Decizia civilă nr. 7975/2013. Suspendare executare act administrativ

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,

DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. _

DECIZIE CIVILĂ Nr. 7975/2013

Ședința publică din data de_ Completul compus din:

Președinte: A. A. M. Judecători: M. H.

M. -I. I.

Grefier: M. V. -G.

S-a luat în examinare recursul declarat de recurentul-reclamant P. I. împotriva sentinței civile nr.7880 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. în contradictoriu cu intimații-pârâți P. C. F., C. F.

, SC R. S., C. Local al comunei F., având ca obiect suspendare executare act administrativ.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul recurentului reclamant P. I., avocat Câmpan T. M. din Baroul Cluj cu delegație în substituirea av. Gioarsă A., lipsă fiind părțile litigante.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:

Cauza se află la primul termen de judecată în recurs. Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul este legal timbrat.

Recurentul- reclamant P. I. a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 1591al. 4 C. pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 14 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C. pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece recursul care este formulat în termen, motivat, comunicat și legal timbrat.

Reprezentantul recurentului reclamant P. I., avocat Câmpan T. M. depune la dosar copia unui comunicat emis de A. din data de 16 iulie 2013, cu privire la conflictul de interese în materie administrativă și penală în cazul funcționarului din cadrul Primăriei F. care a semnat certificatul de urbanism care face obiectul prezentei spețe.

Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea în temeiul dispozițiilor art.150 Cod pr.civ., declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.

Reprezentantul recurentului reclamant P. I., avocat Câmpan T. M. susține recursul așa cum a fost formulat și motivat în scris și în esență solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate cu consecința admiterii acțiunii introductive așa cum a fost formulată și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.

Apreciază că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 14 din Legea nr.554/2004 raportat la probațiunea administrată în cauză. Astfel, s-a făcut dovada înregistrării plângerii prealabile și a cererii de chemare în judecată, având ca obiect anularea actelor administrative atacate, existența mai multor motive de nelegalitate printre care lipsa semnăturii primarului în funcție la momentul eliberării certificatului de urbanism, precum și condiția pagubei iminente, având în vedere că terenul recurentului este străbătut de magistrala de aducție cu apă

potabilă, situație în care pentru edificarea unei construcție este necesar avizul Companiei de Apă-Someș.

C U R T E A

Prin sentința civilă nr.7880 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. s-a respins excepția de inadmisibilitate.

S-a respins acțiunea în contencios administrativ având ca obiect suspendarea certificatului de urbanism nr. 271/2012, formulată de reclamantul

P. I. în contradictoriu cu pârâții P. C. F., C. F. prin P. și

C. Local al C. F. și cu pârâta SC R. S. .

Deliberand asupra cererii de suspendare

a certificatului de urbanism instanta a reținut urmatoarele:

Conform prevederilor art 14 din Legea nr 554/2004 " În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate.";

Notiunea de caz bine justificat are o definitie legala reglementata prin dispozitiile art. 2 alin. 1 lit. t din Legea 554/2004 care prevede ca, prin caz bine justificat se inteleg ,,împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ,,.

În concret, pentru analiza acestei condiții este necesar să se identifice argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ din litigiu, fara însa sa se prejudece condițiile de anulare a Certificatului de urbanism.

Cu privire la sustinerea reclamantului conform careia ar fi vorba despre lipsa semnaturii primarului in functie la momentul eliberarii certificatului de urbanism potrivit art. 36 alin, K2.4 din Ordinul nr. 1350/2005 privind normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 coroborat cu art, 6 alin. 3 din Legea nr. 50/1991 se reține că:

Dimpotrivă, potrivit art.57 alin.2 din Legea nr. 215/2001, viceprimarul este înlocuitorul de drept al primarului, care îi poate delega atribuțiile sale, fără să prevadă nicio restricție dau distincție, prin urmare, orice atribuție, inclusiv cea de eliberare a certificatelor de urbanism și autorizațiilor de construire, poate fi delegată.

Tribunalul a constatat că celelale sustineri ale reclamantului, apreciate ca atare de instanța, nu se tinde a se face dovada aparenței de nelegalitate, respectiv a unei serioase îndoieli în privința legalității actului, privesc în realitate aspecte de nelegalitate care nu pot fi analizate în cadrul cererii de suspendare.

