Decizia civilă nr. 1333/2013. Anulare proces verbal de contravenție
| Comentarii |
|
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr. _
DECIZIE CIVILA Nr. 1333/2013
Ședința publică de la 04 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. G. C.
Judecător I. N. B. Judecător S. T. Grefier Ani-L. C.
Pe rol fiind judecarea cauzei Contencios administrativ și fiscal privind recursul declarat de către recurentul C. I. -L. împotriva sentinței civile nr.22084/2012 pronunțată de Judecătoria C. N. privind și pe intimatul I. DE P. AL J. C.
, S. P. R. C. -N., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție La apelul nominal făcut în ședința publică,se constată lipsa părților .
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei de către grefier.
Dezbaterea pe fondul cauzei a avut loc in ședința publica din 27 noiembrie 2013, când părțile prezente au pus concluzii, care au fost consemnate in încheierea de ședința de la acea data, când s a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de data de azi, încheiere care face parte integranta din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Prin sentința civilă nr. 22084/2012 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, a fost respinsă, ca neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de petenta C. I. L.
, cu domiciliul în C. -N., str. Bună Z. nr. 37, bl. E3B, sc. 1, ap. 10, jud. C., în
contradictoriu cu intimatul I. DE P. JUDEȚEAN C., cu sediul în C. -N., str. Traian nr. 27, jud. C. .
A fost menținut procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției seria CP nr. 0028553 din data de_ .
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele :
La data de_ a fost întocmit de către agentul constatator din cadrul IPJ C. procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției seria CP nr. 0028553 (fila 7), prin care s-a reținut săvârșirea de către petentă a contravenției prevăzută și sancționată de art. 100 alin. 3 lit. b din OUG nr. 195/2002, constând în aceea că, în data de_, în jurul orelor 11.29, a condus auto marca Dacia, cu nr. de înmatriculare_, pe str. Regele Ferdinand și a virat dreapta pe culoarea verde intermitent în P-ța Unirii, unde la trecerea pentru pietoni din dreptul imobilului nr. 25 - 26, nu a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați regulamentar în traversare pe sensul său de mers; pentru aceste motive,
petentei i s-a aplicat o amendă contravențională în cuantum de 268 lei reprezentând 4 puncte-amendă și i s-a suspendat dreptul de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.
Procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției nu a fost semnat de către petentă, dar a fost semnat de martorul asistent Rad A., iar la rubrica alte mențiuni s-a consemnat faptul că "nu sunt de acord";.
Potrivit dispozițiilor art. 100 alin. 3 lit. b din OUG nr. 195/2002, se sancționează cu amendă contravențională și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului.
Analizând procesul verbal de contravenție sub aspectul legalității, instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă prevăzute de O.G. nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității absolute.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal de contravenție face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Simplele susțineri ale petentei că pe trecerea de pietoni din dreptul imobilului nr. 25 - 26, de la intersecția str. Regele Ferdinand cu str. P-ța Unirii, nu se afla niciun pieton angajat în traversarea drumului public nu pot să răstoarne prezumția de temeinicie a procesului verbal atacat în lipsa unor dovezi în acest sens, petenta limitându-se la a menționa că situația de fapt reținută în procesul verbal de contravenție nu reflectă
realitatea. Prin urmare, instanța de fond apreciază că petenta nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea descrisă în procesul verbal de contravenție. Perioada de timp în care la semafor era culoarea verde pentru trecerea vehiculelor și apoi culoarea verde pentru pietoni (așa cum reiese din răspunsul la adresa emisă către Municipiul C. -
N., S. Siguranța Circulației Urbane - filele 38 - 40 din dosar) nu prezintă relevanță sub aspectul faptei contravenționale reținute în sarcina petentei prin întocmirea procesului verbal de contravenție, respectiv neacordarea de prioritate pietonilor angajați în traversare regulamentară pe sensul său de mers, iar martorul audiat în cauză d-l Rad A. (fila 52) nu a fost prezent la momentul comiterii faptei.
Totodată, petentul a mai invocat în apărarea sa dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza A. împotriva României și cauza G. contra României), respectiv faptul că sarcina probei în plângerea contravențională formulată nu poate să revină contravenientului, care se bucură de prezumția de nevinovăție în temeiul art. 6 din Convenție.
