Decizia civilă nr. 1106/2013. Contencios administrativ. Contestație la executare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
cod operator 4204
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ *
DECIZIA CIVILĂ NR.1106/R
Ședința publică din_ Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A. C. O.
J. ecător V. I.
J. ecător S. O.
G. ier C. M. C.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor formulate de recurenta- intimată D. R. PENTRU A. ȘI O. V. C., cu sediul în O., C.
A. R., nr. 4, jud. Bihor împotriva sentinței nr.447 din_ a Judecătoriei Vișeu de Sus și de către recurentul-contestator T. R., împotriva sentinței civile nr. 447 din_ precum și a încheierii din_ pronunțate de J. ecătoria Vișeu de Sus, jud. M., având ca obiect contestație la executare.
Se constată că dezbaterea cauzei a avut loc în data de_, când s-a dispus amânarea cauzei în pronunțare la data de_, apoi la data de_, iar apoi la data de azi, după deliberare pronunțându-se hotărârea de mai jos.
T.
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.447 din_, J. ecătoria Vișeu de Sus a admis contestația la executare formulată de contestatorul T. R., domiciliat în B., str. A.I.Cuza, nr. 48, județul M., în contradictoriu cu intimatele D. R. pentru A. și O. V. C., cu sediul în O. ,C. A. R., nr.4, județul Bihor și A. N. a V. B., cu sediul în B., str. M. M., nr. 13, sector 1 și în consecință:
A dispus anularea actelor de executare întocmite în dosar execuțional nr. 1778/2003 a D.R.A.O.V.C., a :
somației din_, înregistrat de intimata D.R.A.O.V.C. ,sub nr. 7790
adresa de înființare a popririi din_, înregistrată la intimata D.R.A.O.V.C. sub nr. 12959,
adresa nr. 5212/_ emisă de intimata D.R.A.O.V.C. ,
adresele de înființare a popririi nr. 25032/_, nr. 25031/_, nr.
25030/_, nr. 25029/_ ,
adresa de înștiințare nr. 25028/J/MF din_ .
A dispus anularea titlurilor executorii emise de intimata D.R.A.O.V.C., respectiv:
procesul verbal de majorări nr. 78/_ a Biroului Vamal Borș,procesul verbal nr. 78/_ al Biroului Vamal Borș,
procesul verbal nr. 4508 din_ a D.R.V. O. ,
procesul verbal nr. 1778/J/MF, din_, încheiat de intimata DRAOV
C. .
În considerente s-a reținut că dosarul se află în rejudecare ca urmare a admiterii recursului declarat de contestator și casării sentinței civile nr.1388/2011 prin care s-a respins contestația la executare.
Prin decizia civilă nr.459/R/2012, Tribunalul Maramureș a stabilit că obiectul cererii deduse judecății rezultă din susținerile contestatorului, în sensul că acesta înțelege să conteste și creanța fiscală vamală, fără a invoca cerere de repunere în termenul de contestație a actului contestat ( dispoziție de urmărire și titlul executoriu, reprezentat prin procesul verbal 4508/_ ).
Pe de altă parte, se mai arată în îndrumarul deciziei de casare cu trimitere, sentința atacată, s-a dat cu încălcarea prev. art. 172-173 C. pr. fiscală, recurentul a mai atacat pe calea contestației la executare și al doilea titlu executoriu respectiv procesul verbal nr. 4508/2005, fila 14-16 dosar, împreună cu adresele de poprire.
De asemenea, mai arată instanța de recurs în considerentele deciziei, în cauză nu s-a pus în discuție repunerea în termenul pentru introducerea contestației la executare, vis a vis de vicierea actelor procedurale de comunicare a titlului executoriu.
Totodată tribunalul a constatat că dovada de comunicare de care s-au prevalat intimatele, nu există, ceea ce atrage examinarea pe fond a titlului executoriu conform prev. art. 172-173 C. pr. fiscală.
În acest sens se impune, mai arată instanța de recurs, a se examina și incidențele art. 45 C. pr. fiscală, și consecințele legale pe care le produce necomunicarea actelor administrativ fiscale.
