Decizia civilă nr. 10371/2013. Comunicare informatii de interes public
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 10371/2013
Ședința publică din data de 30 Octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. M. JUDECĂTOR M. H. JUDECĂTOR A. A. I. GREFIER D. C.
Pe rol soluționarea recursului declarat de pârâtul I. DE J. J.
C. - UM 0. C. împotriva sentinței civile nr. 6165 din data de_, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr._, în contradictoriu cu reclamantul I. I., având ca obiect - comunicare informații de interes public.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă recurentul-pârât prin consilier juridic Feher Cosmin D., în baza delegației de reprezentare aflată la fila 19 din dosar și intimatul-reclamant personal și asistat de avocat Maier Flavia
I., în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 16 din dosar.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea aduce la cunoștința părților că, urmare a transpunerii dosarului de la completul 3R la completul 1RS, specializat în gestionarea documentelor cu caracter clasificat, prin includerea judecătorilor care dețin autorizații speciale ORNISS, de acces la informațiile clasificate "Secret de stat";, nivel "Secret"; și
"Strict secret";, prezenta cauză se soluționează în componența specifică acestui complet.
Instanța comunică reprezentantului recurentei un exemplar al înscrisurilor depuse de intimat pentru termenul de judecată anterior, care dovedesc demersurile efectuate de reclamant la CNSAS și nemaifiind excepții de invocat și cereri de formulat, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în dezbateri judiciare.
Reprezentantul recurentului solicită admiterea recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 6165 din data de_, pronunțată de Tribunalul Cluj, așa cum a fost formulat, pentru motivele detaliate în memoriul de recurs.
Se relevă că sentința pronunțată de Tribunalul Cluj nu poate fi pusă în executare prin prisma prevederilor Legii nr. 182/2002, privind protecția informațiilor clasificate.
Raportat la susținerile intimatului din răspunsul la întâmpinare, inclusiv practica CJUE a statuat că statele au o marjă de apreciere asupra posibilității clasificării unor documente și asupra necesității menținerii acestei clasificări.
De asemenea relevă că nu solicită acordarea cheltuielilor de judiciare.
Reprezentanta intimatului solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii pronunțată de Tribunalul Cluj, precum și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat, conform dovezii pe care o depune la dosar.
Hotărârea pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică atât în privința soluției dată excepțiilor invocate cu ocazia judecării cauzei pe fond cât și în ce privește fondul cauzei. Cu privire la criticile aduse soluției de respingere a
excepției de tardivitate solicită a fi înlăturate ca nefondate, soluția primei instanțe fiind una corectă prin raportare la cererea reclamantului, formulată la data de_, prin care a solicitat comunicarea actelor care fac obiectul prezentei acțiuni, răspunsul fiind dat la data de_ . Acest răspuns vine ca urmare a solicitării formulată de reclamant după ce personal a văzut toate actele din dosar, însă nu a putu să obțină copii ale înscrisurilor, sens în care a revenit cu solicitarea de comunicare și ulterior s-a adresat instanței de judecată.
Cât privește soluția de respingere a excepției de inadmisibilitate apreciază că în mod corect instanța de fond a reținut că nu este o excepție propriu-zisă ci o apărare de fond, că pârâta nu a produs nicio probă prin care să facă dovada că aceste informații sunt secrete de serviciu a căror divulgare ar genera consecințe în sensul producerii unui prejudiciu unei persoane juridice de drept public sau privat. Documentele solicitate au caracter strict personal, care vizează doar persoana reclamantului, acesta fiind interesat de perioada lucrată în unitate, până la data trecerii în rezervă și motivația trecerii în rezervă. Formal, acesta a fost trecut în rezervă pentru necorespundere profesională însă urmare a studierii actelor a constatat că acele notări de serviciu din anii 1980-1984 conțin doar calificative bune care nu justificau măsura luată în privința lui, apreciind că motivul real pentru care a fost trecut în rezervă la acea dată a fost faptul că părinții reclamantului aparțineau cultului Martorii lui Iahova, neagreat de regimul comunist de la data respectivă.
Actele solicitate au o vechime de peste 30 de ani și nu sunt de natură să lezeze siguranța națională sau să constituie împrejurări care ar genera prejudicii unor persoane juridice de drept public sau privat.