Instanta a apreciat ca in cauza nu este indeplinita conditia cazului bine justificat: prezumtia de legalitate a actelor administrative in discutie subzista, instanta luand act ca certificatul de urbanism este emis de autoritatea competenta, potrivit Legii nr 50/1991, republicata, fiind insotite de avizele si documentatia tehnica necesara. In plus, instanta a constatat ca imprejurarile de fapt invocate de reclamant prin actiunea sa, constituie aspecte ce nu pot fi analizate decat in cadrul unei actiuni in anulare

Problema pagubei iminente nu poate fi desprinsă de aceea a cazului bine justificat. Această condiție este cerută de către legiuitor pentru a se aprecia asupra influenței pe care un act, posibil nelegal, o poate produce asupra patrimoniului celui în cauză, prin punerea sa în executare mai înainte de

verificarea legalității actului. Doar producerea unui prejudiciu poate justifica suspendarea unui act aparent nelegal.

Executarea acestor acte, mai înainte ca instanța să judece cererea privind anularea acestor acte, este de natură să cauzeze un prejudiciu material concret, în condițiile în care, la o analiză în aparență, aceste acte administrative sunt nelegale. Problema pagubei iminente trebuie abordată în contextul particular al

fiecărei cauze, pornind de la analiza modului în care executarea actului posibil ilegal afectează părțile în cauză și de la condițiile în care paguba ar putea fi acoperită în situația constatării nelegalității actului.

Tribunalul a apreciat ca paguba iminenta nu se prezuma, doar pentru ca autorizația e construire și Hotărârea care aproba PUZ va porduce efecte juridice, ci trebuie dovedita de persoana lezata prin probe concludente, or reclamantul nu a administrat probe in acest sens.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul P. I.

solicitând admiterea recursului raportat la prevederile art.312 alin.l C.pr.civ., art.304 pct. 9 și modificarea hotărârii instanței de fond, cu consecința admiterii acțiunii astfel cum a fost formulata, în sensul suspendării certificatului de urbanism nr.271/_ emis de P. com.F., a HCL F. nr.71/_ ,a planului urbanistic zonal întocmit pentru elaborarea PUZ-ului pentru imobilul situat în F., str.A. I. nr.292, jud.C. până la soluționarea definitivă si

irevocabilă a dosarului nr._ al Tribunalului C., în temeiul art.15 alin.l din Legea nr.554/2004 actualizată și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocat si taxa judiciara de timbru în fond și în recurs, conform chitanțelor aflate la dosar.

În motivare s-a arătat că reclamantul recurent este vecin cu imobilul situat administrativ în F. str.A. I. nr.292 jud.C., pentru care s-a eliberat certificatul de urbanism nr.271/_ de către P. com.F. si pentru care s-a întocmit documentația pentru elaborarea PUZ-ului. împotriva acestor acte administrative a formulat contestație înregistrată sub nr.10399/_ si sub nr.l 1305/_, apreciind că acestea au fost emise fără respectarea prevederilor legale în materie, iar ulterior a înregistrat acțiune în anulare sub nr.l_ pe rolul Tribunalului C. .

In motivarea cererii de suspendare, a enumerat foarte clar motivele pentru care considera că se impune admiterea acestei cereri, cu atât mai mult cu cât certificatul de urbanism a fost eliberat cu date eronate în lumina disp.art.34 din Legea nr.350/2001 coroborat cu art.31,33 din Ordinul nr.l350/2005, respectiv nu a fost semnat de primarul în funcție la momentul eliberării potrivit art.36 alin.1,2,4 din Ordinul nr.l 350/2005 coroborat cu art.6 alin.3 din Legea nr.50/1991, nerespectarea art.34 alin.l din ordinul susmenționat, întrucât documentația de obținere a certificatului de urbanism nu conține un plan cadastral actualizat la zi, precum si nerespectarea caracterului public al acestuia, raportat la prev.art.41 alin. 1,2 din Ordinul nr.l350/2005 si art.31 ind.3 coroborat cu art.32 alin.llitb din Legea nr.350/2001.

Potrivit art.14 din Legea nr.554/2004, pentru admisibilitatea cererii de suspendare trebuiesc îndeplinite cumulativ următoarele condiții: a) existența unei acțiuni prin care s-a solicitat anularea totală sau parțială a actului administrativ, b) existenta cazului bine justificat si c) iminenta producerii unei pagube care astfel poate fi prevenita.

