Decizia civilă nr. 1248/2013. Anulare proces verbal de contravenție
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIE CIVILA Nr. 1248/2013
Ședința publică din data de 13 noiembrie 2013 Instanța compusă din: PREȘEDINTE M. T.
Judecător I. -M. L. Judecător A. -C. Ț. Grefier Ani-L. C.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurent M. C. -N., DP L. împotriva Sentinței civile nr.19891/2012, pronunțată de Judecătoria C. N. privind și pe intimatul M. S. C., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, iar instanța constată că recursul este formulat in termenul legal, a fost motivat și comunicat cu intimatul și reține cauza in pronunțare față de actele de la dosar .
T R I B U N A L U L
Prin sentința civila nr.19891/2012, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, a fost admisă în parte plângerea contravențională formulată de petentul PFA M. S. C. cu sediul în loc. C. -N.
, str. F., nr. 1, ap. 65, jud. C. în contradictoriu cu intimatul M. C. -N. - DP L.
, cu sediul în mun. C. -N., str. M., nr. 1-3, jud. C., și în consecință:
S-a dispus reducerea cuantumului amenzii aplicate prin procesul verbal de constatare a contravenției nr. 2032 încheiat la data de_ pentru contravenția prevăzută de art. 3 pct. 5 din
H.C.L. nr. 191/2009 de la suma de 1.500 lei la suma de 500 lei.
A fost menținut procesul verbal de constatare a contravenției nr. 2032 încheiat la data de_ pentru contravenția prevăzută art. 2 din H.C. L. nr. 150/2009.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele :
Prin procesul verbal nr. 2032 încheiat la data de_, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 1500 lei și avertisment pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute și sancționate de art. 3 pct. 5 și art. 2 din H.CL. nr. 150/2009, reținându-se în sarcina acestuia că în urma controlului efectuat la data de_, ora 12:43, la punctul de lucru din C. -N., str. Donath s-a constatat că nu deține contract valabil încheiat cu agentul specializat abilitat de autoritățile locale pentru serviciul de evacuare a deșeurilor menajere și nici recipient pentru depozitarea deșeurilor. Totodată s-a reținut că nu deține registrul unic de control (f. 5).
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare a contravenției, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Întrucât în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului- verbal contestat, instanța constată că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Instanța arată că, deși petentul a avut posibilitatea de a propune probe, acesta nu s-a prezentat în fața instanței, nu și-a motivat plângerea și nu a dovedit netemeinicia observațiilor personale ale agentului constatator sau inexactitatea acestora și nici nu a prezentat o explicație rațională motivului pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia.
Luând în considerare că petentul nu a făcut dovada contrară a celor constatate în procesul verbal, instanța a menținut ca temeinic procesul verbal.
În temeiul art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, instanța de judecată trebuie să se raporteze, în aprecierea legalității sancțiunii contravenționale aplicate și la gradul de pericol social al faptei săvârșite. Articolul 34 alin. 1 din actul normativ indicat anterior, prevede expres posibilitatea instanței de a hotărî asupra sancțiunii contravenționale aplicate, iar această prerogativă nu se poate referi numai la alegerea între categoriile de sancțiuni aplicabile ci și la tot ceea ce presupune legalitatea sancțiunii aplicate, inclusiv cuantumul acesteia, care trebuie corelat întotdeauna cu gradul de pericol social.
De aceea, în conformitate cu art. 21 alin. 3 din același act normativ, potrivit căruia sancțiunea se aplică ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal, instanța apreciază că în cauză se impune reindividualizarea sancțiunii amenzii prin reducerea cuantumului amenzii de la suma de 1.500 lei la suma de 500 lei, având în vedere gradul de pericol social redus al faptei prevăzute de art. 3 pct. 5 din H.C.L. nr. 150/2009, prin raportare la starea de fapt descrisă de agentul constatator.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 34 O.G. nr. 2/2001, instanța a admis în parte plângerea contravențională și a dispus reducerea cuantumului amenzii aplicate prin procesul verbal de constatare a contravenției nr. 2032 încheiat la data de_ de la suma de 1.500 lei la suma de 500 lei și a menținut procesul verbal de constatare a contravenției nr. 2032 încheiat la data de_ pentru contravenția prevăzută art. 2 din H.C. L. nr. 150/2009.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal M. C. -N., D. Poliției Locale, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței civile recurate în sensul respingerii plângerii contravenționale formulată de petent împotriva procesului-verbal de constatare a contravenție nr.2023/_ cu consecința menținerii acestuia ca legal și temeinic.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat că sentința primei instanțe este nelegală și netemeinică deoarece a fost pronunțată cu greșita aplicare a prevederilor legale incidente, apreciind că în mod greșit plângerea a fost admisă câtă vreme petentul nu a adus dovezi care să conducă la reținerea unei stări de fapt contrare, sancțiune aaplicat ăfiind corect individualizată.
