Decizia civilă nr. 1065/2013. Anulare proces verbal de contravenție
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
cod operator 4204
Dosar nr. _
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1065/R
Ședința publică din 08 Noiembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE A. C. O.
J. ecător V. I.
J. ecător S. O.
G. ier C. M. C.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de recurenta-petentă
N. I. V. domiciliată în comuna Bârsana nr.241 județul M. împotriva sentinței civile nr.4399 din_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare în contradictoriu cu intimatul I. DE P. AL J. M., cu sediul în B.
M., str.22 D. nr.37, județul M., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
Se constată că dezbaterea cauzei a avut loc în data de_, când s-a dispus amânarea cauzei în pronunțare la data de_, iar apoi la data de azi, după deliberare pronunțându-se hotărârea de mai jos.
T.
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.4399 din_, Judecătoria Baia Mare a respins plângerea contravențională introdusă de petenta N. I. V. în contradictoriu cu intimatul I. de P. al J. M., menținând sancțiunile aplicate prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției seria CP nr. 2035964 din_ . S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prin plângerea formulată și precizată la termenul din_ petenta a solicitat anumarea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției arătând că a fost greșită încadrarea juridică a faptei referitoare la centura de siguranță întrucât legea sancționează fapta de a nu purta centura de siguranță, iar nu existența acesteia.
Petenta a susținut că nu este răspunzătoare pentru fapta privind așezarea unui minor pe scaunul din față al autovehiculului, copilul aflându-se în brațele mamei sale, fiica petentei și, în fine, inexistența faptei de neacordare a priorității de trecere pietonilor, întrucât nu se afla nici o persoană angajată în trecere.
Instanța a reținut că prin procesul verbal atacat, petenta a fost sancționată pentru trei contravenții constând în aceea că în ziua de 2 octombrie 2012, ora 1557a condus autoturismul M. des cu nr. 1051CWK pe Bd.Traian din B. M., iar la trecerea de pietoni semnalizată și marcată corespunzător din zona intersecției cu strada Olteniei nu acordă prioritate de trecere pietonilor angajați regulamentar în traversare, abatere constatată de aparatura video radar de pe MAI 34713 pe CD XNF 2, nu utiliza centura de siguranță și transporta pe locul dreapta față un copil cu vârsta sub 12 ani.
Pentru a-și dovedi susținerile petenta a propus audierea martorului P. Gheorghiță Florentin care a afirmat că s-a aflat în autovehiculul condus de petentă la data sancționării acesteia, că petenta a oprit la trecerea de pietoni, făcându-i semn să treacă pietonului care se afla pe partea pe care circula petenta. Pietonul a pus piciorul pe trecere, vorbea la telefon, dar nu a traversat, astfel că a trecut petenta și s-au auzit în spate semnalele acurstice ale mașinii poliției.
Instanța a înlăturat parte din declarația martorului întrucât nu se coroborează cu înregistrarea video a faptei despre care a declarat, din înregistrare rezultând în mod evident că petenta nu a oprit la trecerea de pietoni, iar pietonul căruia nu i-a fost acordată prioritate de trecere într-adevăr vorbea la telefon, dar se afla deja angajat în traversare pe sensul pe care circula petenta, astfel sunt întrunite elementele contravenției analizate.
În ce privește celelalte două contravenții, instanța a reținut că petenta nu a reușit să răstoarne prezumția de veridicitate și legalitate a actului contestat.
Instanța a apreciat neîntemeiate argumentele petentei, prin care afirmă că nu este răspunzătoare pentru transportarea unui minor cu vârsta sub 12 ani pe locul din față al autovehiculului ce îl conducea, cu atât mai mult cu cât, însăși petenta, prin apărător, a confirmat că minorul stătea în brațele fiicei sale, astfel încât, chiar admițând descrierea făcută de martor cu privire la împrejurările în care minorul a ajuns pe scaunul din față, acestea nu sunt în măsură a exonera pe petentă de răspundere, pentru bunul motiv că petenta, cunoscând obligația pentru a cărui nerespectare a fost sancționată, putea și trebuia să-i ceară fiicei să îl liniștească pe minor la locul unde se afla înainte de a se speria de semnalele acustice ale mașinii de poliție.
De neprimit sunt și argumentele referitoare la greșita încadrare a faptei de neutilizare a centurii de siguranță, fiind de observat că agentul constatator a consemnat în mod corect elementul material al acestei contravenții reținute în sarcina petentei.
Astfel, deși este adevărat că scrierea agentului constatator prezintă deficiențe, aceasta este inteligibilă totuși, fiind evident că pentru a descrie fapta aici analizată, s-a folosit termenul "utiliza";, astfel încât, instanța a reținut că fapta a fost corect încadrată juridic.
Cu privire la contestarea probei cu înregistrarea video, instanța a apreciat-o neîntemeiată, impunându-se logic concluzia că intimatul, pentru a conserva proba preconstituită, a depus la dosar, deodată cu întâmpinarea, tot o copie a acesteia, astfel încât a fost în măsură să depună, la solicitarea instanței, o altă copie, în locul cele deteriorate în timpul arhivarii dosarului.