J. ecarea contestației la executare, de către prima instanță, se ,mai arată în îndrumarul deciziei de casare, fără a examina legalitatea titlului executoriu, apreciind greșit că nu poate fi cenzurat în acest cadru procesual, echivalează cu necercetarea fondului contestației.
De asemenea, în cauză nu s-a pus în discuție și cel de-al doilea titlu executor, respectiv procesul verbal nr. 4508/2005, emis de intimată.
În rejudecare contestatorul prin notele de ședință de la fila 15 dosar, arată că, procesul verbal nr. 288/2003 nu a fost depus la dosarul execuțional nr. 1778/2003,prin lipsa acestuia s-a viciat procedura de comunicare.
De asemenea, mai arată contestatorul, contrar susținerilor intimatei, în dosarul execuțional nu există dovada îndeplinirii procedurii de comunicare a procesul verbal 4508/_ .
Prin răspunsul dat notelor de ședință, menționate mai sus, intimata arată că, există un singur dosar execuțional activ, cel cu nr. 1778/2003, iar cât privește procesul verbal nr. 288/2003, acesta este de calcul al accesoriilor, are un caracter subsidiar prin raportare la A.C. 106/2002, contestatorul nefiind prejudiciat de necomunicarea procesulului verbal nr. 288/2003.
La termenul din_, contestatorul depune în cauză o cerere adresată intimatei, fila 33, răspunsul intimatei la cererea petentului și memorii adresate intimatei. filele 37-56.
Prin notele de ședință depuse la termenul din_ (fila 64), contestatorul arată că, prin contestația de față, a contestat atât procedura de executare silită cât și toate actele de executare, inclusiv dispoziția de urmărire și procesul verbal 4508/_, contestația de față fiind și o contestație la titlu, pentru următoarele motive:
Procesul verbal nr.78/_ și procesul verbal nr. 4508/_, somația nr. 7790/_ au fost încheiate eronat, nefiind îndeplinită procedura de comunicare a actelor de mai sus, procedura de executare silită pornindu-se fără ca debitorul să ia la cunoștință, sub semnătură de primire, a actelor de executare.
Astfel, confirmarea de primire din_ nu a fost semnată de contestator, acesta nu a primit-o, fiind întocmită anterior încheierii oricăror acte în dosarul de executare nr. 1778/2003. De asemenea procesul verbal nr. 78/_ este comunicat către o persoană necunoscută contestatorului, în_ așa cum este menționat pe confirmarea de primire.
De asemenea, comunicările de care se prevalează intimata nu corespund datelor de identificare ale debitorului, respectiv CIF, CNP și adresa, date prevăzute de legislația fiscală, respectiv codul de procedură civilă.
Contestatorul a invocat nelegalitatea comunicării pentru procesul verbal nr. 78/_, procesul verbal nr. 78/_, procesul verbal nr. 4508/_, somația 7790/_, procesul verbal 4508/_, arătând că nu respectă prevederile art. 43, alin.3 din normele metodologice nr. 1, aprobate prin H.G. nr. 1050/2004, norme ce privesc comunicarea actului administrativ fiscal.
Prin răspunsul dat la precizările de mai sus și depuse la fila 76, intimata reiterează parțial susținerile din răspunsul la notele de ședință de la fila 58, precizând că nu poate fi de acord cu anularea unor obligații fiscale, pe baza
unor simple afirmații ale contestatorului, operațiunea de tranzit vamal s-a acordat contestatorului și nu altei persoane, această operațiune nu a fost încheiată în termenul acordat, autoturismul fiind introdus pe teritoriul vamal al României, neprimind un regim vamal definitiv, la solicitarea titularului de tranzit.
Prin precizările de la fila 78, contestatorul, față de poziția intimatei din răspunsul la precizările contestatorului, reiterează susținerile din precizări, argumentându-și aceste susțineri, prin invocarea prevederilor art. 202,alin.2 C. pr. fiscală, respectiv Decizia 14/2007 a I.C.C.J., pronunțată într-un recurs în interesul legii, precum și art. 10 din Legea nr. 554/2004.
