Decizia civilă nr. 1090/2013. Anulare proces verbal de contravenție
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ 4204
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1090/R
Ședința publică din 11 Noiembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE V. P.
J. ecător N. B.
J. ecător V. F.
G. ier T. H.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului formulat de recurentul-petent
R. G. M., cu domiciliul procesual ales în B. M., str. Moldovei, nr. 19/30 la Cab. Av. T. D., împotriva sentinței civile nr. 973 din_ a Judecătoriei B. M., jud. M., în contradictoriu cu intimatul I. DE P. AL J. M., intimatul-intervenient B. P. D., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
Se constată că dezbaterea cauzei a avut loc în data de 04 octombrie 2013, când s-a dispus amânarea cauzei în pronunțare la data de 11 octombrie 2013, 18 octombrie 2013, 25 octombrie 2013 și 01 noiembrie 2013, iar apoi la data de azi, după deliberare pronunțându-se hotărârea de mai jos.
T R I B U N A L U L
Deliberând asupra cauzei de față, reține următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 973 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B. M. s-a respins ca nefondată plângerea contravențională formulată de petentul R. G. M., în contradictoriu cu intimatul I. DE P. AL J. M., intervenientul forțat B. P. D., asigurătorii: SC GE. RALII ASIGURĂRI SA, SC ASIGURAREA ROMÂNEASCĂ ASIROM VIENNA INSURANCE GROUP SA și SC ASIROM VIENNA INSURANCE
GROUP SA - SUCURSALA M. ; s-a menținut în totalitate procesul verbal de contravenție seria CC nr. 7558304 întocmit de intimat la data de_ ; s-a respins petitul privitor la cheltuielile de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției seria CC nr. 7558304 întocmit de intimat la data de_, petentul a fost sancționat contravențional cu o amendă în sumă de 402 lei, 6 puncte amendă și cu reținerea permisului de conducere pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 100, al. 3 lit. a din OUG 195/2002 și art. 54 din O.U.G. nr. 195/2002.
Pentru a aplica această sancțiune, s-a reținut în sarcina petentului faptul că, la data de_, ora 16,30, a condus autoturismul marca Ford Mondeo cu numărul de înmatriculare_ pe DE 58 în localitatea Lăpușel dinspre B. M.
, nu s-a asigurat suficient la schimbarea direcției de mers spre stânga și a intrat în coliziune cu autoturismul marca Volkswagen cu numărul de înmatriculare_, condusă regulamentar de către B. P. D. .
Procesul verbal atacat a fost semnat de către agentul constatator și de către petent, căruia i s-a predat și un exemplar de pe acesta, petentul menționând faptul că nu are obiecțiuni și că este de acord ca autoturismul avariat să se folosească de asigurarea sa.
Cercetând procesul-verbal de constatare a contravenției sub aspectul întocmirii și observând înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanța constată că, în speță, procesul verbal seria CC, nr. 7558304/_ întocmit de IPJ M.
- Secția Poliței Rurală Groși cuprinde formal toate mențiunile prevăzute de art. 16 din OG 2/2001 sub sancțiunea nulității absolute.
Deși petentul a invocat modul lapidar de descriere a faptei ca motiv de nulitate a procesului verbal, instanța constată că, din punct de vedere formal, descrierea faptei este suficient de cuprinzătoare astfel încât să redea starea de fapt reținută.
Referitor la temeinicia procesului verbal de contravenție contestat, instanța va avea în vedere următoarele.
Potrivit art. 101, al. 3, lit. a din OUG 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 60 de zile, săvârșirea de către conducătorul de autovehicul a următoarelor fapte: …";nerespectarea regulilor privind prioritatea de trecere, depășirea sau trecerea la culoarea roșie a semaforului, dacă prin aceasta s-a produs un accident de circulație din care a rezultat avarierea unui vehicul sau alte pagube materiale";.
De asemenea, potrivit art. 54 din OUG 195/2002, conducătorul de vehicul care execută o manevră de schimbare a direcției de mers, de ieșire dintr-un rând de vehicule staționate sau de intrare într-un asemenea rând, de trecere pe o altă bandă de circulație sau de virare spre dreapta ori spre stânga sau care urmează să efectueze o întoarcere ori să meargă cu spatele este obligat să semnalizeze din timp și să se asigure că o poate face fără să perturbe circulația sau să pună în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic. De asemenea, textul legal invocat impune obligativitatea menținerii semnalizării schimbării direcției de mers pe întreaga durată a manevrei.
Din declarația martorului Pășcuță Marius (fila 43), martor audiat la termenul din_, rezultă faptul că, la data incidentului, DE 58 se afla în lucrări de reparație, pe acel sector de drum fiind turnat covor asfaltic. De asemenea, mai rezultă faptul că strada Trandafirilor, nefiind supusă acelorași lucrări, nu se afla la același nivel cu DE 58.
Martorul a arătat faptul că, la data reținută în procesul verbal, pe DE 58 se circula în coloană, precum și faptul că l-a văzut pe petent semnalizându-și
intenția de a vira la stânga spre strada Trandafirilor. În spatele autoturismului condus de petent, martorul a văzut circa 4-5 autovehicule în coloană.
