Decizia civilă nr. 946/2013. Contencios administrativ. Contestație la executare
| Comentarii |
|
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CI VI LĂ Nr. 946/2013
Ședința publică de la 11 Septembrie 2013
Completul compus din:
P. A. R. Judecător R. M.
Judecător L. F. Grefier L. C.
S-a luat spre examinare recursul declarat de recurentul CURTEA DE APEL CLUJ, PRIN REPREZENTANT V. M. în contradictoriu cu intimații M. A.
D. și B. A. O. - T., împotriva Sentinței civile nr. 18602 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică atât la prima cât și la a doua strigare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, în temeiul art. 159 indice 1 alin.4 Cod pr.civilă, tribunalul procedează la verificarea din oficiu a competenței, stabilind că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză, raportat la art. 2 pct.3 Cod pr. civilă.
Se constată că recursul a fost declarat în termen, motivat și comunicat cu intimatul.
Instanța constată că la data de 10 septembrie 2013 C. de A. C. a depus prin serviciul registratură al instanței "Note scrise";.
Raportat la împrejurarea că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă de la dezbateri, conform art. 242 alin.2 Cod pr. civilă, instanța reține cauza în pronunțare asupra recursului.
INSTANȚA
Prin sentința civilă nr. 18602 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., a fost respinsă contestația la executare formulată de contestatoarea CURTEA DE APEL CLUJ, cu sediul în C. -N., Piața Ș. cel M.
, nr. 1 - 3, jud. C., în contradictoriu cu intimata M. A. D., cu domiciliul procesual ales în Z., str. T. V., nr. 12, jud. Sălaj, ca neîntemeiată.
A fost respinsă cererea de suspendare a executării silite până la soluționarea contestației la executare formulată de contestatoare, ca rămasă fără obiect.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima in ștanță a reținut următoarele: La data de_ intimata M. A. D. a solicitat Biroului Executorilor
Judecătorești A. O. -Ț. începerea executării silite în baza titlurilor executorii reprezentante de Sentința civilă nr. 246/_ a T. ului Sălaj
pronunțată în dosarul nr._, Sentința civilă nr. 285/_ a T. ului Sălaj pronunțată în dosarul nr._ și Sentința civilă nr. 284/_ a T. ului Sălaj pronunțată în dosarul nr._, în vederea recuperării sumei de
28.279 lei reprezentând drepturi salariale pentru spor de risc și suprasolicitare neuropsihică, spor de confidențialitate și discriminare.
Având în vedere art. 3731 din C.pr.civ., modificat prin art. I pct.13 din Legea nr. 459/2006, astfel cum era în vigoare la data formulării cererii de executare silită, înainte de Decizia Curții Constituționale nr. 458 din 31 martie 2009 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256, din 17 aprilie 2009), instanța reține că nu era necesară parcurgerea procedurii încuviințării executării silite de către instanță.
În urma cererii intimatei, formulată în luna februarie 2012, în dosarul execuțional nr. 251/2008 al Biroului Executorilor Judecătorești A. O. -Ț.
, s-a înființat poprire asupra conturilor deținute la Trezoreria Județului C. de către contestatoare pentru suma de 67.780,15 lei (fila 79), după care s-a emis la data de_ o adresă de înștiințare privind înființarea popririi (fila 81), comunicată contestatoarei la data de_ (fila 82).
La data de_, intimata a formulat cerere de ridicare a popririi înființate asupra conturilor contestatoarei C. de A. C. și înființarea popririi asupra conturilor M. ului Justiției B. ești, cu precizarea că nu renunță la cererea privind executarea silită îndreptată împotriva contestatoarei - fila 80.
În urma cererii formulate de intimată la data de_, Biroul Executorilor Judecătorești A. O. -Ț. a solicitat terțului poprit, Trezoreria Județului
C., sistarea popririi înființate în cadrul dosarului execuțional menționat anterior conform adresei de la fila 84.
