Decizia civilă nr. 1099/2013. Contencios administrativ. Contestație la executare
| Comentarii |
|
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVIL Ă NR. 1099/R/2013
Ședința publică din data de 10 octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. G. C.
Judecător I. N. B. Judecător S. T. Grefier A. -L. C.
Pe rol fiind judecarea cauzei Contencios administrativ și fiscal privind cererea de revizuire formulată de revizuentul D. N. G. împotriva deciziei civile nr. 66R/2013 pronunțată la data de_ de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, privind și pe intimata
D. C., având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterea pe fondul cauzei a avut loc în ședința publică din data de_, când părțile prezente au pus concluzii consemnate în încheierea de ședință de la acea data, care face parte integrantă din prezenta hotărâre; la acel termen, având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a dispus amânarea pronunțării pentru data de astăzi, când a hotărât următoarele:
T R I B U N A L U L
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 66/R/_ pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._ s-a respins recursul declarat de recurentul D. N. G. împotriva Sentinței civile nr. 9668/_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., care a fost menținută în întregime.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că prin sentința atacată s-a respins contestația la executare formulată de contestator și că, pentru a dispune astfel, instanța de fond a avut în vedere faptul că apărările contestatorului sunt neîntemeiate și că în speță s-a efectuat un control inopinat având în vedere sesizarea cu privire la existența unor fapte de încălcare a legislației fiscale.
Tribunalul, după analizarea materialului probator existent la dosarul cauzei, a constatat că motivele invocate de către contestator nu sunt în măsură a atrage anularea actelor de executare silită și că hotărârea instanței de fond este temeinică si legală, întrucât măsurile asiguratorii nr.4672/_ au fost instituite conform dispozițiilor art.9 alin.2 lit.a din Codul de procedură fiscală. Nerespectarea prevederilor art.9 alin.1 Cod de procedură fiscală nu atrage nulitatea absolută a actului administrativ fiscal așa cum a reținut contestatorul.
S-a mai constatat că emiterea deciziei contestate în lipsa unei inspecții fiscale s-a făcut conform art.129 alin.3 Cod de procedură fiscală coroborat cu prevederile art.97 alin.1 lit.a din același act normativ care arată că, măsurile asiguratorii pot fi luate chiar înainte de
emiterea titlului de creanță chiar și în cazul efectuării unor controale inopinate, motiv pentru care s-a dispus respingerea recursului declarat de recurentul D. N. G. .
Împotriva acestei hotărâri a formulat cerere de revizuire recurentul D. N. G.
, solicitând admiterea cererii de revizuire și anularea deciziei atacate iar în urma rejudecării, admiterea recursului declarat și modificarea sentinței civile nr.9668/2012 în sensul admiterii contestației la executare, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, revizuentul a arătat în esență că i s-a încălcat dreptul la apărare, invocând în acest sens jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, respectiv că instanța nu a luat în considerare unele argumente invocate de revizuent, fiind alterate astfel atât principiul previzibilității legii, cât și cel al securității juridice.
Prin întâmpinarea
formulată (fila 16), intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C. -N. a solicitat respingerea cererii de revizuire și a invocat exc epțiil e tar divități i
cererii de reviz uir e și a inad m isibilității acțiunii
. Intimata a arătat că argumentele aduse de revizuent nu sunt fondate, întrucât, așa cum reiese din decizia atacată, recursul nu a fost respins ca inadmisibil, ci ca nefondat, nefiind incidente prev. art.304 pct.7 și 9 C.pr.civ., respectiv că revizuentul nu se încadrează în unul dintre cauzele prevăzute la art.322 C.pr.civ. cer ar face posibilă revizuirea, ci dimpotrivă acesta intenționat a amestecat susținerile sale pentru a induce instanța in eroare.
Analizând cererea, în conformitate cu dispozițiile art. 326 alin. 3 din Codul de procedură civilă, sub aspectul admisibilității ei, instanța constată că nu respectă cerințele legale imperative pentru următoarele considerente:
Revizuentul D. N. G. susține că se impune revizuirea Deciziei civile nr.66/R/_ a Tribunalului C. pronunțată în dosarul nr._ întrucât este incident în speță cazul de revizuire prevăzut de art. 21 alin. 2 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ.
Pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C. -N. a invocat excepția tardivității cererii, însă în temeiul art. 137 din codul de procedură civilă tribunalul apreciază că acest aspect ar putea fi abordat doar subsecvent stabilirii admisibilității cererii, întrucât verificarea respectării termenului legal pentru promovarea cererii de revizuire poate fi realizată doar prin raportare la o cale de atac admisibilă.
Trecând peste discuția privind admisibilitatea acestui caz special de revizuire în speța dată, care a avut ca obiect contestație la executare iar nu o acțiune "clasică"; în contenciosul administrativ, tribunalul constată că la data pronunțării deciziei din recurs motivul de revizuire de care se prevalează recurentul era abrogat.
Astfel, art. 21 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 prevedea: "Constituie motiv de revizuire, care se adaugă la cele prevăzute de Codul de procedură civilă, pronunțarea hotărârilor rămase definitive și irevocabile prin încălcarea principiului priorității dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituția României, republicată. Cererea de revizuire se introduce în termen de 15 zile de la comunicare, care se face, prin derogare de la regula consacrată de art. 17 alin. (3), la cererea temeinic motivată a părții interesate, în termen de 15 zile de la pronunțar. Cererea de revizuire se soluționează de urgență și cu precădere, într-un termen maxim de 60 de zile de la înregistrare.";
A. . 2 al art. 21 a fost abrogat de art. unic din Legea nr. 299/2011, publicată în Monitorul Oficial nr. 916 din 22 decembrie 2011.
