Sentința civilă nr. 6911/2013. Suspendare executare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
cod operator 4204
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
Sentința civilă nr. 6911
Ședința publică din_ Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. H. - judecător
G. ier: E. -A. I. C.
Pe rol fiind soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta SC G. S., CUI RO15955111, cu sediul în B. M., str. D. nr. 4, județul M., în contradictoriu cu pârâta A. F. PENTRU M.
, cu sediul în B., S. I. nr. 294, Corp A, sector 6, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru reclamantă avocat - Luminița Deac, lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care: Reprezentanta reclamantei depune sentința civilă nr. 390/_
pronunțată de către Curtea de Apel C. prin care a fost admisă cererea formulată de reclamantă privind suspendarea actelor fiscale contestate și arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat sau incidente de soluționat, potrivit art. 244 declară cercetarea judecătorească terminată, iar potrivit art. 392 din Noul cod de procedură civilă deschide dezbaterile asupra fondului cauzei și dă cuvântul părților.
Reprezentanta reclamantei solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, respectiv suspendarea executării deciziei de impunere nr. 152/_
, privind obligațiile fiscale suplimentare de plată la Fondul pentru M., până la concurența sumei de 130.065,23 lei, decizie emisă în urma efectuării raportului de inspecție fiscală nr. 152/_ .
Se apreciază că este îndeplinită condiția privind cazul bine justificat și aceasta rezidă din calculul sumelor imputate care nu sunt corecte și care nu respectă succesiunea în timp a actelor normative în vigoare care modifică taxa datorată. Se apreciază că sub incidența OUG 196/2005 taxa datorată este de 1 leu/kg ambalaj, perioada de calcul fiind_ -_ . Începând cu data de _
, urmare a intrării în vigoare a Ordonanței nr. 25/2008, taxa datorată este de 2 lei/kg. Organul constatator a calculat întreaga perioadă aferentă anului 2008 prin aplicarea unei taxe de 2 lei/kg din greutatea ambalajelor, astfel că calculul sumelor datorate și a accesoriilor nu poate fi decât greșit. Se arată că pârâtul
nici măcar nu face vreo referire prin întâmpinare la succesiunea legilor în timp, respectiv la modificarea tarifului intervenită în anul 2008.
Referitor la condiția privind paguba iminentă se arată că modul de calcul defectuos al obligațiilor realizat de către organul constatator precum și suma considerabilă stabilită suplimentar, sunt de natură să dezechilibreze activitatea societății. Executarea acestor sume de bani, ar afecta nu numai existența societății ca entitate juridică ci și pe cei 154 de angajați ai societății. Se arată că blocarea conturilor societății înseamnă oprirea livrării de bunuri și servicii din partea furnizorilor, iar neavând materiile prime necesare societatea nu-și va mai putea onora comenzile către clienți, astfel clienții își vor transfera toate comenzile către alți producători, solicitând și penalități de întârziere.
Potrivit art. 394 alin. 1 din Noul cod de procedură civilă apreciindu-se că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept, instanța declară închise dezbaterile în fond și reține cauza în pronunțare.
T.
Deliberând asupra cererii de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de_ sub nr. de mai sus, reclamanta SC G. S. în contradictoriu cu pârâta A. F. Pentru M. a solicitat ca prin hotărârea pe care instanța o va pronunța să dispună suspendarea executării deciziei de impunere nr. 152 din_, privind obligațiile fiscale suplimentare de plată la Fondul de M., până la concurența sumei de 1. ,23 lei contestată, deciziei emisă în urma efectuării raportului de inspecție nr. 152 din_, decizie înregistrată la A. F. pentru M. sub nr. 2. din_ și comunicată în data de_, până la pronunțarea instanței de fond asupra acesteia.
În motivarea cererii se susține că în urma raportului de inspecție nr. 152 din_, organele de control care au efectuat inspecția fiscală pentru perioada_ -_ referitor la modul de calcul, constituire, declarare și virare a obligațiilor la bugetul F. pentru mediu, au reținut obligația societății de a plătii suplimentar suma de 133.451 lei compusă din suma de
79.073 lei debit suplimentar, suma de 42.517 lei dobânzi și 11861 lei cu titlu de penalități.
