Decizia civilă nr. 1051/2013. Anulare proces verbal de contravenție
| Comentarii |
|
Cod operator de date cu caracter personal 3184
Dosar nr. _
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE M. ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1051/R/2013
Ședința publică de la 02 Octombrie 2013 Instanța compusă din:
PREȘEDINTE A. G. C.
Judecător I. N. B. Judecător S. T. Grefier Ani-L. C.
Pe rol fiind judecarea cauzei Contencios administrativ și fiscal privind recursul declarat de recurentul I. T. DE M. C. împotriva Sentinței civile nr.19974/_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosar nr._ privind și pe intimata S.C. S. C. S., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier.
T. ul constată că, procedura de citare este legal îndeplinită cu părțile, în temeiul disp.art.159¹ alin 4 C.pr. civ. raportat la art.2 pct.3, este competentă să soluționeze prezenta cale de atac, iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă și reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr. 19974/_ a Judecătoriei C. -N. a fost admisă în parte plângerea contravențională formulată de petenta S.C. S. C. S.R.L., cu sediul în C. -N., str. T., nr. 18, ap. 62, jud. C., în contradictoriu cu intimatul
I. T. DE M. C.,
cu sediul în C. -N., str. G. C., nr. 2, jud. C. .
S-a menținut procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat seria CJ nr. 0., încheiat la data de_ de către intimat.
A fost reindividualizată sancțiunea contravențională principală aplicată și s-a înlocuit sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 10.000 lei cu avertismentul.
S-a atras atenția petentei asupra prevederilor art. 276 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 53/2003, modificată și completată, precum și i s-a pus în vedere acesteia necesitatea de a-și ralia conduita potrivit art. 16 alin. 1 din Legea nr. 53/2003, modificată și completată.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin plângerea înregistrată sub nr. de mai sus, petenta SC S. C. S. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul I. T. de M. C., anularea procesului verbal de constatare a contravențiilor seria CJ nr. 0., încheiat la data de_, cu consecința anulării amenzii în cuantum de 10.000 lei aplicată.
În motivare, petenta a arătat că, prin procesul verbal atacat, organul de control a constatat faptul că, la data controlului, respectiv 15 septembrie 2011, numitul Moldovean Grigore era angajat fără forme legale, respectiv fără a avea contract de muncă încheiat, însă așa cum rezultă din actele depuse la dosar, respectiv contractul de muncă era încheiat la data de 13 septembrie 2011.
Potrivit art. 16 din Legea nr. 53/2003, contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului.
Anterior începerii activități, contractul individual de muncă se înregistrează în registrul general de evidență a salariaților care se transmite ITM.
Angajatorul este obligat ca, anterior începerii activității, să înmâneze salariatului un exemplar din contractul individual de muncă.
Așa fiind, consideră că atâta timp cât la data de_ a încheiat cu numitul Moldovean Grigore contractul individual de muncă care a fost înregistrat la ITM
C., amenda în cuantum de 10.000 lei aplicată de către organul de control a fost dată cu încălcarea prevederilor legale.
Din completarea acțiunii de la f. 14, petentul arată că, așa cum rezultă din contractul individual de muncă pe durată nedeterminată, acesta a fost înregistrat sub nr. 33/_ în registrul general de evidență a salariaților și transmis pe cale electronică ITM C. sub codul de încărcare în registrul de evidență a salariaților 0.
-1-12-_ -
Din evidențele ITM C. reiese fără putință de tăgadă, că la data de_, la ora 15,22, a fost transmis contractul individual de muncă, același lucru reieșind și din evidența electronică a pârâtului unde la data de_ a fost înregistrat contractul cu nr. 33 pe numele Mocodean Grigore, astfel că procesul verbal încheiat de către inspectorii pârâtului la data de_ este nelegal.
Menționează, de asemenea, că din eroare în acțiunea principală s-a dactilografiat greșit numele salariatului Moldovean Grigore în loc de Mocodean Grigore.
În drept, nu a fost indicat temeiul juridic al acțiunii formulate. În probațiune, a solicitat proba cu înscrisuri (f. 4-7, 16-18).
Prin întâmpinarea formulată intimatul I. T. de M. C. a solicitat instanței respingerea plângerii contravenționale ca netemeinică cu consecința menținerii în întregime a procesului verbal de constatare a contravenției nr. 0. /_ pe care îl consideră temeinic și legal.
