Decizia civilă nr. 45/2013. Anulare proces verbal de contravenție
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
cod operator 4204
Dosar nr. _
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 45/R
Ședința publică din 18 Ianuarie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE A. S.
J. ecător M. H.
J. ecător M. P.
G. ier A. H.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurentul-petent A.
C., domiciliat în B. M., str. F., nr. 8/57, jud. M., împotriva sentinței civile nr. 9776 din_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare, jud. M., în contradictoriu cu intimatul I. DE P. AL J. M., având ca obiect anularea procesului verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică în reprezentarea intimatului se prezintă Inspector principal Paul M., recurentul fiind lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Reprezentantul intimatului arată că nu formulează cereri, nici nu invocă motive prealabile.
Deliberând, instanța reținând că nu s-au formulat cereri, nici nu s-au invocat chestiuni prealabile, raportat la actele și lucrările dosarului, acordă cuvântul părților în dezbaterea cauzei.
Reprezentantul intimatului solicită respingerea recursului formulat și menținerea hotărârii instanței de fond ca legală și temeinică.
Instanța reține cauza în pronunțare.
T.
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.9776/_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosar nr._ s-a respins plângerea formulată de petentul A. C., domiciliat în B. M. str. F. nr. 8/57 jud. M., în contradictoriu cu intimatul I. UI DE P. AL J. M., cu sediul în B. M., str. 22 D. nr. 37 jud. M. .
Pentru a hotărî astfel prima instanță reține următoarele:
În fapt prin procesul verbal contestat petentului i-a fost aplicată amenda contravențională în cuantum de 420 lei și sancțiunea avertisment pentru aceea că la data de_ conducând auto_ nu a respectat indicatorul de viraj dreapta, a efectuat viraj stânga peste marcajul continuu și nu a purtat centura de siguranță.
Potrivit art. 109 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002
"dacă în apropierea unei intersecții este instalat un indicator sau aplicat un marcaj care obligă să se circule într-o anumită direcție, vehiculele trebuie să fie conduse numai în direcția sau direcțiile indicate";. Nerespectarea semnificației indicatoarelor și marcajelor de obligare constituie contravenție și se sancționează cu amenda potrivit art. 100 alin.1 din OUG nr. 195/2002.
Conform art. 77 alin.2 din același act normativ, "marcajul longitudinal format dintr-o linie continuă simplă sau dublă interzice încălcarea acestuia";.
Art. 36 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 prevede că "conducătorii de autovehicule și persoanele care ocupă locuri prevăzute prin construcție cu centuri sau dispozitive de siguranță omologate trebuie să le poarte în timpul circulației pe drumurile publice, cu excepția cazurilor prevăzute în regulament";.
Încălcarea acestor dispoziții legale constituie contravenție și se sancționează cu amenda așa cum statuează art. 99 din O.U.G. nr. 195/2002 și art. 102 alin.2 raportat la art. 108 alin.1 lit. d.
Ca atare, reținând că în baza probelor aflate la dosar sunt îndeplinite elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 36 alin.3 și 1 din
O.U.G. 195/2002, iar petentul nu a făcut dovada contrariului aspectelor consemnate în procesul verbal, mai mult a semnat procesul verbal fără obiecțiuni, instanța a menținut dispozițiile procesului verbal atacat sub aspectul săvârșirii de către petent a faptei contravenționale.
Raportat la considerentele mai sus expuse, instanța a apreciat plângerea formulată ca fiind neîntemeiată și, în baza art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, a respins-o.
Petentul A. C. a formulat recurs
prin care a solicitat în principal casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare iar în subsidiar modificarea în tot a sentinței și admiterea plângerii.
Motivele care susțin cererea de recurs sunt următoarele:
1).Prima instanțănu s-a pronunțat cu privire la motivele de nulitate a procesului verbal invocate prin plângere și nu a motivat respingerea acestora. Potrivit art.261 Cod procedură civilă instanța este obligată să-și motiveze hotărârea, prin stabilirea în considerentele acesteia a situației de fapt expusă în detaliu și încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de
vedere al instanței față de fiecare argument relevant și, nu în ultimul rând, raționamentul logico-juridic ce fundamentează soluția adoptată.
Prima instanță a corectat doar fondul cauzei, fără a se pronunța asupra excepțiilor invocate prin plângere și a pune în vedere intimatului să se pronunțe asupra acestora. În absența unei motivări riguroase dezlegarea primei instanțe nu poate fi cenzurată în recurs iar pronunțarea unei soluții diferite ar însemna că instanța de recurs să fie cea care examinează pentru întâia oară pe parcursul desfășurării procesului civil excepțiile invocate în fața primei instanțe, ceea ce este inadmisibil, întrucât s-ar încălca normele privitoare la competența materială a instanțelor judecătorești.
