Decizia civilă nr. 282/2013. Contencios administrativ. Contestație la executare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 282/2013
Ședința publică de la 27 Februarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE P. Urs
Judecător A. -C. Ț. Judecător I. -M. L. Grefier S. -I. Ș.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către recurentul-contestator
A., împotriva sentinței civile nr. 380 din_ pronunțată în dosarul nr._ de Judecătoria Cluj-Napoca privind și pe intimat A. F.
A M. C. -N., având ca obiect contestație la executare. La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că dezbaterea asupra recursului a avut loc în ședința publică din data de 20 februarie 2013, când părțile au pus concluzii, conform încheierii de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, lasă cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Prin sentința civilă nr. 380 din_ pronunțată în dosarul nr._ de Judecătoria Cluj-Napoca, a fost respinsă excepția lipsei capacității de folosință a persoanei fizice O. A. și a fost respinsă contestația la executare formulată de contestatorul O. A. cu domiciliul în Dezmir str. Școlii nr. 22 com. Apahida jud. C., cu domiciliul procesual ales la sediul cabinet avocat G.
C. din C. -N. str. P. R. nr. 4 ap. 13, în contradictoriu cu intimata A.
F. P. A M. C. -N. cu sediul în C. -N. p-ța A. I. nr. 17- 19.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele: Prin somația nr. 12/_ /13873 emisă în dosarul de executare nr. 2079232320/12/_ /13783 nr. 15845/_, de către AFP Apahida (preluată în prezent de AFP C. -N. ) s-a pus în vedere lui O. I. A. - Persoană fizică faptul că în termen de 15 zile de la comunicare are obligația de a achita sumele reprezentând taxa pe valoarea adăugată și accesorii: dobânzi și penalități de întârziere la aceasta in suma de 156.620 lei cuprinse în titlul
executoriu nr. 11626/2011 atașat somației (f.10 și 11).
Cât privește susținerile cu privire la lipsa capacității de folosință a lui O. A.
- persoană fizică instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art. 20 din OUG nr. 44/2008 PFA răspunde pentru obligațiile sale cu patrimoniul de afectațiune (art. 2 din OUG nr. 44/2008 lit. j) patrimoniul de afectațiune reprezintă totalitatea bunurilor, drepturilor și obligațiilor persoanei fizice autorizate, titularului întreprinderii individuale sau membrilor întreprinderii familiale, afectate scopului exercitării unei activități economice, constituite ca o fracțiune distinctă a patrimoniului persoanei fizice autorizate, titularului întreprinderii individuale sau membrilor întreprinderii familiale, separată de gajul general al creditorilor personali ai acestora), dacă acesta a fost constituit, și, în completare, cu întreg patrimoniul său.
Raportat la cele de mai sus instanța a reținut că și în cazul în care persoana fizică autorizată a fost radiată, persoana fizică răspunde cu patrimoniul său pentru obligațiile asumate de PFA.
Împrejurarea că a intervenit radierea PFA din registrul comerțului nu echivalează cu radierea din evidența fiscală (art. 176 Cod procedură fiscală (6) Creanțele fiscale datorate de debitori, persoane juridice, radiați din registrele în care au fost înregistrați potrivit legii se scad din evidența analitică pe plătitor după radiere, indiferent dacă s-a atras sau nu răspunderea altor persoane pentru plata obligațiilor fiscale, în condițiile legii), dat fiind că înscrierea în registrul comerțului nu conferă PFA statutul de persoană juridică, ci are valoarea înmatriculării acesteia (art. 6 din legea nr. 359/2004).
Ca urmare, nu se poate susține că O. A. nu are capacitate de folosință prin radierea înmatriculării din registrul comerțului a persoanei fizice autorizate O. A. .
Raportat la cele de mai sus, excepția lipsei capacității de folosință a lui
O. A. persoană fizică a fost respinsă ca neîntemeiată.
În conformitate cu dispozițiile art. 372 Cod procedură civilă, executarea silită se efectuează numai în temeiul unui titlu executoriu (hotărâre judecătorească sau alt înscris ce constituie titlu executoriu).
De asemenea, în conformitate cu art. 141 Cod procedură fiscală, executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu. Același articol prevede că titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod.
Analizând titlul executoriu nr. 11626/2011, în baza căruia s-a întocmit somația la care face referire contestatorul, instanța apreciază că acest titlu a fost emis în condițiile prevăzute de art. 141 alin. 1 - 11 Cod procedură fiscală, neexistând motive de nelegalitate sau netemeinicie a acestuia.
Așa cum prevede și art. 172 alin. 1 și 3 din Cod procedură fiscală, persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor codului de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii. De asemenea, contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în
cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
În speță, contestatorul a înțeles să invoce și aspecte de netemeinicie și nelegalitate a actelor administrative, a titlului de creanța devenit titlu executoriu, respectiv a deciziei de impunere prin care s-a stabilit obligația de plata a TVA in sarcina contestatorului.
