Decizia civilă nr. 1391/2013. Contencios administrativ. Contestație la executare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Cod operator de date cu caracter personal: 3184 Dosar nr._
DECIZIE CIVILĂ NR.1391/2013
Ședința publică din 11 decembrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE: P. Urs
Judecător: I. -M. L. Judecător: A. -C. Ț. Grefier: Ani-L. C.
Pe rol fiind judecarea cauzei de Contencios administrativ și fiscal privind recursul declarat de către recurentul I. I. împotriva sentinței civile nr.18468/2012 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, privind și pe intimata D.
G. A F. P. A J. C. - A. F. P. A M. T., având ca obiect contestație la executare .
La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, iar instanța verificând din oficiu competența constată că recursul este declarat în termen, motivat, comunicat, intimatul nu a depus întâmpinare, în temeiul disp. art.159¹ alin 4 C.pr.civ. raportat la art.2 pct.3 C.pr.civ. este competenta să soluționeze prezenta cale de atac, iar părțile au solicitat judecarea cauzei in lipsă și reține cauza in pronunțare față de actele de la dosar.
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr. 4467/_ a Judecătoriei T. a fost respinsă contestația la executare formulată de contestatoarea debitoare I. I., domiciliată în C. T., str. 1 D. 1918, nr. 197 B, jud. C., în contradictoriu cu intimata creditoare D. G. a F. P. C., cu sediul în C. -N., P-ța A. I. nr. 19, jud. C. - A. F. P. a Municipiului T., cu sediul în T., P-ța Romană, nr. 15 B, jud. C. .
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin contestația la executare înregistrată sub numărul prezentului dosar, contestatoarea debitoare I. I., în contradictoriu cu intimata creditoare D. G. a F.
P. C. - A. F. P. a municipiului T., a solicitat instanței, ca prin sentința pe care o va pronunța să dispună anularea somației nr. 12/_
/123030017591849 și a titlului executoriu nr. 123030012982212.
În motivare contestatoarea debitoare a arătat că se judecă de aproximativ 10 ani, fără a reuși să i se facă dreptate, respectiv să i se recunoască drepturile legale cu privire la terenul în suprafață de 4.172 m.p., cu titlu de drept moștenire, precum și cu privire la casa edificată pe acest teren.
Contestația la executare nu a fost motivată în drept.
În probațiune: Titlul executoriu nr. 123030012982212 (f.3), somația nr.
12/_ /123030017591849, dosarul execuțional, alte înscrisuri.
Intimata A. F. P. a Municipiului T., legal citată, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat instanței respingerea contestației la executare ca nelegala si neîntemeiata.
În motivare s-a arătat că prin contestația la executare formulată, contestatoarea solicita anularea actelor și formelor de executare silita efectuate de
A. F. P. a Municipiului T. pentru recuperarea sumei de 150 lei reprezentând cheltuieli judiciare. Prin motivele contestației, aceasta nu a arătat nelegalitatea sau netemeinicia actelor de executare, in fapt efectuând numai aprecieri legate de situația sa personala. S-a mai învederat că nu sunt invocate vicii sau nelegalități ale actelor de executare care sa determine anularea lor, iar obligația de plata nu a fost stabilita de organul fiscal, acesta având doar atribuții legate de executarea silita conform O.G. nr. 92/2003, astfel ca motivele legate de obligația de plata sunt inadmisibil a fi admise pe calea contestației la executare .
În drept: art. 172 Cod procedura fiscala.
Analizând ansamblul probator administrat în cauză, prin prisma dispozițiilor legale incidente, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit adresei emise la data de_ de Judecătoria Turda în dosar nr. _
, în temeiul art. 443 raportat la art. 442 alin.2 Cod procedură penală combinat cu
H.G. nr. 333/1999, anexa 2, pct.7 lit.a) și art. 1 din legea nr. 571/2003, art. 1, art. 24, art. 31 alin.1 și art. 201 din O.G. nr. 92/2003, Administrației F. P. a Municipiului T. i-a fost trimisă spre executare, în extras, Sentința penală nr. 13/2011 pronunțată de Judecătoria Turda în dosarul penal anterior menționat, definitivă prin Decizia penală nr. 218/R/_ a Curții de Apel C., prin care revizuenta I. I. (contestatoarea din prezentul dosar) a fost obligată la plata sumei de 150 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Prin titlul executoriu nr. 123030012982212 din_ s-a stabilit în sarcina contestatoarei debitoare obligația de a achita suma de 150 lei, cu titlu de obligație fiscală reprezentând cheltuieli judiciare în dosar nr._ al Judecătoriei T., iar prin somația nr. 12/_ /123030017591849 contestatoarea a fost somată să achite suma anterior menționată, datorată potrivit titlului executoriu la care s-a făcut anterior referire.
