Decizia civilă nr. 104/2013. Anulare proces verbal de contravenție
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
cod operator 4204
Dosar nr. _
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 104/R
Ședința publică din 01 Februarie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE A. S.
J. ecător M. H.
J. ecător M. P.
G. ier A. H.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentul I. T. DE R. S. ȘI DE V. C., cu sediul în C. N., str. F. de Z., nr. 93 A, jud. C. împotriva sentinței civile nr. 1371/_ pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul cu nr. de mai sus, în contradictoriu cu intimatul
T. G., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
Dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc la data de_, pronunțarea în cauză s-a amânat pentru data de_ și_, când în urma deliberării s-a pronunțat decizia de mai jos.
T.
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1371 din 7 iunie 2012 pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosar nr._ s-a admis plângerea contravențională formulată de petentul T. G., cu domiciliul în localitatea S. nr. 506- 492, județul M., în contradictoriu cu intimatul I. T. de R. S.
și de V. C.
cu sediul în localitatea C. N., str. F. de Z. nr. 93 A, județul C. și s-a anulat procesul verbal de contravenție seria CCS nr. 0006326 întocmit de intimat la data de_ .
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor seria CCS nr. 0006326 întocmit la data de_ de reprezentanți ai intimatului, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 1000 lei pentru săvârșirea faptei prevăzută de art.1 anexa 1 din HG 483-2006, cu modificările ulterioare. S-a reținut în sarcina petentului că, în calitate de proprietar a unei suprafețe de 10,17 ha pădure nu a asigurat servicii silvice inclusiv paza cu un ocol silvic autorizat.
Pe fondul plângerii, instanța reține în conformitate cu jurisprudența CEDO că procedura de judecată privind contravențiile se supune regulilor prevăzute de art. 6 din Convenție, inclusiv cele referitoare la sarcina probei, statul trebuind să asigure o protecție procedurală adecvată. Măsurile pozitive pe care
statul este obligat a le lua în acest sens constau mai ales în a-l informa pe acuzat, în cel mai scurt termen posibil, despre natura și cauza acuzației ce i se aduce, de a-i acorda timpul și înlesnirile cerute pentru pregătirea apărării, de a-i asigura dreptul de a se apăra el însuși sau beneficiind de asistența unui apărător, de a i se permite audierea martorilor acuzării și de a se obține citarea și audierea martorilor apărării în aceleași condiții ca și martorii acuzării. Totuși, Curtea în cauza Jussila împotriva Finlandei, după ce operează o distincție între "infracțiuni"; ca nucleu dur al dreptului penal și restul "faptelor penale";, altele decât infracțiunile, stabilește că "garanțiile procesual-penale recunoscute de art. 6 din Convenție nu se vor aplica în cazul "faptelor penale";, altele decât infracțiunile, cu toată strictețea.
Fără îndoială că prezumția de nevinovăție garantată de art. 6 par. 2 din Convenție privește și problema sarcinii probei, însă statele părți la Convenție pot stabili în dreptul lor intern diferite reguli procedurale privind sarcina probei, cu atât mai mult cu cât art.6 par. 2 permite existența unor prezumții de fapt sau de drept. În cauza Salabiaku împotriva Franței, Curtea a stabilit că prezumția de nevinovăție nu este una absolută, de vreme ce în fiecare sistem de drept sunt operante prezumții de drept sau de fapt, iar Convenția nu le interzice în principiu, atâta timp cât statele respectă anumite limite și nu încalcă drepturile apărării. Și în cauza Anghel împotriva României, Curtea constată ca finalitatea art.6 din Convenție nu este de a înlătura prezumțiile ca cea de legalitate, din materie contravențională, ci de a determina statele "să includă aceste prezumții în limite rezonabile luând în calcul gravitatea mizei si păstrând dreptul la apărare.";
Chiar recunoscându-se procesului verbal de contravenție aplicabilitatea prezumției de legalitate, instanța constată că aceasta este răsturnată prin administrarea probei contrare.
Incontestabil, subiectul activ al faptei contravenționale prevăzute de art.1 anexa 1 din HG 483-2006 este proprietarul unui teren vegetație forestieră.
Se observă că, în cuprinsul procesului verbal de contravenție atacat se face referire la procesul verbal de punere în posesie nr. 37 din_ .
În conformitate cu prevederile Legii nr. 18-1991, cu modificările ulterioare, dreptul de proprietate nu se probează prin procese verbale de punere în posesie.