În apărare, s-a arătat că, în conformitate cu competențele conferite prin disp.
L. 108/1999, rep., inspectorii de muncă au demarat la data de_ ora 12, un control inopinat la punctul de lucru al societății petente, care a relevat faptul că
numitul Mocodean Grigore a fost primit la muncă fără a avea la bază contract individual de muncă așa cum legiuitorul a impus prin lumina dispozițiilor Codului muncii, respectiv alin. 16 al. 1. Aceste împrejurări au fost reliefate de înscrisul pe care inspectorii de muncă l-au solicitat salariatului găsit în activitate, să îl completeze. Astfel, înscrisul materializat sub forma unei declarații pe proprie răspundere a evidențiat faptul că sus numitul presta muncă în folosul și sub autoritatea petentei din ziua respectivă, fără a avea încheiat contract individual de muncă.
Inspectorii de muncă, confruntând documentele, au constatat că angajatorul i-a întocmit contract individual de muncă salariatului identificat la locația supusă controlului, dar acesta purta ca și dată a începerii activității ziua de_, în ciuda faptului că agenții constatatori l-au depistat prestând muncă în data de_, aspect relevat de acesta în cuprinsul declarației pe proprie răspundere. M. ivul real pentru care în contractul de muncă s-a consemnat data de_ ca și dată a angajării consta în faptul că angajatorul intenționa de a se încadra în termenele de transmitere a noului angajat în format electronic în programul Revisal, creând astfel aparența legală.
Întrucât ce s-a întâmplat în plan faptic nu a mai fost posibil să fie transpus în plan electronic, așa cum se întâmplă în majoritatea situațiilor, pentru a respecta termenul de comunicare, angajatorul a declarat data angajării, fără să ofere în schimb o explicație plauzibilă, cu privire la data de_, când salariatul a prestat munca în folosul și sub autoritatea acestuia. Subliniază că organul de control la data de_ l-a descoperit pe angajat efectuând lucrări specifice în domeniul construcțiilor, fapt ce a determinat verificarea salariatului prin ridicarea unei declarații pe proprie răspundere, acesta confirmând în scris că lucrează la petentă în lipsa unui contract de muncă. Mai mult, prin raportul de îndeplinire a măsurilor petenta a recunoscut că data de_ reprezintă data reală a angajării, modificând în mod corespunzător actul de angajare.
Reiterează că informarea în programul Revisal s-a produs după ora controlului, anunțarea noului angajat având loc la orele 15,00. Consideră că reclamanta a dat dovadă de rea-credință, întrucât conștientizând că a încălcat și disp. HG 500/2011 care reglementează regimul general de evidență a salariilor în format electronic, pentru a se încadra în termenul, prevăzut de lege, a comunicat contractul de muncă salariatului Fechete Sandor cu o altă dată a începerii activității, în ciuda faptului că înscrisurile și constatările inspectorilor de la fața locului atestă alte stări de fapt.
Apreciază că împrejurările declarate în ziua controlului de numitul Mocodean G. concordă cu realitatea stării de fapt reținută de inspectorii de muncă, consemnările nefiind sincere, acesta necunoscând repercursiunile de natură contravențională pe care angajatorul poate să le suporte în urma celor declarate. Pe această cale, învederează instanței că declarațiile pe proprie răspundere constituie principalul procedeu de depistare a cazurilor de muncă fără forme legale, acestea având caracterul unor înscrisuri preconstituite ce reflectă cel mai exact adevărul întrucât sunt date în momentele inițiale unei cercetări, când relatează liber faptele, moment la care nu a fost în măsură să conceapă strategii de apărare.
Fără îndoială, în lipsa unei intervenții inopinate a organului de control, nu există o garanție că angajatorul ar fi urmat o conduită în acord cu dispozițiile legale. În speță, a dovedit că angajatorul a fost constrâns, doar prin prisma controlului inopinat, să întreprindă demersuri de intrare în legalitate pe care așa cum s-a dovedit au fost ulterioare. În speță s-a dovedit că doar inspectorul de muncă este garantul protecției salariaților care prin exercițiul funcției a impus la respectarea legii, acțiunea sa ulterioară stând drept mărturie.