In hotărârea atacata instanța a analizat îndeplinirea celor 3 condiții enumerate anterior într-un mod foarte succint, soluția de respingere a cererii fiind bazata pe considerente pur teoretice, principial valabile, dar nesustinute de probatoriul administrat în cauza.

In ce privește existenta solicitării anularii actului administrativ, instanța fondului a apreciat ca aceasta este îndeplinita, ca urmare a faptului că a făcut dovada înregistrării plângerii prealabile si a cererii de chemare în judecata nr.l_ pe rolul Tribunalului C., având ca obiect anularea certificatului de urbanism nr.217/_, a HCL nr.71/_ si PUZ-ului.

Însa, în ce privește condiția cazului bine justificat, instanța a reținut că nu este îndeplinită în speța, întrucât analizarea motivelor de nelegalitate (care sunt evidente) ar prejudicia fondul, neputând fi analizate în cadrul cererii de suspendare, ci doar în cadrul acțiunii în anulare, apreciind că toate împrejurările de fapt invocate de reclamantul recurent simple susțineri.

Apreciază motivarea instanței ca fiind una fără suport legal si cu ignorarea probațiunii, în contextul în care instanța de fond, la o simpla "pipăire" a fondului putea deduce că ne aflam în prezenta unui caz bine justificat pentru suspendarea actelor administrative atacate.

Astfel, pentru dovedirea cererii de chemare în judecata a solicitat emiterea unei adrese către Primăria C. F. pentru a ne comunica actele care au stat la baza emiterii certificatului de urbanism nr.271/_ si copia registrului de evidență al certificatelor de urbanism aferent perioadei în care a fost eliberat actul administrativ contestat.

Intimatul a răspuns la adresa instanței, depunând la dosar copia registrului privind înregistrarea certificatului de urbanism, din care se poate observa la o simplă analiză că data emiterii certificatului este_, corectată ulterior în_ ( a se vedea copia certificatului de urbanism depus în probatiune de reclamant la dosar cu nr.271/_, vizat conform cu originalul chiar de reprezentanții Primăriei si mențiunile cuprinse in HCL nr.71/_ ), copia chitanței nr.9635685/_ care a stat la baza eliberării certificatului (și care în realitate reprezintă plata unui impozit auto, pe numele unei alte persoane decât solicitantul actului administrativ).

Cu toate acestea, instanța de fond a ignorat total existenta acestor înscrisuri, reținând în motivarea hotărârii că reclamantul A FĂCUT SIMPLE AFIRMAȚII, FĂRĂ UN SUPORT PROBATOR, iar analizarea împrejurărilor de fapt ar prejudicia fondul cauzei, operând prezumția de legalitate a actelor administrative întrucât actul administrativ este emis de autoritatea competenta potrivit Legii nr.50/1991, fiind însoțit de avizele si documentația tehnica necesara.

Înțelege sa contrazică aspectele invocate de instanța, pentru următoarele considerente:

Este adevărat că actele administrative se bucură de prezumția de legalitate, care la rândul ei se bazează pe prezumția de autenticitate (actul emana de la cine se afirma) si pe prezumția de veridicitate (exprima ceea ce în mod real a decis autoritatea administrativa), însă doar până la proba contrară.

Principiul legalității actului administrativ subzista în condițiile în care actul administrativ nu eludează dispozițiile legale si câtă vreme toate dispozițiile acestuia se întemeiază pe lege, respectiv presupune existența unei baze legale și obligativitatea respectării legilor generale.

Or, in condițiile în care reclamantul a făcut dovada prin înscrisurile existente la dosar că exista mai multe motive de nelegalitate, chiar aparente, fără a intra în analizarea fondului cauzei, soluția instanței de fond este una nelegala. Mai mult, aspectele care fundamentează ideea unei îndoieli serioase cu privire la legalitatea actelor administrative solicitate a fi suspendate sunt legate de aparenta încălcare a dispozițiilor Legii nr.50/1991 actualizata si Ordinului nr.l 350/2005.