Astfel, raportat la cele invocate de către petent, instanța apreciază că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este unul absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise, în măsura în care instanța respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare. Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când apreciază probatoriul. În materie contravențională, procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor se bucură, în temeiul legii, de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie, iar sarcina răsturnării prezumției revine petentului (în acest sens Decizia Curții Constituționale nr. 197/2003, nr. 259/2007).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31 - 36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
În cauză, instanța a administrat și a încuviințat toate probele propuse de petentă, însă, așa cum s-a arătat mai sus, din analiza coroborată a acestora nu a rezultat o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul verbal de contravenție.
Pe cale de consecință, întrucât în cauză nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului verbal contestat, instanța constată așadar că forța probantă a acestuia nu a fost răsturnată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
În ceea ce privește cererea petentei de înlocuire a amenzii cu avertismentul, instanța reține că potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul- verbal. În speță, petenta nu a învederat de ce fapta sa ar prezenta un pericol social atât de
redus încât să justifice aplicarea unui avertisment.
În consecință, în temeiul art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța a respins, ca neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de petenta C. I. L. .
În baza art. 274 alin. 1 Cpr.civ., instanța a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs în termen legal recurenta C. I.
-L. care a solicitat admiterea recursului și anularea procesului-verbal de constatare a contravenției seria CP nr. 0028553/_, cu privire la fapta sancționată sau, in subsidiar, înlocuirea sancțiunii aplicate cu "avertisment". A solicitat apoi restituirea sumei de 134 lei achitata in temeiul procesului-verbal de constatare a contravenției seria CP nr. 0028553/_ cu chitanța nr. CH 529000375 din data de_, pentru următoarele:
Așa cum a arătat și în plângerea contravenționala, în data de_, se deplasa la volanul autovehiculul marca DACIA cu nr. de înmatriculare_ pe strada Regele Ferdinand din C. -N. pe sensul înspre Piața Unirii.
La semafor, petenta a trecut pe culoarea verde si nu pe galben intermitent, așa cum se arată în procesul verbal de constatare a contravenției. Când a ajuns la trecerea de pietoni din dreptul imobilului cu numărul 25-26, culoarea semaforului fiind roșu, a acordat prioritate de trecere pietonilor.
Nu înțelege motivul pentru care a fost oprita de agentul constatator si e posibil ca atitudinea ei sa-1 fi determinat pe acesta sa îi întocmească procesul verbal atacat, proces verbal in care a reținut o stare de fapt inventata, nereala.
Întrucât agentul constatator a întocmit procesul verbal fără nici un motiv, reținând o stare de fapt eronată, petenta a refuzat semnarea lui. Deși a insistat ca agentul sa oprească trecători care au observat ca nu a săvârșit nici o contravenție, acesta a refuzat si a menționat in procesul verbal un martor asistent care nu a fost de fata la momentul la care a fost oprita de agentul constatator si care nu poate decât sa afirme faptul ca petenta nu a recunoscut fapta si nu a vrut sa semnez procesul verbal.
Procesul verbal atacat trebuie analizat si din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului, conform art.20 din Constituția României, textul convenției si
jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului fiind incorporate in dreptul intern, având in același timp o forța juridica superioara legilor in materia drepturilor fundamentale ale omului.
In jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-au stabilit criteriile necesare identificării noțiunii autonome de "acuzație in materie penala", independent de calificarea data faptei in dreptul intern.
Astfel, in cauza Ozturk împotriva Germaniei (cauza nr."8544/79), Curtea a reafirmat, prin hotărârea pronunțata la data de 21 februarie 1984 (paragraful 50), autonomia noțiunii de "penal" si a sintetizat criteriile adoptate in hotărâri anterioare pentru stabilirea apartenenței la materia penala a faptei sancționate. Aceste criterii, stabilite de Curte, sunt: calificarea data faptei in dreptul intern; natura faptei incriminate; natura si gravitatea sancțiunii.
In ceea ce privește contravențiile la regimul circulației pe drumurile publice, acestea sunt reglementate de Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 si de Regulamentul de aplicare al acesteia, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1391/2006 si sunt sancționate exclusiv cu amenda (puncte-amenda). Analizând amenda contravenționala din perspectiva ultimului dintre cele trei criterii stabilite de Curtea Europeana a Drepturilor Omului si evocate mai sus, se constata ca aceasta nu are caracterul de despăgubire pentru acoperirea unui prejudiciu, ci are un caracter preventiv si sancționator, iar Curtea a reținut, in jurisprudența sa (cauza nr.61821 - Ziliberberg împotriva Moldovei, hotărârea pronunțata la data de 1 februarie 2005, paragraful 33), ca in acest caz sancțiunea poate fi tratata ca specifica dreptului penal.
