Decizia civilă nr. 943/2013. Anulare proces verbal de contravenție
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 943/R
Ședința publică din 11 Octombrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE V. P.
J. ecător V. F.
J. ecător N. B.
G. ier T. H.
cod operator 4204
S-a luat spre examinare - în vederea pronunțării - recursul declarat de către recurentul-petent M. G., cu domiciliul în S. nr. 202, județul M. împotriva sentinței civile nr. 2714 din 12 martie 2013 pronunțată de Judecătoria Baia Mare, în contradictoriu cu intimatul I. de P. al J. M., cu sediul în B. M., str. 22 D. nr. 37, județul M., având ca obiect plângere contravențională.
Se constată că dezbaterea cauzei a avut loc în data de 04 octombrie 2013, când s-a dispus amânarea cauzei în pronunțare la data de azi, după deliberare pronunțându-se hotărârea de mai jos.
T.
Deliberând asupra cauzei de față, reține următoarele
:
Prin sentința civilă nr. 2714/2013 pronunțată în dosarul nr._ al
Judecătoriei B. M. s-a dispus respingerea plângerii formulată de către petentul
M. G., în contradictoriu cu intimatul I. de P. al J. M., ca nefondată.
S-au menținut dispozițiile procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției seria CP nr. 0978724/_, încheiat de intimat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal seria CP nr. 0978724/_ încheiat de I. de
P. al J. M., petentul M. G. a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 280 lei și i s-a aplicat sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 120 alin. 1 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002.
În cuprinsul procesului-verbal de contravenție s-a reținut faptul că în data de_, ora 17.46, în calitate de conducător auto a condus autoturismul cu
numărul de înmatriculare_, pe DN 1C, prin localitatea Buciumi, având direcția de deplasare Șomcuta M., înspre localitatea Mesteacăn și a efectuat o manevră de depășire a unui auto pe trecerea de pietoni semnalizată prin indicator rutier, din centrul localității Buciumi, în dreptul magazinului mixt, fapta fiind filmată cu ajutorul aparatului video radar montat pe autovehiculul aparținând P. i Române, cu număr de înmatriculare_, pe HD XMY 2.
Plângerea a fost formulată în termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
Potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de contravenție este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Deși petentul nu a contestat legalitatea întocmirii procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța avea dreptul și obligația, deopotrivă, de a verifica legalitatea procesului verbal atacat, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, în ceea ce privește motivele de nulitate absolută ce ar putea fi invocate și din oficiu. Făcând aplicarea acestui articol în prezenta cauză, instanța a reținut că actul a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută care să impună anularea acestuia.
Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, potrivit legislației naționale, regimul juridic aplicabil contravențiilor este completat de dispozițiile Codului de procedură civilă, reglementat în materie de probă de principiul onus probandi incumbit actori, potrivit căruia obligația de prezentare a probei asupra unei fapte revine celui care invocă această faptă. Procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de legalitate și veridicitate, care poate fi combătută prin administrarea probei contrare, în ceea ce privește aspectele care au fost constatate în mod direct de către agentul constatator. În cauză, fapta reținută în sarcina petentului a fost constatată în mod direct de către agentul constatator Buciuman Remus.
Mai mult, în scopul dovedirii stării de fapt reținute în cuprinsul procesului verbal contestat, intimatul a depus la dosar înregistrarea video a contravenției (f.21). În urma vizionării acestei înregistrări, instanța a constatat că la data de_, ora 17.46, conducătorul auto al autoturismului marca BMW, înmatriculat cu numărul_, a efectuat depășirea altui autovehicul, pe o trecere de pietoni semnalizată prin indicator, dar care nu este marcată și nici pre-semnalizată prin indicator, confirmându-se astfel susținerile petentului.
Potrivit art. 120 alin. 1 lit. e din R.O.U.G. nr. 195/2002, se interzice depășirea vehiculelor pe trecerile de pietoni semnalizate prin indicatoare și marcaje.
În situația de față, se constată că trecerea de pietoni este semnalizată prin
indicator, dar nu este marcată. Însă, în înregistrarea video a faptei se observă că în locul respectiv, carosabilul era proaspăt asfaltat. În aceste împrejurări, instanța a reținut că este excesiv a se pretinde că drumul trebuie să fie prevăzut cu toate marcajele existente în legislația rutieră. Acest lucru ar însemna că,
circulând pe un asemenea drum, conducătorii auto ar fi exonerați de obligația respectării mai multor reguli de circulație care presupun existența unor marcaje pe carosabil, pe lângă indicatoarele aferente. Atunci când conducătorul auto circulă pe un drum proaspăt asfaltat, drum care în mod evident nu este prevăzut cu niciun marcaj, așa cum este în cazul de față, acesta trebuie să acorde o atenție sporită indicatoarelor rutiere, trebuind și putând să prevadă că pot exista pe traseu treceri de pietoni semnalizate prin indicatoare, dar nu și marcaje. Mai mult, la acel moment, petentul trecea și prin centrul unei localități, unde existența unor treceri de pietoni este extrem de previzibilă. De asemenea, s-a observat în imagini și prezența indicatorului Copii, care este instalat pe sectoarele de drum frecvent circulate de copii (aflate în imediata apropiere a grădinițelor, școlilor și a locurilor de joacă). La întâlnirea acestui indicator, conducătorul este obligat să reducă viteza sub 30 km/h în intervalul 7-22 și să circule cu atenție sporită.
