Decizia civilă nr. 1310/2013. Anulare proces verbal de contravenție
| Comentarii |
|
Cod operator de date cu caracter personal 3184
Dosar nr. _
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILA Nr. 1310/2013
Ședința publică de la 27 Noiembrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE E. B.
Judecător S. T. Judecător I. N. B. Grefier Ani-L. C.
Pe rol fiind judecarea cauzei Contencios administrativ și fiscal privind recursul declarat de către petentul M. I. împotriva sentinței civile nr.21230/2012 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca privind și pe intimatul
C. -N., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă petentul recurent personal lipsă fiind intimatul .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, iar instanța constată că recursul este declarat in termenul legal, a fost comunicat cu intimatul, iar procedura de citare este legal îndeplinită .
Petentul depune un înscris și declară că nu are alte cereri de formulat .
T. ul nefiind cereri de formulat declară închisa faza de cercetare judecătoreasca si acorda cuvântul pe recurs.
Petentul recurent susține recursul solicitând admiterea lui, anularea hotărârii instanței de fond având in vedere ca nu a fost legal citat la instanța de fond, nu a primit citație și a fost lipsit de apărare .
T. ul reține cauza in pronunțare față de actele de la dosar .
INSTANȚA
Reține că prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Cluj-Napoca în data de_, petentul M. I. a solicitat în contradictoriu cu intimatul M. C.
, anularea procesului-verbal de constatare a contravenției seria PL nr. 00588/_, prin care i s-a aplicat o amendă în cuantum de 280 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.108 lit.b pct.7 din OUG nr.195/2002.
In motivarea plângerii sale petiționarul arată că procesul-verbal de contravenție nu este legal întrucât în data de_ a fost nevoit să oprească în loc interzis, deoarece autovehiculul prezenta defecțiuni la sistemul de alimentare.
Plângerea nu este motivată în drept.
Intimatul M. C. - N. nu a formulat întâmpinare.
După efectuarea cercetării judecătorești, instanța a respins plângerea contravențională prin Sentința civilă nr. 21230 din_, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N. .
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a avut în vedere faptul că petentul nu a negat starea de fapt reținută în sarcina sa și că în speță nu sunt incidente nici unul dintre cazurile de înlăturare a caracterului contravențional al faptei prevăzute de art.11 alin.1 din OG 2/2001.
Împotriva hotărârii primei instanțe petentul a declarat recurs, prin care a solicitat admiterea acestuia întrucât sentința pronunțată de prima instanță este nelegală și netemeinică, pronunțarea făcându-se prin reținerea în mod eronat a stării de fapt (f.3 din dosar nr._ al T. ului C. ).
In motivarea recursului acesta arată că a fost nevoit să oprească într-o zonă interzisă, deoarece autovehiculul său prezenta defecțiuni, că a părăsit autoturismul deoarece era cu fiica sa minoră și cu soția, respectiv că a contactat un mecanic auto pentru remedierea defecțiunii.
Recursul nu este motivat în drept.
Examinând cererea de recurs prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale în materie, tribunalul reține următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 21230 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N. s-a respins plângerea contravențională formulată de către petent.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a avut în vedere faptul că petentul nu a negat starea de fapt reținută în sarcina sa și că în speță nu sunt incidente niciunul dintre cazurile de înlăturare a caracterului contravențional al faptei prevăzute de art.11 alin.1 din OG 2/2001.
Este cunoscut că instanța investită cu soluționarea cererilor de recurs nu rejudecă pricina în fond ci controlează hotărârea recurată în raport de motivele invocate de către recurent ori cu cele ridicate din oficiu de către instanță.
In recurs instanța este ținută să verifice hotărârea atacată pe baza probelor administrate la fond fără a putea în principiu să administreze probe noi, deoarece recursul nu are caracter devolutiv. Cu toate acestea, disp. art. 305 Cod Procedură Civilă permit administrarea înscrisurilor direct în recurs, instanța are căderea de a se ocupa de situația atât de starea de fapt cât și de probleme de drept.
Din motivele de recurs rezultă că în cauză sunt incidente prevederile art.304 pct.9 C.pr.civ. pentru a putea fi modificată hotărârea primei instanțe.
M. ivul prev.de art. 304 pct.9 Cod Procedură Civilă, dedus de către instanța, vizează în primul rând încălcarea legii de drept substanțial care poate îmbrăca mai multe aspecte: aplicarea unui text de lege străin situației de fapt, extinderea normei juridice dincolo de ipotezele la care se aplică ori restrângerea nejustificată a aplicării prevederilor ei. De asemenea, textului de lege corespunzător situației de fapt, i s-a dat o interpretare greșită ori s-au încălcat principiile generale ale dreptului civil, context în care trebuie verificat caracterul imperativ sau dispozitiv al normei de drept material ce se pretinde că ar fi fost încălcată.