Având vizibilitate la drumul principal, martorul a arătat faptul că a văzut cum autoturismul petentului, fiind trecut aproape pe jumătate pe drumul secundar, a fost lovit de un alt autovehicul care depășise 5 mașini din coloană. Pășcuță Marius a declarat că l-a văzut pe petent cum a semnalizat și a așteptat aproximativ 20 de secunde înainte de a efectua manevra de viraj la stânga, pentru a se asigura.
Audiată în data de_ (fila 44), martora Moisa I. G. a arătat că se afla în mașina condusă de către intervenient. În localitatea Lăpușel, intervenientul B. P. D. s-a angajat în depășirea autoturismului din fața sa, iar în momentul în care a încercat să reintre pe banda sa de mers, petentul care se afla în autoturismul din fața celui depășit de către intervenient a virat la stânga, condiții în care s-a produs impactul între cele două autovehicule. A mai arătat faptul că intervenientul a încercat să frâneze, însă nu a reușit evitarea accidentului. De asemenea, martora a mai declarat faptul că autovehiculele care circulau în fața intervenientului se aflau în mișcare.
Având de stabilit dinamica producerii accidentului, expertul a învederat, în raportul de expertiză tehnică judiciară (fila 113), următoarele aspecte relevante în cauză.
La data producerii accidentului, respectiv_, DE 58, în localitatea Lăpușel, se afla în reabilitare, lucrarea de asfaltare fiind terminată și impunându-se turnarea unui strat de uzură. În zonă nu existau marcaje, indicatoare de circulație sau de executare lucrări.
Autoturismul condus de petent se deplasa pe direcția B. M. - Lăpușel, cu intenția de a vira la stânga pe strada Trandafirilor. În aceeași direcție a circulat și intervenientul.
Expertul a verificat vizibilitatea martorului Pășcuță Marius (în contextul în care acest martor a declarat că a văzut efectiv impactul dintre cele două autoturisme), prin efectuarea de fotografii din locul în care, afirmative, se afla martorul. S-a arătat că, în locul indicat, existau la data incidentului bălării mari care obturau vizibilitatea spre șosea, astfel încât martorul a putut observa autoturismul condus de petent doar de la momentul când acesta a început virajul spre stânga, moment în care ar fi putut observa și semnalizarea.
Expertul arată că petentul avea obligația cu 50 m înainte de a începe virarea la stânga să își semnalizeze intenția (prin semnalizare la stânga concomitent cu frânare ușoară), astfel încât ceilalți participanți la trafic să îi perceapă intenția. Semnalizarea trebuia menținută pe tot parcursul efectuării manevrei. Existând acea diferență de nivel între DE 58 și strada Trandafirilor, petentul trebuia să reducă viteza pentru a nu agăța partea inferioară a autoturismului, deci manevra de virare a durat mai mult.
În opinia expertului, intervenientul nu putea să observe din orice poziție semnalizarea petentului (dacă era în spatele mașinii din fața sa care împiedica vizibilitatea intervenientului). Acesta a avut vizibilitate doar când a ieșit din spatele mașinii, deci când a intrat în depășire, trecând pe banda din stânga.
Între mașina petentului și mașina care circula după el, nu a existat contact.
Expertul a încercat să aprecieze viteza cu care circulau cele două autoturisme implicate în accident. În raport de informațiile existente în dosar, acesta a concluzionat faptul că petentul circula cu viteză redusă, la momentul impactului, efectuând manevra de virare la stânga. Intervenientul a declarat că circula cu aproximativ 40-45 km/h, însă expertul arată că, raportat la declarațiile date că ar fi existat urme de frânare de 35 m, intervenientul circula cu 60-70 km/h.
Expertul a concluzionat faptul că, din dinamica producerii accidentului și din deteriorările constatate la cele două autoturisme, ambele autovehicule au participat activ la producerea accidentului și au efectuat manevre riscante anterior producerii accidentului.
De asemenea, expertul a indicat faptul că petentul nu a respectat dispozițiile art. 54 din OUG 195/2002. Acesta, ca să efectueze manevra de virare la stânga în condiții de siguranță, trebuia să semnalizeze cu 50 m înainte de intenția de oprire. Manevra de virare la 90 de grade și parcurgerea a 7-8 m era de lungă durată, mai lungă decât normal având în vedere diferența de nivel dintre cele două străzi. Manevra corectă, în aprecierea expertului, era ca petentul să lase coloana să treacă și doar în condiții de siguranță (să nu circule din față sau din spate alte autoturisme) să efectueze virajul la stânga.
Expertul indică și textele de lege încălcate de către intervenient: art. 45, art. 120 din OUG 195/2002. Intervenientul trebuia să se asigure, la momentul la care s-a angajat în depășire, că vehiculul care circula în fața sau în spatele lui nu a inițiat o astfel de manevră.
