepturilor și intereselor particularilor până în momentul în care instanța competentă va cenzura legalitatea actului, însă pentru ca această măsură excepțională să poată opera, nu este suficient doar ca partea interesată să susțină că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, ci trebuie să prezinte argumente pe baza cărora să se poată realiza o analiză în concret a cazului bine justificat și a iminenței unei pagube în raport cu natura și amploarea măsurii dispuse prin actul contestat, cu mențiunea că se impune ca analiza îndeplinirii acestor condiții legale să se realizeze doar în cadrul unei cercetări sumare a aparenței dreptului, în condițiile în care în cadrul procedurii de suspendare a executării actului administrativ nu poate fi prejudecat fondul litigiului.
De altfel, prevederile art. 14 din Legea contenciosului administrativ reprezintă transpunerea în dreptul național a prevederilor, cu valoare de principiu, cuprinse în Recomandarea R(89) 8 a Comitetului de miniștri al Consiliului Europei privind protecția judiciară provizorie în materie administrativă, potrivit cărora "măsurile de protecție provizorie pot fi îndeosebi acordate, dacă executarea actului administrativ este de natură să creeze prejudicii grave, reparabile doar cu dificultate, și sub condiția existenței unui caz prima facie împotriva validității actului respectiv.";
Existența cazului bine justificat nu presupune prezentarea unor dovezi de nelegalitate evidentă, căci o asemenea cerință și interpretare ar echivala cu prejudecarea fondului cauzei.
În cazul suspendării actului instanța este chemată să realizeze o analiză de aparență a legalității, fără a influența și afecta fondul cauzei.
În speță, se reține că reclamantul a fost cercetat și apoi trimis în judecată în dosar nr. 356/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj, în legătură cu faptele pentru care a fost emisă Decizia de impunere nr.502/IA/_ de către D. G. a F. P. -S. . Împotriva deciziei de impunere reclamantul a formulat contestație administrativă, procedură în prezent suspendată prin Decizia nr.101/_, până la pronunțarea unei soluții definitive pe latura penală - în dosar nr. 356/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj, dosar nr._ aflat pe rolul Tribunalului S. ).
Hotărârea care se va pronunța în dosarul penal va avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedura administrativă, în accepțiunea deciziei de suspendare a contestației, această împrejurare fiind corect apreciat de tribunal ca fiind un "caz bine justificat";. Totodată, executarea actului administrativ fiscal, înainte de a se pronunța instanța penală cu privire la existența infracțiunii și întinderea pagubei, constituie o pagubă iminentă pentru reclamant, care se bucură actualmente de prezumția de nevinovăție. Trebuie menționat și faptul că, prin depunerea unei cauțiuni din partea petentului, se garantează și înlăturarea unui eventual prejudiciu care ar putea fi încercat de către stat, prin apelarea la această procedură instituită de lege în favoarea contribuabilului.
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 312 alin. 1 C. pr. civ., Curtea urmează să respingă recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta D. G. A F. P. S. împotriva sentinței civile nr. 4760 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S. pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată în recurs. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
A. A. M. S. L. R. D. M.
GREFIER
M. V. -G.
Red.SLR/dact.MS 2 ex./_ Jud.fond: S.M.
