Decizia civilă nr. 1061/2013. Anulare proces verbal de contravenție
| Comentarii |
|
Cod operator de date cu caracter personal 3184 Dosar nr. _
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1061/R/2013
Ședința publică de la 02 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. G. C.
Judecător I. N. B. Judecător S. T. Grefier Ani-L. C.
Pe rol fiind judecarea cauzei Contencios administrativ și fiscal privind recursul declarat de recurentul B. C. împotriva Sentinței civile nr.21119/_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosar nr._ privind și pe intimatul
I. DE P. AL J. C., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier.
T. ul constată că, procedura de citare este legal îndeplinită cu părțile, iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă și reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr. 21119/_ a Judecătoriei C. -N. a fost respinsă plângerea formulată de petentul B. C., domiciliat în C. -N., str. R. P. nr.11 împotriva procesului verbal de constatare a contravenției seria CP nr. 1629081 încheiat la data de_ de către IPJ C. cu sediul în C. -N., str. T. nr.27.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei C. -N., la data de_, sub nr._, formulată de petentul B. C. în contradictoriu cu intimatul I. de P. al J. C., s-a solicitat anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor seria CP nr. 1629091 încheiat la data de_ .
În motivarea plângerii, petentul a arătat că, în data de_, a fost sancționat pentru neacordarea priorității de trecere. Petentul solicita anularea procesului verbal susținând că a oprit la trecerea de pietoni iar în momentul în care a vrut să pună mașina în mișcare aceasta i s-a oprit de 2 ori pe trecere încurcând pietonii aflați în traversarea străzii. Susține că "aflându-se la panda"; agentul i-a sărit în fata mașinii, solicitându-i suma de 300 lei (privind amenda) spunându-i că altfel îi ridica
permisul, iar el nu a vrut să-i ofere aceasta sumă, "trăgându-i atenția că este un abuz ce face";.
În drept, plângerea nu a fost motivată.
Petentul a anexat o copie de pe procesul-verbal de constatare și sancționarea a contravenției și o copie a cărții sale de identitate.
Plângerea a fost legal introdusă în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, fiind scutită de plata taxei de timbru, conform art. 36 din același act normativ.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată întrucât procesul verbal a fost legal și temeinic încheiat. A depus în probațiune înregistrarea radar, buletinul de verificare metrologica a aparatului radar și o copie a procesului verbal contestat.
Analizând actele și materialul probatoriu existent la dosarul cauzei, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin procesul verbal seria CP nr.1629081 încheiat la data de_ de I. de P. al J. C., petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 280 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută și sancționată de art. 100 alin. 3 lit. B din O.U.G. nr. 195/2002, privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările ulterioare, reținându-se în sarcina acestuia că la de_ ora 9:33, a condus auto Hyundai_ în sensul giratoriu Mărăști, dinspre centru înspre cartier Someșeni nu a acordat prioritate de trecere pietonului angajat în traversarea regulamentara a străzii pe sensul sau de mers.
Potrivit art. 100 alin. 3 lit. b din O.U.G nr. 195/2002, republicată, cu modificările ulterioare, constituie contravenție și se sancționează cu amendă prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni "neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului";.
Procesul verbal a fost încheiat în prezența petentului, care l-a semnat, menționându-se la rubrica obiecțiuni " Nu recunosc și va dau în instanță";.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției seria CP nr.1629081, încheiat de către intimat la data de_, instanța de fond a constatat că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Întrucât în speță nu s-a putut reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanța de fond a constatat că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției,din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu
atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile
O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Cu toate că petentul a contestat procesul verbal, instanța arată că acesta nu a dovedit netemeinicia observațiilor personale ale agentului constatator sau inexactitatea acestora și nici nu a prezentat o explicație rațională motivului pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia. Aceasta faptă prezintă gravitate tocmai prin expunerea pe care o au pietonii raportat la autoturisme, iar petentul nu și-a probat sub nicio forma afirmațiile. Mai mult, din înregistrarea video depusă de către intimat rezultă că petentul a încercat să dea o turnura diferită susținând că a acordat prioritate de trecere pietonilor dar ca la încercarea de a porni mașina i s-a oprit de 2 ori și astfel a ajuns să încurce pietonii. Or, din înregistrarea video rezultă că este vorba despre un singur pieton (o femeie) căreia nu i s-a acordat prioritate de trecere, autoturismul trebuind a fi oprit la momentul angajării pietonului în traversare, indiferent câte benzi de circulație sunt pe acel sens de mers. Dar, petentul nu a oprit regulamentar, deoarece dacă ar fi respectat dispozițiile legale ar fi oprit în aceeași linie cu autofurgoneta albă și astfel pietonul nu ar fi fost obligat să treacă prin spatele mașinii petentului. Este posibil ca motorul să i se fi oprit dar nu ca urmare a acordării priorității ci mai degrabă a încercării de a-și continua drumul, în ideea că pietonul încă nu a ajuns în dreptul mașinii sale și poate grăbi trecerea mașinii sale. Este neîntemeiată susținerea ca fapta nu exista deoarece pietonul a trecut prin spate, angajându-se în traversarea străzii după trecerea mașinii petentului, când din înregistrarea video rezultă clar momentul angajării pietonului în traversare.