Pentru a concluziona în acest fel, organul constatator a reținut că, în perioada verificată, societatea a achiziționat din afara spațiului național bunuri ambalate iar această activitate generează obligații de plată la bugetul fondului pentru mediu conform art. 9 alin 1 lit. d din OUG 196/2005, aprobată prin Legea 105/ 2006.
Baza de impunere pentru stabilirea obligațiilor de plată a fost avută în vedere ca diferență dintre obiectivele anuale de gestionare a deșeurilor în conformitate cu HG nr. 621/2005 și obiectivul realizat. Se reține în continuare că în perioada februarie 2009 - noiembrie 2009 nu a depus declarații cu
obligațiile față de bugetul fondului pentru mediu, încălcând prevederile art. 10 alin. 3 din OUG 196/2005 și prevederile art. 23 lit. c din Ordinul 578/2006 .
Decizia de impunere nr. 152 din_, privind obligațiile fiscale suplimentare de plată la Fondul de M., a fost contestată în procedura prealabila prevăzută de lege, referitor la suma de 130.065,23 lei apreciată ca fiind nedatorată, plângerea fiind expediata organului emitent în data de_, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, aceasta confirmând primirea în data de_ .
Pentru ca instanța sa dispună suspendarea actului atacat, trebuie să se facă dovada incidenței în cauza a celor două condiții impuse de lege si anume
"un caz bine justificat", dar și o "pagubă iminentă"; produsă prin executarea deciziei contestate.
Se apreciază că în cauză prima condiție a unui caz bine justificat rezidă în primul rând din calculul sumelor imputate arătate de către organul constatator în cuprinsul deciziei de impunere care nu sunt corecte și nu respectă succesiunea în timp a actelor normative în vigoare care modifică taxa datorată.
Astfel, se apreciază că sub incidența OUG 196/2005, taxa datorată este de 1 leu/kg ambalaj, perioada de calcul fiind_ -_ . Începând cu data de_, urmare a intrării în vigoare a Ordonanței nr. 25/2008, taxa datorata este de 2 lei/Kg din greutatea ambalajelor introduse pe piață. Organul constatator a calculat întreaga perioadă aferentă anului 2008 prin aplicarea unei taxe de 2 lei /kg din greutatea ambalajelor, astfel că calculul sumelor datorate și a accesoriilor nu poate fi decât greșita.
Din anexele raportului de inspecție fiscala rezultă că agenții constatatori au calculat sumele datorate cu titlu de obligații la fondul de mediu pentru fiecare an în parte și prin aplicarea procentajului individual din greutatea totală a materialelor de ambalaj, pentru fiecare tip de material de ambalaj respectiv hârtie și carton, plastic și lemn, rezultând sume datorate cu titlu de contribuții, mult mai mici fără a justifica de ce această modalitate de calcul a fost înlăturata fiind luate în considerare sumele rezultate prin aplicarea unui procent global la cantitatea totală de materiale de ambalaj.
Conduita organului constatator nu este constantă astfel dacă pentru anii 2006-2010 calculul sumelor datorate este realizat prin aplicarea unui procentaj global la cantitatea totală de deșeuri de ambalaje, pentru anul 2011 calculul sumelor datorate este făcut prin aplicarea procentajului individual, diferențiat în funcție de categoria ambalajului introdus pe piață și nu prin aplicarea unui procentaj global. Chiar și în această situație calculul sumelor datorate pentru deșeurile din plastic este greșit si realizat prin aplicarea unui procentaj individual de 22,5% în condițiile în care procentajul conform Hotărârii 247/2011 este de 16%.
Referitor la cantitățile de ambalaje de lemn introduse pe piața națională, acestea au fost indicate ca fiind mult mai mici decât cele rezultate din actul de control, existând o notă de constatare internă de care însă agenții constatatori
nu au ținut cont astfel că totalul cantității de ambalaje la care se raportează taxa fixă și evident accesoriile este mult mai mică.
