Decizia civilă nr. 35/2013. Anulare proces verbal de contravenție
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 35/2013
Ședința publică din 23 Ianuarie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: C. V.
JUDECĂTOR: P. I. JUDECĂTOR: U. I. GREFIER: P. R. A.
S-a luat în examinare recursul declarat de petenta-recurentă SC. T. C. S.
, împotriva sentinței civile nr. 267 din_, pronunțată de Judecătoria Beclean în dosarul_, în contradictoriu cu intimata C. SA - PRIN D. C. - PENTRU S. B., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă niciuna dintre părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Nemaifiind alte cereri și constatând că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsa părților, conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, tribunalul reține recursul în pronunțare.
Deliberând constată;
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr. 267 din_, pronunțată de Judecătoria Beclean în dosarul_ a fost respinsă ca nefondată plângerea contravențională formulată de petenta SC T. C. S. împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției nr. 3000702 întocmit la_ de către CNADNR - S. B. prin Direcția Regională Drumuri și Poduri C. .
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că la data de _
, agentul constatator din cadrul CNADNR - Direcția Regională Drumuri și Poduri C.
- S. B. a întocmit procesul-verbal nr. 3000702, prin care petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 3.000 lei, în baza art. 8 alin. 2 din OG nr. 15/2002 republicată, pentru comiterea în aceeași zi, pe DN 17 Beclean, a contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 din același act normativ, respectiv că vehiculul autoutilitară cu nr. de înmatriculare_, aparținând petentei, a circulat fără rovinietă.
De față la întocmirea P.V. nu a fost nici un reprezentat legal al petentei, fiind menționate la rubrica "alte mențiuni"; numele și datele de identificare ale conducătorului auto, precum și faptul că "de față au fost numai agenți constatatori ceilalți participanți la trafic refuză calitatea de martori și nu a fost de față nicio persoană neutră care să aibă calitatea de martor";. Totodată s-a menționat că fapta s-a constatat în urma interogării bazei de date a SIEGMCR, cu PDA-ul din dotarea EMCATR.
Referitor la motivul de nelegalitate invocat de petentă privind faptul că despăgubirea a fost stabilită prin înștiințarea de plată, se constată din cuprinsul procesului verbal că despăgubirea respectivă a fost stabilită și prin procesul verbal (720 euro) și prin înștiințarea de plată, aceasta din urmă făcând parte din formularul actului constatator. Astfel, tariful de despăgubire în valoare de 720 euro a fost stabilit corect și cu respectarea disp. art. 8 al. 3 din OG 15/2002 modif, cuantumul despăgubirii fiind stabilit în anexa 4 la OG 15/2002, în funcție de tipul de vehicul depistat în trafic fără rovinietă. Prin urmare, motivul de nelegalitate invocat de petentă nu este întemeiat.
În ceea ce privește nulitatea relativă a P.V. de contravenție invocată de către petentă, în baza art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001 (în sensul că lipsesc de la rubrica
"Alte mențiuni";, unde ar fi trebuit consemnate, obiecțiunile formulate de petentă, astfel că acesteia nu i s-a adus la cunoștință dreptul de a face obiecțiuni și nu a fost convocată la încheierea P.V.), aceasta nu este întemeiată, având în vedere că, la data controlului, nu s-a aflat de față reprezentantul legal al societății, astfel că acesta nu avea cum să-și exprime efectiv obiecțiunile pe care le considera necesare la rubrica
"Mențiuni contravenient";, în actul de constatare. Astfel, nu au fost încălcate prevederile art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/200, care prevăd nulitatea relativă a P.V. de contravenție în lipsa mențiunilor consemnate distinct în P.V. la rubrica "Alte mențiuni";, întrucât agentul constatator nu a avut cum să-i aducă la cunoștință reprezentantului legal al contravenientei posibilitatea de a formula obiecțiuni, acesta nefiind prezent la data întocmirii actului constatator, conducătorul auto neavând calitatea de reprezentant legal al societății, și nici mandat special de reprezentare.