In ce privește motivul de nelegalitate legat de lipsa semnăturii primarului în funcție la momentul eliberării certificatului de urbanism, considera că este întemeiat raportat la prevederile art.6 alin.3 din Legea nr.50/1991, care au caracter special în raport cu prevederile art.57 alin.2 din Legea nr.215/2001, aceasta din urma fiind cadrul general care reglementează condițiile în care primarul poate delega atribuțiile care ii revin potrivit legii. Este mai mult decât evident ca art.6 alin.3 are un caracter special, în contextul în care legiuitorul a statuat clar si imperativ că certificatul de urbanism trebuie semnat de primar si nu de viceprimar, cum s-a încercat a se acredita ideea.

Critică motivarea instanței și raportat la inexistenta avizelor si acordurilor pe care trebuia sa le cuprindă atât certificatul de urbanism cât si documentația pentru obținerea PUZ-ului, toate acestea fiind incomplete, aspecte care rezulta printr-o simplă lectura a acestor documente, coroborat cu prevederile legale în materie, respectiv art. 36 alin.1,2,4 din Ordinul nr.1350/2005 coroborat cu art.6 alin.3 din Legea nr.50/1991, art.34 alin.l din Ordinul susmenționat, art.41 alin.1,2 din Ordinul nr.1350/2005 si art.31 ind.3 coroborat cu art.32 alin.llit.b din Legea nr.350/2001.

Pe de altă parte, consideră că este îndeplinită si condiția pagubei iminente, care presupune existenta unui prejudiciu material viitor si previzibil. Totodată condiția producerii unei pagube iminente presupune și o anumita urgență, astfel că putem aprecia că exista o urgenta atunci când executarea actelor administrative aduce o atingere grava și imediata situației reclamantului recurent sau intereselor reclamantului.

Asa cum a arătat în cuprinsul cererii de chemare în judecata, terenul reclamantului si cel pentru care s-au eliberat actele administrative contestate sunt străbătute de magistrala de aductiune cu apa-potabila a municipiului C. - Napoca, Gherla, Dej, situație in care pentru orice fel de construcție este necesar avizul de oportunitate al Companiei de Apa-Somes (care, de altfel, nu a fost cuprins în certificatul de urbanism sau pe schița privind amplasamentul terenului-planul cadastral la zi nefiind anexat documentației).

Rațiunea pentru care a formulat prezenta cerere este tocmai pentru a evita prejudicierea reclamantului, mai exact în măsura în care nu s-ar suspenda actele atacate, acestea își vor produce efecte juridice, urmând a se elibera autorizație de construire fără a fi respectate prevederile Legii nr.50/1991, se va construi o clinica medicala privata si un duplex într-o zona unde legislația interzice, tocmai pentru că exista posibilitatea spargerii magistralei de aductiune (cum s-a mai întâmplat în urma cu ceva vreme, reclamantul fiind inundat si obligat sa suporte cheltuielile de reparație pentru refacerea stricăciunilor la imobilul pe care îl deține în proprietate). Pe de alta parte, un prejudiciu s-ar crea și în patrimoniul beneficiarului acestor acte administrative, dacă ulterior începerii lucrărilor de construire instanța va admite acțiunea în anulare promovata în cadrul dosarului nr._ al Tribunalului C. .

Daca am admite teoria instanței cu privire la existenta prejudiciului, ar însemna ca art.14 din legea contenciosului administrativ să fie lipsit de eficacitate, în contextul în care tocmai legiuitorul si jurisprudenta în materie statuează ca în astfel de situații vorbim despre existenta unui prejudiciu material viitor si previzibil si nu neapărat de unul prezent.

Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, Curtea reține următoarele:

Reclamantul recurent a investit instanța de contencios administrativ cu soluționarea unei cereri de suspendare a certificatului de urbanism nr. 271/_ emis de P. loc. F. în temeiul art. 15 din L.554/2004.

Curtea reține că în doctrină și jurisprudență s-a conturat ideea potrivit căreia actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, care la rândul său se bazează pe prezumția autenticității și veridicității, fiind el însușii titlu executoriu.

Principiul legalității actelor administrative presupune însă, atât ca autoritățile administrative să nu încalce legea, cât și ca toate deciziile lor să se întemeieze pe lege. El impune, în egală măsură, ca respectarea acestor exigențe de către autorități să fie în mod efectiv asigurată.

Prin urmare, în procesul executării din oficiu a actelor administrative trebuie asigurat un anumit echilibru, precum și anumite garanții de echitate pentru particulari, întrucât acțiunile autorităților publice nu pot fi discreționare, iar legea trebuie să furnizeze individului o protecție adecvată împotriva arbitrariului.