Toate celelalte susțineri ale petentului instanța de fond le-a considerat nefondate deoarece agentul constatator se afla în mașina care și realiza înregistrarea video, astfel încât solicitarea unei sume de bani în caz contrar îi ridica permisul este nerealista, făcută cu rea credință, fapta sa fiind înregistrată deja.
Instanța de fond a reținut că a fost înlăturată prezumția de nevinovăție de care se bucură petentul. Acțiunea petentului, constând în nerespectarea regulilor privind acordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversare constituie contravenție și se sancționează potrivit art. 100 alin. 3 lit. b din O.U.G. nr. 195/2002.
Cât privește individualizarea sancțiunii ce i-a fost aplicată petentului, instanța a reținut că potrivit art. 21 din OG nr.2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal contestat.
În ceea ce privește cuantumul amenzii, respectiv 280 lei, instanța de fond a apreciat că aceasta a fost aplicată în cuantumul stabilit de către legiuitor, cu respectarea dispozițiilor legale anterior menționate și a art. 98 din O.U.G. nr. 195/2002, sancțiunea fiind proporțională faptei săvârșite și gradului de pericol social, ținând seama că este vorba de cuantumul minim al amenzii și de faptul că nerespectarea obligațiilor legale rutiere poate pune în pericol atât pietonii cât și ceilalți participanți la trafic.
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 34 și următoarele din O.G. nr. 2/2001, instanța de fond a respins ca netemeinică plângerea contravențională formulată de petentul B. C. împotriva procesului verbal de contravenție seria CP nr.1629081 încheiat la_ de către organul constatator I.P.J. C. pe care l-a menținut în întregime împreună cu sancțiunea aplicată prin acesta.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul B. C., solicitând casarea sentinței civile atacate, pe care o consideră nelegală, iar pe cale de consecință admiterea plângerii contravenționale astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
În motivare arată că, soluția atacată este nelegală, deoarece, din unica probă, respectiv înregistrarea video a IPJ, nu reiese, neîndoielnic, săvârșirea contravenției, întrucât, la momentul la care autoturismul condus de recurent a traversat trecerea de pietoni, nu era niciun pieton angajat pe trecerea de pietoni marcată; în următoarele secunde ce au urmat traversării trecerii, autoturismul s-a oprit subit, datorită unor motive tehnice sau vicii de condus.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul constată că, recursul declarat în cauză este fondat.
Astfel, tribunalul, constată că, raportat la înregistrarea video depusă la dosar de către organul constatator, la momentul la care petentul a început traversarea, nu era nici un pieton angajat pe trecerea de pietoni; autoturismul i s-a oprit brusc chiar pe marcaj, acesta fiind motivul pentru care, pietonul angajat ulterior în traversare, a ocolit autoturismul petentului prin spatele acestuia.
Având în vedere faptul că, din proba mai sus menționată, reiese o altă stare de fapt decât cea descrisă în procesul verbal contestat, în sarcina petentului nu se poate reține comiterea contravenției prev. de art.100 al.3 lit.b din OUG 195/20021.
Pentru aceste considerente, tribunalul, în temeiul art.312 C.pr.civ., va admite recursul declarat de recurentul B. C., împotriva sentinței civile nr. 21119 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N. pe care o va modifica în întregime în sensul că va admite plângerea și va anula procesul verbal de contravenție seria CP nr. 1629081.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de recurentul B. C., cu dom. în C. -N., str. R.
P. nr. 11, jud. C. și cu dom. procesual ales la cab. av. Aldea N. P. situat în
C. -N., str. Honore de Balzac nr. 12, jud. C. împotriva sentinței civile nr. 21119 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N. pe care o modifică în întregime în sensul că admite plângerea și anulează procesul verbal de contravenție seria CP nr. 1629081.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||||
A. | G. C. | I. | N. B. | S. | T. |
GREFIER Ani-L. C.
Red. 2 ex./I.N.B./D.M.
_
Jud.fond: N. -F. B.
