Decizia civilă nr. 10663/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 10663/2013
Ședința publică de la 07 Noiembrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE L. U.
Judecător M. D.
Judecător R. -R. D. Grefier M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul B. D. -R., împotriva sentinței civile nr. 1078/_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. -N., în contradictoriu cu pârâta A. N. DE A.
F. - D. G. A F. P. B. -N., având ca obiect contestație act administrativ fiscal atragerea răspunderii solidare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recursul este timbrat, părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, iar la dosar s- a depus întâmpinare.
Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare, în temeiul art. 150 C. Pr. Civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1078/_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. -N. s-a respins, ca nefondată, acțiunea în contencios fiscal formulată de reclamantul B. D. R. în contradictoriu cu pârâta D. G. a F. P. B. -N. .
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Decizia nr. 992/6/C/_ emisă de Administrația F. P. B.
, s-a dispus atragerea răspunderii solidare a reclamantului B. D. R., în calitate de administrator al SC TIP EXPRESS SRL, în temeiul prevederilor art. 27 alin. 2 lit. b, c și d coroborat cu art. 28 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală republicat, pentru suma totală de 5.213 lei, debit către bugetul general consolidat înregistrat de societatea comercială menționată la data intrării acesteia în insolvabilitate, din care suma de 3.622 lei reprezintă debite, iar suma de 1.591 lei reprezintă accesorii aferente acestor debite (f. 11 și urm.).
Reclamantul a contestat (f. 9), în termen legal, decizia sus menționată, însă prin Decizia nr. 202/_ emisă de D. G. a F. P. B. -N. (f. 5 dosar), aceasta a fost respinsă ca neîntemeiată.
Temeiul atragerii răspunderii solidare a reclamantului reținut de organul fiscal este reprezentat de art. 27 alin. 2 lit. b, c și d din OG nr. 92/2003, texte legale care prevăd că "pentru obligațiile de plată restante ale debitorului declarat
insolvabil, în condițiile prezentului cod, răspund solidar cu acesta următoarele persoane:
administratorii, asociații, acționarii și orice alte persoane care au provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare prin înstrăinarea sau ascunderea, cu rea-credință, sub orice formă, a activelor debitorului;
administratorii care, în perioada exercitării mandatului, cu rea-credință, nu și-au îndeplinit obligația legală de a cere instanței competente deschiderea procedurii insolvenței, pentru obligațiile fiscale aferente perioadei respective și rămase neachitate la data declarării stării de insolvabilitate;
administratorii sau orice alte persoane care, cu rea-credință, au determinat nedeclararea și/sau neachitarea la scadență a obligațiilor fiscale;";
Susține reclamantul că nu prezintă relevanță sub aspectul antrenării răspunderii solidare a administratorului faptul declarării stării de insolvabilitate de către organul fiscal, în opinia acestuia angajarea răspunderii solidare, în ipoteza legală prevăzută de art. 27 alin. 2 lit. c, neputându-se realiza decât în condițiile declarării stării de insolvență de către instanța de judecată.
Tribunalul a constatat însă că reclamantul se află în eroare când interpretează textul, legal mai sus citat. Aceasta, întrucât declararea insolvabilității de către organul fiscal (realizată în speță prin procesul-verbal nr. 409 din_, aflat la fila 50 dosar) reprezintă o procedură specifică creanțelor bugetare și prevăzută ca atare de art. 176 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, aceasta având valoarea unei constatări premergătoare formulării în fața instanței judecătorești, de către organul fiscal, a cererii de deschidere a procedurii insolvenței potrivit prevederilor art. 177 din același act normativ.
Or, obligația legală de a cere instanței competente deschiderea procedurii insolvenței
la care face trimitere textul art. 27 alin. 2 lit. c C.pr.fiscală, este reglementată de prevederile art. 27 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, în sensul că "debitorul aflat în stare de insolvență este obligat să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozițiilor prezentei legi, în termen de maximum 30 de zile de la apariția stării de insolvență";.
Totodată, art. 3 din Legea nr. 85/2006 definește starea de insolvență ca fiind acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide și exigibile, aceasta fiind prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 90 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de creditor, și respectiv iminentă, atunci când se dovedește că debitorul nu va putea plăti la scadență datoriile exigibile angajate, cu fondurile bănești disponibile la data scadenței.
Din economia prevederilor Legii nr. 85/2006 mai sus citate rezultă în mod neechivoc faptul că obligația constatării apariției stării de insolvență revine debitorului, prin administratorii statutari, astfel încât, în această din urmă calitate, reclamantului îi revenea obligația de a constata starea de insolvabilitate și a solicita instanței competente deschiderea procedurii insolvenței în termen de
30 de zile de la apariția acestei stări, nu de la data la care organul fiscal a constatat-o prin proces-verbal, cum este cazul în speță, în care cererea pentru deschiderea procedurii insolvenței, a fost înregistrată la Tribunalul B. -N. abia în data de_ (fiind deschisă procedura prin sentința civilă nr. 1540/_ în dosar nr._ ).
