Sentința civilă nr. 164/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
cod operator 4204
Dosar nr. _
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 164
Ședința publică din 14 Ianuarie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: S. O. - judecător
G. ier: N. B.
Pe rol fiind soluționarea cererii formulată de reclamanta N. L. C., domiciliată în B. M., str. M., nr. 22A, jud. M. în contradictoriu cu pârâta C. DE A. DE S. M., cu sediul în B. M., str. Dr. Gh. B.
, nr. 22A, județul M., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă pentru reclamantă - soțul acesteia Dl. N. C. D., lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se constată că s-a depus la dosar, prin serviciul de registratură al instanței, din partea pârâtei, la data de_, adresa nr. 8555/2012 prin care arată că reclamanta nu a formulat contestație împotriva deciziei de impunere din oficiu nr. 9620/1264/_ .
Reprezentantul reclamantei susține că la data de_, reclamanta a solicitat recalcularea obligației de plată stabilită prin decizia nr. 9620/1264 din 2011, fapt care a prescris procedura prealabilă. Arată că solicită anularea deciziei de impunere nr. 640/10/_ .
Menționează că reclamanta a achitat debitul principal, iar în desfășurătorul de plăți este consemnată o decizie de impunere în valoare de
1.200 lei, reprezentând majorări și penalități aferente deciziei de impunere din anul 2007.
Instanța pune în discuție dacă solicită și anularea deciziei de impunere din oficiu nr. 9620/1264 din_ .
Reprezentantul reclamantei solicită anularea în partea a decizie de impunere nr. 640/10/_, doar cu privire majorări și penalități.
T.
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanta N. L. C. a chemat în judecată pârâta C. de A. de S.
solicitând anularea Deciziei de impunere nr.640/10 din_ și înlăturarea obligației de plată a dobânzilor, majorărilor și penalităților calculate.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că prin decizia de impunere nr.640/10 din_ privind stabilirea obligațiilor de plată la Fondul Național Unic de A. Sociale de S., a fost obligată la plata sumei de 2606 lei reprezentând contribuția de asigurări sociale de sănătate și la plata sumei de 1272 lei reprezentând dobânzi și penalități.
Reclamanta a arătat că în cursul anului 2007 și în prima jumătate a anului 2009 a prestat activitate pe baza convențiilor civile, activitate dependentă, dar respectivele venituri se încadrează în categoria altor venituri, astfel cum sunt ele definite de art.257 alin.2 lit.f din Legea 95/2006: "(2) Contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote de 6,5%, care se aplică asupra:
f).veniturilor din cedarea folosinței bunurilor, veniturilor din dividende și dobânzi, veniturilor din drepturi de proprietate intelectuală realizate în mod individual și /sau într-o formă de asociere și altor venituri care se supun impozitului pe venit, numai în cazul în care nu realizează venituri de natura celor prevăzute la lit.a)-d), alin.(2^1) și(2^2) și art.213 alin.2 lit.h dar nu mai puțin de un salariu de bază minim brut pe țară, lunar";.-Aceste venituri nu se supun contribuției FNUASS dacă titularul este salariat.
Cere a se observa că a avut și are calitatea de salariat, aceea de professor, care nu este o profesie liberală.
Activitatea depusă de reclamantă nu este una "independentă ca activitate liberală"; deoarece nu se află oragizată în vreuna din formele legale de exercitare a unei profesii în mod independent.
Raportul reclamantei este unul de prestator către o persoană juridică, în baza unui contract încheiat ca persoană fizică pur și simplu prestatoare.
Astfel veniturile din convențiile civile, se încadrează în categoria altor venituri asupra cărora se calculează impozit, neconstituind venituri din fapte de comerț sau din profesii libere desfășurate în mod independent.
Codul fiscal definește activitățile exercitate în mod dependent față de cele exercitate în mod independent.
În conformitate cu art.7 alin.1 pct.2 Cod fiscal "2.activitate dependentă- orice activitate desfășurată de o persoană fizică într-o relație de angajare; 2.1 Orrice activitate poate fi reconsiderată ca activitate dependentă dacă îndeplinește cel puțin unul dintre următoarele criterii:
beneficiarul de venit se află într-o relație de subordonare față de plătitorul de venit, respectiv organele de conducere ale plătitorului de venit, și respectă condițiile de muncă impuse de acesta, cum ar fi: atribuțiile ce îi revin și modul de îndeplinire a acestora, locul desfășurării activității, programul de lucru;
în prestarea activității, beneficiarul de venit folosește exclusive baza materială a plătitorului de venit, respective spații cu înzestrare corespunzătoare, echipament special de lucru sau de protecție, unelte de muncă sau altele asemnea și contribuie cu prestația fizică sau cu capacitatea intelectuală, nu și cu capitalul propriu;
plătitorul de venit suportă în interesul desfășurării activității cheltuielile de deplasare ale beneficiarului de venit, cum ar fi indemnizația de delegare-detașare în țară și în străinătate, precum și alte cheltuieli de această natură;
plătitorul de venit suportă indemnizația de concediu de odihnă și indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă, în contul beneficiarului de venit";.