Verificând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale în materie, tribunalul constată următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare si sancționare a contravenției nr. 2032 încheiat la data de_, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 1500 lei și avertisment pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute și sancționate de art. 3 pct. 5 și art. 2 din H.CL. nr. 150/2009, reținându-se în sarcina acestuia că în urma controlului efectuat la data de_, ora 12:43, la punctul de lucru din C. -N., str. Donath s-a constatat că nu deține contract valabil încheiat cu agentul specializat abilitat de autoritățile locale pentru serviciul de evacuare a deșeurilor menajere și nici recipient pentru depozitarea deșeurilor. Totodată s-a reținut că nu deține registrul unic de control (f. 5).
Potrivit articolului 34 aliniatul 1 din O.G. nr.2/2001, instanța este ținută, din oficiu, să verifice legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare a contravenției.
Analizând cuprinsul procesului verbal de constatare a contravenției contestat sub aspectul legalității, tribunalul constată că acesta cuprinde toate mențiunile impuse de dispozițiile articolului 17 din OG nr.2/2001, fiind corect din punct de vedere formal, instanța neputând identifica nici o cauză care ar putea atrage nulitatea absolută a acestuia și nici vreo altă încălcare a dispozițiilor articolului 16 din OG nr.2/2001 care să fi cauzat contravenientului o vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului.
Sub aspectul temeiniciei, instanța de fond a reținut că petentul nu a făcut dovada unei stări de fapt contrare celei reținute în procesul verbal contestat deși potrivit dispozițiilor articolului 1169 din Codul civil, acestuia îi revenea sarcina de a face dovada existenței unei stări de fapt contrare celei reținute în cuprinsul procesului verbal atacat, însă așa cum rezultă din actele dosarului nu a fost administrată nici o probă în acest sens, mai mult petentul nu s-a prezentat în fața instanței de judecată iar plângerea nu a fost motivată.
Pe de altă parte, în temeiul articolului 34 din O.G. nr.2/2001 coroborat cu articolul 38 aliniatul 3 din același act normativ care constituie dreptul comun în materia contravențională, instanța are posibilitatea să aprecieze inclusiv sancțiunea ce se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care se constată legalitatea procesului-verbal contestat și existența contravenției în sarcina contestatorului.
În acest context legal, tribunalul apreciază că sancțiunea aplicată contravenientului în cuantumul stabilit prin procesul-verbal contestat este prea aspră, din perspectiva prevederilor art. 5 alin. 5 din O.G. nr.2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite și ale art.21 alin. 3 din același act normativ conform cărora la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta și scopul urmărit.
În acest context, tribunalul apreciază că față de criteriile amintite este justificată reducerea sancțiunii amenzii aplicate contravenientului, sens în care sentința civilă atacată este legală și temeinică, prezentul recurs nefiind fondat.
Pentru considerentele expuse, tribunalul va respinge recursului declarat de recurentul M.
C. -N., DP L., cu sediul în mun. C. -N., str. M., nr. 1-3, jud. C. împotriva sentinței civile nr.19891/16.X.2012 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N. pe care o va menține în totul.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge recursului declarat de recurentul M. C. -N., DP L., cu sediul în mun. C. -N., str. M., nr. 1-3, jud. C. împotriva sentinței civile nr.19891/16.X.2012 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N. pe care o menține în totul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 noiembrie 2013.
Președinte, M. T. | Judecător, I. -M. L. | Judecător, A. -C. Ț. |
Grefier, Ani-L. C. |
Red.A.Ț./C.B.
2 ex./_
Jud. fond: Ș. -B. T. AN