Intimata, prin răspunsul la notele de ședință din_, arată că actul constatator 106/2002 a fost primit la domiciliul contestatorului, la data de _
, dovada fiind confirmarea de primire, agentul procedural, eronat a înscris pe confirmarea de primire data de_, iar celelalte acte din dosarul execuțional, au fost comunicate contestatorului începând cu anul 2002.
Pe de altă parte, comunicările de care face vorbire contestatorul, au fost făcute de intimată, anterior intrării în vigoare a OG nr. 92/2003 C. pr. fiscală, (acesta intră în vigoare în_ ). comunicarea pretins neprocedurală, de către intimată, nu intră în sfera de aplicare a prevederilor art. 45 C. pr. fiscală, mai arată intimata.
Instanța văzând susținerile părților, îndrumarul deciziei de casare cu trimitere, analizând actele și lucrările de la dosarul cauzei prin prisma îndrumarului dat, a reținut în cauză următoarea stare de fapt:
Așa cum rezultă din actul de la fila 22 dosar execuțional, prin adresa nr. 9988/_, Biroul Vamal Borș, înștiințează D. Vamală O., referitor la actul constatator 106/2002- T. R., prin care confirmă că, a încasat debitul de 5443 RON în mai multe tranșe, suma reprezentând debit, taxă vamală, TVA și accize, precum și o parte din penalități și dobânzi în sumă de 744 lei .
Suma datorată de contestator intimatei, la care a fost obligat, prin AC 106/2002a fost achitată, precum și o parte din dobânzile și penalitățile datorate de contestator, așa cum rezultă din actele dosarului execuțional, fila 22, act ce datează din_ .
Instanța, față de faptul că intimata nu a făcut în cauză și nici în dosarul execuțional, dovada că a efectuat comunicarea către debitor a titlului executor, procesul verbal 4508/_, comunicare conform prev, art. 44 C. pr. fiscală, în vigoare în anul 2005, pentru acest motiv, a făcut în cauză aplicarea prev. art. 45, alin. 1 C. pr. fiscală "actul administrativ fiscal își produce efecte din momentul în care a fost comunicat contribuabilului, sau la o altă dată ulterioară, menționată în actul administrativ formulat";,iar potrivit art. 45,
alin.2 C.pr. fiscală, actul administrativ fiscal, ce nu a fost comunicat potrivit art. 44, nu este opozabil contribuabilului și nu produce nici un efect juridic.
Raportat la actul de la fila 22, dosar execuțional nr. 1778/2003, rezultă că intimata a încasat creanța ce a făcut obiectul titlului executoriu AC nr.106/2003, respectiv procesul verbal nr. 78/2003, însă în ceea ce privește titlul executor nr. 4508/2005, contestatorul nu avea cunoștință de acesta.
În dosarul execuțional nr. 1778/2003, nu au relevanță actele execuționale întocmite, după emiterea titlului executoriu, procesul verbal nr. 4508/2005, procesele verbale întocmite ulterior, ce sunt titluri executorii, au fost încheiate pornindu-se de la creanța stabilită prin procesul verbal nr. 4508/2005 ( procesul verbal de la fia 45 dosar execuțional, adrese de înființare a popririi).
Creanța fiscală, respectiv titlul executoriu, procesul verbal nr. 4508/2005, analizat prin prisma prev. art. 172 C. pr. fiscală, și a Deciziei nr. 14/2007 a ICCJ, dată în recurs în interesul legii, nu are caracterul unui titlu executor valid pentru motivele menționate mai sus.
Mai mult, procesul verbal din 1_ este un act din dosarul execuțional nr. 1276/2002 și nu dosar execuțional nr.1778/2003.
Cu privire la procesul verbal nr. 78/_, al Biroului Vamal Borș, respectiv procesul verbal nr. 1778/J/MF/_, încheiat de intimata DRAOV
C., fila 9,fila 39 dosar execuțional, așa cum se reține și în îndrumarul deciziei de casare cu trimitere, instanța de fond le-a analizat, raportat la incidența prev. de art. 45 C. pr. fiscală și raportat la celelalte două titluri executorii, reținând următoarele:
Din actele dosarului execuțional, nu rezultă că procedura de comunicare a celor două titluri executorii este realizată, în cauză fiind incidente prev. art. 45, alin.2 din O.G. nr. 92/2003, cele două titluri executorii nefiind opozabile contestatorului.
