Decizia civilă nr. 10384/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 10384/2013
Ședința publică de la 31 Octombrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE R. -R. D.
Judecător L. U.
Judecător S. Al H. Grefier M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta B. D. A., împotriva sentinței civile nr. 8591/_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., în contradictoriu cu pârâta C. DE A. DE S. A J.
C., având ca obiect anulare act administrativ decizie FNUASS.
Având în vedere că la data prezentului termen d-na judecător M. D. lipsește din instanță, pentru soluționarea cauzelor repartizate completului de judecată 4R, din a cărui compunere face parte, la acest termen de judecată, conform dispozițiilor art. 98, alin. 6 din ROIIJ, întregirea completului s-a făcut prin participarea d-nei judecător Al H. S., aflată pe prima poziție în programarea de permanență în materia juridică a litigiilor cu profesioniștii și contencios administrativ și fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică la a doua strigare se prezintă pentru recurentă, avocat M. P., cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recursul nu este timbrat, iar la dosar s-a depus întâmpinare.
Reprezentanta recurentei depune al dosar dovada achitării taxelor judiciare de timbru aferente recursului, însoțită de o cerere părin care solicită suspebdarea soluționării prezentei cauze, în temeiul art. 244 pct. 1, C. Pr. Civ. până la soluționarea irevocabilă a dosaruzlui cu nr._ .
Curtea, după deliberare, din oficiu, având în vedere data formulării prezentului recurs, raportat la data comunicării sentinței recurată, invocă excepția tardivității prezentului recurs.
Reprezentanta recurentei prezintă spre vedere instanței dovada de comunicare a hotărârii atacată, ca fiind_, solicitând respingerea excepției.
Curtea învederează acesteia faptul că, în conformitate cu mențiunile agentului existente pe dovada de comunicare a sentinței, aflată la fila 83 dosar fond, hotărârea a fost comunicată reclamantei la data de_ .
Reprezentanta recurentei solicită acordarea unui termen scurt, având în vedere faptul că se află în substituirea recurentei, de profesie avocat, pentru a-i da posibilitatea acesteia de a clarifica aspectul referitor la excepția invocată.
Curtea învederează reprezentantei recurentei faptul că situația în bza căreia Curtea a invocat excepția rezultă fără dubiu din cuprinsul actelor existente la dosar, astfel încât, respinge cererea de amânare.
Reprezentanta recurentei solicită respingerea excepției tardivității recursului.
Curtea reține cauza în pronunțare asupra excepției invocată.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 8591 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta B. D. A. în contradictoriu cu pârâta C. de A. de S. a județului C. . Respinge cererea de suspendare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
Începând cu anul 2007, reclamanta a realizat venituri din activități independente, aspect necontestat în cursul prezentului proces. Recunoscut este și faptul că, în această calitate, reclamanta nu a depus la C. de A. de S. a județului C. nicio declarație cu privire la veniturile realizate și nu a încheiat un contract de asigurare.
Ca urmare a încheierii Protocolului dintre CNAS și ANAF, CAS C. a
identificat veniturile realizate de reclamantă și a emis pe seama acesteia Deciziile de impunere din oficiu nr. 3. /1 și 3. /2 ambele emise în data de_ .
Reclamanta arată că a primit deciziile la data de_, / pct. III din acțiune, astfel încât invocarea art.44 și 45 din OG 92/2003 este fără obiect.
Cu respectarea procedurii reglementate de art. 205 și urm. din Codul de procedură fiscală, reclamanta a formulat contestație împotriva acestor acte administrative fiscale, contestație respinsă prin Decizia nr. E 542/_ .
Potrivit art. 208 alin. 3 lit. b și e din Legea nr. 95/2006, actualizată, privind reforma în domeniul sănătății, asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și funcționează ca un sistem unitar, iar obiectivele sistemului de asigurări de sănătate se realizează pe baza principiilor de solidaritate și subsidiaritate în constituirea și utilizarea fondurilor, respectiv cu participarea obligatorie la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru formarea Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate.
În acest sens, art. 215 alin. 3 din lege stabilește în sarcina persoanelor fizice care realizează venituri din activități independente obligația de a depune la casele de asigurări de sănătate declarații privind obligațiile față de fond.
Apoi, legea statuează că în caz de neachitare la termen a contribuțiilor datorate fondului, casele de asigurări procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului și a majorărilor de întârziere (art. 216).
Pe de altă parte, art. 35 din Ordinul CNAS nr. 617/2007, actualizat, stabilește în mod expres faptul că decizia de impunere emisă de organul competent al CAS constituie titlu de creanță și poate fi emisă de organul competent al CAS pe baza informațiilor primite pe bază de protocol de la ANAF.
Din interpretarea acestor dispoziții legale reiese în mod cert că persoanele fizice care realizează venituri din activități independente au obligația de a contribui la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, iar omisiunea de a depune declarații în acest sens dă dreptul caselor de asigurări de a emite din oficiu deciziile de impunere, cărora legea le conferă caracterul de titluri de creanță.