2).Sentința s-a pronunțat cu încălcarea și aplicarea greșită a legii motiv prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă. În acest sens recurentul susține că agentul constatator a indicat greșit actul normativ care stabilește și sancționează contravenția ori pentru că nu cunoaște legislația pe care trebuie să o aplice, ori a fost rău intenționat când a făcut încadrarea faptelor constatate. Sancțiunile aplicate prin procesul verbal întocmit indică fapte grave, care nu au avut loc (OUG 195/2002, art.102, alin.2 și art.99, pct.2).
Între faptele constatate și încadrările sancționatorii ale agentului constatator din OUG 195/2002 nu exista nici o legătură. Explicit, încadrarea la art.36 alin.1 al HG 1391 se referă la Rezultatul examinării la proba teoretică și la proba practică se consemnează prin calificativul "admis"; sau "respins";. Încadrarea de la art.102 pct.2 este abrogată. Încadrarea de la art.102 alin.2 se referă la Amenda contravențională prevăzută la alin.1 se aplică și conducătorului de autovehicul sau tramvai care săvârșește o faptă pentru care se aplică 6 puncte de penalizare, conform art.108 alin.1 lit.d. Încadrarea de la art.99 pct.2 din OUG 195/2002 se referă la nerespectarea obligației de semnalizare a manevrei de schimbare a direcției de mers.
Faptul că, în cuprinsul întâmpinării, IPJ M. a indicat încadrările corecte ale faptelor constatate nu poate acoperi viciul de formă al procesului verbal și nu poate da naștere răspunderii contravenționale în sarcina sa.
În plus, față de cele arătate mai sus, învederează instanței de recurs și faptul că, în considerentele hotărârii, instanța fondului a reținut că s-a solicitat audierea martorului semnatar al procesului verbal,pentru ca, față de faptele consemnate, cuantumul ridicat al sancțiunii l-a determinat să verifice ulterior în textul legii modul în care agentul constatator a aplicat prevederile legale, și, constatând sancționarea greșită a faptelor, a formulat plângerea împotriva procesului verbal.
Recurentul mai susține că nu a fost sancționat pentru săvârșirea unei contravenții rutiere în ultimii 5 ani.
Recursul nu este motivat în drept. Criticile formulate au fost analizate potrivit art.304 pct.7 și 9 Cod pr.civ.
Intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefundat, poziție exprimată verbal, fără a se depune întâmpinare.
În recurs nu s-au administrat probe.
Analizând recursul prin prisma motivelor pe care se întemeiază T. constată următoarele:
Nu este fondat motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.7 Cod pr.civ.
Chiar dacă prima instanță nu răspunde punctual tuturor motivelor de nulitate a procesului verbal de contravenție, pe care recurentul-petent le-a invocat prin plângere nu se poate reține caracterul formal sau insuficient al sentinței într-o măsură care să afecteze legalitatea acesteia din perspectiva exercitării dreptului la apărare al recurentului prin imposibilitatea de a formula critici pe calea recursului, precum și al controlului ierarhic de către instanța de recurs învestită cu judecata în calea de atac.
Prima instanță a analizat atât legalitatea, cât și temeinicia procesului verbal atacat, verificând realitatea stării de fapt și încadrarea juridică a faptelor. Concluzia primei instanțe a fost motivată prin trimiterea directă la textele de lege care a apreciat că sunt incidente. Chiar dacă nu s-a motivat cu trimitere directă la motivele invocate prin plângere sub aspectul greșitei încadrări a faptelor, prima instanță a invocat argumente de natură pur legală
,ceea ce T. apreciază că este suficient din perspectiva art.261 Cod pr.civ.
Recursul nu este întemeiat nici sub aspectul celorlalte critici.
Prin procesul verbal contestat s-a reținut în sarcina recurentului-petent că la data de_, în locul Olteniei- Unirii, conducând auto_ nu a respectat indicatorul de viraj dreapta, a efectuat viraj stânga peste marcajul continuu și nu a purtat centura de siguranță. La rubrica dedicată încadrării în drept a faptelor agentul constatator inserează următoarele texte de lege:prima faptă este prevăzută și sancționată de art.109 din ROUG nr.1390/2006 și sancționată de art.100/1din OUG nr.195/2002; a doua faptă este prevăzută de art.36/1 din ROUG nr.1390/2006 și sancționată de art.102/2 OUG nr.195/2002 iar a treia faptă este prevăzută de art.77 /2 din ROUGnr.1390/2006 și sancționată de art.99/2din OUG nr.195/2002.Prima faptă este sancționată cu 4 puncte de amendă,a doua cu avertisment iar a treia cu 2 puncte de amendă. Amenda totală aplicată este de 420 lei.
