Decizia civilă nr. 11130/2013. Excepție nelegalitate act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIE CIVILĂ Nr. 11130/2013
Ședința publică de la 19 Noiembrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE C. I.
Judecător A. -I. A. Judecător DP Grefier M. N. Țâr
Pe rol, judecarea recursului declarat de debitoarea SC M. SRL ȘIMLEU
S. - PRIN ADMINISTRATOR B. A. V. împotriva sentinței civile nr. 2610 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S. în contradictoriu cu intimații SC M. SRL ȘIMLEU S. prin lichidator judiciar C. M. I., D.
G. A F. P. S., având ca obiect excepție nelegalitate act administrativ .
La apelul nominal, făcut în cauză se prezintă av. Tudor Crihan în reprezentarea intereselor recurentei cu împuternicire avocațială aflată la fila 5 din dosar. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la al doilea termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită. Reprezentantul recurentei arată că există un singur contract de asistență încheiat la data de 10 mai 2012, cu dl. B., anterior deschiderii procedurii insolvenței, încheiat în scopul redactării cererii, asigurării asistenței juridice, în vederea formulării contestației la tabel și orice alte cereri.
Mai arată că în speță nu a fost numit administrator special.
În raport de aceste susțineri, Curtea solicită reprezentantului părții litigante să precizeze dacă deține mandat de reprezentare.
Reprezentantul părții litigante arată că formal nu deține un astfel de mandat, în afara acelui contract însă în cauză trebuie să primeze efectele care rezidă .
Mai arată că a fost împuternicit să reprezinte societatea în toate cererile anterioare deschiderii procedurii, redactarea și susținerea unei contestații la tabelul creanțelor.
Curtea reține cauza în pronunțare în baza excepției lipsei calității de reprezentat.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 2610 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S., a fost respinsă ca vădit netemeinică cererea petentei Crihan, Chende & Tărău - Societate civilă de avocați, formulată în numele debitorului S. M.
S. Ș. S. - societate în insolvență, reprezentată prin lichidator judiciar M.
I. - în contradictoriu cu intimata D.G.F.P-S., având ca obiect excepția de nelegalitate a unui nr. de 34 de acte administrativ- fiscale. În baza art. 1081alin.1 pct.1 lit.a Cod. pr.civ. (vechi), s-a aplicat petentei Crihan, Chende & Tărău - Societate civilă de avocați, o amendă procedurală în sumă de 100 lei, cu drept de reexaminare, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că potrivit art. 4 alin.(1) teza 1, din Legea nr.554/2004, "legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul
unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate";. Conform art.2 alin.(1) lit.c), din aceeași lege, prin "act administrativ"; se înțelege - actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ.
Rezultă așadar că excepția de nelegalitate este un mijloc procedural prin care, în cadrul unui proces aflat în derulare, pentru alte temeiuri decât nevalabilitatea actului administrativ, partea amenințată să i se aplice actul ilegal, se apără invocând respectivul viciu și cere ca actul să nu fie luat în considerare la soluționarea speței.
În cauza dedusă judecății, nici unul din elementele care caracterizează excepția de nelegalitate a actului administrativ, nu poate fi identificat de instanță.
În primul rând, S. M. S., cu sediul în Ș. S., str. 1 D. 1918, bl. Dl, ap. 3, jud. S., înregistrată la O.R.C. sub nr. J_, CUI RO 13739030,
"clienta"; petentei Crihan, Chende & Tărău -Societate civilă de avocați, nu a fost acționată în judecată de o terță persoană, în legătură cu obligațiile bugetare stabilite prin cele 34 de decizii emise de unitatea fiscală AFP Ș. -S., pentru a putea invoca pe cale de excepție nelegalitatea acestora. Dimpotrivă, această societate comercială se află în procedura generale de insolvență, deschisă prin Încheierea civilă nr. 291/C/21 mai 2012 pronunțată de Tribunalul Sălaj în Dosar nr._, în temeiul art. 32 alin 1 din Legea privind procedura de insolvență, chiar la inițiativa sa, prin administratorul statutar.