Contrar celor susținute de apărătorul recurentei, intimatul a invocat recomandări ale Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei, care definește în ce măsură aceste limitări pot să fie aplicate de către state.
De asemenea este definită siguranța națională ca fiind situația de pericole clare și prezente împotriva ordinei democratice a statului și societății și tot jurisprudența europeană statuează faptul că persoana trebuie să aibă drept de acces general la informațiile adunate și păstrate de Serviciile Secrete, excepție fiind dosar interesul siguranței naționale. În speță se pune întrebarea în ce măsură divulgarea informațiilor solicitate de reclamant, care vizează strict situația personală a reclamantului, ar putea periclita siguranța națională.
În ce privește excepția lipsei de interes este reală susținerea că instanța de fond nu s-a pronunțat prin dispozitivul hotărârii, însă apreciază că acest motiv nu impune casarea hotărârii în maniera solicitată de recurentă, căreia nu i s-a produs nici un fel de vătămare prin această omisiune. Această omisiune poate fi
îndreptată pe calea completării dispozitivului hotărârii atât timp cât instanța a pus în discuția contradictorie a părților această excepție, atât la data la care a fost invocată cât și la data acordării cuvântului pe fondul cauzei, reținând totodată și în considerentele hotărârii că există interesul reclamantului în promovarea acțiunii raportat la posibilitatea de a obține reparația prejudiciului suferit ca urmare a stabilirii motivului real pentru care fost trecut în rezervă.
În ce privește fondul cauzei, apreciază că recursul este nefondat, că prevederile art. 15 din Legea nr. 182/2002 definesc noțiunea de secret de serviciu, divulgarea acestor informații nefiind de natură să creeze prejudicii. De asemenea art. 33 interzice clasificarea ca secret de serviciu a informațiilor care prin natura sau conținutul lor sunt destinate să asigure informarea cetățenilor asupra unor probleme de interes public sau personal.
Refuzul de a pune la dispoziție datele solicitate este generat tocmai de finalitatea urmărită de reclamantă, de a bloca posibilitatea reclamantului la promovarea unei acțiuni prin care să obțină despăgubiri.
La dosar a depus dovada că reclamantul, în numeroase rânduri, s-a adresat CNSAS, dosarul său personal fiind de negăsit.
În replică reprezentantul recurentului susține că instituția pârâtă nu are interes în a împiedica pe reclamant să își realizeze drepturile, eventualele despăgubiri urmând a fi plătite de către Statul Român iar nu de către pârâtă. Cât privește practica europeană invocată aceasta se referă la informațiile acumulate de Serviciile Secrete ori IJJ C. nu are ca obiect de activitate strângerea de informații secrete.
Refuzul pârâtei este unul justificat prin raportare la art. 12 din Legea nr. 182/2002 privind informațiile clasificate, care prevede excepția de la accesul la informațiile publice.
Din aspectele susținute de către reprezentata intimatei se deduce că în realitate se contestă nivelul de clasificare al documentelor, ori potrivit art. 20 din Legea nr. 182//2002 orice cetățean care este nemulțumit de nivelul de clasificare al unui document se poate adresa instanței de contencios administrativ, potrivit Legii nr. 554/2004.
Curtea, având în vedere actele existente la dosar precum și poziția procesuală exprimată de părți, reține cauza în pronunțare.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 6.165 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. s-au respins excepțiile de tardivitate și de inadmisibilitate.
S-a admis acțiunea formulată de reclamantul I. I., în contradictoriu cu pârâtul U.M. 0. C., iar acesta a fost obligat să elibereze copii de pe documentele de personal care au condus la trecerea în rezervă a reclamantului precum și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 600 lei în favoarea reclamantului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a analizat cu prioritate excepțiile invocate.
Astfel, cu privire la excepția de tardivitate, s-a reținut că reclamantul a formulat cereri succesive pârâtului, iar răspunsul formulat la data de_ de la fila 15 dosar este luat în calcul pentru determinarea termenului pentru sesizarea instanței de contencios administrativ, la data de_ .