Cu privire la primul petit al contestatoarei care privește anularea popririi înființate pe sumele datorate de Trezoreria Județului C. ca nelegală:
Din cuprinsul actelor dosarului execuțional nr. 251/2008 al Biroului Executorilor Judecătorești A. O. -Ț. (filele 56 - 87), respectiv din data de_ de la fila 84, instanța reține împrejurarea că s-a revocat poprirea înființată în cadrul dosarului execuțional pe numele contestatoarei. Pentru aceste considerente, având în vedere că se solicită anularea unei modalități de executare care nu se mai află în ființă, instanța va respinge acest petit ca neîntemeiat.
Cu privire la cererea contestatoarei privind constatarea ca suspendată a executării silite în prezentul dosar, începând cel mai târziu cu data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 71/2009, respectiv 18 iunie 2009, instanța o va respinge, ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Instanța a reținut că titlurile executorii care fac obiectul dosarului execuțional nr. 251/2008 al Biroului Executorilor Judecătorești A. O. -Ț.
, respectiv Sentința civilă nr. 285/_ a T. ului Sălaj pronunțată în dosarul nr._ și Sentința civilă nr. 284/_ a T. ului Sălaj pronunțată în dosarul nr._, privesc drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar și stabilesc creanțe în sarcina unei instituții publice, astfel că, în cauză, sunt incidente prevederile OUG nr. 71/2009 aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011.
Potrivit art. 1 alin. 1 și 2 din O.U.G. nr. 71/2009, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011, "Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel: în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu; în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu; în anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu; în anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului
executoriu; în anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu. În cursul termenului prevăzut la alin. 1 orice procedură de executare silită se suspendă de drept.";
În acest sens, instanța reține că, art. 1 din Convenția europeană a drepturilor omului consacră asumarea obligației de către Părțile Contractante de a recunoaște oricărei persoane, de sub jurisdicția lor, drepturile și libertățile definite de Convenție. Cât privește România, Convenția Europeană a intrat în vigoare prin Legea nr. 30/1994 din 21 iunie 1994, dată la care instrumentele de ratificare au fost depuse la Secretarul General al Consiliului. Aceasta înseamnă că, după ratificare Convenția a devenit parte integrantă a sistemului român de drept și a dobândit, în cadrul acestuia aplicabilitate directă.
Normele cuprinse în Convenție și în protocoalele sale adiționale alcătuiesc împreună un ,,bloc de convenționalitate";, cu consecința că acesta se impune autorităților naționale cu aceeași forță juridică cu care se impun normele convenționale. Ca atare, autoritățile statale române confruntate cu aplicarea dispozițiilor Convenției și ale protocoalelor sale adiționale vor fi obligate să țină seama și să aplice soluțiile jurisprudențiale ale organelor Convenției generate de acestea, indiferent dacă ele au fost pronunțate în cauze privitoare la România sau în cauze privitoare la celelalte state părți la Convenție.
Potrivit articolului 6 paragraf 1 din Convenție: ,,orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită prin lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa";.
Prima garanție conferită de articolul 6 paragraful 1 oricărui justițiabil este dreptul său la un tribunal. În concepția instanței europene, dreptul la un tribunal este o componentă esențială a sistemului de garanții instituit prin art. 6 paragraf 1, pentru ca orice persoană care este parte într-un proces civil să beneficieze de un proces echitabil (Cauza Golder contra M. a Britanie, hotărâre din 21 februarie 1975).
Instanța europeană a admis faptul că dreptul de a sesiza un tribunal este doar unul dintre aspectele dreptului de acces la justiție, întrucât, în Cauza Ruianu contra României (hotărâre din 17 iunie 2003), C. a reamintit că dreptul la justiție protejează în egală măsură și punerea în executare a hotărârilor judecătorești definitive și obligatorii, care, într-un stat care respectă preeminența dreptului, nu pot rămâne fără efect în defavoarea uneia din părți.
Prin urmare, potrivit Curții, executarea unei hotărâri judecătorești nu poate fi împiedicată, anulată sau amânată pe o perioadă lungă de timp (cauzele Burdov contra R. iei, hotărâre din 7 mai 2002, Hornsby contra Greciei, hotărâre din 19 martie 1997).
