Decizia civilă nr. 1249/2013. Anulare proces verbal de contravenție
| Comentarii |
|
Cod operator de date cu caracter personal 3184 Dosar nr. _
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILA Nr. 1249/2013
Ședința publică de la 13 Noiembrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE M. T.
Judecător I. -M. L.
Judecător A. -C. Ț. Grefier Ani-L. C.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurentul M. -C. N.
, DP L. împotriva Sentinței civile nr.19885/2012, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca privind și pe intimatul M. M., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, iar instanța constată că recursul este formulat in termenul legal, a fost motivat și comunicat cu intimatul și reține cauza in pronunțare față de actele de la dosar .
T R I B U N A L U L
Prin Sentința civilă nr. 19885/_ a Judecătoriei C. -N. a fost admisă în parte plângerea contravențională formulată de petentul M. M. cu domiciliul în mun. C. -N., str. C. B., nr. 172, ap. 73, jud. C. în contradictoriu cu intimatul M. C. -N. - DP L., cu sediul în mun. C. -N., str. M., nr. 3, jud. C. și în consecință:
A fost înlocuită sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 500 lei aplicată prin procesul verbal de constatare a contravenției nr. 2971 încheiat la data de_, cu sancțiunea avertismentului
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei C. -N., la data de_, sub nr. de mai sus, formulată de petentul M. M. în contradictoriu cu intimatul M. C. -N. - DP L., s-a solicitat anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 2971 încheiat la data de_ .
În motivarea plângerii, petentul a invocat în esență că, deși a fost ales de către adunarea generală a proprietarilor în funcția de președinte, demersul de predare primire de la fostul președinte s-a realizat abia la data de_, fapt pentru care nu poate fi considerat vinovat de modul de gestionare și administrare. A mai precizat că imediat după preluarea de drept a funcției a preluat și ștampila unității și s-a decis adunarea de oferte pentru alegerea unui nou administrator.
Plângerea nu a fost întemeiată în drept.
În probațiune petentul a anexat în copie: procesul verbal de predare- primire (f. 5), procesul-verbal de constatare și sancționarea a contravenției (f. 6).
Plângerea a fost legal introdusă în termenul de 15 zile prevăzut de art.
31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, fiind scutită de plata taxei de timbru, conform art. 36 din același act normativ.
Intimatul a formulat întâmpinare la data de_ prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a Asociației de proprietari B., nr. 172- 180, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea plângerii, arătând că sarcina probei revine petentului.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse de către părți.
Analizând actele și materialul probatoriu existent la dosarul cauzei, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin procesul verbal nr. 2971 încheiat la data de_, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 500 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută și sancționată de art. 56 alin. 1 lit. b și art. 56 alin. 2 lit. a din Legea nr. 230/2007, reținându-se în sarcina acestuia că, în urma verificărilor din data de_ s-a constat că în calitate de președinte al asociației nu a păstrat și folosit ștampila asociației, nu a angajat un administrator atestat, nu a întocmit registru cu procese verbale ale adunării generale și nu a organizat lunar ședințe ale comitetului executiv.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța de fond a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Instanța de fond a reținut că, situațiile în care lipsa anumitor mențiuni sau elemente din procesul verbal atrag nulitatea absolută a acestuia sunt expres și limitativ determinate de art. 17 din O.G. nr. 2/2001. De aceea, în celelalte cazuri, în care nu sunt îndeplinite anumite cerințe privind întocmirea procesului verbal, nulitatea procesului verbal nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea actului. În acest sens, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție în Decizia R.I.L. nr. XXII/_ .
Astfel, în ceea ce privește încheierea în lipsă a procesului verbal, instanța a arătat că acest fapt nu este de natură a atrage nulitatea procesului verbal decât în situația în care petentul ar face dovada vătămării aduse acestuia, ceea ce în speță nu a fost probat, acesta având posibilitatea de a invoca eventuale obiecțiuni în fața instanței de judecată.
Întrucât în speță nu s-a putut reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanța de fond a constatat că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul
echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din
O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Instanța a arătat că, deși petentul a avut posibilitatea de a propune administrarea unor mijloace de probă în favoarea sa, acesta nu și-a exercitat acest drept și nu a dovedit netemeinicia observațiilor personale ale agentului constatator sau inexactitatea acestora și nici nu a prezentat o explicație rațională motivului pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia.
Astfel, instanța a subliniat că procesul verbal de predare-primire depus de petent care vine să ateste preluarea în fapt a funcției de președinte nu înlătură răspunderea contravențională a acestuia, întrucât acesta avea obligația ca odată cu alegerea sa în calitate de președinte a asociației de proprietari să preia și în fapt și deîndată funcția de președinte, nu numai în drept, prin urmare acesta nu-și poate invoca propria culpă.
În raport de cele expuse, având în vedere că, petentul nu a făcut dovada contrară stării de fapt consemnate în procesul verbal, instanța de fond a constatat că procesul verbal de contravenție a fost legal și temeinic încheiat.
Instanța a avut în vedere, însă, dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, conform cărora sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, precum și faptul că, potrivit art. 21 alin. 3 din același act normativ, la stabilirea acesteia trebuie să se țină seama și de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea propusă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal. Față de aceste criterii instanța de fond a reținut că fapta contravențională reținută în sarcina petentului prin procesul verbal, în conținutul ei concret are un grad de pericol social scăzut, în cauză justificându-se incidența prevederilor art. 7 din O.G. nr. 2/2001.