Cu privire la excepția de inadmisibilitate a acțiunii, se arată că art. 3 din Legea nr.182/2002 stabilește că nici o prevedere a prezentei legi nu va putea fi interpretată în sensul limitării accesului la informațiile de interes public sau al ignorarii Constituției, a Declarației Universale a Drepturilor Omului, a pactelor și a celorlalte tratate la care România este parte, referitoare la dreptul de a primi și răspândi informații, iar art. 15 din Legea nr.182/2002 explicitează în alin.1 că: e) informații secrete de serviciu sunt informațiile a căror divulgare este de natura sa determine prejudicii unei persoane juridice de drept public sau privat;
Pârâtul nu a propus probe în sensul dovedirii prejudiciului pe care persoana juridica l-ar încerca în cazul în care copii de pe documentele privind modalitatea în care reclamantul a fost trecut în rezerva vor fi oferite acestuia.
Pe fondul cauzei, tribunalul a arătat că începând cu data de_ reclamantul a făcut mai multe solicitări în scris pârâtei pentru a i se comunica documentele care au fost întocmite pentru trecerea sa în rezervă. Interesul reclamantului se justifică prin aceea ca stabilirea adevăratului motiv pentru care a fost trecut în rezerva, face posibilă reparația prejudiciului pe care l-a suferit în urma acestei măsuri.
Este real că pârâtul a formulat câte un raspuns pentru fiecare cerere însă, atat din susținerile părților cât și din probatoriul administrat rezultă că reclamantului nu i s-a pus la dispozitie dosarul său de personal.
În interpretarea dată de art. 2 din Legea nr. 554/2004, la lit. h) nesoluționarea în termenul legal a unei cereri presupune faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, dacă prin lege nu se prevede alt termen.
Pârâtul nu a făcut dovada ca a comunicat întreg conținutul acestui dosar, astfel că, în temeiul prevederilor art. 8 al (1) și art. 18 alin (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, s-a admis acțiunea și în consecință a obligat pe pârât sa elibereze copii de pe documentele din dosarul de personal care au condus la trecerea în rezerva a reclamantului.
Împotriva acestei sentințe, pârâtul I. DE J. J. C. - UM 0. C. a declarat recurs
prin care a solicitat admiterea acestuia, în principal, modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca neîntemeiată, iar în subsidiar, casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și 5 rap. la art. 3041C.pr.civ., pârâtul a arătat că sentința atacată este nelegală, iar excepțiile pe care le-a invocat au fost respinse nejustificat.
Astfel, în privința excepției tardivității, pârâtul a invocat dispozițiile art. 22 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora persoana care se consideră vătămată în drepturile sale poate face plângere în instanță în termen de 30 de zile de la data expirării termenului prev. de art. 7. Cum solicitarea reclamantului a fost adresată M.A.I. la data de_, iar prin adresa nr. 313806/_, a fost redirecționată către pârât fiind înregistrată la acesta în data de_ .
Recurentul arată că a răspuns intimatului în data de_, astfel încât raportat la data introducerii cererii de chemare în judecată,_, aceasta apare ca fiind tardivă.
Recurenta a reiterat și excepția inadmisibilității, întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 544/2001, arătând că actele solicitate de către reclamant fiind incluse în categoria informațiilor clasificate sunt excluse de la comunicare.
În privința fondului, recurenta arată că în condițiile H.G. nr. 585/2002
informațiile clasificate pot fi transmise doar persoanelor care dețin certificat de securitate sau autorizație de acces, astfel încât hotărârea instanței de fond este imposibil de a fi pusă în executare, deoarece reclamantul nu deține un astfel de certificat.
În privința excepției lipsei de interes, recurenta a solicitat admiterea acesteia, arătând că deși a fost invocată și în fața instanței de fond, aceasta a omis să se pronunțe asupra excepției, fiind incident motiv de recurs prev. de art. 304 pct. 5 C.pr.civ.
Mai arată că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra precizării de acțiune referitoare la solicitarea reclamantului de a i se comunica copii de pe actele în discuție.
Reclamantul intimat I. I. a depus întâmpinare
prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat (f.13).
Analizând recursul formulat din perspectiva motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind fondat din următoarele considerente
:
În fața instanței de fond cât și în recurs au fost susținute mai multe excepții pe care Curtea le va analiza cu prioritate, în condițiile art. 137 C.pr.civ., în raport de susținerile părților și cele statuate de către instanța de fond.