Apreciază că sancțiunea amenzii contravenționale a fost în mod corect aplicată și că este proporțională cu gradul de pericol social al faptei, fiind bine cunoscute consecințele negative pe care munca la negru le generează. Raportat la pericolul social al faptei, învederează faptul că în lumina noilor modificări practicarea muncii la negru cu un număr de 5 persoane constituie infracțiune, fapt ce o îndreptățește să afirme că inițiativa legislativă reflectă cu siguranță concepția legiuitorului asupra gravității fenomenului ce se manifestă la nivelul tuturor factorilor implicați: lucrătorii sunt lipsiți de beneficiul sistemului de asigurări sociale pe care îl conferă munca în baza unui contract individual de muncă, creșterea fenomenului evazionist prin nereținerea și nevirarea contribuțiilor pentru asigurări sociale, etc. Pentru o justă soluționare a cauzei, învederează instanței că acest angajator nu se află la prima abatere, rezultantul controlului din data de_ confirmând recidiva cu privire la aceeași faptă contravențională. Precizează, în acest context, că societatea reclamantă a mai fost verificată în anul 2006, fiind sancționată contravențional pentru aceeași faptă. Iată că, în ciuda unei noi intervenții ale organului de control, conduita angajatorului nu se aliniază nici în prezent normelor legale în vigoare cu privire la încadrarea în muncă a persoanelor, efectul represiv al sancțiunilor contravenționale aplicate până la acest moment fiind departe de a se realiza în raport de acest angajator.
În dovedire, a anexat înscrisuri (f. 23-30).
Instanța a administrat și încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a constatat următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunilor seria CJ nr. 0., întocmit la data de_ de către intimatul I.
T. de M. C., petenta SC S. C. S. a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 10.000 lei, reținându-se că, în urma controlului efectuat în data de_ la punctul de lucru al petentei, situat în mun. C. -N., str. Vrancea, nr. 39, jud. C., s-a constatat că petenta a primit la muncă pe numitul Moconean Grigore, începând cu data de_, fără a-i întocmi acestuia în formă scrisă, în limba română și anterior începerii activității, un contract individual de muncă, fiind încălcate dispozițiilor art. 16 alin. 1 din Legea nr. 53/2003, modificată. Săvârșirea faptei rezultă din declarația de proprie răspundere dată de numitul Macodean Grigore, din care rezultă că această persoană a desfășurat activitate pentru petentă începând cu data de_ și nu a semnat un contract individual de muncă până la data de_, orele 12:02.
În drept, fapta petentei a fost calificată ca delict contravențional, potrivit art. 276 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 53/2003, pentru nerespectarea dispozițiilor art. 16
alin. 1 din același act normativ, fapt pentru care s-a stabilit în sarcina petentei o amendă contravențională, în cuantum de 10.000 lei.
În drept, potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Öztürk c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei, Salabiaku c. Franței, A.
c. României, ș.a.), materia contravențională a fost privită ca încadrându-se în noțiunea de "acuzație în materie penală";, în sensul art. 6 par. 1 din CEDO.
În consecință, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în cadrul proceselor având ca obiect plângere contravențională, întrucât contravenientul se vede pus în fața unei "acuzații de natură penală"; în sensul art. 6 par. 1 din Convenție, acesta trebuie să beneficieze de toate garanțiile prevăzute de art. 6 în ansamblul sau, cu referire specială la dispozițiile paragrafului 2, privitor la prezumția de nevinovăție.
Instanța de fond a reținut că, în conformitate cu jurisprudența Curții, înțelesul noțiunii de "prezumție de nevinovăție"; presupune că nu trebuie pornit de la ideea preconcepută că persoana în cauză a săvârșit fapta ce i se impută. În plus, sarcina probei revine celui care acuză.
În ceea ce privește sarcina probei, conform principiul statuat de art. 1169 C. civil, cel ce face o propunere în fața instanței trebuie să o dovedească. Prin urmare, dacă petentul susține netemeinicia celor arătate în procesul-verbal, trebuie să o dovedească. Nu se poate spune că în acest mod s-ar încălca cerința referitoare la sarcina probei ce decurge din prezumția de nevinovăție, pe motiv că organul constatator este cel care trebuie să probeze contravenția reținută.
