Decizia civilă nr. 1354/2013. Anulare proces verbal de contravenție
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
cod operator 4204
Dosar nr. _
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1354/R
Ședința publică din 06 D. 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE C. G.
J. ecător M. P.
J. ecător M. H.
G. ier A. H.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de către recurentul-petent P.
G. F., cu domiciliul B. M., str. P. bl. 87 ap. 3, județul M., împotriva sentinței civile nr. 3275/_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul cu nr. de mai sus, în contradictoriu cu intimatul I. DE P. AL J. M., cu sediul în B. M., str. 22 D. nr. 37, județul M., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru intimat - consilier juridic M. Paul, lipsă fiind recurentul-petent.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul intimatului arată că nu formulează cereri, nici nu invocă motive prealabile.
Deliberând, instanța reținând că nu s-au formulat cereri, nici nu s-au invocat chestiuni prealabile, raportat la actele și lucrările dosarului, acordă cuvântul părților în dezbaterea cauzei.
Reprezentantul intimatului solicită respingerea recursului formulat și menținerea hotărârii instanței de fond ca legală și temeinică. Arată că susținerile petentului nu au fost probate, fapt reținut corect de instanța de fond.
Instanța reține cauza în pronunțare.
T.
Deliberând asupra recursului constată următoarele
:
Prin sentința civilă nr. 3275/_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._ s-a respins plângerea formulată de petentul P. G.
F. domiciliat în B. M., str. P., bl. 87, ap. 3 în contradictoriu cu intimatul I.P.J. M., cu sediul în loc. B. M., str. 22 D., nr. 37.
Pentru a hotărî astfel prima instanță reține următoarele:
În fapt prin procesul verbal contestat petentului i-a fost aplicată amenda contravențională în cuantum de 350 lei reținându-se faptul că la data de_ în loc. Fărcașa conducând auto_ de D.J. 108 a efectuat manevra de
depășire a unui autovehicul în zona de acțiune a indicatorului depășire interzisă. Fapta a fost constatată personal și nemijlocit de către agentul constatator, contra proba ei nefiind făcută în instanță de către petent.
Altfel spus petentul nu și-a dovedit motivele din precizarea plângerii în sensul că depășirea ar fi fost efectuată în afara razei de acțiune a indicatorului de restricție.
Aspectul legat de obiecțiuni, invocat de petent nu poate fi luat în discuție de vreme ce a refuzat să semneze procesul verbal, de altfel nici faptul că ar fi formulat obiecțiuni nu a fost dovedit în instanță.
În altă ordine de idei procesul verbal nu prezintă vicii de fond sau formă ce ar cădea sub incidența dispozițiilor O.G. 2/2001 în materie de nulitate.
Petentul P. G. F. a formulat recurs prin care a solicitat în principal casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare iar în subsidiar modificarea sentinței, admiterea plângerii și modificarea în tot a procesului verbal de contravenție.
În motivarea recursului petentul critică sentința pentru că nu cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței fiind analizată doar legalitatea formală a procesului verbal potrivit art. 17 din OG nr. 21/2002, astfel încât sentința nu corespunde exigențelor prevăzute de art. 261 Cod procedură civilă de la 1865.
Recurentul invocă în acest sens, jurisprudența Î.C.C.J. stabilită prin decizia nr. 73/2010, decizia nr. 3868/2011 și decizia nr. 1540/2010.
În drept se invocă art. 304 pct. 7, art. 312 și art. 261 Cod procedură civilă de la 1865.
Prin memoriul separat depus la dosar la data de_ (f. 8-10) recurentul a invocat noi motive de recurs, cu respectarea art. 34 al. 1 din OG nr. 2/2001. Sentința mai este criticată și pentru omisiunea de a constata nulitatea procesului verbal încheiat prin consemnarea generică a locului săvârșiri faptei și anume pe DJ 108A prin loc. Fărcașa cu încălcarea art. 16 și art. 17 din OG nr. 2/20001.Recurentul susține că nedescrierea exactă a locului săvârșirii faptei, respectiv neindicarea sectorului de drum echivalează cu lipsa descrierii faptei contravenționale iar absența acesteia este sancționată de art.17 din OG nr.2/2001cu nulitatea absolută și expresă a procesului verbal, care nu este condiționată de dovedirea unei vătămări.