Criticile formulate de petentă în sensul inexistenței vreunui martor semnatar al procesului verbal, sunt neîntemeiate în condițiile în care agentul constatator s-a conformat dispozițiilor art. 19 alin. 3 din OG nr. 2/2001, menționând motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în lipsa vreunui martor ( procesul verbal s-a întocmit în lipsa martorilor, întrucât nu a fost de față nici o persoană neutră care să aibă calitatea de martor). Oricum, potrivit prevederilor art. 19 alin. 1 OG 2/2001, rolul martorului este acela de a confirma faptul că nu se află de față contravenientul, refuzul sau imposibilitatea acestuia de a semna procesul verbal, nicidecum acela de a confirma săvârșirea contravenției.
În consecință, instanța a apreciat că procesul-verbal de constatare a contravenției contestat, respectă condițiile de formă prev. de OG nr. 2/2001, acesta fiind legal întocmit, motivele de nulitate relativă a P.V. invocate de petentă neputând fi reținute.
Din declarațiile martorului Gordon L. Teodor (conducătorul auto al vehiculului supus controlului), rezultă că în ziua anterioară întocmirii P.V., a condus autoutilitara_ transportând materiale de construcții la Figa și, întrucât acest vehicul s-a defectat, l-a lăsat acolo și a plecat la B. pentru a face rost de un furtun necesar reparației. A doua zi, sâmbătă, a revenit în Figa cu piesa respectivă și a reparat mașina. Martorul a arătat că, până în ziua de vineri, avea rovinietă plătită, astfel că s-a deplasat la Poșta din Beclean și la benzinăria Ozana din Beclean, însă, întrucât poșta era închisă, iar la benzinărie nu a găsit rovinietă, a fost nevoit să plece la B. pentru a duce mașina la firmă, fără a achiziționa rovinieta. În dreptul restaurantului "P. asul Drumețului";, la ieșirea din Beclean, în jurul orei 13,00, a fost oprit de agentul constatator și a fost sancționat. A precizat că nu ar fi putut lăsa
mașina la Figa existând pericolul să fie furată, întrucât a găsit lipsă din motorină a doua zi, când s-a întors să repare vehiculul.
Celălalt martor Vermeșan O. a declarat că el a fost cel care l-a dus pe șofer, cu mașina sa personală, până în Figa, pentru a duce un furtun necesar reparației camionului, ajungând în Figa în jurul prânzului. Aceasta s-a întâmplat într-o zi de sâmbătă, martorul l-a lăsat acolo pe șofer, și luni a aflat de la acesta că a fost amendat pentru lipsa rovinietei (șoferul comunicându-i că nu a avut de unde să cumpere sâmbăta rovinieta).
Petenta a depus la dosar mai multe roviniete talon (file 19-27 și 47), însă acestea sunt pentru 1 zi sau 2 zile, din perioada lunilor ianuarie-iunie 2011, precum și pentru ziua de_ . Deși s-a susținut că pentru ziua de vineri -_ - vehiculul avea rovinietă plătită, aceasta nu a fost depusă la dosar odată cu celelalte. Potrivit procesului verbal, controlul s-a efectuat la ora 10,09 (nicidecum în jurul orei 13,00 cum a declarat martorul Gordon L. Teodor, celălalt martor declarând că în jurul orei prânzului l-a dus pe șofer în Figa).
Pe de altă parte, martorii au declarat că în ziua de sâmbătă au venit din B. cu furtunul respectiv necesar reparației, astfel că șoferul ar fi avut posibilitatea să achiziționeze rovinieta de la PETROM B. sau de la Poșta din B. . Mai mult, după cum se arată și în întâmpinare, conducătorul auto avea posibilitatea să anunțe societatea despre faptul că nu se găsește rovinietă, iar petenta putea să o achiziționeze on-line, fără a mai fi nevoie ca șoferul să aibă asupra sa dovada achitării, vehiculul fiind verificat cu PDA-ul din dotarea agentului constatator, ce permite interogarea bazei electronice la nivel național, însă în urma acestei verificări a rezultat că petenta nu avea achiziționată rovinietă pentru vehiculul respectiv.
În consecință, cu privire la temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța a reținut că în mod corect s-a constatat că, autovehiculul transport marfă deținut de petentă a circulat pe DN, fără ca șoferul să poată face dovada deținerii rovinietei. Astfel, în mod corect prin actul constatator s-a reținut săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 din OG 15/2002, cfm. căruia "(1) Fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă
(2) Cuantumul amenzilor contravenționale prevăzute la alin. (1) este prevăzut în anexa nr. 2";
, petentei fiindu-i aplicată o amendă în limitele prevăzute de lege.