În realitate, fapta reținută este probată cu ajutorul prezumției de legalitate a procesului-verbal de constatare a contravenției - actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege - și cu prezumția de veridicitate - actul reflectă, în mod real, ceea ce a stabilit autoritatea emitentă - prezumții care, deși nu sunt consacrate expres de lege, sunt recunoscute atât de doctrină cât și de practica judiciară, putând fi considerate a fi prezumții legale, în sensul pe care instanța europeană îl dă acestei noțiuni.
În acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor în materie penală, instanța de fond a considerat că una din limitele până la care poate să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent. Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, cum este și situația în cauza de față - fapta fiind constatată nemijlocit de către agentul constatator - procesul-verbal, dacă este legal întocmit, se va bucura de prezumția de temeinicie, astfel încât va reveni petentului sarcina de a proba netemeinicia.
Instanța de fond a apreciat că această soluție este în acord cu articolul 6 din Convenție, din moment ce instanța are oricum obligația de a verifica, din oficiu, legalitatea procesului-verbal, în raport cu mențiunile a căror lipsă atrage nulitatea absolută a acestuia. Astfel, deși pornește de la prezumția de temeinicie a procesului-verbal, soluția cauzei nu se va întemeia doar pe aceasta, fapt ce constituie o limită rezonabilă în aplicarea prezumției.
În cauză, instanța de fond, procedând potrivit art. 34 din O.G. nr. 2/2001, la verificarea legalității procesului-verbal de constatare a contravenției, a constatat că
întocmirea acestuia s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art. 16 din același act normativ și că acesta cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
Astfel, instanța de fond a reținut că înscrisul întocmit trebuie să se conformeze, în ceea ce privește condițiile de fond și formă ale încheierii sale riguroase, prevederilor O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, exigențe care reprezintă tot atâtea garanții menite să asigure legalitatea și temeinicia celor reținute în cuprinsul procesului-verbal.
În conformitate cu dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de contravenție trebuie cuprindă, în mod obligatoriu, sub sancțiunea nulității absolute, care poate fi invocată și din oficiu, de instanța de judecată, mențiuni referitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, denumirea și sediul contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia. Totodată, procesul-verbal va trebui să poarte și semnătura agentului constatator.
Observând procesul-verbal de contravenție, în raport de prevederile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța de fond a constatat că agentul constatator a făcut mențiunile cuvenite, în sensul mai-sus arătat, astfel că, în cauză, nu este incident nici unul din cazurile de nulitate absolută, prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța de fond a reținut următoarele aspecte:
Legea 53/2003, cu modificările sale ulterioare (Codul muncii), reglementează totalitatea raporturilor individuale și colective de muncă, modul în care se efectuează controlul aplicării reglementărilor din domeniul raporturilor de muncă, precum și jurisdicția muncii (art. 1 alin. 1). În acest sens, art. 16 alin. 1 stabilește că obligația de încheiere a contractului de muncă revine angajatorului, în formă scrisă, această obligație fiind anterioară începerii raporturilor de muncă. Contractul individual de muncă conține înțelegerea dintre persoana fizică care se obligă să presteze munca pentru și sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remunerații (art. 10). Primirea la muncă a persoanelor fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. 1, constituie contravenție și se sancționează cu amendă contravențională, conform art. 276 alin. 1 lit. e din C. muncii.
Cu toate că art. 16 alin. 2 din același act normativ stipulează că, în situația în care contractul individual de muncă nu a fost încheiat în formă scrisă, se prezumă că a fost încheiat pe o durată nedeterminată, iar părțile pot face dovada prevederilor contractuale și a prestațiilor prin orice alt mijloc de probă, instanța de fond a apreciat că regula în cadrul raporturilor de muncă constă în forma scrisă a contractului individual de muncă, art. 16 alin. 2 instituind o excepție de strictă interpretare, intenția legiuitorului fiind aceea de a recunoaște munca persoanei, în orice condiții chiar și în situația în care nu se întocmește contractul în formă scrisă (art. 16 alin. 1 coroborat cu art. 276 alin. 1 lit. e) C. muncii).
