Decizia civilă nr. 1319/2013. Contencios. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1319/2013
Ședința publică din data de 06 Februarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. M. JUDECĂTOR F. T. JUDECĂTOR M. H.
G. D. C.
Pe rol soluționarea recursului declarat de reclamanta SC M. D. & C.
S. împotriva sentinței civile nr. 2388 din data de_ pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâta C. DE A. DE S. M., având ca obiect - pretentii OUG 36/2010.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află la primul termen de judecată, recurs.
Recursul promovat este legal timbrat, cu taxă judiciară de timbru de 4 lei, conform chitanței aflată la fila 11 din dosar și timbru judiciar de 0,3 lei.
Se constată că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 242 pct.2 C.pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.10 al. 2 din Legea nr.554/2004 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
După deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 2.388 din data de_ pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul nr._, s-a admis excepția inadmisibilității cererii invocată de către pârâtă.
S-a respins cererea formulată de către reclamanta S.C. M. D. & C.
S.R.L. B. M., în contradictoriu cu pârâta C. DE A. DE S. M. .
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta nu a respectat dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, respectiv nu a formulat plângere prealabilă obligatorie, specifică litigiilor de contencios-administrativ.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta S.C. M. D. & C.
S.R.L. B. M.
solicitând, în principal, casarea cu trimitere a cauzei, iar în
subsidiar, modificarea în tot a hotărârii atacate cu consecința admiterii cererii introductive, așa cum a fost formulată.
În ceea ce privește solicitarea de casare cu trimitere spre rejudecare, reclamanta a invocat excepția nulității sentinței motivat de faptul că instanța care a soluționat cauza în fond nu a fost alcătuită potrivit dispozițiile legale.
Susține recurenta că în acord cu dispozițiile art. 52 din O.U.G. nr. 158/2005, cererea de chemare în judecată trebuia să fie soluționată de jurisdicția asigurărilor sociale ce impune un anumit mod de constituire a completului de judecată.
În cea ce privește solicitarea de modificare a hotărârii atacate, recurenta arată că prin adresa nr. 9350/_ a formulat către pârâtă o cerere privind restituirea sumelor reprezentând diferențele solicitate prin acțiunea introductivă.
În continuare motivării recursului, recurenta a menționat aspecte referitoare la fondul cauzei.
Analizând recursul formulat din perspectiva motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat din următoarele considerente
:
Reclamanta a calificat propria sa cerere de chemare în judecată ca fiind o acțiune în contencios-administrativ.
Nici reclamanta și nici ulterior pârâta, pe tot parcursul desfășurării litigiului în fața instanței de contencios administrativ, nu au invocat necompetența și nu au solicitat transpunerea cauzei către un complet de asigurări sociale.
Potrivit art. 159 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ., necompetența de ordine publică există în situația încălcării competenței materiale a unei instanțe.
Potrivit art. 159 1alin. 2 C.pr.civ. necompetența materială de ordine publică poate fi invocată de către părți sau de către judecător la prima zi de înfățișare în fața primei instanțe, dar nu mai târziu de începerea dezbaterilor asupra fondului.
Așa cum s-a arătat anterior, nici una dintre părți și nici instanța din oficiu nu a invocat necompetența.
Art. 1591alin. 1 C.pr.civ. permite invocarea în orice stare a pricinii, fie de părți, fie de către judecător, doar a necompetenței generale a instanțelor judecătorești, ceea ce nu este cazul în prezenta cauză.
Mai mult art. 136 c.pr.civ. excepțiile de procedură care nu au fost propuse în condițiile art. 115 sau art. 132 nu vor mai putea fi invocate în cursul judecății, afară de cele de ordine publică, care pot fi invocate în cursul procesului, în cazurile și condițiile legii.
Concluzia textelor legale menționate anterior este că, fie reclamanta fie pârâta sau chiar instanța de judecată, puteau sesiza și invoca o eventuală necompetență materială doar până la prima zi de înfățișare, cea ce nu s-a întâmplat în fața primei instanțe.
Textele legale menționate nu permit invocarea necompetenței materiale pentru prima dată în recurs, astfel încât litigiul, în baza principiului disponibilității, în mod corect a fost analizat și soluționat ca fiind un litigiu de contencios administrativ, în această situație în mod corect au fost analizate în cauză cerințele îndeplinirii procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Potrivit art. 109 al. 2 c.pr.civ. dovada îndeplinirii procedurii prealabile se atașează cererii de chemare în judecată, iar neîndeplinirea procedurii
2
prealabile sau îndeplinirea ei defectuoasă (tardivă) poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare, ceea ce s-a și întâmplat în cauză.
Fiind în prezența unui litigiu de contencios adminsitrativ și fiind sesizată cu neîndeplinirea procedurii prealabile, în mod corect instanța de fond a analizat excepția inadmisibilității.
Aspectele de fond menționate în cuprinsul recursului nu pot fi analizate având în vedere soluția primei instanțe, de admitere a excepției de inadmisbilitate.
În consecință, față de cele menționate, se va respinge recursul formulat și se va păstra în întregime hotărârea recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. M. D. & C. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 2388 din_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui M. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 6 februarie 2013.
PREȘEDINTE, D. M. | JUDECĂTOR, F. T. | JUDECĂTOR, M. H. |
G. , D. C. |
Red.M.D./_ .
Dact.H.C./2 ex.
Jud. recurs: M. H. .
3