Așadar, cum înscrisurile depuse la dosar relevă împrejurarea că datoriile debitoarei SC TIP EXPRESS SRL datează încă din perioada anterioară suspendării temporare a activității, respectiv nu au mai fost efectuate plăți din ianuarie 2010, cererea de deschidere a procedurii insolvenței formulată de
debitoare la data de_ nu respectă exigența de a fi introdusă în termenul legal de 30 de zile mai sus menționat.
Nu prezintă relevanță sub aspectul exonerării reclamantului de răspunderea solidară stabilită în sarcina sa potrivit art. 28 C.pr.fiscală, invocata suspendare a activității debitoarei, câtă vreme, așa cum rezultă din chiar conținutul contestației administrative formulate de acesta (f. 9), întreruperea activității a fost dispusă exclusiv pentru perioada_ -_, astfel încât reclamantul avea obligația analizării situației contabile a societății debitoare și, constatând starea de insolvență, să solicite instanței, în termen legal, deschiderea procedurii.
În atare circumstanțe, chiar în lipsa întrunirii condițiilor prescrise de prevederile lit. b și d ale art. 27 alin.2, invocate de asemenea de organul fiscal în decizia de atragere a răspunderii solidare a reclamantului, faptul că în cauză se verifică ipoteza legală a art. 27 alin. 2 lit. c din OG nr. 92/2003 republ., reprezintă un temei suficient pentru angajarea răspunderii, astfel încât nu s-ar putea reține nelegalitatea deciziei prin care s-a respins, ca neîntemeiată, contestația formulată de reclamant împotriva deciziei de atragere a răspunderii solidare.
Prin urmare, față de cele ce preced, tribunalul, în temeiul art. 218 C.pr.fiscală, a respins, ca nefondată, acțiunea în contencios fiscal formulată de reclamant.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul B. D. -R.
solicitând să se reexamineze cererea sa introductivă și să se pronunțe o decizie prin care să se anuleze ca netemeinică și nelegală Decizia nr.202/_ emisă de A. N. de Administrație F. - D. G. a F. P. a Județului
B. -N., cu sediul în str. 1 D., nr.6-8, B., B. -N. . În motivarea recursului reclamantul a arătat următoarele:
A avut calitatea de administrator al SC Tip Express SRL, identificata cu J_, CIF 24193383 (societate față de care prin Sentința civilă nr. 151/2013 pronunțată de Tribunalul BN în dosarul nr._ s-a dispus închiderea procedurii insolvenței).
Împotriva acestei decizii de atragere a răspunderii solidare, a formulat contestație în termen legal, depunând-o la registratura AFP B. în data de_ cu nr. 13561, motivând că: 1. nu poate fi reținută reaua credință ca și condiție a atragerii răspunderii solidare a administratorului, întrucât nu poate fi vorba de o înstrăinare sau ascundere cu rea credință, sub orice formă, a activelor debitorului; astfel nu s-a desfășurat nicio operațiune sau act comercial cu caracter dolosiv (de înstrăinare a activelor), aspecte ce reies cu transparență din
toate declarațiile și bilanțurile depuse la zi și 2. că opinează că atragerea răspunderii solidare a administratorului, e posibilă în situația declarării stării de
insolvență de către instanța de judecată și nu a stării de insolvabilitate de către organul fiscal.
La această contestație nu a primit răspuns în termenul legal, fiind emisă abia în_, Decizia nr.202 a AFP B. prin care s-a respins contestația administrativă a reclamantului.
Ca atare, având în vedere:
lipsa oricărui element care să dovedească reaua credință a reclamantului (condiție obligatorie pentru atragerea răspunderii solidare a administratorului), aspect ce rezultă și din Sentința civilă nr. 151/2013 a Tribunalul B. -N. in dosarul_ unde s-a reținut că "starea de insolvență nu s-a datorat săvârșirii de către organele de conducere a unor fapte de natură să atragă suportarea de către aceștia a unei părți a pasivului societății",
tardivitatea emiterii Deciziei nr. 202/_ față de Contestația administrativă depusă de reclamant la _
-și faptul că însăși instanța de fond a reținut "lipsa întrunirii condițiilor prescrise de prevederile lit. b si d ale art.27 alin.2 din OG nr.92/2003 rep"., solicită să se admită recursul așa cum a fost formulat.