Cu privire la viciile de formă ale actului sancționator, respectiv încălcarea prevederilor art.16 alin.1 și art.17 din O.G.nr.2/2001, trebuie arătat că agentul constatator a făcut toate mențiunile cuvenite,astfel că ,în cauză, nu este incident nici unul din cazurile de nulitate absolută prevăzute de art.17 din O.G. nr.2/2001. Mențiunile prevăzute de art.16 alin1 din acest act normativ, altele decât cele la care face referire art.17, trebuie să fie cuprinse, în mod obligatoriu, în cuprinsul procesului verbal de contravenție, în caz contrar sancțiunea este doar nulitatea relativă a acestuia, cu condiția dovedirii unei vătămări prin dresarea acestui act cu nerespectarea prevederilor legale.
În sensul celor arătate mai sus, s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite prin Decizia nr. XXII din_ prin care s-a admis recursul în interesul legii, promovat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, care a arătat că nulitatea absolută, ce poate fi constatată și din oficiu,intervine doar în cazurile expres și limitativ prevăzute de art.17 din O.G.nr.2/2001.
T. ul după analizarea materialului probator existent la dosarul cauzei a constatat că hotărârea instanței de fond nu este temeinică si legală, întrucât se impune completarea probatoriului administrat in cauză.
Astfel, potrivit Deciziei nr. 183/2003 a Curții Constituționale, procesul- verbal se bucură de prezumția de legalitate si temeinicie, prezumție care are o natură relativă putând fi răsturnată prin proba contrară. Așa cum prevăd disp.art. 1169 cod civil " cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească";.
Conform Jurisprudenței C.E.D.O. (cauza Ozturk vs.Germania, Salabiaku vs.Franța și Pham Hoang vs Franta) reglementările ce sancționează contravențiile au o natură penală, astfel că la judecarea unor astfel de cauze trebuie respectate garanțiile prevăzute de art. 6 din Convenție.
In acest sens, Curtea Constituțională a României prin Deciziile nr. 183/_ si 259/2003 a statuat că legislația contravențională intră sub incidenta art. 6 din C.E.D.O. Așa fiind, prezumțiile de fapt si drept sunt compatibile cu prevederile europene anterior menționate în situatia în care se utilizează în limite rezonabile, nu operează automat si cel în favoarea căruia operează acestea, are la îndemână mijloace de probă pentru a putea dovedi că sunt neîntemeiate.
Așadar, prezumția relativă de temeinicie si legalitate de care se bucură procesul-verbal potrivit legislației contravenționale din România este compatibilă cu prev.art. 6 din C.E.D.O. si ca atare, poate fi răsturnată prin orice mijloc de probă prevăzut de lege, asigurându-se astfel dreptul la apărarea petentului.
Cu privire la legalitatea procesului-verbal de contravenție, instanța constată că acesta cuprinde toate mențiunile prevederile de art. 17 din O.G. 2/2001, sub sancțiunea nulității absolute. De asemenea, instanța constată că petentul nu a invocat motive de nulitate relativă a procesului-verbal.
Potrivit art. 19 alin.l din O.G. 2/2001 martorul asistent nu este necesar să se fi aflat la locul săvârșirii contravenției ci acesta trebuie să fie de față în
momentul încheierii actului sancționator si să ateste motivele pentru care cel sancționat contravențional nu l-a semnat.
Sub aspectul temeiniciei, instanța retine că procesul-verbal de constatare a contravenției, a fost singura probă administrată în cauză, petentul recunoscând că fațada clădirii este deteriorată și că este de acord să participe la lucrările exterioare de reparare a fațadei imobilului, însă cu toate acestea trebuie cenzurată de către instanță prevederea legală in baza căreia s-a aplicat sancțiunea, iar în cazul în care aceasta nu a fost cea corectă, urmează a se anula actul sancționator.
Față de cele ce preced, tribunalul consideră că nu ne aflăm în situațiile prevăzute de art.304 pct. 9 Cod Procedură Civilă, motiv pentru care va admite recursul declarat de M. I. împotriva sentinței civile nr.21230 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o va casa în întregime și trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond Judecătoriei C. -N.
.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite recursul declarat de M. I. împotriva sentinței civile nr.21230 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o casează în întregime și trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond Judecătoriei C. -N. .
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte, E. B. | Judecător, S. T. | Judecător, I. N. B. |
Grefier, Ani-L. C. |
Red.EB/tehn.MG 2 ex. 04.12.13
Judecător fond A. Neamț