În conformitate cu art.7 alin.1 pct.4 Cod fiscal "activitate independentă- orice activitate desfășurată cu regularitate de către o persoană fizică, alta decât o activitate dependentă;
Considerăm că nu poate fi reținut caracterul unei activități independente realizate de reclamantă ca profesor, raportul cu beneficiarul activității fiind unul de convenție civilă, în condițiile în care a fost și angajată în cadrul Colegiului Economic, respectiv Colegiul Național M. Eminescu, veniturile din convențiile civile nefiind purtătoare de contribuție la FNUASS.
Cu privire la suma de 1272 lei reprezentând dobânzi și penalități cere a se reține că atâta timp cât nu i s-au adus la cunoștință drepturile și obligațiile în cadrul sistemului de asigurări de sănătate nu i se poate imputa că nu a comunicat casei de sănătate veniturile realizate, după cum nu poate să se nască în același timp în sarcina reclamantei și creanța fiscală propriu zisă și majorări plus penalități, în condițiile în care accesoriile apar cu titlu de sancțiune pentru neachitarea contribuției în termenul stabilit prin decizie.
Obligația de a fi informat este prevăzută de art.222 din lege. Potrivit acestui articol "fiecare asigurat are dreptul de a fi informat cel puțin o dată pe an, prin casele de asigurări, asupra serviciilor de care beneficiază, a nivelului de contribuție personală și a modalității de plată, precum și asupra drepturilor și obligațiilor sale";.
Deoarece nu i s-a comunicat nivelul contribuției și data scadenței, iar majorările de întârziere se datorează pentru fiecare zi de întârziere de la scadență, cere a se constata că nu poate fi obligată la plata majorărilor de întârziere.
Mai mult art.261 alin.1 din Legea 95/2006 nu prevede posibilitatea de a se percepe astfel de penalități de întârziere pentru contribuția la fondul de asigurări de sănătate și de asemenea nici art.216 din aceiași lege nu se referă la penalități de întârziere.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta C. de A. de S. M. a solicitat respingerea cererii ca nefondată.
S-a arătat că reclamanta are calitatea de persoană fizică autorizată, realizând venituri din exercitarea unei activități independente, din convenții civile. Potrivit dispozițiilor art.41 coroborat cu art.46 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, intră în categoria veniturilor supuse impozitului pe venit, veniturile din activități independente, care cuprind veniturile comerciale (din fapte de comerț, din prestări servicii și din practicarea unei meserii) veniturile din profesiile libere (veniturile obținute din exercitarea profesiilor medicale, de avocat, notar, auditor financiar, consultant fiscal, expert contabil, contabil autorizat, consultant de plasament în valori mobiliare, arhitect sau a altor profesii reglementate, desfășurate în mod independent, în condițiile legi) și veniturile din drepturi de proprietate intelectuală.
În conformitate cu dispozițiile art.257 alin.2 lit.b din Legea nr.95/2006 reclamanta, care așa cum a arătat mai sus realizează venituri impozabile din desfășurarea unor activități independente care se supun impozitului pe venit are obligația plății unei contribuții lunare către Fondul Național Unic de A. Sociale de S. stabilită sub forma unei cote procentuale care se aplică asupra veniturilor impozabile realizate din activitatea desfășurată. Potrivit aceluiași articol, dacă venitul realizat este singurul asupra căruia se calculează contribuția aceasta nu poate fi mai mică decât cea calculată la un salariu de bază minim brut pe țară.
Stabilirea obligațiilor fiscale, prin decizie de impunere din oficiu, a fost efectuată pe baza informațiilor care le-au fost comunicate de organele fiscale conform protocolului încheiat între CNAS și ANAF, având la bază declarațiile depuse de reclamant la organele fiscale teritoriale în temeiul cărora s-au emis deciziile de impunere anuale, întrucât acesta nu și-a respectat obligația de depunere a declarațiilor la CAS, obligație care-i incumba în temeiul OG nr.92/2003 și a art.215 din Legea nr.95/2006 (anterior publicării acestui act normativ, reglementări similare se regăseau în OUG 150/2002). Reclamanta a fost înștiințată asupra obligativității depunerii acestor declarații, aducându-i-se altfel la cunoștință obligațiile care îi revin, dar cu toate acestea nu a dat curs solicitării lor, situație în care a procedat la emiterea deciziei atacate prin estimarea bazei de impunere. Ulterior, reclamanta a depus la dosar deciziile de impunere emise de ANAF, situație în care s-a procedat la emiterea unei noi decizii de impunere, nr._, pe baza înscrisurilor depuse de reclamantă, cuprinzând suma reală datorată.