Prin urmare, atât timp cât la data controlului nu s-a putut face dovada achitării taxei de utilizare a drumurilor naționale, petenta se face vinovată de comiterea contravenției reținute în sarcina sa, astfel că întocmirea actului sancționator s-a făcut cu reținerea în prealabil a unei temeinice stări de fapt, iar împrejurarea că șoferul a fost în imposibilitatea de a achiziționa rovinieta din Beclean, nu o exonerează de răspundere, având în vedere cele sus arătate.
Față de circumstanțele concrete de săvârșire a prezentei fapte - raportat la faptul că, la data efectuării controlului, autovehiculul petentei circula fără rovinietă, după cum a rezultat în urma verificărilor în baza de date, șoferul autovehiculului nefiind în măsură să dovedească plata acesteia, iar motivele invocate de petentă nu pot constitui justificări în măsură să o exonereze de această obligație - instanța a apreciat că sancțiunea aplicată, orientată spre minimul prevăzut de lege, a fost proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
În virtutea acestor considerente și a dispozițiilor art. 21 alin. 3 coroborat cu dispozițiile art. 34 din OG 2/2001 modificată, instanța a respins plângerea contravențională ca fiind nefondată.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termen legal, recurenta SC T.
C. S. solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurată și pe fond admiterea plângerii contravenționale împotriva procesului verbal atacat.
În motivare s-a arătat că amenda contravențională este în cuantum foarte ridicat, în raport de posibilitatea de plată ale recurentei, mai ales în condițiile economice actuale. Totodată se mai arată că recurenta nu a mai fost sancționată în trecut pentru fapte de acest gen. Motiv pentru care se consideră că sancțiunea
"avertisment"; este suficientă întrucât recurenta nu și-a însușit dispozițiile legale în materie și pericolul de a se repeta fapta a fost înlăturat.
Sancțiunea pecuniară, este disproporționată în mod vădit cu gradul de pericol social în concret al faptei săvârșite, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, de celelalte date din procesul verbal.
Intimata CNADNR SA - prin Direcția Regională Drumuri și Poduri C. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat.
În motivare s-a arătat că la data efectuării controlului de către agentul constatator, recurenta nu deținea o rovinietă valabilă, așa cum prevede legea, motiv pentru care, in mod corect a fost sancționată contravențional.
Conform art.8 din O.G. nr. 15/2002: "Fapta de a circula fără rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amenda". Ca urmare, se consideră că agentul constatator a aplicat în mod corect dispozițiile legale în sensul sancționării petentului.
Procesul verbal de constatare a contravenției încheiat de către intimata are forța probantă în cauză, acesta constatând lipsa de la bordul autovehiculului a documentelor prevăzute de lege.
Ca urmare, atât sub aspectul laturii subiective, cât și sub aspectul laturii obiective, condițiile răspunderii administrative prevăzute de art.l din O.G. 2/2001 sunt întrunite în ceea ce o privește pe recurentă.
La data și ora constatării contravenției și încheierii procesului verbal, nu s-a prezentat agentului constatator nicio rovinieta valabilă.
Din analiza actului atacat reiese că toată procedura a fost corect urmată, deci nu există niciun motiv de nulitate.
Așa cum a reieșit și pe fondul cauzei petenta-recurenta a recunoscut faptul că la momentul controlului nu deținea rovinieta. Faptul că vehiculul a fost defect o perioadă, nu are relevanță în cauza atâta timp cât acest vehicul utilizat de petenta a fost depistat circulând pe drumurile naționale fără rovinieta. Legiuitorul a prevăzut faptul că în momentul în care un vehicul utilizează rețeaua de drumuri naționale trebuie să aibă achitată rovinieta. De asemenea, faptul că conducătorul auto a încercat să achiziționeze rovinieta de la Stația Peco Ozana nu are relevanță, acesta avea posibilitatea de a anunța societatea despre faptul că nu găsește rovinieta, iar petenta avea posibilitatea de a o achiziționa on-line, fără a mai fi nevoie ca conducătorul auto să aibă asupra sa dovada achitării având în vedere că vehiculul a fost verificat cu PDA-ul din dotarea agenților constatatori, aparat ce permite interogarea bazei
electronice la nivel național, verificare în urma căreia a rezultat faptul că pentru vehiculul petentei nu era achitată rovinieta.