Cele 34 de decizii atacate, au fost emise de unitatea fiscală AFP Ș. -S., în perioada anilor 2009-2012, anterior deschiderii procedurii de insolvență și aceste înscrisuri nu sunt acte administrative, în sensul definit de art.2 alin.(1) lit.c) din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ, ci sunt acte administrativ fiscale cu valoare de "titlu executor"; (supuse deci contestației la executare) și care au fost emise în baza unor alte acte administrativ - fiscale (declarații de impunere; rapoarte de inspecție fiscală) și pentru care legea (Codul de procedură fiscală), prevede o altă procedură judiciară de contestare (decât cea prevăzută de Legea nr.554/ fiind așadar excluse de la controlul judecătoresc, pe calea excepției de nelegalitate, prev. de art. art. 4 din Legea nr.554/2004, privind contenciosul administrativ. Chiar admițând că un astfel de control ar fi posibil, în acest cadru procesual, controlul judiciar vizează exclusiv legalitatea actului sub diferite aspecte prevăzute în mod expres de lege (competența organului emitent, cerințe obligatorii de conținut și formă, etc,) nu însă și temeinicia sa, așa cum pretinde petenta. În cererea prin care se invocă excepția de nelegalitate, nu se face dealtfel nici o referire la astfel de motive, solicitându-se pur și simplu instanței o reverificare a tuturor celor 34 de decizii, pe calea unei expertize financiar contabile, ceea ce este inutil pentru instanță și în același timp inoportun pentru societate, deoarece, finalmente, ar conduce la o tergiversare absolut nejustificată a procedurii de insolvență, în defavoarea creditorilor.
S. M. S., avea posibilitatea să atace, prin administratorul statutar, toate aceste acte administrativ fiscale, sub ambele aspecte: de nelegalitate și netemeinicie, în condițiile prevăzute de lege, anterior formulării cererii de insolvență; în prezent, acest demers din partea administratorului statutar, reprezentat de petenta Crihan, Chende & Tărău -Societate civilă de avocați, nu mai este posibil deoarece, societatea aflată fiind în procedura de insolvență este reprezentată în
justiție, în mod exclusiv, de lichidatorul S. M. S. - C. M. I. (art.87 pct.5 Cod procedură civilă) și care, în virtutea acestei atribuții, trebuie să acționeze în interesul tuturor creditorilor înscriși la "masa credală";.
Prin urmare, cererea formulată de petenta Crihan, Chende & Tărău - Societate civilă de avocați, la data de_, în numele și pentru "clienta"; S. M.
S., și prin care solicită instanței, fără nici un fundament juridic și fără nici o motivare, verificarea "din oficiu"; a legalității unui număr de nu mai puțin de 34 de acte administrativ- fiscale, emise de unitatea fiscală AFP Ș. -S. anterior deschiderii procedurii de insolvență la cererea societății S. M. S., cu scopul vădit de a tergiversa procedura de lichidare judiciară a acestei societăți, în interesul administratorului statutar și în detrimentul creditorilor societari, apare ca fiind vădit netemeinică și introdusă cu rea-credință.
Respingând cererea petentei Crihan, Chende & Tărău - Societate civilă de avocați, pe acest considerent, tribunalul, în baza art. 1081alin.1 pct.1 lit.a Cod. pr.civ. (vechi), a aplicat petentei și o amendă procedurală în sumă de 100 lei, executorie, cu drept de reexaminare, în termen de 15 zile de la comunicare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs debitoarea S. M. S. ȘIMLEU S. - prin administrator B. A.
, solicitând casarea în întregime a hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivarea recursului, debitoarea a arătat că sentința atacată este nelegală deoarece instanța de fond nu a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004, constatând în mod greșit că cele 34 de decizii de impunere nu pot fi cercetate pe calea excepției de nelegalitate întrucât, susține recurenta, o decizie de impunere emisă de organul fiscal face parte din familia actelor administrative, fiind o subcategorie a acestei familii, denumite generic acte administrativ-fiscale. Decizia de impunere se caracterizează prin faptul că dă naștere unui raport obligațional între o instituție a statului (Ministerul Finanțelor Publice) și un contribuabil determinat. Ceea ce este însă fundamental de observat în analiza caracterului juridic al deciziei de impunere este raportul de putere pe care un astfel de act îl naște. Este indubitabil, că acest raport de putere poate fi cercetat de instanțele de contencios administrativ sub aspectul legalității sale. Este de asemenea indubitabil faptul că verificările privind legalitatea unui act administrativ presupun cercetarea formei și a fondului actului în discuție. Recurenta susține că a contestat situația fiscală, indicând în mod clar faptul că cele 34 de decizii de impunere stabilesc o situație fiscală incorectă, fiind deci viciate în fond, iar din punct de vedere formal deciziile atacate nu prezintă vicii.
În opinia recurentei, instanța de fond a apreciat în mod greșit că pe calea excepției de nelegalitate nu poate fi cercetat fondul celor 34 de decizii de impunere.
Apoi, a mai susținut recurenta, o altă eroare evidentă în care se află instanța de fond este reliefată de calificarea deciziei de impunere ca titlu executor. Decizia de impunere nu este titlu executor ci este titlu de creanță, conform Codului de procedură fiscală. Titlul de creanță nu poate fi atacat pe calea contestației la executare.