Reclamanta invocă și dispozițiile art. 34 - 36 din Ordinul nr. 578/2006 în a căror aplicare susține că a optat pentru realizarea obiectivului anual de valorificare a deșeurilor de ambalaje prin transferarea responsabilității către alte societății cu care există încheiate contracte în acest sens, așa cum prevede chiar alineatul 2 din art. 36 din același ordin amintit mai sus, la data semnării contractului de transfer a responsabilității pentru realizarea obiectivului anual de valorificare a deșeurilor de ambalaje, operatorii economici responsabili nu trebuie să înregistreze obligații restante la bugetul F. pentru mediu conform taxelor stabilite în art. 9 alin. 1 lit. d din OUG 196/2005 aprobată și modificată prin Legea 105/2006. Sumele prevăzute în acest articol 9 trebuie plătite numai dacă nu sunt îndeplinite obiectivele anuale de valorificare și reciclare a deșeurilor de ambalaje, ori această obligație este realizată prin încheierea contractelor cu firmele colectoare.
Societatea a încheiat contracte pe perioada 2006-2011 atât cu societatea SC CALEX cât și cu societatea SC REMAT M. SA, contracte prin care aceștia din urma s-au obligat să ridice deșeurile de hârtie, carton, plastic și lemn în vederea valorificării și reciclării acestora.
Chiar dacă pe facturi nu se menționează scopul predării acestor deșeuri, existența contractului și faptul că aceste deșeuri au fost predate în scopul valorificării acestora, se apreciază că scopul legii a fost atins acela de a obliga agenții economici poluatori să recicleze ambalajele puse pe piață.
Față de aceste împrejurări se apreciază că reclamanta a îndeplinit obligația de reciclare a materialelor astfel aceasta nu datorează taxe și accesorii decât pentru ambalajele achiziționate în operațiunile interne respectiv suma de 3385,77 lei.
Referitor la cea de a doua condiție impusa de lege și anume de a justifica o paguba iminentă, se apreciază că modul de calcul defectuos al obligațiilor realizat de către organul constatator precum și suma considerabilă stabilită suplimentar, sunt de natura să dezechilibreze activitatea societății în condițiile socio-economice care afectează mediul de afaceri în general și societatea în particular care reușește destul de greu să reziste pe plan local.
Executarea acestor sume de bani, ar afecta nu numai existenta societății ca entitate juridică ci și angajații acesteia care datorită destabilizării produse de executarea sumei ar putea fi expuși concedierii datorită lipsei lichidităților în plata salariilor. În prezent societatea are la sfârșitul lunii aprilie un număr de 154 angajați pentru care avansează lunar cheltuieli totale de 124.669 lei.
Executarea sumei de bani datorată ar afecta producția realizata în cadrul societății, prin imposibilitatea achiziționării de materiale și materii prime și la rândul ei, producția livrată firmelor colaboratoare. Societatea livrează mărfuri și componente principalilor clienți: OSRAM SIEMENS pentru stabilimentul din Germania si Italia, ELECTROLUX pentru stabilimentul din Ungaria, Italia, Germania și Polonia. În cadrul acestor stabilimente, exista fabrici cu un ciclu
de activitate continuu, care depind de mărfurile livrare, în cadrul cărora își desfășoară activitatea aproximativ 3000 persoane. Clienții nu pot și nu își constituie stocuri de produse astfel că încetarea activității ar duce fie la încetarea activității colaboratorilor fie la pierderea contractelor de furnizare. Cu acești clienți, la nivel de grup, societatea are o colaborare de peste 30 de ani. Valoarea produselor livrate către clienți este încasată la un interval de 60- 90 zile de la data facturării astfel că activitatea societății este îngreunată și din acest motiv, iar executarea sumei ar face imposibil de derulat în continuare afaceri.
Termenele de plata, pentru bunurile și serviciile achiziționate de la furnizori, sunt anticipate cu plata la 60 de zile. Blocarea conturilor societății, înseamnă oprirea livrării de bunuri și servicii din partea furnizorilor, neavând materiile prime necesare societatea nu va putea onora comenzile ferme emise de către clienți. În acest context, în maxim o săptămâna clienții își vor transfera toate comenzile către alți producători și în final societatea se va închide. Se menționează că de la începutul anului societatea a avut o creștere a volumului de afaceri cu 10 % față de anul 2012, și au fost angajați încă un număr de 50 de persoane, la ora actuala societatea are 154 de persoane angajate cu perspectivă de creștere.