Nu se invocă aspecte legate de încălcarea prevederilor Codului de procedură fiscală de către intimată, ci aspecte legate de emiterea deciziilor cu încadrarea eronată a contestatorului ca persoană plătitoare de TVA, cu aplicarea retroactivă a actelor normative în privința obligației de înregistrare ca și contribuabili pentru plata de TVA, aplicarea greșită a prevederilor Codului fiscal, fără informații și documente pentru determinarea corectă a situației fiscale și aplicarea incorectă a controlului TVA la întocmirea deciziilor.
Or, declarația de impunere reprezintă titlul de creanță fiscală așa cum este prevăzută la pct. 107.1 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor codului de procedură fiscală, iar împotriva actului administrativ fiscal - titlu de creanță - contestatoarea avea la îndemână căile de atac prevăzute de art. 205 Cod procedură fiscală (calea contenciosului administrativ) și nu procedura contestației la executare, care vizează exclusiv actele de executare. De altfel, contestatorul a si contestat pe calea contenciosului administrativ decizia de impunere amintită (f. 43-50).
Având în vedere cele de mai sus, în temeiul dispozițiilor art. 172 și urm. Cod procedură fiscală a respins și în această privință contestația formulată împotriva titlului executoriu, a actelor de executare aferente acestuia și a executării silite în legătură cu acesta.
Văzând prevederile art. 274 Cod procedură civilă, raportat la principiul disponibilității ce guvernează procesul civil, nu s-au acordat cheltuieli de judecată, nefiind solicitate.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs în termen legal recurentul O. A., solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii contestației la executare și anularea actelor și formelor de executare întreprinse în baza somației nr. 12/_ /13783 și a titlului executoriu nr. 11626 emise în dosarul de executare nr. 2G79232320/12/_ /13783.
Hotărârea instanței de fond este criticabilă prin aceea că a respins excepția lipsei capacității de folosință a O. I. A. - PERSOANĂ FIZICĂ în baza unor texte de lege greșit interpretate și eronat aplicate, respectiv art. 20 din OUG nr.44/2008 și art. 176 Cod procedură fiscală.
Întemeindu-și soluția pe prevederile legale aplicabile PFA-urilor, instanța face confuzie între PF și PFA, forme de organizare diferite, reglementate de acte normative diferite.
Cele două forme de desfășurare a activității economice, respectiv persoană fizică ( PF) și persoană fizică autorizată (PFA), oricât de
asemănătoare ar părea că sunt, nu sunt identice și nici nu există echivalență între ele, acestea fiind reglementate de acte normative diferite ( Legea nr.300/2004 și OUG 44/2008) și sunt supuse unor proceduri de autorizare, de înmatriculare și de înregistrare diferite.
Deși instanța o menționează în hotărâre, PERSO. FIZICĂ AUTORIZATĂ O. A. (PFA O. A. ) nu există și nici nu a existat vreodată, deoarece nu a desfășurat activitate ca persoană fizică autorizată (PFA) și nici nu s-a înmatriculat la Oficiul "Registrului Comerțului ca PFA, motivul radierii sale fiind neexercitarea dreptului de opțiune care este sancționată în art. 39 alin 4 din OUG 44/2008 cu încetarea activității și cu radierea din evidențele ORC.
Pe de altă parte, instanța a interpretat greșit prevederile art. 20 din OUG 44/2008 conform cărora PFA răspunde pentru obligațiile sale cu patrimoniul de afectațiune ( așa cum este el definit de art. 2 lit.j din textul legii) dacă acesta a fost constituit, și, în completare, cu întreg patrimoniul său.
Prin sintagma "întreg patrimoniul său", legiuitorul se referă la "întreg patrimoniul PFA" și nu la "întreg patrimoniul personal al persoanei fizice (private), așa cum greșit interpretează instanța.
Instanța a interpretat și aplicat greșit prevederile art. 176 alin (6) Cod procedură fiscală, articol care nu are legătură cu capacitatea de folosință a Persoanei Fizice (PF) radiate, atunci când a reținut că " împrejurarea că a intervenit radierea PFA din registrul comerțului nu echivalează cu radierea din evidența fiscală";, deoarece "evidența ORC" și "evidența fiscală", au competențe diferite, deoarece prima se referă la evidenta agenților economici înființați, iar cea de-a doua la evidența agenților economici ce vor fi impozitați., (respectiv care au calitatea de contribuabili, în conformitate cu prevederile art. 17 alin (2) Cod procedură fiscală), înregistrarea în evidența fiscală este ulterioară înregistrării la ORC, iar unui agent economic i se atribuie Cod fiscal (denumit și cod de identificare fiscală sau cod unic de înregistrare fiscală) numai după dobândirea capacității de folosință prin înregistrare la ORC și nu invers.