În drept s-au invocat prevederile OG 93/2003 rep.; prevederile art.300,301,302 și urm. din Codul de procedură civilă.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta intimată ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A F. P. B. -N.
a solicitat respingerea recursului, cu consecința menținerii ca legală și temeinică a hotărârii atacate - filele 8-10 dosar.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor formulate, Curtea constată următoarele:
Prin Decizia nr. 992/6/C/_ emisă de Administrația F. P. B.
, atacată în prezenta cauză, s-a dispus atragerea răspunderii solidare a reclamantului în calitate de administrator al SC Tip Express SRL, în conformitate cu art. 27 alin. 2 lit. b, c și d coroborat cu art. 28 din Codul de procedură fiscală, pentru suma totală de 5.213 lei (din care suma de 3.622 lei reprezintă debite, iar suma de 1.591 lei reprezintă accesorii aferente). Cu acest debit către bugetul general consolidat figura societatea comercială menționată la data intrării acesteia în insolvabilitate.
Potrivit art. 27 alin. 2 lit. b, c și d din OG nr. 92/2003, "pentru obligațiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil, în condițiile prezentului cod, răspund solidar cu acesta următoarele persoane:
administratorii, asociații, acționarii și orice alte persoane care au provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare prin înstrăinarea sau ascunderea, cu rea-credință, sub orice formă, a activelor debitorului;
administratorii care, în perioada exercitării mandatului, cu rea-credință, nu și-au îndeplinit obligația legală de a cere instanței competente deschiderea procedurii insolvenței, pentru obligațiile fiscale aferente perioadei respective și rămase neachitate la data declarării stării de insolvabilitate;
administratorii sau orice alte persoane care, cu rea-credință, au determinat nedeclararea și/sau neachitarea la scadență a obligațiilor fiscale";.
Curtea își însușește pe deplin concluziile primei instanțe, în sensul că declararea insolvabilității de către organul fiscal reprezintă o procedură specifică creanțelor bugetare și prevăzută ca atare de art. 176 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, aceasta având valoarea unei constatări premergătoare formulării în fața instanței judecătorești, de către organul fiscal, a cererii de deschidere a procedurii insolvenței potrivit prevederilor art. 177 din același act normativ. Potrivit art. 27 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, "debitorul aflat în stare de insolvență este obligat să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozițiilor prezentei legi, în termen de maximum 30 de zile de la apariția stării de insolvență";.
De asemenea, art. 3 din Legea nr. 85/2006 definește starea de insolvență ca fiind acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide și exigibile, aceasta fiind prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 90 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de creditor, și respectiv iminentă, atunci când se dovedește că debitorul nu va putea plăti la scadență datoriile exigibile angajate, cu fondurile bănești disponibile la data scadenței.
Față de aceste prevederi legale, rezultă că obligația constatării apariției stării de insolvență revine debitorului, prin administratorii statutari, astfel încât, în această din urmă calitate, reclamantului îi revenea obligația de a constata starea de insolvabilitate și a solicita instanței competente deschiderea procedurii
insolvenței în termen de 30 de zile de la apariția acestei stări și nu de la data la care organul fiscal a constatat-o prin proces-verbal, cum greșit susține reclamanta recurentă.
În speță, datoriile debitoarei SC Express SRL datează încă din perioada anterioară suspendării temporare a activității (suspendare care nu influențează acest raționament logico-juridic), respectiv din anul 2010, astfel încât cererea de deschidere a procedurii insolvenței formulată de debitoare la data de_ nu respectă termenul legal de 30 de zile, care a fost mult depășit în speță; necunoașterea sau aprecierea greșită a sensului unor dispoziții legale nu exonerează reclamantul de răspundere, deoarece s-ar încălca, în cazul contrar, prezumția absolută de cunoaștere a legii.
Reaua-credință a reclamantului este evidentă, în condițiile în care starea de insolvență a societății al cărei administrator exista încă din anul 2010 iar cererea de deschidere a procedurii de insolvență s-a făcut după 2 ani, astfel încât și din această perspectivă, recursul formulat este neîntemeiat.
Curtea constată ca fiind lipsite de relevanță celelalte motive de recurs invocate, respectiv că decizia prin care i-a fost soluționată contestația administrativă ar fi fost emisă cu depășirea termenului legal, sau că instanța de fond nu a reținut incidența dispozițiilor art. 27 alin. 2 lit. b și d Cod procedură
fiscală, atâta timp cât s-a constatat că sunt incidente dispozițiile art. 27 alin. 2 lit. c.
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 312 alin. 1 C. pr. civ., Curtea urmează să respingă recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge recursul declarat de B. D. -R., împotriva sentinței civile nr. 1078/_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. -N., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 7 noiembrie 2013.
Președinte, L. U. | Judecător, M. D. | Judecător, R. -R. D. |
Grefier, M. T. |
Red.M.D./dact.L.C.C.
2 ex./_
Jud.fond: A. P. M.