Sancțiunea avertismentului se aplică, potrivit art. 7 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, în cazul în care fapta este gravitate redusă, iar conform art. 7 alin. 3 din același act normativ, avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune. Față de aceste dispoziții legale și raportat la situația de fapt
reținută în cuprinsul procesului verbal de contravenție, instanța de fond a apreciat că aplicarea unei sancțiuni pecuniare nu se impune în cauză. În acest sens, instanța observă că, petentul se află la prima abatere de acest gen, iar imediat după controlul efectuat petentul s-a conformat celor dispuse și a preluat și în fapt funcția sa de președinte, amenda de 500 lei apărând disproporționată și nejustificată, în raport de gradul de pericol social al faptei. Pe baza criteriilor menționate anterior instanța de fond a apreciat că sancțiunea avertismentului prevăzută de art. 5, 6, 7 din OG nr. 2/2001 este suficientă pentru a atrage atenția petentului asupra pericolului social al faptei săvârșite și pentru a preveni săvârșirea în viitor a unor fapte de același
gen.
Prin urmare, în baza art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța de fond a respins cererea petentului privind anularea procesului verbal și a înlocuit sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 500 lei cu sancțiunea avertismentului.
În temeiul art. 7 alin. 1 din OG nr. 2/2001 instanța de fond a atras atenția petentului că în cazul săvârșirii unei fapte contravenționale de același gen i se va aplica o sancțiune mai aspră, recomandându-i ca pentru viitor să aibă un comportament ireproșabil în societate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs M. C. -N., solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, cu consecința respingerii plângerii contravenționale.
În motivarea recursului, s-a arătat ca excepția lipsei calității procesuale active a petentei, Asociația De Proprietari B. nr. 172 - 180 este netemeinică și nelegală, atâta timp cât plângerea contravențională a fost formulată de către o altă persoană decât cea care a fost sancționată contravențional iar petentul nu a înțeles sa-și precizeze plangerea, ca fiind formulată în numele său.
Raportat la gradul de pericol social al contravenției săvârșite se arata ca sancțiunea amenzii contravenționale aplicate în cuantum de 500 RON este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, fiind stabilita la nivelul minim prevăzute de lege pentru contravenția reținuta, iar sancțiunea avertismentului nu este suficientă pentru a forma convingerea petentului de a se conforma conduitei prescrisă de normele legale, motiv pentru care recurentul arată că se impune păstrarea sancțiunii amenzii și nu înlocuirea cu avertismentul.
In drept au fi fost indicate dispozițiile art. 299 și următoarele Cod de procedură civilă.
Prin întâmpinarea formulată în recurs,s-a solicitat respingerea recursului.
Analizând recursul declarat, în raport cu dispozițiile art. 299 și următoarele Cod de procedură civilă, tribunalul reține ca acesta este nefondat.
Astfel, cu privire la excepția lipsei calității procesuale active petentei Asociația De Proprietari B. numărul 172 - 180, tribunalul reține ca la fond prima instanța a considerat excepția ca fiind rămasă fara obiect, raportat la motivele invocate în plângerea formulată, din care reiese în mod clar intenția petentului - persoana fizica de contestare a procesului verbal în nume propriu și nu în numele asociației de proprietari, raportat la lipsa pregătirii juridice a acestuia.
T. ul împărtășește opinia primei instanțe sub acest aspect.
Astfel atâta timp cât plângerea a fost semnată personal de către contravenient iar motivele invocate în plângere se raportează la procesul
verbal de contravenție încheiat, ar fi nejustificat ca în faza judecătoreasca, instanțele să respingă plângerea contravențională formulată în baza excepției lipsei calității procesuale active, lipsind petentul de posibilitatea de a avea acces la justiție, pe simple considerente formale invocate în mod excesiv.
Sub aspectul gradului de pericol social al faptei reținute în sarcina contravenientului, la fel ca și instanța de fond, tribunalul apreciază că în cauză se impune înlocuirea sancțiunii amenzii aplicate cu sancțiunea avertismentului, având în vedere lipsa de pericol social în concret a faptei săvârșite precum și lipsa urmărilor. În plus, petentul este la prima abatere de acest fel iar după întocmirea procesului verbal s-a conformat celor dispuse și a preluat și în fapt funcția sa de președinte, astfel că amenda apare disproporționată și nejustificata.
Reținând ca prima instanță a procedat în mod legal, cu luarea în considerare a dispozițiilor art. 5 alineatul 5 din Ordonanța Guvernului numărul 2/ 2001, potrivit cărora sancțiunea stabilita trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite și cu luarea în considerare a prevederilor art. 21 alin. 3 din același act normativ, potrivit cărora la stabilirea sancțiunii trebuie să se țină seama și de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloace de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea propusă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, tribunalul apreciază ca în mod corect si legal prima instanță a aplicat prevederile art. 7 din Ordonanța Guvernului numărul 2/2001 și a aplicat în cauză sancțiunea avertismentului.
Atâta timp cât instanța de fond a aplicat în cauză dispozițiile legale, nu exista motive de modificare a soluției, sentința pronunțată fiind legală și temeinica.
Pentru motivele arătate, în raport cu dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod de procedură civilă, tribunalul va respinge recursul declarat și va menține în întregime dispozițiile sentinței atacate.
Fara cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurentul M. C. -N., cu sediul în
C. -N., str. M. nr. 1-3, jud. C. împotriva Sentinței civile nr. 19885/_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N. pe care o menține în totul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de_ .
Președinte, M. T. | Judecător, I. -M. L. | Judecător, A. -C. Ț. |
Grefier, Ani-L. C. |