Argumentele Curții Europene au fost reluate și în cauza Șandor contra României (hotărâre din 24 martie 2005), în care s-a arătat că, dacă administrația, ce constituie un element al statului de drept, refuză sau omite să execute o hotărâre judecătorească ori întârzie în executarea acesteia, garanțiile art. 6 de care a beneficiat jusitițiabilul în fața instanțelor de judecată își pierd orice rațiune de a fi, nefiind oportun de a cere unei persoane, care în urma unei proceduri judiciare a obținut o creanță împotriva statului, să recurgă la procedura executării silite pentru a obține satisfacție.
În jurisprudența sa, respectiv, în cauza Sabin P. escu contra României (hotărâre din 2 martie 2004), cauza Virgil I. contra României (hotărâre din 28 iunie 2005), C. europeană a reluat considerentele din cauza Șandor contra României și a constatat încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, ca
urmare a neexecutării unei hotărâri, apreciate ca fiind o ingerință în dreptul la respectarea bunurilor.
C. admite posibilitatea de a suspenda temporar executarea silită a unor hotărâri civile, însă numai dacă suspendarea este fondată pe motive de ordine publică, iar intervalul de timp în care operează este rezonabil și proporțional cu motivele care o determină (Imobiliare Saffi contra Italiei, hot. din 29 iulie 1999). Totodată, s-a arătat că o întârziere în executarea unei hotărâri poate fi justificată de circumstanțe particulare, dar întârzierea nu poate avea drept consecință atingerea substanței dreptului protejat de art. 6 paragraful 1 din Convenție.
Este adevărat că dreptul la justiție nu este unul absolut și că statului îi este recunoscută o oarecare marjă de apreciere, însă nu trebuie uitat că, în egală măsură în jurisprudența sa, instanța europeană a arătat că, invocarea lipsei resurselor financiare nu poate constitui o cauză justificativă pentru neexecutarea unei hotărâri judecătorești într-un termen rezonabil (Bourdov c. R. iei, Katsyuk c. Ucrainei; P. ov c. Moldovei; Shmalko c. Ucrainei) și că orice fel de ingerință în drepturile persoanei garantate de Convenție trebuie să respecte un just echilibru între interesele statului și cele ale persoanelor vizate.
În cauză, instanța subliniază faptul că intimata a obținut titlurile executorii în baza cărora a solicitat executarea silită încă din anul 2008, hotărârile judecătorești fiind executorii de la data pronunțării, deci are un bun în sensul art. 1 Protocolul nr. 1 la Convenție (Șandor contra României, hotărâre din 24 martie 2005). Apoi, conform înscrisurilor de la dosar depuse de contestatoare - filele 51 - 52, drepturile salariale actualizate cu indicele de inflație la data de_ se ridică la un cuantum total de 62.270 lei, iar la data de_ acesteia i s-a achitat suma de 786 lei.
Raportat la starea de fapt din speță, instanța apreciază că, susținerile contestatoarei privind Decizia Curții Constituționale nr. 1533/_ nu pot fi primite, atâta timp cât la motivarea acestei decizii s-a avut în vedere următoarea eșalonare: în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu; în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu; în anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu; în anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu; în anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu, iar situația intimatei diferă, prin aceea că de la data pronunțării hotărârilor menționate, acesteia i s-a achitat o proporție de 0,012 % din cei 5% stipulați pe anul 2012, nici măcar un sfert din procentul stabilit pe anul 2012, ceea ce echivalează cu o reeșalonare la reeșalonarea deja stabilită și astfel nicio garanție pentru creditoare că debitorul nu va proceda la o nouă eșalonare și în consecință
la transformarea dreptului obținut pe cale judecătorească într-unul iluzoriu.
Deși instanța nu neagă dificultățile financiare, cum totuși nu există nicio garanție împotriva arbitrariului și imprevizibilității referitoare la suspendări și reeșalonări, apreciază că ingerința în dreptul intimatei de a obține executarea hotărârilor judecătorești într-un termen rezonabil nu respectă cerința privind proporționalitatea acesteia, dată fiind conduita debitorului care prin modul de punere în aplicare a ultimului plan de eșalonare, lipsește de efectivitate titlurile executorii obținute de intimată, ceea ce conduce la încălcarea art. 6 paragraful 1 din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, cu consecința aplicării prioritare a acestora, potrivit art. 11 alin. 2 și art. 20 din Constituție.