S-a atașat situația fluxurilor de numerar aferente lunii octombrie 2013 calculate prin metoda indirectă, pentru a le avea în vedere, în sensul că la nivelul lunii octombrie, societatea nu dispunea de sume de bani în numerar. Se poate deduce cu ușurință din actul depus că sumele de bani încasate nu sunt suficiente pentru achitarea datoriilor curente necesare pentru a nu opri activitatea societății sens în care suma datorata cu titlu de taxă de mediu este imposibil de achitat, iar executarea acestei sume ar paraliza activitatea viitoare a societății.
Se apreciază că cererea formulata este întemeiată față de apărările de fond formulate, dar și în condițiile în care, actul contestat nu a fost supus cenzurii instanței. Până la pronunțarea acesteia asupra legalității și temeiniciei acestuia, se impune suspendarea actului atacat.
Referitor la cauțiunea datorată, conform art. 215 alin 2 Cod proc. fiscală, suspendarea poate fi dispusa dacă contestatoarea achită o cauțiune de până la 20 % din cuantumul sumei contestate .
La stabilirea cuantumului cauțiunii, se solicită ca instanța să aibă în vedere un cuantum orientat spre minim în raport de procentul impus de textul de lege prin raportare la suma mare contestată, dar și la posibilitățile societății astfel încât acest cuantum să nu perturbe grav activitatea societății și nici să împiedice accesul acesteia la justiție.
În drept se invocă art. 14 din Legea nr. 554/2004.
La data de_ pârâta a depus întâmpinare (filele 87-92) prin care a solicitat respingerea cererii de suspendare
. În apărare pârâta susține că reclamanta nu a făcut dovada cazului bine justificat, neindicând aspecte care să
fie în măsură să ridice o îndoială serioasa în ceea ce privește legalitatea actului administrativ.
În cadrul judecării cererii de suspendare a executării actului administrativ, fără a fi posibilă antamarea fondului în această etapă a procedurii, instanța analizează legalitatea respectivului act administrativ prin raportare la normele legale ce sunt incidente în speță, iar din acest punct de vedere se consideră că argumentele reclamantei nu se circumscriu noțiunii de caz bine justificat, acestea vizând în mod evident aspecte care se analizează numai în cadrul acțiunii în anulare.
Astfel, la o sumară pipăire a fondului, nu se pot reține elemente de vădită nelegalitate ale actului administrativ atacat, motivele invocate de reclamantă fiind susțineri de temeinicie a căror veridicitate nu poate fi verificată decât prin administrarea probatoriului complex specific acțiunii de fond.
Simplele susțineri făcute în conținutul cererii de suspendarea executării actului administrativ-fiscal nu sunt suficiente pentru înlăturarea prezumției de legalitate de care se bucură actul, întrucât dispozițiile legale cuprinse în art.2 alin.1 lit. t din Legea nr. 554/2004 se referă, în mod expres, la împrejurări de fapt și de drept, iar nu la afirmațiile părților. Executarea unei obligații bugetare, stabilită printr-un act administrativ fiscal care se bucură de prezumția de legalitate nu poate constitui prin ea însăși o pagubă, în sensul art. 2 alin. 1 lit. ș din Legea nr. 554/2004. Într-adevăr, din punct de vedere economic, orice diminuare a patrimoniului este echivalentă cu o pagubă, dar din punct de vedere juridic, paguba este reprezentată doar de o diminuare ilicită a patrimoniului.
De altfel, practica jurisprudențială a instanței supreme a statuat în mod constant că " nu poate fi argumentat cazul bine justificat prin invocarea unor aspecte care țin de legalitatea actului administrativ, întrucât acestea vizează fondul actului, care se analizează numai în cadrul acțiunii în anulare", că, cercetarea sumară a "aparenței dreptului" impune suspendarea doar atunci când, din împrejurările cauzei, ar rezulta o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate, care constituie unul din fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative, împrejurări ce ar putea fi circumscrise condițiilor de valabilitate ale actelor administrative (competentă, formalități procedurale anterioare sau concomitente emiterii, motivare atunci când e impusă prin lege etc).
Se susține că nu este îndeplinită nici condiția existentei unei pagube iminente.
Se arată că susținerea reclamantei, potrivit căreia prin executarea amenzii societatea este prejudiciată, nu este suficientă pentru a demonstra iminenta producerii unei pagube, care ar trebui să constea într-o consecință a executării, iar nu în însăși executarea actului administrativ atacat. În caz contrar s-ar ajunge la concluzia că cerința referitoare la iminența producerii unei pagube este presupusă în majoritatea cazurilor executării unui act administrativ, ceea ce ar contraveni caracterului de excepție al instituției
suspendării actelor administrative așa cum este reglementată de Legea contenciosului administrativ
Conform art. 2 alin. 1 lit. ș) din Legea nr. 554/2004, paguba iminentă reprezintă prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.