Pe de altă parte, Titlul de Proprietate nr. 20486 eliberat de Comisia J. ețeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor la data de 26 iunie 2009 (care face trimitere la procesul verbal de punere în posesie nr. 37 din 2 septembrie 2008) atestă constituirea dreptului de proprietate asupra unui teren vegetație forestieră în suprafață de 10 ha 1700 mp, în favoarea mai multor beneficiari (fila 6), printre care și petentul.
În condițiile în care, în procesul verbal de contravenție atacat nu s-a invocat iar în instanță nu s-a înfățișat un act care să probeze un drept de
proprietate exclusiv al petentului asupra terenului în suprafață de 10 ha 1700 mp, nu se poate susține calitatea petentului de subiect activ al contravenției reținute în sarcina sa (fiind greu de admis că rațiunea legiuitorului a fost de a oferi posibilitatea agentului constatator de a opta în mod discreționar pentru unul din coproprietari, asupra căruia să se răsfrângă în exclusivitate răspunderea contravențională).
Chiar dacă lovit de nulitate absolută pentru nerespectarea formei autentice (cerută de lege ad validitatem), nu poate fi ignorat nici contractul de vânzare cumpărare încheiat între petent și numitul C. N., căruia îi poate fi atribuită forța probantă a unui antecontract ce dă naștere unui drept de creanță în favoarea cumpărătorului și a unei obligații de a face în sarcina vânzătorului.
Împotriva sentinței de mai sus a declarat recurs intimatul I. de R.
și de V. C. -N. solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii plângerii contravenționale arătând în esență că în speță s-a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului forestier, iar contractul de pază trebuia încheiat în mod obligatoriu.
Petentul, legal citat, nu și-a exprimat poziția procesuală cu privire la cererea de recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului, T. reține următoarele:
Constituie contravenție, potrivit art. 2 lit. a) din H.G. nr. 483/2006 nerespectarea de către proprietarii de păduri a obligației asigurării realizării serviciilor silvice sau administrarea pentru pădurile pe care le au în proprietate.
Petentul este proprietar de teren cu vegetație forestieră, conform titlului de proprietate depus la dosar, așa încât îi incumba obligația de a lua legătura cu un ocol înființat în condițiile legii pentru asigurarea serviciilor prevăzute de lege.
Contractul de vânzare-cumpărare depus la dosar nu este translativ de proprietate așa încât silogismul judiciar al primei instanțe care a condus la anularea procesului-verbal de contravenție este eronat.
Faptul că actele de administrare se încheie, de regulă, numai cu acordul tuturor proprietarilor, nu este de natură să-l exonereze pe petent de răspundere contravențională câtă vreme acesta a rămas în pasivitate fără să înceapă demersurile pentru încheierea unor asemenea acte (eventual prin dovedirea imposibilității celorlalți coproprietari de a-și exprima voința sau prin opunerea în mod abuziv la efectuarea actului etc.)
Prin urmare, în mod corect agenți constatatori au reținut în sarcina petentului săvârșirea contravenției.
Sub aspect individualizator, T. apreciază că pentru îndreptarea comportamentului petentului este suficientă aplicarea doar a sancțiunii avertisment.
După cum se cunoaște, sancțiunea nu este un scop în sine ci trebuie dozată în așa fel încât să îmbine caracterul punitiv cu cel preventiv și educativ.
III .
În raport de aceste considerente T., în temeiul art. 312 alin.1 și 3 Cod de procedură civilă, va admite recursul declarat de intimat, va modifica hotărârea atacată, va admite în parte plângerea și va înlocui amenda în sumă de 1.000 lei cu sancțiunea avertisment.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
În baza art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă,
Admite recursul formulat de intimatul I. T. DE R. S. ȘI DE V. C. N., împotriva sentinței civile nr. 1371/_ a Judecătoriei S. u Marmației, pe care o modifică în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, în sensul că:
Admite în parte plângerea. Înlocuiește amenda în sumă de 1.000 lei cu avertisment.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi,_ .
Președinte, | J. ecător, | J. ecător, | ||||
S. | A. | M. | H. | M. | P. |
G. ier,
H.
în concediu de odihnă semnează vicepreședintele instanței
Red. S.A./_
T.red. O.M.O./_ /2 ex.
J. ECĂTOR LA FOND P. M. R.