Împotriva acestor două acte de executare silită s-a formulat prezenta contestație la executare.
Executarea silită este procedura prin mijlocirea căreia creditorul, titularul dreptului recunoscut printr-o hotărâre judecătorească sau printr-un alt titlu executoriu, constrânge-cu concursul instituțiilor competente în acest sens-pe debitorul său, care nu-și execută de bună-voie obligațiile decurgând dintr-un asemenea titlu, de a și le aduce la îndeplinire, în mod silit.
Așadar, procedura execuțională trebuie să se realizeze numai cu respectarea condițiilor prescrise de legiuitor. În măsura în care acestea sunt nesocotite, cei vătămați prin executarea silită pot recurge la mijlocul procedural pus la dispoziție de lege în acest sens. Astfel, art. 399 Cod procedură civilă dispune că împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare
Instanța de fond a reținut că, în speță, contestația la executare silită reprezintă mijlocul procedural prin care părțile care participă la executarea silită ori altele interesate, pot cere instanței de judecată să verifice dacă actele de executare silită au fost îndeplinite cu respectarea strictă a prevederilor legale și să desființeze actele sau măsurile luate nelegal sau să expliciteze titlul executoriu ce urmează a fi valorificat.
Cât privește procedura executării silite în dosarul execuțional anterior arătat, instanța de fond a apreciat că aceasta s-a efectuat cu respectarea normei juridice execuționale, neexistând cauze de încălcare a dispozițiilor legale în materie care să ducă la nulitatea acesteia, actele de executare îndeplinind de asemenea toate condițiile de fond și formă prevăzute de lege.
De altfel, motivele invocate de către contestatoare în susținerea contestației la executare, și anume faptul că timp de aproximativ 10 ani, nu a reușit să obțină, pe calea demersurilor judiciare, recunoașterea drepturile legale ce i se cuvin cu privire la terenul în suprafață de 4.172 m.p., cu titlu de drept moștenire, precum și cu privire la casa edificată pe acest teren nu vizează executarea silită propriu zisă ori vreun anume act de executare.
Față de aceste considerente, contestația la executare apare ca fiind neîntemeiată, astfel că instanța de fond, raportat la dispozițiile legale anterior evocate, a respins-o.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs, în termenul legal, recurenta I. I., reiterând considerentele arătate în contestația la executare adresată primei instanțe, respectiv invocând aspecte legate de situația sa personală, fără însă a duce vreo critică hotărârii atacate.
Analizând recursul declarat, prin prisma actelor de la dosar și a dispozițiilor legale în materie, tribunalul constată că prima instanță a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, reținând în mod corect că este neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatoarea I. I., întrucât motivele invocate de aceasta nu vizează executarea silită propriu-zisă (f.16-17 dosar fond) ori vreun anume act de executare.
Argumentele aduse de către instanța de fond în sprijinul soluției pronunțate sunt pe deplin întemeiate și convingătoare, tribunalul însușindu-și-le în totalitate. În acest sens este de precizat că, potrivit jurisprudenței CEDO, instanțele de control judiciar nu sunt obligate să reia în motivarea hotărârii argumentele învederate de prima instanță și să dezvolte din nou în considerentele deciziei întregul material probator, dacă aceste argumente sunt pertinente și complete și dacă, cazul de față, motivele de recurs prezentate de recurentă nu diferă de susținerile acesteia în fața primei instanțe.
În consecință, în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ., tribunalul va respinge recursul declarat de recurenta I. I., împotriva sentinței civile nr.4467/_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei T., pe care o va menține în totul.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge recursul declarat de recurenta I. I., dom. în C. T., str. 1 D. 1918, nr. 197/b, jud. C., împotriva sentinței civile nr.4467/_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei T., pe care o menține în totul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de_ .
Președinte, P. Urs | Judecător, I. -M. L. | Judecător, A. -C. Ț. |
Grefier, Ani-L. C. |
Red. I.M.L./D.M./2 ex.
Jud. fond: M. -M. O.