În ce privește individualizare judiciară a sancțiunilor, instanța a reținut că sancțiunile au fost aplicate în limitele prevăzute de lege, și anume s-a aplicat minimul prevăzut de lege pentru fiecare contravenție reținută, aceeași fiind concluzia și cu privire la sancțiunile complementare, a căror înlocuire ar contraveni scopului esențialmente preventiv al acestora.
Concluzionând, instanța a reținut că petenta a săvârșit faptele pentru care a fost sancționată, acestea au fost corect încadrate juridic, iar sancțiunile s-au aplicat în limitele prevăzute de lege, distinct pentru fiecare contravenție și proporțional cu gradul de pericol social al acestora.
Impotriva sentinței a declarat recurs petenta solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii plângerii așa cum a fost formulată și susținută oral în primă instanță.
Recurenta a susținut că soluția nu este fundamentată pe o analiză temeinică a probelor administrate și că este inexactă reținerea instanței în sensul că petenta nu ar fi acordat prioritate de trecere unui grup de pietoni aflați în traversare pe sensul său de mers, teză infirmată de martorul P. Gheorghiță Florentin.
Minorul a ajuns pe scaunul din față în brațele mamei sale abia după ce vehiculul condus de petentă a fost urmărit de poliție, copilul speriindu-se de semnalele sonore ale organului de control.
Petenta a învederat tribunalului că în procesul verbal se reține că nu avea montate dispozitive de siguranță ori martorul audiat a infirmat această împrejurare.
Recurenta a criticat hotărârea arătând că este neavenită motivarea primei instanțe în raport de prevederile art. 34 din OG nr.2/2001, textul de lege reglementând competența materială și nicidecum soluțiile ce pot fi aduse ca urmare a judecării plângerii.
In drept a invocat dispozițiile art. 304 indice 1 C.pr.civilă.
Analizând sentința prin prisma criticilor invocate în recurs și a dispozițiilor legale incidente în materie, tribunalul reține următoarele:
Prima contravenție reținută în procesul-verbal ce formează obiectul plângerii pendinte, este aceea de neacordare a priorității pietonilor care traversează regulamentar prin locuri special amenajate și semnalizate corespunzător.
Împrejurarea că pe trecere se afla un singur pieton, aspect confirmat de martor și de înregistrarea video din care se vede că petenta nu i-a acordat prioritate, nu înlătură caracterul contravențional al faptei.
În procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției s-a consemnat că petenta nu utiliza centura de siguranță, ca atare sunt nefondate afirmațiile recurentei conform cărora agentul de control ar fi menționat că autovehiculul condus de petentă nu avea montată centura de siguranță.
Referitor la a treia contravenție, instanța de fond a înlăturat întemeiat apărările petentei cu privire la împrejurările în care a ajuns minorul sub 12 ani pe scaunul din față raportat la prevederile art. 148 pct.5 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 republicată, conform cărora se interzice conducătorului de autovehicul sau de tramvai să transport copii în vârstă de până la 12 ani pe scaunul din față, chiar dacă sunt ținuți în brațe de persoane majore.
Potrivit dispozițiilor art. 34 al.1 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările ulterioare, instanța competentă verifică dacă plângerea este introdusă în termen, administrează toate probele necesare pentru verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii, confiscării, după caz, motiv pentru care este nefondată critica recurentei cu privire la normele legale reținute în hotărârea recurată.
Conform art. 21 al.3 din același act normativ, sancțiunea se aplică în limitele legii speciale și trebuie să fie proporționale cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, precum și de persoana contravenientului.
Având în vedere că petenta a săvârșit trei fapte contravenționale și nu a reușit să dovedească aspectele de natură să determine reindividualizarea sancțiunilor judecătoria a statuat corect că nu se impune înlocuirea sancțiunilor principale cu sancțiunea avertisment.
Din perspectiva considerentelor expuse, tribunalul constată că hotărârea pronunțată de judecătorie este fundamentată pe o justă apreciere a probelor și pe o riguroasă aplicare a legii, situație în care în cauză nu sunt prezente motive de nelegalitate pe care instanța de recurs să le invoce din oficiu în temeiul art.
304 indice 1, recurenta neinvocând expres vreunul dintre motivele de modificare prevăzute de art. 304 C.pr.civilă.
Față de cele arătate și ținând seama de dispozițiile art. 312 al.1 C.pr.civilă, recursul este nefondat și va fi respins, cu consecința păstrării hotărârii atacate, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de petenta N. I. - V. domiciliată în Bârsana sat N. nr.241 județul M. împotriva sentinței civile nr. 4399 din_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare, pe care o menține.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi 08 noiembrie 2013.
Președinte, A. C. O. | J. ecător, V. I. | J. ecător, S. O. |
G. ier, C. M. C. |
Red. / I.V.-_
Tred. C.C. / 21 Noiembrie 2013 - 2 ex
J. ecător la fond:S. E. M.