Astfel, având toate acestea în vedere, se apreciază că în situația existenței doar a indicatorului de trecere de pietoni, care este vizibil, nu se poate înlătura obligația conducătorului auto de acordare a priorității pietonilor și nici caracterul contravențional al faptei.
Prin urmare, s-a reținut că procesul verbal este temeinic, starea de fapt redată în cuprinsul acestuia fiind conformă cu realitatea, iar încadrarea juridică fiind corect stabilită.
Sub aspectul individualizării sancțiunilor aplicate, având în vedere dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 și raportat la gradul de pericol social al faptei, instanța a apreciat că nu se impune reindividualizarea acestora, drept pentru care le-a menținut.
Împotriva sentinței a declarat recurs petentul solicitând în principal casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe și în subsidiar modificarea ei în sensul admiterii plângerii și anulării procesului verbal atacat, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului se arată următoarele:
Instanța de fond l-a privat de petent de dreptul la un proces echitabil, încălcându-i dreptul la apărare, prin faptul că i-a respins, total nejustificat, singura probă cerută a fi administrată în apărarea sa, și anume audierea în calitate de martor a numitului Maries I., persoana cu care petentul a vrut să dovedească faptul că nu era marcată trecerea de pietoni, că drumul era în lucru, era decopertat, urmând să fie asfaltat, precum și faptul că nu sunt reale consemnările din procesul verbal. Astfel, nu Buciuman Remus a fost agentul constatator, cu nereal se consemnează în procesul verbal, ci numitul Ciurtea C.
, care nu poseda atestat de operator al aparatului radar. El a fost agentul care l-a oprit și legitimat pe petent, i-a luat actele și i-a reținut permisul de conducere, nu Buciuman Remus, cel care a întocmit un Raport la o lună după constatarea contravenției și redactarea procesului verbal.
Cum toate aceste aspecte nu au putut fi dovedite întrucât instanța nu a permis petentului să se apere, refuzându-i singura probă cerută în apărarea sa, consideră că instanța a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, motiv de casare a sentinței potrivit art. 312 alin. 3 și 5 Cod procedură civilă.
Având în vedere prevederile acestui text de lege, a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru ca instanța fondului să administreze probațiunea solicitată de petent în apărarea sa.
Hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii, caz de modificare a sentinței prev. de art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă.
Astfel, prima instanță susține în hotărâre că "procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de legalitate și veridicitate, care poate fi combătută prin administrarea probei contrare"; dar i-a refuzat petentului administrarea probei cerută pentru a răsturna această prezumție, cu motivarea reținută în Încheierea de ședință din_ ca "nu este utilă soluționării cauzei";.
Această reținere este nelegală, întrucât această probă a fost cerută de petent pentru a dovedi susținerile din plângere și pentru a combate reținerile din procesul verbal. Ea trebuia administrată pentru a-i fi respectat dreptul petentului la apărare și la un proces echitabil. Dacă ulterior administrării probei, instanța ar fi constatat că susținerile martorului sunt contrazise de probele administrate la solicitarea intimatului, ar fi respins plângerea și ar fi arătat în motivare de ce nu pot fi luate în considerare susținerile martorului.
Administrând doar probele cerute de intimat, respingând cererea în probațiune a petentului, nedându-i acestuia posibilitatea de a dovedi cele afirmate în plângere, deși face trimitere la textele de lege care prevăd obligația celui care face o afirmație de a o dovedi, prima instanță a pronunțat o hotărâre nelegală, cuprinzând motive contradictorii.
Apoi, prima instanță reține că în urma vizionării înregistrării video depuse de intimat la dosar, se vede indicatorul care semnalizează trecerea de pietoni, dar "care nu este marcată și nici presemnalizată de indicator, confirmându-se astfel susținerile petentului";.
Art. 120 alin. 1 lit. e din regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 prevede interzicerea depășirii vehiculelor "pe trecerile pentru pietoni semnalizate prin indicatoare și marcaje."; Dar în zona în care petentul a efectuat depășirea unei dubițe cu remorcă, care se oprea pe la case unde distribuia fructe, nu exista marcaj pentru trecerea pietonilor.