În ceea ce privește aspectele menționate de contestatoare prin precizările de la filele 92 - 93 din dosar, respectiv aprecierile Curții Europene a Drepturilor Omului, în decizia pronunțată în cauza Dumitru D. Dumitru și alții împotriva României, din data de_, publicată la data de_, în care C. a apreciat că echilibrul între interesele reclamanților și interesul general al societății a fost menținut, neputându-se reproșa Guvernului român că a refuzat să execute
hotărârile interne ce recunoșteau reclamanților drepturi de natură patrimonială, eșalonarea plăților, printr-o serie de acte normative, în contextul dezechilibrului bugetar cu care s-a confruntat România începând cu anul 2008, neaducând atingere dreptului la un proces echitabil ori dreptului de proprietate, instanța reține următoarele:
În aceeași cauză, C. a menționat că i se solicită să verifice dacă eșalonarea, așa cum li s-a aplicat reclamanților, este compatibilă cu Convenția, iar pentru a stabili dacă măsurile întreprinse pentru achitarea eșalonată a sumelor datorate erau proporționale cu scopul urmărit - restabilirea echilibrului bugetar, evitând înrăutățirea situației sociale, C. a considerat că este necesar să se verifice dacă tratamentul aplicat reclamanților a făcut posibilă menținerea unui echilibru între interesele aflate în joc, reținând că, în conformitate cu legislația în vigoare, reclamanții au primit mai mult de o treime din suma totală acordată de instanțe, restul sumei trebuind să fie plătit eșalonat până în anul 2016.
În consecință, pentru ca instanța să aplice în prezenta cauză decizia Curții Europene era necesar ca și în prezenta speță să i se fi achitat creditoarei, dacă nu 1/3 din suma datorată, măcar partea de 5% aferentă anului 2012. Astfel, în prezenta cauză, din înscrisurile depuse la dosar - tabel privind cuantumul sumei datorate intimatei (fila 52) și dosarul execuțional nr. 251/2008 (filele 56 - 87) - reiese că, cuantumul sumelor la a căror executare silită se tinde în dosarul execuțional nr. 251/2008 pentru creditoarea M. A. D. sunt în sumă de
62.270 lei, actualizate cu indicele de inflație la data de_, din care la data de_ i s-au achitat sumele de 594 lei și 192 lei, în total suma de 786 lei, care reprezintă 0,012 % din suma datorată în baza titlurilor executorii menționate, nici măcar jumătate din proporția de 5% stabilită pentru anul 2012.
În consecință, instanța a respins contestația la executare formulată de contestatoarea CURTEA DE APEL CLUJ, ca neîntemeiată.
În temeiul art. 274 alin. 1 C.pr.civ., instanța a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs în termen legal recurentul C. de A. C. solicitand modificarea sentinței civile pronuntate de instanta fondului in sensul admiterii contestației la executare.
In motivarea declaratiei de recurs s-a arătat în esență că sentința civilă recurată a fost pronunțată cu ignorarea dispozițiilor legale în vigoare, în mod greșit fiind reținut că în cauză nu sunt aplicabile cele statuate prin Decizia nr. 1533/2011 a CCR și că nu sunt relevante cele statuate de CEDO într-o cauză foarte asemănătoare..
Analizand recursul prin prisma motivelor invocate de recurent precum si raportat la motivele de ordine publica incidente, tribunalul retine urmatoarele:
Pentru a pronunta hotararea recurata instanta de fond - J. i C. -N. - a retinut incidenta in cauza dedusa judecatii a dispozitiilor OG nr 22/2002 precum si a dispozitiilor OUG nr 71/2009, apreciind, insa, ca cele doua acte normative susmentionate contravin dispozitiilor Conventiei Europene a Drepturilor Omului sub aspectul respectarii dreptului la un proces echitabil, principiu consacrat de art 6 al Conventiei.
Analizand cauza sub acest aspect tribunalul retine ca prin dispozițiile art. 2 din
nr. 22/2002 modificata si completata prin Legea nr 110/2007 s-a instituit în favoarea debitorilor bugetari un termen de grație de 6 luni, termen care începe să curgă de la data la care debitorul a primit somația executorului judecătoresc, procedură care este de natură a tergiversa în mod nejustificat procedura executării silite și care este de
natură a încălca dreptul creditorilor de executare a hotărârii într-un termen rezonabil potrivit art. 6 §1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În acest sens, art. 6 §1 din Convenție statuează că "orice persoană, are dreptul la judecarea în mod echitabil, public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil..";.