Trebuind să analizeze care dintre conducătorii auto ar fi putut evita accidentul, expertul arată că ambii șoferi implicați în accident au efectuat manevre cu risc ridicat. Astfel, expertul concluzionează că doar dacă ambii conducători auto respectau textele legale, accidentul putea fi evitat, neputând să stabilească vreo conduită exclusivă care ar fi dus la evitarea impactului.
Analizând raportul de expertiză tehnică judiciară auto care nu înlătură culpa petentului în producerea accidentului, coroborând această probă cu mențiunile din procesul verbal, instanța apreciază că susținerile contrare ale petentului apar ca fiind nefondate. De altfel, și din probațiunea testimonială administrată în cauză, coroborată cu celelalte probe, rezultă starea de fapt reflectată în procesul verbal de contravenție atacat.
Apărarea petentului cum că și-ar fi îndeplinit obligația de a se asigura la efectuarea manevrei de virare la stânga nu poate fi reținută, având în vedere concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, raport ce reține efectuarea și de către petent a unor manevre cu grad ridicat de risc.
Este adevărat că martorii audiați în cauză au relevat aspecte relativ diferite cu privire la starea reală de fapt, iar instanța le va aprecia depozițiile cu prudență. Astfel, detaliile învederate de martori care nu se confirmă prin coroborarea cu celelalte probe administrate în cauză nu pot fi avute în vedere la pronunțarea soluției.
Aprecierea probelor constă în operațiunea mentală pe care o face instanța pentru a determina puterea probantă și valoarea fiecărei probe în parte, precum și ale tuturor probelor împreună, pronunțând soluția pe baza acestora.
Procesul verbal de constatare a contravențiilor legal întocmit face dovada asupra celor menționate în cuprinsul său până la proba contrarie, contravenientul având posibilitatea de a propune probe în apărarea sa, iar instanța având un rol activ în administrarea probatoriului specific procedurii contravenționale.
Întrucât în speța de față, probele administrate nu sunt de natură să contureze o stare de fapt contrară celei consemnate în actul de constatare a contravenției, infirmând susținerile formulate în plângerea contravențională, instanța va aprecia, în soluționarea plângerii, că aceasta nu este întemeiată.
Sub aspect individualizator, prin prisma criteriilor prevăzute de art. 21, al.3 din O.G. nr. 2/2001 și art. 101, al.3, lit. a din O.U.G. nr. 195/2002 coroborat cu art. 54 din același act normativ, instanța va menține amenda aplicată în cuantum de 402 lei, apreciind-o proporțională cu gradul de pericol social al faptelor săvârșite de petent.
Față de considerentele enunțate anterior, instanța constată că plângerea contravențională formulată de petent este neîntemeiată și, în consecință, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, urmează a o respinge, menținând procesul-verbal de constatare a contravenției.
Ca urmare a acestei soluții, instanța va respinge și petitul privitor la cheltuielile de judecată.
Împotriva sentinței a declarat recurs în termenul legal prevăzut de art. 301 Cod procedură civilă petentul R. Marin aducând critici acesteia sub următoarele aspecte:
Prin audierea martorului Pășcuță Marius și-a dovedit susținerile, iar în ceea ce privește depoziție martorei Moisa I. G., aceasta nu se corelează cu celelalte probe din dosar.
De asemenea, în raportul de expertiză efectuat în cauză, însuși expertul susține faptul că intervenientul a depășit în coloană mașini care mergeau încet pentru a da posibilitate petentului să vireze. Dacă petentul ar fi făcut mișcarea bruscă mașina aflată în spatele lui l-ar fi lovit.
Chiar dacă raportul de expertiză este lapidar pe alocuri confuz și echivoc, din acesta rezultă cu claritate faptul că petentul nu poate fi considerat vinovat pentru producerea incidentului.
În consecință, considerând că instanța de fond a apreciat în mod greșit probele administrate, petentului a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii plângerii și al anulării procesului verbal de contravenție.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs, dar și din oficiu, potrivit art. 3041Cod procedură civilă, tribunalul constată că este legală și temeinică, recursul fiind nefundat.
Printr-o analiză judicioasă a probelor de la dosar, instanța de fond a concluzionat în mod corect asupra săvârșirii de către petent a faptei contravențională reținută în sarcina sa.
Împrejurarea că și intervenientul B. P. D. a efectuat manevre riscante contribuind la producerea accidentului nu este de natură a înlătura răspunderea contravențională a petentului, care a încălcat dispozițiile art. 54 din O.U.G. nr. 195/2002.
Constatând că motivele invocate în recurs nu atrag casarea sau modificarea sentinței atacate, tribunalul urmează a respinge recursul în temeiul art. 312 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de petentul R. Marin, domiciliat în B. M., str. L. nr. 32, cu domiciliul procesual ales în B. M., str. Moldovei nr. 19/30, județul M. împotriva sentinței civile nr. 973 din
31.01.2013 pronunțată de Judecătoria Baia Mare. IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică azi,_ .
Președinte, V. P. | J. ecător, N. B. | J. ecător, V. F. |
G. ier, T. H. |
în concediu medical semnează grefier șef secție
Red.N.B./_
Tred. V.B./_ - 2 ex
J. ecător la fond: M. E. F. aș