Mai mult, în urma introducerii sistemului electronic, nu se mai eliberează rovinieta matcă, ci aceasta se emite electronic, astfel că se poate achiziționa de la toate punctele de distribuție.
Sancțiunea aplicată este proporționala cu gradul de pericol social al faptei, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșita fapta de modul si mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Chiar recurenta a recunoscut că la momentul efectuării controlului nu deținea rovinieta valabilă, motiv pentru care a fost sancționată contravențional. Atâta timp cât agentul constatator a aplicat sancțiunea acesta este obligat să aplice și prevederile art.8 alin.3 din O.G. 15/2002 privitor la despăgubire.
Referitor la înlocuirea sancțiunii aplicate cu avertismentul, se precizează faptul că se opune înlocuirii având în vedere că, într-adevăr, instanța, în baza art.34 alin.l din O.G.2/2001, poate să hotărască asupra sancțiunii aplicate. Aceasta prerogativa legala conferă instanței posibilitatea de a proceda la o reindividualizare a sancțiunii contravenționale, în funcție de criteriile stabilite de art.21 alin.3 din O.G.2/2001. Astfel, sancțiunea aplicată în concret contravenientului trebuie să răspundă imperativului proporționalității acesteia cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, avându-se în vedere, sub acest aspect, împrejurările în care s-a săvârșit fapta, modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului. In același sens, art.5 alin.5 din O.G.2/201 prevede că sancțiunea aplicată trebuie să fie cu proporțională cu gradul de pericol social al faptei.
Potrivit art.7 din O.G.2/2001, sancțiunea avertismentului se aplică atunci când fapta este de o gravitate redusă și chiar dacă actul normativ care stabilește contravenția nu menționează expres această sancțiune.
In cauza de față, se consideră că nu se impune înlocuirea amenzii contravenționale cu avertismentul. Sancțiunea pecuniară, prin rolul sau coercitiv si preventiv, are menirea de a descuraja încălcarea acestor dispoziții legale de către utilizatorii rețelei de drumuri naționale. In plus, prin cuantumul ridicat al amenzilor prevăzute în această materie, legiuitorul atrage atenția asupra gradului de pericol social abstract ridicat al acestei contravenții, înlocuirea cu avertismentul putând să se facă numai în mod excepțional.
În drept s-au invocat dispozițiile O.G. nr. 15/2002, O.G. nr.2/2001, Ordonanța ni. 8/2010, Ordinul nr.769/2010.
Recursul declarat în cauză nu este fondat .
Tribunalul, examinând în baza prev. art. 304 și 3041Cod procedură civilă hotărârea atacată atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, constată că aceasta este temeinică și legală, nefiind dat nici un motiv de casare sau
modificare a hotărârii.
Starea de fapt este redată în mod explicit în considerentele sentinței mai sus expuse, motiv pentru care tribunalul consideră că nu este necesar să o reitereze.
În speță s-a făcut o corectă încadrare juridică a faptei contravenționale iar sancțiunea aplicată a fost individualizată conform dispozițiilor legale.
Instanța de fond în mod justificat a reținut că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției reținută în sarcina prevăzută de disp. art.8 al. 1, 2 și 3 din OG nr. 15/2002, comisă în circumstanțele arătate mai sus.
Se mai constată că petentul în recursul declarat reia în cea mai mare parte motivele pe care le-a invocat și în plângerea contravențională și care au fost deja analizate de instanța de fond în motivarea sentinței atacate.
Având în vedere considerentele menționate, tribunalul în baza prev. art. 312 al.
1 Cod procedură civilă urmează să respingă, ca nefondat, recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat petenta-recurentă SC T. C. S.
,
cu sediul în V., Ș. de C., nr. 333B, jud. B. -Năsăud, împotriva sentinței civile nr. 267 din_, pronunțată de Judecătoria Beclean în dosarul_ .
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de_ .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | ||||
V. C. | I. | P. | I. U. P. | R. | A. |
Red/dact: VC/VAH_ /4.ex
Jud. fond: O. u L.