Așadar, paguba iminentă presupune o anumită urgență pentru a opera suspendarea efectelor unui act administrativ.
Se poate aprecia că există urgență atunci când executarea actului administrativ aduce o atingere gravă și imediată unui interes public, situației reclamantului sau intereselor pe care acesta înțelege să le apere.
Revine judecătorului de contencios administrativ, investit cu soluționarea unei cereri de suspendare, să aprecieze în mod concret, având în vedere argumentele prezentate de reclamant, dacă efectele actului aflat în discuție sunt de natură să justifice urgența. Aceasta din urmă poate justifica măsura provizorie a suspendării executării unui act administrativ, iară ca ea să aducă atingere hotărârii judecătorești ce urmează a se pronunța cu privire la cererea de anulare a actului,
Or, în cauză, reclamanta nu a dovedit, sub aspectul prejudiciului, intrarea în incapacitate de plată, nedepunând la dosar nici un act doveditor din care să reiasă că plata obligației stabilită prin actul atacat pe calea prezentei acțiuni i-ar produce o pagubă sau ar afecta bunul mers al activității sale, nefiind depuse bilanțuri contabile care să menționeze contul de profit și pierderi, din care să reiasă clar disponibilitățile financiare ale acesteia, resursele din cure va plați suma stabilită ca obligație către fondul pentru mediu, costuri cu energia electrică, costuri salariale, orice element care poate conduce la concluzia că, în balanța de venituri și cheltuieli a firmei, plata obligațiilor din Decizia de impunere nr. 152/_ duce la o agravare reală a situației economice a societății.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri, fiind comunicate de către pârâtă conform art. 13 din Legea nr. 554/2004 documentele care au stat la baza emiterii actului atacat.
Analizând actele și lucrările de la dosar, tribunalul reține următoarele:
Suspendarea executării actului administrativ reglementată de art. 14 din Legea nr. 554/2004 constituie o măsură de excepție, prevăzută de lege în scopul protecției cu caracter provizoriu a drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor vătămate printr-un act administrativ, care se concretizează în întreruperea temporară a efectelor acestuia.
Caracterul de excepție al măsurii justifică aplicarea ei numai în acele situații în care asupra legalității actului administrativ planează un dubiu, iar menținerea lui în vigoare, mai precis a efectelor pe care le produce, poate crea prejudicii ireparabile sau greu de înlăturat în ipoteza în care actul ar fi ulterior anulat prin hotărâre judecătorească.
Condițiile de fond care se impune a fi întrunite în mod cumulativ sunt următoarele: să existe un caz bine justificat și necesitatea prevenirii unei pagube iminente.
Condițiile procedurale sunt îndeplinite. Conform art. 14 din Legea nr. 554/2004 reclamanta a atacat decizia de impunere în procedura administrativă, fiind soluționată ulterior înregistrării cererii în contencios administrativ prin Decizia nr. 91/_ (filele 108-113). Totodată reclamanta a depus cauțiune în cuantum de 6.000 lei stabilită de către instanță conform art. 215 Cod procedură fiscală, cu recipisa de consemnare nr. 603453/1/_ (fila 162).
Se vor analiza în continuare condițiile de fond care se impune a fi întrunite în mod cumulativ potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004: 1.)să existe un caz bine justificat și 2)necesitatea prevenirii unei pagube iminente.
Cazul bine justificat
este definit în art. 2 alin. 1 lit. t"; din Legea nr. 554/2004 prin raportare la împrejurări de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității, legalitate care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu a actului administrativ.
Instanța constată că în cauză este îndeplinită această condiție la o analiză sumară a deciziei de impunere atacate și a actelor pe baza cărora a fost emisă, fiind justificată aparența de nelegalitate în legătură cu aplicarea retroactivă a dispozițiilor legale la emiterea actului atacat.