Față de cele reținute mai sus, instanța, văzând prev. art. 172, alin.3 OG nr. 92/2003, a admis contestația la titlul executoriu, cele două titluri executorii menționate mai sus și a dispus anularea acestora.
Împotriva sentinței a declarat recurs D. R. pentru A. și O.
V. C. în prezent D. Generală R. a Finanțelor Publice C. -Napoca solicitând modificarea acesteia deoarece este nelegală și netemeinică în privința anulării executării silite și a titlurilor executorii, cu consecința menținerii acestora ca fiind legal și oportun făcute.
Recurenta a susținut că hotărârea instanței fondului este întemeiată pe raționamente eronate sub două aspecte arătând că un titlu executoriu subsecvent urmează soarta titlului executoriu determinant.
Este adevărat că procesele verbale de calcul ale accesoriilor trebuie să urmeze, sub aspectul comunicării, procedura reglementată la art.44 din OG
92/2003 privind Codul de procedură fiscală, dar nu trebuie comunicate separat, ca acte administrativ-fiscale de sine stătătoare, deoarece sunt emise în cursul executării silite, atunci când debitorul a fost înștiințat de plată în prealabil și nu mai trebuie pus în întârziere.
Dacă s-ar admite raționamentul instanței fondului, nu s-ar putea lua măsuri de executare silită decât după ce debitorul urmărit ar fi notificat de fiecare dată și înainte de luarea măsurii despre titlurile executorii puse în executare și despre suma ce-i incumbă de plată. Consecința firească ar fi că debitorul ar fi repus implicit de fiecare dată în termenul legal pentru a contesta obligațiile fiscale ce-i incumbă pe fondul acestora, cu contestație administrativ- jurisdicțională la titlu, urmată de acțiunea în contenciosul fiscal.
Recurenta a arătat că este validă comunicarea unui act procedural la domiciliul declarat și cunoscut al debitorului fiscal și dacă este primită de o persoană majoră aparținătoare a acestuia. Dispozițiile procedurii fiscale se completează cu cele ale procedurii civile, așa încât comunicările făcute de autoritatea vamală cu intimatul sunt în perfectă consonanță cu dispozițiile art.92 din vechiul Cod de procedură civilă.
În situația în care dispozițiile în materie de comunicare ar fi interpretabile restrictiv, în sensul că primirea măsurilor de executare, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, este validă doar dacă este făcută de titularul lor în persoană, atunci s-ar lăsa nepermis la latitudinea debitorului dacă dorește sau nu să le primească. Astfel, reaua-credință ar fi perfect validă și justificabilă într-un motiv de lipsă de procedură, iar creditorul fiscal ar fi pus în postura de a proceda la îndeplinirea pe alte căi prevăzute de lege a comunicării, fără vreo justificare obiectivă.
Arătând că a probat cu înscrisuri, că a comunicat actul constatator al datoriei vamale nr.106/2003 și procesul verbal de calcul al accesoriilor nr.78/2002, cu Înștiințarea de plată nr.1889/_, cu confirmarea de primire a scrisorii recomandate din data de_ .
A mai susținut că a făcut dovada comunicării cu intimatul atât a somației din anul 2003, dar și a măsurii de înființare a popririi din anul 2005.
Recurenta a arătat că a recunoscut că au existat erori în înscrierea dosarului execuțional și a numărului procesului verbal de calcul al accesoriilor 78/2002 în Dispoziția de urmărire nr.4508/2003, dar aceste erori, pe care și le- au asumat, nu sunt de natura celor care atrag nulitatea absolută a titlului și a măsurilor de executare silită, așa cum sunt edictate motivele de nulitate în dispozițiile coroborate ale art.43 și 46 din Codul de procedură fiscală.
Intimata a mai susținut că instanța fondului nu a reținut o stare de fapt contrară celei existente în dosarul execuțional nr.1778/2003, așa cum a fost
precizată prin adresa BV Borș nr.9988/_, dar nici nu l-a obligat pe intimat să răspundă interogației recurentei.