Astfel, calitatea de asigurat și, implicit, obligația de plată a contribuției decurg în mod direct din lege, nefiind necesară o manifestare de voință a contribuabilului sau întrunirea unui acord de voințe prin încheierea unui contract în acest sens.
În același sens, dispozițiile art. 259 alin. 7 din Legea nr. 95/2006 statuează că persoanele care au obl ig aț ia de a se as igur a
(obligația, iar nu facultatea) și nu pot dovedi plata contribuției sunt obligate "b) sa achite pe intreaga perioada a termenelor de prescripție privind obligatiile fiscale contributia legala lunara calculata asupra veniturilor impozabile realizate, precum si obligatiile fiscale accesorii de plata prevazute de Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, daca au realizat venituri impozabile pe toata aceasta perioadă
";.
Această prevedere legală este neechivocă în sensul obligației de achitare a contribuției pentru toate persoanele care au obligația de a se asigura, și nu poate fi interpretată în sensul stabilirii acestei obligații doar în sarcina celor care își exprimă dorința de a deveni asigurați.
De asemenea, legea privind reforma în domeniul sănătății întrunește cerințele de legalitate, accesibilitate și previzibilitate pentru a putea fi în mod neechivoc cunoscută și descifrată de destinatarii dispozițiilor pe care le cuprinde.
Referitor la aspectele de nelegalitate a deciziilor de impunere, instanța a reținut că acestea corespund exigențelor prevăzute de art. 87,88 raportat la art. 43 din OG 92/2003.
S-a stabilit în mod clar și precis, prin deciziile atacate, nivelul contribuțiilor datorate în conformitate cu venitul obținut de către reclamant, pentru fiecare an, fiind reținute și evidențiate baza de impunere, contribuția datorată, scadența, majorările și penalitățile calculate.
Cu privire la obligația de informare a reclamantei și de emitere a deciziilor în mod anual, instanța a reținut că până la încheierea protocolului de acces la baza de date încheiat între CNAS și ANAF, pârâta nu deținea informații în legătură cu veniturile persoanelor fizice obținute din activități independente,prin urmare nu avea posibilitatea de a informa asiguratul asupra obligațiilor de plată. Oricum, lipsa informării se datorează tot reclamantei care nu a depus în termen declarațiile prevăzute de lege, referitor la veniturile obținute din activități independente.
Raportat la aspectele menționate, în temeiul art. 218 din Codul de procedură fiscală, s-a respins ca nefondată cererea formulată.
Sub aspectul cererii de suspendare, instanța a reținut că dispozițiile art. 15 din Legea 554/2004 raportate la art. 14 din aceeași lege nu-și găsesc aplicabilitatea în cauză.
În analiza condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea 554/2004, instanța a reținut că este necesar a se dovedi în cauză existența unui caz bine justificat și a unei pagube iminente.
Un caz bine justificat nu a fost identificat însă în cauză, instanța nereținând aspecte de nelegalitate a actelor administrative atacate.
În temeiul art. 274 alin. 1 din Codul de procedură civilă, s-a luat act că pârâta nu a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta B. D. A., înregistrat la data de 01 august 2013 ( data poștei aplicată de oficiul poștal de expediție - f.6).
După cum rezultă din dovada de la fila 83 (dosar fond), motivarea sentinței i-a fost comunicată reclamantei la data 12 iulie 2013, iar termenul de recurs prevăzut de art. 301 C.pr.civ. de la 1865, aplicabil în speță prin prisma art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012, raportat la art. 20 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 și calculat potrivit art. 101 C. pr. civ., a expirat la data de 29 iulie 2013.
Conform art. 102 alin. 1 C.pr.civ., termenele încep să curgă de la data comunicării actelor de procedură, dacă legea nu dispune altfel, iar potrivit art. 103 alin. 1 C.pr.civ., neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui
alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
Drept urmare, în baza considerentelor mai sus reținute și a textelor legale invocate în baza art. 312 alin.1 C.p.c. recursul reclamantei va fi respins ca tardiv, păstrându-se în întregime sentința atacată. Data menționată pe dovada de comunicare restituită recurentei pusă la rubrica data sosirii este completată de agentul poștal care trebuie să o certifice prin semnătură. Or, comunicarea în speță s-a realizat prin agentul procedural al instanței care nu avea obligația să completeze o atare rubrică. De aceea, în lipsă de alte dovezi contrare care s-ar fi putut produce doar prin defăimarea și înscrierea în fals față de dovada de comunicare colaționată la fila 83 a dosarului de fond, Curtea socotește că acest înscris produce efectele prevăzute de lege, având calificarea de înscris autentic cu toate consecințele juridice ce decurg de aici.
Recursul fiind soluționat în temeiul unei excepții, se apreciază de către instanță că este de prisos a mai fi analizate motivele de recurs privind fondul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca tardiv recursul declarat de reclamanta B. D. A. împotriva sentinței civile nr. 8591 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 31 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||
R. -R. D. | L. | U. | AL H. S. |
GREFIER,
M. T.
Red.L.U./Dact.S.M 2 ex./_ Jud.fond. M. T.