Instanța constată acest lucru, îl reține în motivare, și cu toate acestea concluzionează, total eronat, că starea de fapt redată în procesul verbal este conformă cu realitatea și nu se poate înlătura caracterul contravențional al faptei.
Dar, sentința atacată cuprinde și motive străine de natura pricinii, făcând trimitere la indicatorul "Copii";, instalat pe sectoarele de drum frecvent circulate de copii,și menționând obligațiile conducătorului auto la întâlnirea acestui indicator, aspect care nu are nicio legătură cu cauza.
În cauză este prezent și motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, respectiv că hotărârea este lipsită de temei legal, dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Așa cum s-a arătat mai sus, art. 120 alin. 1 lit. e din Regulament interzice depășirea vehiculelor pe trecerile pentru pietoni semnalizate prin indicatoare și marcaje.
Deci condiția pentru ca nerespectarea acestei obligații să fie considerată contravenție este ca trecerile de pietoni să fie semnalizate atât prin indicatoarea de informare "trecere pentru pietoni";, sau "presemnalizare trecere de pietoni"; cât și prin "marcaje de traversare pentru pietoni";.
Legea nu prevede alternanța acestora, nu spune "indicatoarea sau marcaje";, ci cere imperativ, "indicatoare și marcaje";. Aceste semne rutiere trebuie să existe cumulativ, iar dacă unul din ele lipsește, contravenția nu s-a comis.
În speță, drumul era în lucru, era decopertat și urma să fie turnat asfaltul astfel că nu avea cum să fie realizat marcajul. În aceste condiții, petentul nu a comis nicio contravenție.
Reținerea primei instanțe că "atunci când conducătorul auto circulă pe un drum proaspăt asfaltat, drum care în mod evident nu este prevăzut cu nici un marcaj, așa cum este în cazul de față, acesta trebuia să acorde o atenție sporită indicatoarelor rutiere, trebuind și putând să prevadă că pot exista pe traseu treceri de pietoni semnalizate prin indicatoare, dar nu și marcaje"; este înafara legii și atunci prima instanță a pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal, dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prev. de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Analizând recursul prin prisma prevederilor art. 304 și art. 304 indice 1 Cod procedură civilă precum și în raport de motivele invocate, T. reține următoarele:
Procesul verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din OG 2/2002 prevăzute sub sancțiunea nulității exprese și nu s-au invocat motive de nulitate virtuală care să îndeplinească condițiile art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal atacat, T. reține din vizionarea înregistrării video a faptei, că recurentul a efectuat depășirea altui autovehicul în zona de acțiune a indicatorului "trecere de pietoni";.
În acord cu prima instanță, T. apreciază că lipsa marcajului pe asfalt nu-l poate absolvi pe recurent de răspunderea contravențională, ținând cont, pe lângă argumentele primei instanțe, că în raport de locul începerii manevrei de depășire, chiar dacă exista marcaj asfaltic, singurul observabil era indicatorul rutier cu semnul "trecere de pietoni";.
Urmând raționamentul recurentului, faptul că pe un drum se efectuează lucrări de asfaltare ar conduce la înlăturarea semnificațiilor tuturor indicatoarelor rutiere, conducând la crearea unei stări de pericol în trafic, ceea ce nu poate fi considerat a fi fost intenția legiuitorului.
În ceea ce privește motivul de recurs dat de respingerea probei cu audierea unui martor, prima instanță a procedat în mod corect, aspectele ce se doreau a fi dovedite prin această probă reieșind din înregistrarea video.
Pe de altă parte, aspectele legate de lipsa marcajului rutier, ce se doreau a fi dovedite prin proba cu martor, au fost reținute ca dovedite de către prima instanță, astfel că recurentului nu i s-a încălcat dreptul la apărare așa cum susține.
În fine, aspectele legate de existența indicatorului "Copii"; a fost reținut de către prima instanță în legătură cu probatorul administrat în cauză, acest indicator fiind prevăzut în zona de săvârșire a contravenției, astfel că nu se poate considera că ar reprezenta elemente străine de cauză.
În raport de fapta reținută în sarcina recurentului, individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate apare ca fiind proporțională cu gradul de pericol social creat.
Având în vedere aceste considerente și apreciind că în cauză nu se identifică motive de modificare sau de casare a hotărârii primei instanțe, T. urmează să respingă recursul conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de petentul M. G., domiciliat în loc. S. nr. 202, județul M. împotriva sentinței civile nr. 2714/2013 pronunțată de Judecătoria Baia Mare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi,_ .
PREȘEDINTE | J. ECĂTOR | J. ECĂTOR | ||
V. P. | N. B. | V. | F. |
GREFIER
T. H.
Red.V.F. / _
Tred. T.H. /_ - 2 ex
J. ecător de la fond: D. I. R. u