Concluzionând, instanța fondului a anulat întreaga executare silită, dând astfel posibilitatea intimatului să ceară întoarcerea executării pentru tot ceea ce a achitat până acum, deși nu a reținut că titlul executoriu principal-AC nr.106/2002 ar fi neopozabil acestuia, soluție contradictorie, deoarece în considerente li se reproșează că nu au comunicat debitorului accesoriile datoriei vamale, nu și debitul principal.
Raționamentul judecătorului de la fond este suficient, în opinia recurentei și făcând abstracție de corectitudinea lui, doar pentru anularea în parte a executării silite și doar pentru accesoriile ce nu i-au fost comunicate intimatului. Anularea executării silite în integralitatea sa este o gravă eroare, chiar dacă ar admite că instanța fondului nu a dorit să interfereze în competențe cu cea de contencios fiscal în privința actului constatator. Opinează că în cauza dedusă cenzurii, trebuia a fi soluționată contestația îndreptată exclusiv împotriva măsurii de executare silită a popririi din anul 2010, deoarece recurenta a dovedit că intimatului i s-au comunicat acte procedurale până la această ultimă măsură de executare silită. Debitorul fiscal nu a probat cu înscrisuri motivul pentru care nu a contestat titlu de creanță fiscală principal, măsurile de executare silită și titlurile executorii subsecvente și derivate din cel originar. În anul 2011 putea să atace, prin uzul mijlocului procesual al contestației la executare, doar măsura de executare silită în sine și nu toate executarea silită.
În drept a invocat dispozițiile art.304 pct.9, art.304 indice 1 și art.312 din vechiul Cod de procedură civilă.
Prin întâmpinare, intimatul T. R. a solicitat tribunalului să respingă recursul astfel cum a fost motivat și să se pronunțe și asupra cererii de recuzare depuse la fond.
Intimatul a menționat că AC 106/_ a fost întocmită cu nerespectarea formelor legale și a legislației aplicabile, mai exact a dispozițiilor OG nr.7/1995 privind stabilirea regimului unor formulare tipizate din domeniul financiar, aprobată prin Legea 52/1995 și ale Ordinului nr.1015 din 8 mai 1996 iar în privința modului de completare s-au încălcat dispozițiile Ordinului ministrului de stat, ministrul finanțelor, nr.1566/1995, aplicabile la acea dată.
Intimatul a arătat că din înscrisurile depuse la dosarul de executare silită 1778/2003 nu rezultă că la data de_ i s-ar fi comunicat acte, înscrisuri și titluri executorii. De altfel la cererile adresate prin și de către instanțele de fond și recurs privind oferirea dovezilor de comunicare care să fie opozabile contestatorului, intimata DRAOV C. nu s-a conformat și a refuzat sistematic atât cererile privind dovada comunicărilor adresate direct de contestator cât și
prin intermediul instanțelor de judecată sau chiar cereri adresate direct de către instanțe în acest dosar.
Contestatorul a învederat tribunalului că sumele calculate specificate în DU nr.4508/_ au fost calculate cu "procesul verbal de calcul a dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare nr.288/2003"; așa cum rezultă din copia conformă depusă în dosarul execuțional 1778/2003 aflat la dosarul cauzei. Ori acest proces verbal (nr.288/2003) nu a fost depus la dosarul execuțional nr.1778/2003 aflat la dosarul cauzei nici în fond și nici în recurs deși a fost cerut de către instanța de judecată.
Este foarte posibil ca intimata DRAOV C. să fi probat că a comunicat AC 106/2003, numai că AC 106/2003 nu face parte din dosarul execuțional 1778/2003 deci nu este incidentă cauzei judecate și nici dosarului_ *. În schimb AC 106/_, PV 78/_, Înștiințarea de plată 1889/_, nu au fost comunicate contestatorului așa cum prevăd normele legale și cum a dovedit anterior fiind plecat la studii în Germania.
Contestatorul T. R. a solicitat, în conformitate cu prevederile art.274 Cod procedură civilă, restituirea tuturor cheltuielilor de judecată pe care le-a efectuat cu acest proces.