Astfel, în privința excepției de tardivitate se reține că în mod corect instanța de fond a procedat la respingerea excepției raportat la actele depuse în
probațiune din care rezultă solicitările multiple adresate de reclamant pârâtului, în vederea comunicării informațiilor solicitate.
Curtea reține și împrejurare că în faza anterioară administrativă s-a purtat o corespondență între părți în care au fost clarificate mai multe aspecte referitoare la solicitările reclamantului, astfel încât nu se poate aprecia că adresa pârâtului din_ poate constitui momentul de început al termenului de prescripție întrucât și după această dată reclamantul a adresat pârâtului solicitări referitoare la anumite aspecte aflate în legătură cu prezenta cauză de la care a primit răspuns din partea pârâtului.
Referitor la excepția lipsei de interes, Curtea reține că această excepție este neîntemeiată, deoarece la dosar, în fața instanței de recurs, au fost depuse dovezi privind cererea adresată de către reclamant C.N.S.C. (f.24) și raportat la răspunsul primit de la acest organism, apare ca fiind întemeiată solicitarea reclamantului de comunicare a unor înscrisuri din dosarul său de personal în vederea dovedii aspectelor invocate și în fața C.N.S.C.
Excepția inadmisibilități va fi analizată de către instanță de recurs în strânsă legătură cu aspectele legate de fondul cauzei.
Astfel, inițial, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat comunicarea unor înscrisuri din dosarul de personal.
Reclamantul nu a formulat petite în cererea sa de chemare în judecată însă din conținutul acesteia rezultă că a solicitat să se "dispună desecretizarea dosarului meu personal"; (f.2, dosar fond).
Această solicitare a fost reiterată de către reclamant și în cuprinsul precizării de acțiune, act intitulat "Note de ședință"; (f.36) în care este indicat ca temei legal al cererii formulate dispozițiile H.G. nr. 585/2002 pentru aprobarea Standardelor nationale de protectie a informatiilor clasificate in Romania, referitoare la desecretizare informațiilor clasificate.
Instanța de fond nu a sesizat acest aspect al cererii de judecată și nu a analizat acțiunea introductivă din această perspectivă, deși a procedat la admiterea acesteia.
Curtea reține că atât timp cât informațiile cuprinse în dosarul de personal al reclamantului au intrat în categoria informațiilor clasificate, nu este posibilă comunicarea acesteia decât numai după desecretizarea lor.
În acest sens art. 2 al. 2 din Legea nr. 182/2002 prevede că: " A. ul la informațiile clasificate este permis numai in cazurile, in condițiile si prin respectarea procedurilor prevăzute de lege
Sesizând acest impediment legal, reclamantul a formulat în cuprinsul cererii de chemare în judecată și o solicitare expresă de desecretizare a informațiilor secrete cuprinse în dosarul său de personal.
Sub acest aspect, Curtea reține că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra unui capăt de cerere ce se impunea a fi analizat anterior celui de comunicare efectivă a unor copii din dosarul de personal al reclamatului.
A apreciat Curtea că în speță nu se impune casarea cu trimitere a dosarului, întrucât instanța de fond a realizat o analiză pe fond a pretențiilor reclamantului de comunicare a unor înscrisuri din dosarul său de personal.
Din această perspectivă, în temeiul art. 304 pct. 5, art. 304 pct. 9 și art.
312 alin. 2 C.pr.civ., se va admite recursul formulat, se va casa hotărârea recurată și se va reține cauza spre rejudecare.
În rejudecare, în raport de susținerile părții reclamante din perspectiva cererii de declasificare se rețin următoarele:
Potrivit art. 20 al. 1 lit. b) din Anexa 1 la HG nr. 585/2002 "Informatiile se declasifica daca:… b) dezvaluirea informatiilor nu mai poate prejudicia siguranta nationala, apararea tarii, ordinea publica, ori interesele persoanelor de drept public
sau privat detinatoare;
"; iar potivit art. 24 din același act normativ: "Informatiile secrete de serviciu se declasifica de conducatorii unitatilor care le-au emis, prin scoaterea de pe listele prevazute la art. 8, care vor fi reanalizate ori de cate ori este necesar.";
Curtea reține că în faza preprocesuală reclamantul a formulat o cerere de declasificare a înscrisurilor cuprinse în dosarul său de personal referitoare la un anumit aspect din viața sa profesională, respectiv motivul pentru care s-a dispus încetarea contractului său de muncă.