Organul fiscal (MFP) are atribuții de înregistrare fiscală a agenților economici în vederea impozitării veniturilor lor și nu are competențe de a atribui, menține sau ridica capacitatea de folosință a acestora, indiferent de forma lor de organizare, pentru simplu motiv că nu are atribuții de înființare, înmatriculare și autorizare a acestora.
În plus, "radierea din evidența fiscală" și "scăderea creanțelor fiscale din evidența analitică pe plătitori sunt operațiuni diferite care intervin în momente diferite, dar niciuna din ele nu au drept consecință pierderea capacității de folosință a agentului economic, așa cum greșit a înțeles instanța că se întâmplă în cazul persoanelor juridice radiate.
Analizând sentința civilă atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor legale în materie și față de actele aflate la dosarul cauzei, tribunalul constată următoarele:â
Din analiza actelor de la dosar, reținem că, la data de_, s-a emis de către AFP Apahida titlul executoriu nr. 11626 prin care se începe executarea recurentului O. A. pentru suma totală de 156.620,00 lei, reprezentând TVA, dobânzi și penalități de întârziere, fiind emisă somația nr. 12/_
/13783 în dosarul execuțional nr. 20792320/12/_ /13783 și care fac obiectul prezentei contestații la executare, apreciată de către instanța de fond ca neîntemeiată.
Critica principală a recurentului vizavi de soluția instanței de fond, se referă la respingerea de către judecător a excepției lipsei capacității de folosință a recurentului O. A. persoană fizică, care la data emiterii actelor de executare nu mai exista, fiind radiată și ca atare, nu mai putea constitui subiect de drept fiscal, în același sens fiind și celelalte argumente privind interpretarea și aplicarea eronată a unor texte de lege .
În opinia noastră, prin această excepție recurentul invocă în realitate, apărări de fond referitoare la nelegalitatea titlului de creanță, respectiv a deciziei de impunere nr. 30542/1/_ (fila 64) aceasta fiind emisă într- adevăr pe numele PFA O. A., deși această persoană fizică autorizată nu a existat niciodată, recurentul fiind înregistrat ca și persoană fizică în baza Legii nr. 300/2004 iar odată cu intrarea în vigoare a OUG 44/2008 acesta avea posibilitatea de a opta pentru desfășurarea activității ca PFA, întreprindere individuală sau întreprindere familială, ceea ce nu s-a întâmplat, recurentul asumându-și sancțiunea neexercitării dreptului de opțiune, aceea a radierii sale din oficiu, fără vreo altă formalitate, la data de_, deci anterior emiterii deciziei de impunere la care ne-am referit mai sus.
Potrivit art. 172 alin. 1 și 3 din Cod procedură fiscală, persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor legale de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii iar pe de altă parte, contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
Drept urmare, față de dispozițiile imperative ale art. 172 alin. 3 C.pr.fiscală, apreciem că în cadrul procedurii de executare silită îndreptate împotriva actelor de executare silită din cadrul dosarului execuțional, nu pot fi invocate apărări de fond cu privire la nelegalitatea și netemeinicia titlului de creanță devenit titlul executoriu, astfel de critici urmând a fi valorificate în căile de atac prevăzute de art. 205 C.p.fisc., recurentul contestând chiar pe calea contenciosului administrativ, decizia amintită.
În cadrul prezentei contestații la executare, contestatorul nu a înțeles să invoce decât aspecte de netemeinicie și nelegalitate a actelor administrative, respectiv a titlului de creanță devenit titlu executoriu, nu și aspecte privind nelegalitatea formelor de executare din dosarul execuțional nr. 20792320/12/_ /13783, sens în care instanța de control judiciar apreciază
că din analiza titlului executoriu nr. 11626/2011 în baza căreia s-a emis somația nr. 12/_ /13783 rezultă că acesta a fost emis cu respectarea prevederilor legale, respectiv a dispozițiilor art. 141 al. 1-11 din C.p. fiscala.
Pentru aceste considerente, tribunalul constată legalitatea și temeinicia sentinței civile atacate, sens în care în baza art. 312 C.p.civ. va respinge recursul declarat de recurentul O. A. împotriva sentinței civile nr. 380 din_ pronunțată în dosarul nr._ de Judecătoria Cluj-Napoca pe care o va menține în totul.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul O. A. împotriva sentinței civile nr. 380 din_ pronunțată în dosarul nr._ de Judecătoria Cluj-Napoca pe care o menține în totul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Februarie 2013.
Președinte, P. Urs | Judecător, A. -C. Ț. | Judecător, I. -M. L. |
Grefier, S. -I. Ș. |
Red.A.Ț./C.B./2 ex. Jud. fond: C. D.