Prin recursul înregistrat la_, contestatorul T. R. a atacat atât sentința menționată cât și încheierea din 28 august 2012 prin care a fost respinsă cererea de recuzare a domnului judecător Mariș G. .
Recurentul a susținut că în prima fază procesuală contestația la executare a fost respinsă de același judecător care s-a pronunțat asupra fondului iar după admiterea recursului și casarea sentinței nr.1388/_ cu trimitere spre rejudecare dosarul a fost repartizat aceluiași judecător.
Având în vedere că și-a spus părerea cu privire la pricina supusă judecății, contestatorul a solicitat recuzarea domnului judecător Mariș G. respinsă prin încheierea din 28 august 2012.
În drept a invocat dispozițiile art.299 alin.1 Cod procedură civilă.
Analizând sentința și încheierea ce fac obiectul recursurilor părților, prin prisma celor invocate de recurenți și a dispozițiilor legale incidente în materie, tribunalul reține următoarele:
Prin decizia civilă nr.459 din_ pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul Maramureș a admis recursul declarat de contestatorul T. R. împotriva sentinței civile nr.1388 din_ pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
În rejudecare, domnul judecător care a soluționat cauza în primă instanță a declarat că înțelege să se abțină de la soluționarea acesteia, motivând că s-a pronunțat asupra fondului cauzei.
Prin încheierea din 12 iunie 2012, instanța a respins abținerea motivat de împrejurarea că în decizia de casare s-a reținut că instanța de fond a rezolvat cauza fără a intra în cercetarea fondului, impunându-se obligativitatea examinării pe fond a titlului executoriu, precum si pronunțarea unei soluții asupra cererii de repunere in termen in ceea ce privește contestarea dispoziției de urmărire nr.7626/_ și actul constatator nr.106/_, respectiv competența materială de a se pronunța asupra acestei cereri, raportat la dispozițiile art.172 alin.3 C.pr.fiscală și cele ale Legii 554/2004, nefiind întrunite cerințele art. 24 al.1 c.pr.civ.
Prin cererea înregistrată la_, contestatorul T. R. a formulat cerere de recuzare împotriva aceluiași judecător, cerere respinsă prin încheierea din_, în considerentele căreia s-a reținut că judecătorul nu se află în nici unul dintre motivele de incompatibilitate prevăzute de art.24 Cod procedură civilă dat fiind faptul că în decizia de casare se reține că instanța de fond a rezolvat cauza fără a intra în cercetarea fondului, impunându-se obligativitatea examinării pe fond a titlului executoriu, precum si pronunțarea unei soluții asupra unor probleme neanalizate în primul ciclu procesual, respectiv asupra cererii de repunere in termen in ceea ce privește contestarea dispoziției de urmărire nr.7626/_ și actul constatator nr.106/_, respectiv competența materială de a se pronunța asupra acestei cereri, raportat la dispozițiile art.172 alin.3 C.pr.fiscală și cele ale Legii 554/2004, nefiind întrunite cerințele art. 24 al.1 c.pr.civ.
Instanța de fond a reținut că în speță, suspiciunile petentului cu privire la lipsa de imparțialitate a dl. judecător nu pot fi reținute ca fiind justificate, întrucât nu există nici un indiciu în sensul că imparțialitatea sau obiectivitatea judecătorului ar putea fi știrbite nici din punct de vedere subiectiv și nici obiectiv.Dl. judecator nu s-a pronuntat prin sentinta casata asupra aspectelor ce urmeaza a fi puse in discutie in rejudecare, retinand că, contestatorul ar fi avut la indemana calea contestatiei la titlu și astfel nu se poate cenzura conținutul acestuia, ori, instanta de recurs a stabilit obligativitatea examinării pe fond a titlului executoriu, precum și cea a analizării și pronunțării unei soluții cu privire la toate cererile formulate în cauză.