Cu toate că judecătorul sindic a decis că soluționarea contestației formulate de S. M. S.R.L împotriva creanței DGFP S. depinde de soluționarea excepției de nelegalitate a celor 34 de decizii de impunere, instanța de contencios cenzurează nepermis această măsură a judecătorului sindic, apreciind în esență că nu se impunea sesizarea instanței de contencios administrativ.
Pe de altă parte, recurenta a imputat instanței de fond și faptul că a apreciat că prin promovarea acestei excepții de nelegalitate s-a încercat tergiversarea procedurii de insolvență, deși a primit sentința atacată după 3 luni de la data pronunțării, în data de 21 august 2013. Consideră recurenta că se impunea ca instanța să admită singura cerere în probațiune care putea fi utilă soluționării cauzei,
respectiv efectuarea unei expertize fiscale. Cât timp fondul actelor administrative atacate nu a fost cercetat de către instanță, consideră că singurul remediu este trimiterea cauzei spre rejudecare.
În final, consideră că a fost amendată în mod injust de către instanță, neputând fi în această cauză vorba de o cerere vădit netemeinică.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele
:
În condițiile în care instanța de recurs a rămas în pronunțare pe excepția lipsei calității de reprezentant a persoanei care a declarat recurs în numele debitoarei, instanța nu se poate pronunța decât cu privire la acest aspect. La invocarea acestei excepții instanța a avut în considerare faptul că doar administratorul special poate reprezenta debitoarea în procedură sau în alte demersuri judiciare, așa cum se întâmplă în cazul concret analizat.
Astfel, potrivit art. 3 punctul 26 din Legea 85/2006 ,,administratorul special este reprezentantul desemnat de adunarea generală a acționarilor/asociaților debitorului, persoană juridică, împuternicit să efectueze în numele și pe contul acestuia actele de administrare necesare în perioadele de procedură când debitorului i se permite să își administreze activitatea și să le reprezinte interesele în procedură pe perioada în care debitorului i s-a ridicat dreptul de administrare.,, Mai mult, potrivit art. 18 alin. 2 lit. c din Legea 85/2006, administratorul special are competența expresă și exclusivă de a formula contestații în cadrul procedurii reglementate de prezenta lege, implicit de a uza de calea de atac împotriva hotărârilor judecătorești prin care au fost soluționate astfel de contestații ca unică persoană care are calitatea de reprezentant al intereselor asociaților în procedură. Or excepțiile de nelegalitate care fac obiectul prezentei contestații au strânsă legătură cu o contestație la tabel deoarece au ca scop desființarea unor titluri executorii în baza cărora creditorul bugetar și-a înscris creanța în tabelul de creanțe al debitoarei S. M. S. Din aceste considerente soluționarea contestației a și fost suspendată în baza art. 244 alin. 1 punctul 2 din vechiul C.p.c. până la soluționarea irevocabilă a prezentului dosar.
Prin recursul declarat nu este precizată persoana care formulează calea de atac în numele debitoarei, în calitate de reprezentant al acesteia. Recursul este formulat ,,prin avocat,, fără vreo mențiune privind calitatea persoanei care a încheiat contractul de asistență juridică în calitate de unic reprezentant în procedură al intereselor debitoarei asociaților debitoarei și unic titular al calității de a fomula cereri de chemare în judecată. Mai mult, numele unei astfel de persoane nu apare nici măcar pe împuternicirea avocațială (f. 5).
Pentru a respecta dispozițiile art. 161 alin. 1 C.p.c. instanța a acordat un termen pentru a complini lipsa dovezii calității de reprezentant a avocatului, prin indicarea persoanei care deține calitatea de administrator special și care a încheiat contractul de asistență juridică cu avocatul. Acest fapt este consemnat expres în încheierea de ședință din_ (f. 11 dosar recurs) însă recurenta nu s-a conformat în termenul acordat prin minima indicare a unei persoane care deține această calitate.
Pentru toate aceste argumente, în baza dispozițiilor art. 161 alin. 1 Cpc și a textelor enunțate anterior din legea 85/2006 instanța va admite excepția lipsei calității de reprezentant a persoanei care a încheiat contractul de asistență juridică cu Crihan, Chende & Tărău - Societate civilă de avocați și în consecință, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.p.c. va anula recursul declarat de debitoarea S. TRANSECOPET S. împotriva sentinței civile nr. 2610 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S. ca fiind declarat de o persoană care nu are calitatea de administrator special al debitoarei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII D E C I D E:
Admite excepția lipsei calității de reprezentant.
Respinge recursul declarat de debitoarea S. M. S. ȘIMLEU S. - prin administrator B. A. împotriva sentinței civile nr. 2.610 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S. . pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
C. I. A. A. I. DP
GREFIER
M. N. ȚÂR
Red/A.A.I./_ .
Dact.H.C./2 ex. Jud.fond: M. Sori