Din cuprinsul deciziei de impunere(f.120-123)rezultă că obligațiile de plată au fost stabilite în sarcina sa conform OUG nr.196/2005 pentru intervalul de timp_ -_ . Motivele de fapt nu se regăsesc în cuprinsul deciziei, ci la pct.II.2 se face trimitere la raportul de inspecție fiscală nr.157/_
, depus la dosar la filele124-160.
Reclamanta a invocat în principal că taxa datorată cu titlu de obligație principală este de 1 leu/kg ambalaj, fără a putea fi aplicată retroactiv Ordonanța de Guvern nr. 25/2008 care a modificat OUG nr.196/2005 și care a impus începând cu data de_ o taxă de 2 lei/Kg din greutatea ambalajelor introduse pe piață .
În cuprinsul raportului de inspecție fiscală nr.157/_ nu se precizează de către pârâtă care sunt criteriile legale pe baza cărora a determinat cuantumul obligației principale însă în cuprinsul Deciziei de soluționare a contestației nr. 91/_ (f.111) se confirmă aplicarea unei taxe de 2 lei /kg din greutatea ambalajelor pentru perioada aferentă anului 2008 .
Aparența de nelegalitate decurge din aplicarea de către pârâtă la data de_ a Ordonanței de Guvern nr. 25/2008 deși prin Legea nr. 179 din 14 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL NR. 695 din 18
octombrie 2010 s-a respins această Ordonanță, fără ca Legea nr. 179 / 2010 să conțină dispoziții de reglementare a măsurilor necesare cu privire la efectele juridice produse pe perioada de aplicare a ordonanței conform art.115 alin.8 din Constituția României.
O a doua critică de aparentă nelegalitate se fundamentează pe aplicarea de către pârâtă a Ordonanței de Guvern nr. 25/2008 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 628 din 29 august 2008 pentru întregul an 2008.
Conflictul legislativ intervenit în perioada de timp pentru care s-au stabilit obligațiile de plată nu poate fi tranșat decât în cadrul acțiunii de fond însă justifică aparența de nelegalitate invocată de către reclamantă.
Instanța constată că este îndeplinită și condiția pagubei iminente întrucât reclamanta a făcut dovada că punerea în executare a actului atacat i-ar perturba grav activitatea.
Analizând înscrisurile depuse în probațiune instanța constată că societatea reclamantă dispune de lichidități restrânse, relevante fiind înscrisurile depuse la filele 164-176.
Situația fluxurilor de numerar în perioada 01.01.-_ (fila 165) redă o situație negativă a lichidităților pe care reclamanta le rulează de minus 2.993.680,9 lei.
Totodată s-a avut în vedere că la data de_ (filele 166-175) societatea reclamantă deține în contul 53 lichidități în valoare de circa 1.264,91 lei, iar la rubrica avansurilor la trezorerie sumele înscrise în contul creditor, adică datorate de către reclamantă la bugetul de stat, este înscrisă suma de 2.818.108,69 lei în timp ce valoarea creanțelor proprii ale reclamantei la același buget este de numai 260.614,69 lei.
Prin urmare, punerea în executare a actului atacat ar crea pentru reclamantă o stare previzibilă de insolvență, cu consecințe iremediabile pentru activitatea sa.
Nu în ultimul rând instanța mai reține că îndeplinirea pagubei iminente mai decurge și din dificultățile financiare severe pe care reclamanta le-ar suporta în derularea contractelor ferme și de valori considerabile, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la filele 1-95 vol. II și 195-2013 vol. II.
Totodată prezintă relevanță în contextul analizării aceleiași condiții și efectele pe care respingerea cererii de suspendare a executării le-ar avea asupra celor circa 150 de angajați conform statelor de funcții depuse la filele 177-179 vol. II.
Pentru toate aceste considerente în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 instanța va admite cererea și va dispune suspendarea executării actului atacat până la soluționarea cauzei pe fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de către reclamanta SC G. S., cu sediul în
B. | M., str. D. | nr. 4, județul M. | , în contradictoriu cu pârâta A. |
F. | pentru M. . |
Suspendă executarea deciziei de impunere nr. 152 din data de_, emisă de către pârâtă, până la concurența sumei de 130.065,23 lei, până la pronunțarea instanței de fond.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică, azi,_ .
PREȘEDINTE, | GREFIER, | ||
M. H. | E. | -A. | I. C. |
Red. M.H./_
Tehnored. E.A.I.C./_ - 4ex.