În lipsa acestui element este imposibil de determinat de către instanță împrejurările în care a fost săvârșită fapta, această omisiune aducând atingere dreptului la apărare, fiind pus în situația de a nu putea formula apărarea.
Intimatul I. DE P. AL J. M. nu a formulat întâmpinare la recurs, solicitând respingerea recursului ca nefundat prin concluziile susținute oral de către reprezentantul său în instanță la termenul de dezbatere a recursului.
Probe noi nu s-au administrat în recurs.
Analizând recursul prin prisma motivelor pe care se întemeiază în conformitate cu art. 304 pct. 7 și 9 coroborat cu art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă de la 1865, tribunalul constată următoarele:
T. apreciază că este întemeiat motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.7 Cod procedură civilă de la 1865. Cuprinsul sentinței a cărei legalitate și temeinicie face obiectul prezentului recurs este succint. Deși formal respectă exigențele art. 261 Cod procedură civilă de la 1865, prima instanță reținând că nu a constatat incidența cauzelor de nulitate a procesului verbal de contravenție pe care recurentul-petent le-a invocat în cuprinsul plângerii, nu se face o analiză punctuală a acestor cauze și nu sunt redate argumentele pentru care le- a înlăturat.
Soluția primei instanțe este însă greșită și în raport de criticile care fundamentează al doilea motiv de recurs.
T. constată că prima instanță a încălcat dreptul la apărare recurentului-petent în strânsă corelație cu primul motiv prevăzut de art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă de la 1865, întrucât în considerentele sentinței nu a analizat declarația martorului semnatar al procesului verbal de contravenție Ianc I. probă a cărei administrare este imperativ stabilită de art. 34 din OG nr. 2/2001 și nici relevanța acestei probe din perspectiva apărărilor pe care recurentul-petent și-a întemeiat plângerea.
Din declarația acestui martor (f. 41 dosar fond) rezultă că a asistat la săvârșirea contravenției, fiind conducătorul autovehiculului a cărui depășire neregulamentară de către recurentul-petent este consemnată și în cuprinsul procesului verbal de contravenție la rubrica "descrierea faptei";.
Prin urmare, în cauza concretă dedusă judecății, rolul acestei probe este esențial, martorul fiind alături în calitate de martor semnatar relevantă din perspectiva art. 19 din OG nr. 2/2001 și pe aceea de martor asistent la săvârșirea faptei.
În cuprinsul declarației martorului se consemnează că depășirea s-a efectuat pe linia continuă, în timp ce în procesul verbal atacat agentul constatator consemnează o altă faptă și anume aceea a depășirii în zona de acțiune a indicatorului "depășire interzisă";, aspecte contradictorii care nu au fost verificate de către prima instanță deși sunt esențiale pentru validitatea procesului verbal de contravenție.
Prima instanță u a examinat nici cauza de nulitate a procesului verbal de contravenție întemeiată pe descrierea insuficientă a locului săvârșirii contravenției, încălcând și prin aceasta dreptul la apărare al recurentului- petent care a formulat motive de nulitate sub acest aspect, amplu dezvoltate în precizarea de plângere depusă în primă instanță la data de_ (f. 18 din dosarul de fond).
constată că nu s-au analizat aceste apărări nici prin raportare la unica probă esențială administrată în cauză și anume declarația martorului Ianc I. care putea lămuri aceste chestiuni, fiind prezent la constatarea faptei.
Întrucât nemotivarea sentinței echivalează cu necercetarea fondului iar verificarea apărărilor recurentului-petent privind relevanța indicării locului exact al săvârșirii faptei poate fi lămurită exclusiv prin reaudierea martorului semnatar Ianc I., probă care nu poate fi administrată în recurs conform art. 305 Cod procedură civilă de la 1865 tribunalul va admite și casa sentința cu trimitere spre rejudecare a cauzei aceleiași instanțe în temeiul art. 312 al. 5
Cod procedură civilă de la 1865, cu respectarea în rejudecare a îndrumarului stabilit în paragrafele anterioare ale deciziei.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul-petent P. G. F., împotriva sentinței civile nr. 3275/_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare,pe care o casează în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, în sensul că:
Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi,_ .
Președinte,
J. ecător,
J. ecător,
C. G.
M.
P.
M.
H.
G. ier,
H.
Red. M.H./Tred. A.H.
_ /2 ex.
J. ECĂTOR LA FOND D. D.