Potrivit art.119 și 120 din OG nr.92/2003, pentru neachitarea la termenul de scadență debitorii datorează, după acest termen dobânzi (anterior adoptării OUG nr.39/2010 era folosită noțiunea de majorări de întârziere în locul celei de dobândă) și penalități de întârziere. Dobânzile se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate, inclusiv. De asemenea, potrivit art.120 ind.1 din același act normativ, plata cu întârziere a obligațiilor fiscale se sancționează cu o penalitate de întârziere, începând cu data de întâi a lunii
următoare scadenței acestora. Toate aceste calcule s-au întocmit corect, cu respectarea legislației în vigoare.
Drepturile și obligațiile asiguraților sunt stabilite anual prin contractul- cadru (art.217 din Legea nr.95/2006). Acestea sunt aduse la cunoștința asiguraților prin publicarea anuală în Monitorul Oficial atât a Hotărârii Guvernului pentru aprobarea Contractului-cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări de sănătate cât și a Ordinului comun MS, CNAS pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a acestuia.
Decizia de impunere din oficiu emisă constituie titlu de creanță care a devenit titlu executoriu, la data la care creanța fiscală a devenit scadentă prin expirarea termenului de plată, în concordanță cu dispozițiile art.141 alin.2 din OG nr.92/2003.
Reclamanta a arătat că a formulat contestație împotriva Deciziei de impunere nr.640/10 din_ însă nu a primit vreun răspuns și că a achitat debitul principal în cauză rămânând doar accesoriile creanței, în sumă de 1200 lei.
În probațiune s-au depus actele administrativ fiscale contestate, documentația care a stat la baza emiterii acestora.
Examinând acțiunea, prin prisma celor susținute de reclamantă, din coroborarea apărărilor pârâtei, a probelor existente la dosar, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul reține următoarele:
Organul fiscal a reținut că activitățile independente desfășurate de către contestatoare intră în categoria veniturilor impozabile conform art.41 și 46 din Legea nr.571/2003 iar potrivit art.257 alin.2 lit.b din Legea nr.95/2006 aceasta are obligația plății unei contribuții la FNUAS, stabilită sub forma unei cote procentuale și că stabilirea obligațiilor fiscale a fost efectuată pe baza documentelor justificative puse la dispoziția organului fiscal.
Pârâta CAS M. și-a îndeplinit obligația de înștiințare a contestatoarei, anterior emiterii deciziei de impunere care stă la baza demarării executării silite.
Prin decizia de impunere din oficiu nr.9620/1264 din_ pârâta a stabilit în sarcina reclamantei obligația de plată aferentă perioadei_ -_ și accesorii la contribuțiile de sănătate, aferente aceleiași perioade.
Stabilirea obligațiilor fiscale a fost efectuată în conformitate cu art.83 alin.4 din OG nr.92/2003 raportat la documentele justificative puse la dispoziție de reclamantă, comunicarea deciziei s-a făcut la data de_ iar reclamanta nu a formulat contestație împotriva acesteia, conform art.205 din OG 92/2003.
Cât privește calitatea de asigurat a reclamantei, pe care aceasta o contestă, ea derivă din legea organică privind reforma în domeniul sănătății, astfel că prevederile art.257 din Legea nr.95/2008 îi sunt aplicabile, indiferent de încheierea contractului de asigurare cu casa de asigurări de sănătate.
În consecință s-a emis decizia de impunere nr.640/10/_ pe care reclamanta de asemenea nu a contestat-o efectiv, în sensul dispozițiilor art.206
din OG 92/2003 ci a formulat o solicitare de recalculare a obligației de plată, căreia pârâta nu i-a răspuns.
Reclamanta a realizat venituri impozabile din desfășurarea unei activități independente care este supusă impozitului pe venit, care de altfel a și fost achitată și avea obligația legală de a plăti o contribuție lunară către fondul național unic de asigurări sociale de sănătate în forma unei cote procentuale, care se aplică veniturilor impozabile.
Reclamanta nu poate invoca o necunoaștere a legii în ce privește obligația sa de a contribui proporțional cu veniturile realizate la FNUASS și nici în ceea ce privește modul de calcul al accesoriilor care însoțesc obligația principală.
De altfel reclamanta a arătat că a achitat debitul principal, rămânând în discuție accesoriile creanței necontestate procedural.
În contextul stării de fapt și de drept expuse, actele administrativ fiscale ce formează obiectul prezentei acțiuni au fost emise cu respectarea prevederilor legale în condiții de temeinicie.
Prin urmare, în cauză nu sunt prevăzute motive de anulare astfel că acțiunea formulată și precizată de către reclamantă va fi respinsă ca ca neîntemeiată potrivit art.18 alin.1 din Legea nr.554/2004, conform dispozitivului prezentei.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea în contencios administrativ fiscal formulată de către reclamanta N. L. C., domiciliată în B. M., str. M., nr. 22A în contradictoriu cu pârâta C. DE A. DE S. M., cu sediul în B. M., str. Dr. Gh. B., nr. 22A.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi _ | . | |
PREȘEDINTE, S. O. | N. | GREFIER, B. |
Red. S.O./_
Tred. C.C.-_ 3/4 ex.