Tocmai de aceea, suspendarea executării actelor administrative trebuie considerată ca fiind în realitate, un eficient instrument procedural aflat la îndemâna autorității emitente sau a instanței de judecată, pentru a asigura respectarea principiului legalității, fiind echitabil ca atâta timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află în proces de evaluare, acestea să nu-și producă efectele asupra celor vizați.

În considerarea celor două principii incidente în materie - al legalității actului administrativ și al executării acestuia din oficiu - suspendarea executării constituie însă, o situație de excepție, aceasta putând fi dispusă numai în cazurile și în condițiile expres prevăzute de lege.

Așa cum a reținut instanța de fond suspendarea executării actului administrativ poate fi dispusă numai cu îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de lege: existența unui caz bine justificat și necesitatea prevenirii unei pagube iminente. Acestor două condiții li se adaugă o a treia de ordin procedural, dedusă din interpretarea logică a textului art. 14 din Legea nr. 554/2004 și anume condiția ca reclamantul să facă dovada declanșării procedurii prealabile administrative.

Dacă în privința condiției de ordin procedural nu există dubii cu privire la declanșarea acesteia, respectiv la îndeplinirea procedurii prealabile - filele 14-20 dosar fond, condițiile de ordin substanțial se impun a fi analizate prin raportare la motivele invocate în cererea de suspendare, respectiv actele depuse în probațiune.

Astfel, se poate reține faptul că reclamantul recurent a făcut dovada unui caz bine justificat, împrejurare ce rezultă din faptul că actele dosarului conduc la conturarea unei îndoieli asupra prezumției de legalitate a certificatului de urbanism. Aspectele de aparentă nelegalitate sesizate de către reclamant la pct. 1-5 din cererea de chemare în judecată susținute de probațiunea administrată în cauză în fața instanței de fond dar și de înscrisul depus în fața instanței de recurs - comunicat conflict de interese sunt menite a se circumscrie noțiunii

"cazului bine justificat"; în sensul art. 2 alin. 1 lit. t din Legea nr. 554/2004.

Cu toate acestea, pentru a se putea face aplicarea art. 14 din Legea nr. 554/2004 condițiile legale se impun a fi întrunite cumulativ, iar în speță reclamantul recurent nu a reușit să facă dovada pagubei iminente, așa cum este

ea definită la art. 2 alin. 1 lit. ș din același act normativ. În fața instanței de fond reclamantul a făcut vorbire despre posibilitatea eliberării unei autorizații de construire având ca obiect o clinică medicală privată și un duplex într-o zonă unde legislația interzice astfel de construcții. Pe de o parte, chiar reclamantul recunoaște implicit că nu certificatul de urbanism este actul cauzator de eventuale vătămări ci o eventuală autorizație de construcție, act administrativ de sine stătător ce poate fi contestat în condițiile legii contenciosului administrativ. Pe de altă parte, așa cum a apreciat și tribunalul, paguba iminentă nu se poate prezuma doar pentru că autorizația de construcție și hotărârea care aprobă PUZ- ul vor produce efecte juridice, ci trebuie dovedită de persoana considerată lezată.

În fața instanței de recurs reclamantul a făcut vorbire pentru prima dată despre o eventuală pagubă ce i-ar putea fi cauzată de afectarea, ca urmare a punerii în executare a unei eventuale autorizații de construcție, a magistralei de aducțiune cu apă potabilă C. -Napoca, Gherla, Dej. Nici această susținere nu poate fi avută în vedere în circumscrierea noțiunii de pagubă iminentă neexistând nici un motiv temeinic pentru a se presupune că o eventuală autorizație de construcție, odată pusă în executare va avea ca efect spargerea respectivei conducte.

Față de aceste considerente, în baza art. 312 C.pr.civ. Curtea va respinge recursul declarat de reclamantul P. I. împotriva sentinței civile nr.7880 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. pe care o va menține în întregime.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul P. I. împotriva sentinței civile nr.7880 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. pe care o menține în întregime.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din_ .

PREȘEDINTE,

JUDECĂTOR,

JUDECĂTOR,

A.

A.

M.

M. H.

M.

-I. I.

GREFIER

M. V. -G.

Red.M.H./dact.L.C.C.

2 ex./_

Jud.fond: A. Rădulescu

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Decizia civilă nr. 7975/2013. Suspendare executare act administrativ