În speță, instanța de fond a reținut că petenta S.C. S. C. S.R.L. a fost sancționată contravențional pentru primirea la muncă fără încheierea prealabilă a unui contract individual de muncă a numitului Macodean Grigore. La dosarul cauzei, intimatul a depus declarația luata angajatului amintit, din care reiese faptul că aceasta a început activitatea de muncă în cadrul societății petente anterior datei
efectuării controlului -_, orele 12:02 - respectiv în data de_, cu toate că, contract individual de muncă încheiat cu petenta, prevedea ca dată a începerii efective a raporturilor de muncă data de_ . Ulterior controlului, petenta a modificat prevederile CIM, prin trecerea datei de_ ca fiind data de începere a raporturilor de muncă, după care, la orele 15:22, a încărcat CIM modificat în evidențele Revisal, potrivit căruia data începerii raporturilor de muncă este_ (f. 16-18).
Ca atare, petenta a depus la dosarul cauzei copia contractului de muncă al angajatei menționate încheiat și înregistrat la ITM ulterior datei efectuării controlului.
În consecință, având în vedere materialul probator administrat în cauză, instanța de fond a apreciat că petenta nu a răsturnat prezumția de temeinicie a procesului-verbal, nefăcând dovada contrară situației de fapt reținute. Astfel, instanța a reținut că numitul Mocodean Grigore se afla în raporturi de muncă cu societatea petentă în data de_, reprezentând data efectuării controlului de către inspectorii de muncă din cadrul ITM C., însă, la aceeași dată, angajatul amintita, deși avea întocmit contractul individual de muncă în formă scrisă cu societatea petentă, acesta presta efectiv activitate în favoarea petentei din data de_, în timp ce, potrivit CIM a fost perfectat cu data începerii activității pentru_ .
Relativ la sancțiunea amenzii în cuantum de 10.000 lei, stabilită în sarcina petentei S.C. S. C. S.R.L. pentru săvârșirea contravenției prev. și ped. de art. 276 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 53/2003, constând în aceea că petenta a primit la muncă o persoana, fără ca, pentru data de_ să aibă întocmit CIM cu numitul Mocodean Grigore, a fost angajată răspunderea contravențională a petentei, cu consecința sancționării acesteia.
Ca atare, având în vedere materialul probator administrat în cauză, instanța de fond a apreciat că petenta nu a răsturnat prezumția de temeinicie a procesului- verbal în ceea ce privește situația de fapt reținută, sens în care petentei îi este imputabilă săvârșirea contravenției prevăzute de art. 276 alin. 1 lit. e) din Legea 53/2003.
Cu toate acesteia, instanța de fond a apreciat că, în cauză, se impune reindividualizarea sancțiunii contravenționale principale aplicate și înlocuirea sancțiunii amenzii de 10.000 lei cu avertismentul. Instanța a reținut că măsura redozării sancțiunii contravenționale principale și înlocuirea amenzii cu avertismentul este suficientă pentru a asigura restabilirea ordinii de drept încălcate, prin comiterea contravenției, cât și pentru realizarea prevențiunii speciale, respectiv atenționarea petentei cu privire la conduita sa viitoare, în împrejurări similare. Prin urmare, instanța de fond a apreciat că rolul educativ al sancțiunii amenzii poate fi complinit și prin aplicarea avertismentului.
Potrivit art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, care reprezintă cadrul normativ general cu privire la regimul juridic al contravențiilor, sancțiunile contravenționale, fie că sunt principale sau complementare, trebuie să fie individualizate, astfel că sancțiunea concret aplicată trebuie să reflecte gradul de pericol social al faptei săvârșite.
În raport de această împrejurare, textul art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 oferă criteriile pentru individualizarea sancțiunilor contravenționale, reglementându-se, în termeni lipsiți de echivoc, că "sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal";.
Considerentul care stă baza redozării sancțiunii aplicate de agentul constatator rezidă în interpretarea și utilizarea conjugată a criteriilor de determinare a gradului de pericol social concret, prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001.
Astfel, instanța a avut în vedere circumstanțele personale ale petentei- contraveniente, în sensul că aceasta, ulterior stabilirii efectuării controlului efectuat în data de_ de către inspectorii ITM, a adus la îndeplinire obligația sa legală de a încheia în formă scrisă contractul individual de muncă cu angajatul Mocodean Grigore, cu dată de începere a activității în data de_ .