Prin încheierea menționată, judecătoria a reținut întemeiat că în cauză sunt asigurate condițiile pentru un proces echitabil raportat la imparțialitatea instanței de judecată, nefiind indicii cu privire la lipsa de obiectivitate a judecătorului recuzat și având în vedere dispozițiile art.315 Cod procedură civilă, conform cărora în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
Ținând seama de prevederile legale enunțate, precum și de efectul pozitiv al puterii de lucru judecat al deciziei de casare nr.459 din_ amintită anterior, prima instanță a analizat judicios toate aspectele enumerate în hotărârea pronunțată de tribunal, precum și apărările contestatorului, prin prisma normelor cuprinse în art.172 al.3 din OG nr.92/2003 Cod procedură fiscală raportat la cele ale art.45, conform cărora actul administrativ fiscal produce efecte doar din momentul în care este comunicat contribuabilului sau la o dată ulterioară menționată în actul administrativ comunicat potrivit legii, ținând cont că actul ce nu a fost comunicat în sensul art.44 nu este opozabil contribuabilului și nu produce efecte juridice.
Dat fiind faptul că titlurile executorii constând în procesele verbale nr.78/_, nr.4508/2005 și nr.1778/J/MF/_ nu au fost comunicate contestatorului, instanța de fond a statuat corect că acestea nu sunt opozabile acestuia raportat la Decizia nr.14/2007 pronunțată de ICCJ privind recursul în interesul legii, iar actele ulterioare întocmite în dosar execuțional nr.1778/2003 nu au relevanță, cu atât mai mult cu cât procesul verbal din 1_ privește dosarul execuțional nr.1276/2002, prin urmare este justificată anularea acestora.
De altfel, recurenta confirmă faptul că procesele-verbale privind calculul accesoriilor nu au fost comunicate și că au existat erori la înscrierea dosarului execuțional și al numărului procesului verbal privind accesoriile în dispoziția de urmărire 4508/2003 însă aceste vicii nu ar fi de natură să anuleze executarea, apărare ce nu poate fi primită de tribunal.
În contextul celor expuse, în cauză nu poate fi reținut motivul de nelegalitate prevăzut de art.304 pct.9, invocat expres de recurenta-intimată iar tribunalul n-a constatat prezența unor astfel de motive pe care să le invoce din oficiu în temeiul art.304 indice 1 Cod procedură civilă, situație în care recursul este nefondat.
Nu pot fi primite nici susținerile contestatorului-recurent având în vedere că respingerea cererii de recuzare este justificată în contextul considerentelor deciziei de casare, a lipsei vreunui indiciu cu privire la imparțialitatea judecătorului recuzat, astfel că în cauză nu sunt prezente motive de nelegalitate pe care tribunalul să le constate din oficiu în conformitate cu art.304 indice 1, recurentul-contestator T. R. neinvocând expres vreunul dintre motivele prevăzute de art.304 Cod procedură civilă.
Față de cele arătate și ținând cont de soluția de admitere a contestației la executare, contestatorul nu justifică interes în promovarea recursului împotriva sentinței pronunțate în rejudecare.
Din perspectiva considerentelor de fapt și de drept expuse, sentința atacată cu recurs este temeinică și legală, situație în care ambele recursuri vor fi respinse în baza art.312 al.1 Cod procedură civilă, conform dispozitivului.
Atâta vreme cât contestatorul-intimat T. R. nu a dovedit cheltuieli de judecată în recurs, tribunalul nu poate dispune plata unor astfel de cheltuieli și va respinge petitul formulat în acest sens.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata D. R. pentru
A. și O. V. C., în prezent D. Generală R. a Finanțelor Publice C. -Napoca cu sediul în Piața A. I. nr.19 împotriva sentinței civile nr.447 din_ pronunțată de J. ecătoria Vișeu de Sus.
Respinge recursul declarat de contestatorul T. R. domiciliat în B. str.Alexandru I. Cuza nr.48 împotriva aceleiași sentințe și a încheierii pronunțate la_ .
Respinge ca nedovedite cheltuielile de judecată solicitate de intimatul- contestator în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de azi_ .
Președinte, A. C. O. | J. ecător, V. I. | J. ecător, S. O. |
G. ier, C. M. C. |
Red.I.V.-_
Tehnored.C.C.-_ /2 ex.
J. ecător la fond:Mariș G.