Refuzul pârâtului a fost atacat în instanță de către reclamant, în condițiile art. 1 al.1 din legea nr. 554/2004, cererea de chemare în judecată fiind precizată în modalitatea menționată anterior.
Așa cum s-a arătat, reclamantul a precizat înscrisurile ce dorește ai fi comunicate, respectiv cele care se află în legătură directă cu raportul său de muncă, vizând încetarea acestuia.
Din studiul dosarului de personal al reclamantului, Curtea reține că aspectele invocate de către reclamant se cuprind în înscrisurile depuse la filele 13, 79, respectiv fișa de personal FN din_ și fișa de verificare a evidenței operative pentru I. A., nr. 010256/_ . Primul înscris este clasificat ca fiind secret de serviciu iar cel de al II-lea ca fiind secret.
Curtea apreciază că aceste înscrisuri, care au legătură cu raportul de serviciu al reclamantului și care cuprind motivele de încetare a activității profesionale a reclamantului, pot fi cunoscute de către acesta raportat la conținutul lor concret și raportat la motivul pentru care s-a solicitat desecretizarea și comunicarea acestora, respectiv formularea unei cereri către C.N.S.C.
Curtea reține și împrejurare că pârâtul nu a învederat motive pentru care s-ar putea refuza comunicarea efectivă a conținutului acelor înscrisuri către reclamant, de genul celor menționate la art. 20 al. 1 lit. b) din Anexa 1 la HG nr. 585/2002, arătând doar că reclamantul nu are acces la acele înscrisuri deoarece nu deține certificat de acces necesar.
Se mai are în vedere intervalul de timp foarte lung scurs de la data conceperii înscrisurilor, 1984, și până în prezent.
Mai mult, Curtea reține și împrejurarea că reclamantul a putut lectura dosarul său de personal, aspect învederat de către acesta și necontestat de către partea adversă, astfel încât nu pot fi identificate, și din această perspectivă, motive ce ar putea genera o respingere a cererii de desecretizare.
Reclamantul a mai solicitat și desecretizarea și comunicarea notărilor de serviciu pentru intervalul 1980-1983. Acestea se află la filele 19-22 din dosarul de personal al reclamantului, fiind clasificate ca fiind secrete.
Nici în privința acestor acte nu au fost formulate motive concrete de opunere la o eventuală declasificare urmată de comunicare, astfel încât se rețin aceleași aspecte referitoare la posibilitatea declasificării lor și a comunicării, din prespectiva interesului justificat de către reclamant.
În consecință, față de cele menționate anterior, în temeiul textelor legale arătate, de drept substanțial, reținând posibilitatea instanței de contencios adminsitrativ de a verifica justețea refuzului unei autorități publice, se va dispune declasificarea și comunicarea următoarelor documente din dosarul de personal al reclamantului I. I. :
fișă de personal FN din_, f.13;
verificare evidență operativă pentru I. A. nr. 01026/_ -f.79;
notări de serviciu ale reclamantului pentru anii 1980-1983, f.19-22.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței atacate, referitoare la respingerea excepțiilor.
În temeiul art. 274 alin. 1 C.pr.civ., se va respinge cererea intimatului de plată a cheltuielilor de judecată, raportat la împrejurarea admiterii recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de pârâtul I. DE J. J. C. - UM 0.
C. împotriva sentinței civile nr. 6.165 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. pe care o casează în parte în sensul că dispune declasificarea și comunicarea următoarelor documente din dosarul de personal al reclamantului: 1) fișă de personal FN din_ f.13; 2) verificare evidență operativă pentru I. A. nr. 01026/_ -f.79; 3) notări de serviciu pentru anii 1980-1983 (f.19-22).
Respinge excepția lipsei de interes. Menține restul dispozițiilor sentinței.
Respinge cererea intimatului I. I. de plată a cheltuielilor de judecată. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, D. M. | JUDECĂTOR, M. H. | JUDECĂTOR, A. -I. A. |
GREFIER, D. C. |
Red.M.D./_ .
Dact.H.C./2 Jud.fond: A.R. lescu.