De asemenea, instanța de fond a apreciat că sancțiunea avertismentului este adecvată față de contravenția comisă, ținând seama și de împrejurările concrete de săvârșire a faptei, în sensul că persoana identificata în activitate, în cadrul punctului de lucru al petentei, se afla în raporturi de muncă cu aceasta din urmă de o perioadă scurtă de timp raportat la momentul realizării controlului (o zi). Mai mult, în ziua efectuării controlului, petenta a întocmit cu angajatul un contract individual de muncă în forma scrisă, pe care l-a înregistrat în evidentele ITM (în programul de evidenta REVISAL), cu dată de începere a activității angajatului din_ .
În raport de aceste elemente concrete de săvârșire a contravenției, instanța de fond a reținut că, în raport de pericolul social al faptei concret săvârșite de petentă, sancțiunea contravențională principală ce se impune a fi aplicată, în raport de principiul individualizării și proporționalizării sancțiunii, la care face referire textul art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, este avertismentul.
Având în vedere că, în speță, nu a fost răsturnată prezumția de adevăr de care se bucură procesul-verbal de contravenție, instanța de fond a constatat că fapta contravențională, atestată prin actul constatator, există și este imputabilă petentei- contraveniente.
Față de această concluzie, se impune aplicarea unei sancțiuni contravenționale principale, respectiv avertismentul (la care s-a ajuns prin redozarea sancțiunii contravenționale aplicate inițial, respectiv amenda de 10.000 lei).
În lumina rațiunilor arătate anterior și în baza art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța de fond a admis în parte plângerea contravențională formulată de petentă, a înlocuit amenda contravențională în sumă de 10.000 lei, aplicată petentei pentru încălcarea dispozițiilor art. 16 alin. 1 corob. cu art. 276 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 53/2003, cu sancțiunea avertismentului. Instanța de fond a menținut, în rest, dispozițiile procesului-verbal de contravenție contestat, ca temeinic și legal întocmit, și a atras atenția petentei asupra prevederilor art. 276 alin. 1 lit. e) din
Legea nr. 53/2003, modificată și completată și i-a pus în vedere acesteia necesitatea de a-și ralia conduita prevederilor art. 16 alin. 1 din Legea nr. 53/2003, modificata si completata.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul I. T. de M.
C. solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii menționate și respingerea plângerii contravenționale, menținerea în întregime a procesului verbal de constatare a contravenției nr. 0. /_ și a amenzii contravenționale de 10.000 lei.
În motivare a arătat că, soluția instanței de fond este nejustificată raportat la gradul foarte ridicat de pericol social al faptei, aspect ce rezultă din însăși voința legiuitorului care a reglementat un regim sancționator foarte sever împotriva acelor angajatori care eludează dispozițiile legale în materia încheierii contractului individual de muncă.
Intimata S.C. S. C. S.R.L., prin întâmpinarea depusă, a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței civile nr. 19974/2012 ca fiind temeinică și legală.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul constată că, recursul declarat în cauză este nefondat. Astfel, apreciază soluția instanței de fond ca fiind legală și temeinică raportat la circumstanțele personale ale petentei-contraveniente, în sensul că aceasta, ulterior stabilirii efectuării controlului efectuat în data de_ de către inspectorii ITM, a adus la îndeplinire obligația sa legală de a încheia în formă scrisă contractul individual de muncă cu angajatul Mocodean Grigore, cu dată de
începere a activității în data de_ .
Sancțiunea avertismentului este adecvată față de contravenția comisă, ținând seama și de împrejurările concrete de săvârșire a faptei, în sensul că persoana identificată în activitate, în cadrul punctului de lucru al petentei, se afla în raporturi de muncă cu aceasta din urmă de o perioadă scurtă de timp raportat la momentul realizării controlului (o zi). Mai mult, in ziua efectuării controlului, petenta a întocmit cu angajatul un contract individual de muncă în formă scrisă, pe care l-a înregistrat în evidențele ITM (în programul de evidență REVISAL), cu dată de începere a activității angajatului din_ .
Așa fiind, tribunalul, în temeiul art.312 C.pr.civ., va respinge recursul declarat de recurentul I. T. de M. C. împotriva sentinței civile nr. 19974/_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o va menține în totul.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurentul I.T.M. C., cu sediul în C. -N., str. G. C. nr. 2, jud. C. împotriva sentinței civile nr. 19974/_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||||
A. | G. C. | I. | N. B. | S. | T. |
GREFIER Ani-L. C.
Red. 2 ex./I.N.B./D.M.
_
Jud.fond: G. -R. F. -Hîngan
