Decizia civilă nr. 1324/2013. Suspendare executare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1324/2013
Ședința publică din data de 06 Februarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. M. JUDECĂTOR F. T. JUDECĂTOR M. H. GREFIER D. C.
Pe rol soluționarea recursului declarat de reclamantul C. N. împotriva sentinței civile nr. 7593 din data de_ pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâta D. G. A F.
P. A J. C., având ca obiect - suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află la primul termen de judecată, recurs.
Recursul promovat este legal timbrat, cu taxă judiciară de timbru de 7 lei, conform chitanței aflată la fila 13 din dosar și timbru judiciar de 0,15 lei.
Prin Serviciul Registratură, la data de_ intimata-pârâtă a depus la dosarul cauzei întâmpinare, în două exemplare.
Se constată că recurentul a solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 242 pct.2 C.pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art. 14 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
După deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art.150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 7.593 din 29 iunie 2012, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. s-a respins cererea de suspendare formulată de reclamantul C. N., în contradictoriu cu pârâta D. G. A F. P. A J. C., privind actul administrativ - Decizia de impunere nr. 36675/2012.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că în data de 13 februarie 2012 pârâta a emis pe numele reclamantului decizia de impunere nr.. 36675 privind obligațiile fiscale suplimentare de TVA.
A apreciat instanța de fond că nu sunt îndeplinite cerințele art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru a se putea dispune suspendarea executării actului administrativ atacat.
Împotriva acestei sentinței, reclamantul C. N. a declarat recurs
, solicitând admiterea acestuia, modificarea în totalitate a hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii sale introductive, așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, reclamantul arată că sunt îndeplinite cerințele legale prev. de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Astfel, în privința existenței unui caz bine justificat, reclamantul a invocat nelegalitatea deciziei de impunere, atât în ceea ce privește determinarea sa în calitate de persoană impozabilă începând cu data de 1 mai 2008, cât și în cea ce privește determinarea eronată a caracterului de operațiuni impozabile pentru o parte dintre tranzacțiile supuse verificărilor.
S-a mai arătat că s-a calculat în mod greșit obligația de plată a TVA și s-a stabilit în mod eronat în cadrul deciziei de impunere că nu ar fi îndeplinite condițiile acordării dreptului de deducere.
Stabilirea nelegală a obligației principale a determinat în mod greșit și stabilirea obligațiilor de plată a accesoriilor.
Cu privire la existența unei pagube iminente, recurentul susține că instanța de fond s-a aflat într-o gravă eroare atunci când a susținut că paguba ar trebuie să constea în cazul de față într-o împrejurare determinată și dovedită efectiv și nu doar presupusă.
În realitate, susține reclamantul, a motivat și premisele care conduc la concluzia clară că menținerea efectelor de impunere pe întreaga durată a procedurii administrative poate produce efecte păgubitoare și ireversibile față de acesta și bunurile sale personale.
Începerea executării silite ar duce la indisponibilizarea sumelor de bani din conturile personale, respectiv sechestrarea și vinderea apartamentelor deținute în proprietate.
Intimata D. G. A F. P. C. A formulat întâmpine
prin care a solicitat respingerea recursului (f.14).
Analizând recursul formulat din perspectiva motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat din următoarele considerente
:
Suspendarea executării actului administrativ este o măsură excepțională care poate fi dispusă numai cu respectarea strictă a dispozițiilor legale incidente.
Astel, temeiul juridic al cererii de suspendare se regăsește în dispozițiile art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Textul legal citat menționează necesitata îndeplinirii a două condiții legale, respectiv "existența unui caz bine justificat"; și "prevenirea unei pagube iminente";. Semnificația legală a celor doi termeni este menționată la art. 2 lit. ș și t din
Legea nr. 554/2004.
Referitor la "paguba iminentă";, art. 2 lit. ș din Legea nr. 554/2004 prevede:
"pagubă iminentă - prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public";,
iar referitor la existența unui "caz bine justificat"; art. 2 lit. t din același act normativ prevede: "cazuri bine justificate - împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrative";
.
Se poate constata așadar că textele legale impun, în ceea ce privește existența unui "caz bine justificat";, dovedirea existenței unor împrejurări de fapt sau de drept care ar fi de natură să creeze o îndoială serioasă în privința actului administrativ atacat.
În speță, reclamantul a formulat critici de nelegalitate ale actului administrativ asupra cărora însă instanța de fond investită cu soluționarea cererii de suspendare nu se poate pronunța.
În acest context, se poate constata că nu au fost evidențiate vicii de formă sau fond evidente, necontestabile, ale actului administrativ.
Analiza nelegalității din perspectiva celor invocate de către reclamant, respectiv dacă datorează sau nu suma stabilită în decizia de impunere, se va
2
putea realiza dor cu prilejul soluționării cauzei pe fond în situația în care contestația reclamantului va fi respinsă și acesta se va adresa mai apoi instanței judecătorești.
Reclamantul propune instanței în prezenta cauză să realizeze o analiză a legalității obligației de plată stabilită în sarcina sa, deși până la anularea lui un act administrativ, indiferent de natura sa, se bucură de prezumția de legalitate.
În privința celei de a doua cerințe legale, prevenirea producerii unei pagube iminente, Curtea reține că există instituția întoarcerii executării pentru situația în care s-a realizat plata și mai apoi s-a constatat nelegalitatea actului administrativ.
Reclamantul a învederat efectele obișnuite ale unei executări, fără a releva de ce o executare începută împotriva sa, în baza unui act administrativ fiscal ce se bucură de prezumția de legalitate, ar avea un caracter păgubitor.
În consecință, față de cele menționate, se va respinge recursul formulat și se va păstra în întregime hotărârea recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de reclamantul C. N. împotriva sentinței civile nr. 7.593 din 29 iunie 2012, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 6 februarie 2013.
PREȘEDINTE, D. M. | JUDECĂTOR, F. T. | JUDECĂTOR, M. H. |
GREFIER, D. C. |
Red.M.D./_ .
Dact.H.C./2. ex.
Jud.fond: A. R. lescu.
3