În mod constant C. Europeană a Drepturilor Omului a exprimat principiul conform căruia executarea unei hotărâri judecătorești este garanția unui proces echitabil și că punerea în executare a unei obligații ce incumbă statului sau agenților săi trebuie să se facă din oficiu. C. reamintește părților că executarea unei sentințe sau a unei decizii, indiferent de instanța care a pronunțat-o, trebuie considerată ca făcând parte integrantă din "proces"; în sensul art. 6 al. 1 din Convenție. Dreptul de acces la justiție ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre definitivă și obligatorie să rămână fără efect în detrimentul unei păți. … or, administrația constituie un element al statului de drept, interesul său fiind identic cu cel al unei bune administrări a justiției. Pe cale de consecință dacă administrația refuză sau omite să execute o hotărâre judecătorească, sau întârzie în executarea acesteia, garanțiile art. 6 de care a beneficiat justițiabilul în fața instanțelor judecătorești își pierd orice rațiune de a fi. (Șandor c. României hot. din data de 24 martie 2005). C. reamintește că dreptul la justiție garantat de art. 6 protejează în egală măsură și punerea în executare a hotărârilor judecătorești definitive și obligatorii, care, într-un stat care respectă preeminența dreptului, nu poate rămâne fără efect în defavoarea unei părți. Prin urmare executarea unei hotărâri judecătorești nu poate fi împiedicată, anulată sau amânată pe o perioadă lungă de timp. (Ruianu c. României hot. din data de 17 iunie 2003).
Potrivit jurisprudenței instanței europene, în materie civilă, termenul rezonabil impus de art.6 §1 acoperă ansamblul derulării procedurilor de fond, inclusiv a celor de executare a hotărârilor judecătorești (Poiss c. Austria, Pinto de Oliveira c. Portugalia) cu consecința că executarea unei hotărâri judecătorești, indiferent de instanța care o pronunță, trebuie să fie considerată ca parte integrantă din noțiunea de proces, în sensul art. 6 § 1 . Astfel, dreptul de acces la justiție ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre definitivă și obligatorie să rămână fără efect în detrimentul unei părți (Immobiliare Saffi c. Italia).
Astfel cum a statuat C. Europeană a Drepturilor Omului în cauza Hornsby c. Greciei și Sandor c. României, administrația constituie un element al statului de drept, interesul său fiind identic cu cel al unei bune administrări a justiției.
Pe cale de consecință, dacă administrația refuză să execute o hotărâre judecătorească sau o întârzie garanțiile art. 6 §1 de care a beneficiat justițiabilul în fața instanțelor judecătorești își pierd orice rațiune de a fi. În plus, instanța constată, în deplin acord cu jurisprudența instanței europene, că nu este oportun ca o persoana care, în urma unei proceduri judiciare, a obținut o creanță împotriva statului, să recurgă la procedura de executare silită pentru a obține satisfacție (Metaxas c. Greciei).
Raportat la considerentele mai sus expuse, instanța apreciază că administrația de stat nu poate, prin componentele sale, să ignore dispozițiile Convenției europene, adoptând reglementări legale care să-i creeze o situație de favoare în raport cu alți debitori și pe baza cărora să stabilească, în mod unilateral și arbitrar, data la care își va îndeplini efectiv obligațiile ce i-au fost stabilite în sarcină prin titluri executorii, reprezentate de o hotărâre judecătorească irevocabila.
Pe de alta parte ,tribunalul va retine ca desi autoritatile statale nu se pot prevala de lipsa fondurilor necesare executarii unei hotarari judecatoresti indreptate impotriva sa CEDO a apreciat ca, in situatii de exceptie ,stabilirea unui termen rezonabil pentru executare este o masura ce intra in marja de apreciere a statului.
Or, cauza dedusa judecatii este parte a unui fenomen contencios generalizat, existand un numar foarte mare de hotarari judecatoresti irevocabile avand ca obiect plata unor drepturi salariale ale personalului din sistemul judiciar, hotarari judecatoresti pronuntate intr-un timp scurt, a caror punere in executare este de natura a produce efecte semnificative asupra bugetului de stat.