Nici prin plângere și nici în recurs recurentul-petent nu a contestat realitatea stării de fapt consemnată de către agentul constatator. Unicul motiv de nulitate pe care l-a invocat s-a întemeiat pe încălcarea art.16 din O.G. nr.2/2001 prin indicarea eronată a textelor de lege care prevăd și sancționează cele trei categorii de fapte.
Examinând legalitatea procesului-verbal sub aspectul mențiunilor obligatorii prevăzute de art.17 din O.G. nr.2/2001 sub sancțiunea nulității exprese T. nu constată incidența unor motive de nulitate sub acest aspect.
În ceea ce privește cerința prevăzută de art.16 alin.1 din O.G. nr.2/2001 de a se indica textul de lege care prevede și sancționează contravenția T. reține că nu suntem în prezența unui caz de nulitate expresă, ci se impune a se justifica de către persoana sancționată vătămarea cauzată prin nerespectarea acestei cerințe.
În ceea ce privește fapta de a nu purta centură T. constată că această faptă este prevăzută de art. 36 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 iar nu de
H.G. nr.1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, cum eronat a indicat agentul constatator și sancționată de art.99 alin.2 coroborat cu art.101 alin.1 lit.d din OUG nr.195/2002 . Cu toate acestea
T. apreciază că aceste vicii de indicare a H.G. nr.1391/2006 în loc de OUG nr.195/2002, respectiv a art.102 alin.2 din OUG nr.195/2002 constituie simple erori materiale care nu afectează valabilitatea procesului-verbal câtă vreme s-a aplicat corect sancțiunea iar această contravenție este cunoscută cu caracter de notorietate atât de către conducătorii auto, cât și de către pasageri.
Cu privire la celelalte două fapte se constată că prima instanță în mod corect a identificat că se încadrează în art. 109, precum și în art. 77 alin.2 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, adică H.G. nr.1391/2006, texte de lege corect indicate de către agentul constatator. S-a reluat însă eroare de încadrare ca și contravenție întrucât s-a menționat prima faptă că se sancționează cu amenda potrivit art. 100 alin.1 din OUG nr. 195/2002, omițând agentul constatator să indice și punctul 3 la care este descrisă contravenția, însă sub acest aspect nu se justifică nicio vătămare, recurentul având posibilitatea de a verifica încadrarea în punctele de la art. 100 alin.1. Textul sancționator pentru ultima faptă a fost indicat art.99 alin.2 din OUG nr.195/2002, deși fapta se încadrează în art.108 alin.2 pct.9 din OUG nr.195/2002. T. apreciază că și în acest caz suntem în prezența unei erori materiale întrucât în coloana anterioară a faptei prevăzute de art. 36 alin. 1 din
O.U.G. nr. 195/2002 s-a indicat ca text sancționator art.102 alin.2 din OUG nr.195/2002 în loc de art.99 alin.2 din OUG nr.195/2002,așa cum s-a reținut anterior . Recurentul avea posibilitatea de a identifica eroarea printr-o minimă diligență, obligatorie în condițiile în care una dintre probele pe care le-a trecut la obținerea permisului de conducere a fost și cea teoretică bazată pe studiul OUG nr.195/2002 și al Regulamentului de aplicare a OUG nr. 195/2002. Nu se justifică nici sub acest aspect vreo vătămare a dreptului la apărare, cu atât mai mult cu cât sancțiunea a fost corect aplicată în raport de clasa de contravenții iar starea de fapt nu a fost contestată de ăctre recurent.
Pentru toate aceste considerente în temeiul art. 312 alin.1 C.pr.civ. T. va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de către recurentul-petent A.
, domiciliat în B. M., str. F., nr. 8/57, jud. M., împotriva sentinței civile nr. 9776 din_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._ .
IREVOCABILĂ
Pronunțată în ședința publică, azi,_ .
Președinte J. ecător J. ecător
A. M. H. M. P.
G. ier
H.
Red. M.H./_ /Tehnored.t. F./2 ex.
J. ECĂTOR LA FOND D. D.