Prin Decizia Curții Constituționale nr. 1.039 din 5 decembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial nr. 61 din 29 ianuarie 2013 a fost admisă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr. 299/2011 pentru abrogarea alin. 2 al art. 21 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, în ansamblul său, constatându-se ca aceasta este neconstituțională, precum și că prevederile art. 21 alin. 2 teza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 sunt neconstituționale în măsura în care se interpretează în sensul că nu pot face obiectul revizuirii hotărârile definitive și irevocabile pronunțate de instanțele de recurs, cu încălcarea principiului priorității dreptului Uniunii Europene, atunci când nu evocă fondul cauzei.
În cuprinsul acestei decizii, Curtea Constituțională analizează și efectele juridice ale deciziei de declarare a neconstituționalității unor dispoziții legale de abrogare, după cum urmează:
"În condițiile constatării, de către Curtea Constituțională, a neconstituționalității Legii nr. 299/2011 pentru abrogarea alin. (2) al art. 21 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, pentru motivele expuse mai sus, este necesară o analiză asupra efectului juridic al dispozițiilor ce au constituit obiectul abrogării dispuse prin legea constatată ca fiind neconstituțională.
Cu privire la constatarea neconstituționalității unor norme abrogatoare, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat, de pildă prin Decizia nr. 20 din 2 februarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000, Decizia nr. 62 din 18 ianuarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 104 din 12 februarie 2007, Decizia nr. 783 din 12 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 404 din 15 iunie 2009, sau Decizia nr. 124 din 9 februarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 272 din 27 aprilie 2010, sau Decizia nr. 414 din 14 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 291 din 4 mai 2010, reținând, de principiu, că, "în cazul constatării neconstituționalității unor dispoziții de abrogare, acestea își încetează efectele juridice în condițiile prevăzute de art. 147 alin. (1) din Constituție, iar prevederile legale care au format obiectul abrogării continuă să producă efecte", deoarece "acesta este un efect specific al pierderii legitimității constituționale _, sancțiune diferită și mult mai gravă decât o simplă abrogare a unui text normativ."
În continuare, Curtea reține că nicio altă autoritate publică, fie ea și instanță judecătorească, nu poate contesta considerentele de principiu rezultate din jurisprudența Curții Constituționale, aceasta fiind obligată să le aplice în mod corespunzător, respectarea deciziilor Curții Constituționale fiind o componentă esențială a statului de drept.
Aplicând cele reținute de Curtea Constituțională, rezultă că dispozițiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 vor continua să producă efecte juridice după publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, cu excepția prevederilor cuprinse în teza a doua a textului, declarate ca neconstituționale prin Decizia nr. 1.609 din 9 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 70 din 27 ianuarie 2011. Efectele juridice ale acestor din urmă norme au încetat în virtutea dispozițiilor art. 147 alin. (1) din Constituție.
Cât privește dispozițiile art. 21 alin. (2) teza întâi și a treia, acestea urmează a continua să producă efecte juridice.
Este adevărat că în perioada cuprinsă între intrare a în v igoare a legii deabrogare - Legea nr. 299/2011 -, respectiv 25 decembrie 2011, și publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a prezentei decizii de constatare a
neconstituționalității normei abr ogat oare, dispozițiile art. 21 alin. (2) din Legea nr.
554/2004 erau abrogate și nu au pr odus efecte juridice , însă, după publicarea deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial al României, Partea I, acestea reintră în fondul activ al legislației
";.
După cum explicitează Curtea Constituțională, prevederile art. 21 alin. 2 din Legea contenciosului administrativ erau abrogate și nu au produs efecte juridice în perioada _
-_
(data publicării în Monitorul Oficial a deciziei citate), urmând a reintra în vigoare doar începând cu data de_ .
Or, decizia atacată în prezentul dosar a fost pronunțată la data de _ , iar principiul aplicării imediate a normelor de procedură civilă, prevăzut de art. 725 alin. 3 din vechiul Cod de procedură civilă, impune ca hotărârile judecătorești să fie și să rămână supuse căilor de atac prevăzute de legea sub care au fost pronunțate. În speță, aceasta semnifică lipsirea recurentului de dreptul de a formula calea extraordinară de atac a revizuirii prevăzută de art. 21 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, chiar dacă la câteva zile după pronunțarea deciziei norma juridică a reintrat în vigoare.
Pentru acestea, tribunalul apreciază că prezenta cerere este inadmisibilă și o va respinge ca atare.
În temeiul art. 274 alin. 1 din Codul de procedură civilă, se ia act că pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul D. N. G. în contradictoriu cu intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C. -N. (care s-a subrogat de drept în locul D. C. ) împotriva Deciziei civile nr. 66/R/_ pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 10 octombrie 2013.
Președinte, A. G. C. | Judecător, I. N. B. | Judecător, S. T. |
Grefier, A. -L. C. |
Red.AGC/tehn.MG 2 ex. _