Existenta unei atare situatii presupune cu necesitate identificarea unor resurse suplimentare apte sa sustina efectuarea platii sumelor stabilite prin hotarari judecatoresti irevocabile.Or, potrivit jurisprudentei constante a CEDO "autoritatile dispun de un termen rezonabil pentru a identifica cele mai adecvate mijloace pentru punerea in executare a hotararilor judecatoresti";(Cauza Burdov contra R. iei), acest termen neputand insa, sa depaseasca ceea ce este strict necesar pentru a gasi solutiile cele mai adapatate in situatiile exceptionale date.
Prin OUG nr 71/2009 privind plata unor sume prevazute in titluri executorii avand ca obiect plata unor sume prevazute in titluri executorii avand ca obiect acordarea de drepturi salariale persoanlului din sectorul bugetar procedura de executare a fost esalonata in trei etape, astfel:";(…)a) in anul 2010 se plateste 34% din valoarea titlului executoriu;
in anul 2011 se plateste 33% din valoarea titlului executoriu;
in anul 2012 se plateste 33% din valoarea titlului executoriu.";
Potrivit prevederilor art 1 alin 2 din acelasi act normativ :";In cursul termenului prevazut la alin 1 orice cerere de executare silita se suspenda de drept";.
Prin Decizia nr 188 /_ referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor OUG nr 71/2009 privind plata unor sume prevazute in titluri executorii avand ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, C. Constitutionala a constatat ca exista o stare de fapt obiectiva, cuantificabila si independenta de vointa Guvernului, care pune in pericol un interes public, respectiv stabilitatea economica a statului roman, astfel ca ordoanta de urgenta a fost adoptata in vederea atenuarii efectelor de criza economica generalizata.Adoptarea masurii criticate reclama, in mod indubitabil, urgenta;or, reglementarea urgenta a situatiei rezultate in asumarea raspunderii Guvernului in fata Camerei Deputatilor si a Senatului asupra unui proiect de lege si nici prin adoptarea unui proiect de lege cu procedura de urgenta.In aceste conditii, pentru conservarea stabilitatii economice a statului singurul instrument ramas la indemana Guvernului a fost adoptarea unei ordonante de urgenta.
Asadar, in situatii extreme, precum cea de fata, implicatiile financiare legate de punerea in executare a hotararilor judecatoresti se pot constitui intr-o situatie extraordinara in sensul art 115 alin 4 din Constitutia R. iei in masura in care asemenea masuri sunt motivate in mod fundamentat, de apararea stabilitatii economice a statului roman. O astfel de abordare se regăsește de altfel și în practica mai recentă a instanței de contencios european, în hotărârea Dumitru împotriva României.
Retinand ,asadar, incidenta in cauza a prevederilor OUG nr 71/2009 precum si conformitatea acestei ordonante cu Constitutia R. iei si prevederile Conventiei Europene a Drepurilor Omului tribunalul va constata ca executarea silita inceputa in
dosarul executional nr nr. 251/2008 al BEJ O. Ț. este nelegală, fiind suspendata de drept in temeiul art 1 alin 2 din OUG nr 71/2009.
In aceste conditii, vazand ca sentința recurata a fost pronuntata cu gresita aplicare a legii, in temeiul art 304 pct 9 si art 312 Cod procedura civila tribunalul va admite recursul declarat de recurenta C. de A. C., împotriva Sentinței civile nr.
18602 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N. pe care o va modifica în sensul că va admite contestația la efectuare, va anula poprirea înființată și va constata suspendată executarea silită .
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite recursul declarat de C. de A. C., cu sediul în C. -N., Piața Ș. cel M., nr. 1 - 3, jud. C. împotriva sentinței civile nr. 18602 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o modifică în sensul că admite contestația la efectuare, anulează poprirea înființată și constată suspendată executarea silită.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Septembrie 2013
P. , A. R. | Judecător, R. M. | Judecător, L. F. |
Grefier, L. C. |
Red.R.M./C.B./2 ex.
Jud. fond: B. I. A.