În speța, sancțiunea aplicabila recurentei consta in amenda contravenționala in suma de 268 lei, scopul sancțiunii fiind atât unul de constrângere cat si de prevenire a săvârșirii de noi fapte. Aceasta sancțiune nu privește si nici nu urmărește acoperirea unui prejudiciu ci are exclusiv o funcție represiva si preventiva.
Aceasta concluzie se impune, chiar daca potrivit art.8, alin.(l) din Ordonanța Guvernului nr.2/2001, sancțiunea contravenționala are caracter administrativ, întrucât calificarea data de dreptul intern este relativa.
In cauza A. împotriva României (hotărârea din_ ), Curtea a reiterat necesitatea respectării prezumției de nevinovăție in cauzele ce sunt considerate ca făcând parte din materia "penala". Si in aceasta decizie Curtea reiterează criteriile in funcție de care se stabilește aplicabilitatea art.6 intr-un anumit caz, precum si garanțiile procedurale ce le implica art.6. Astfel:
"Curtea ia act de dispozitivul sui generis adoptat de legiuitorul roman in materia contravențiilor. Deși instanța competenta sa statueze asupra unei plângeri împotriva unui proces verbal contravențional este obligata sa verifice depunerea plângerii in termen legal si sa-1 asculte pe autorul acesteia, autoritatea care a aplicat sancțiunea si martorii indicați in procesul verbal si in plângere, legislația contravenționala nu conține expres garanții de procedura aplicabile in materie penala, precum respectarea prezumției de nevinovăție._
Curtea este de părere ca, daca depenalizarea contravenției nu pune probleme in sine, nerespectarea garanțiilor fundamentale - între care prezumția de nevinovăție - care protejează individul in fața posibilelor abuzuri ale autorităților pune o problema fata de art.6 din Convenție. Reiterând importanta, in cursul unei proceduri care poate fi calificata drept "penala", a unei asemenea garanții chemate sa restabilească echilibrul intre autorii prezumați ai unor fapte interzise de lege si autoritățile însărcinate cu urmărirea si sancționarea lor, ea concluzionează ca procedura reclamantului nu a fost echitabila, așa cum o cere art.6 din Convenție/"
În materia contravenționala se aplica deci dispozițiile art.6 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului si a Libertăților fundamentale, ratificata de România prin
Legea nr. 30/1994, sub aspectul garanțiilor procesuale recunoscute acuzatului in materie penala, inclusiv prezumția de nevinovăție, prezumție care privește atât atitudinea organelor judiciare fata de săvârșirea cauzei, cat si sarcina probei.
In speța, sarcina probei revine organelor de politie, neputându-i fi pretins recurentei, in mod obiectiv si rezonabil, sa facă dovada faptului ca nu a trecut pe culoarea verde intermitent ci pe culoarea verde a semaforului si nici ca a acordat prioritate de trecere pietonilor, mijloacele tehnice care ar fi putut consolida susținerile agentului constatator stand exclusiv la îndemâna acestuia. In speța, agentul constatator putea menționa drept martori asistenți persoane cărora recurenta nu le-ar fi acordat prioritate sau alți trecători care au observat ca ar fi săvârșit o-contravenție, ceea ce, cu rea-credință nu a făcut. O interpretare contrara prin care recurenta (care se afla singura in autoturism) sa fie nevoită sa probeze ca nu a săvârșit o contravenție ar fi incompatibila cu respectarea prezumției de nevinovăție si implicit cu dreptul petentului de a nu fi obligat sa-si dovedească nevinovăția.
Așa cum a arătat si in fata primei instanțe, agentul constatator nici nu avea posibilitatea fizica sa constate ca recurenta a trecut pe culoarea verde intermitent (la semaforul pentru autovehicule), acesta (semaforul) aflându-se situat pe strada Ferdinand, in afara razei vizuale a agentului de politie. Tot in fata primei Instanțe a arătat ca exista posibilitatea ca un autoturism ce pleacă de pe strada Ferdinand pe culoarea verde (si nu verde intermitent) sa ajungă pe trecerea de pietoni din dreptul imobilului situat in piața Unirii nr. 25, in momentul in care acesta începe sa indice culoarea verde pentru pietoni, dar chiar si in aceasta situație consideră că nu i se poate imputa conducătorului auto săvârșirea contravenției de neacordare a priorității, acesta aflându-se deja pe trecerea de pietoni si practic nu se poate observa momentul in care semaforul pentru pietoni începe sa indice culoarea verde.
În cauza exista un dubiu (rezultat din imposibilitatea de a dovedi ca a săvârșit o contravenție) care nu poate fi înlăturat prin administrarea altor probe, dubiu care profită făptuitorului, respectiv recurentei, potrivit principiului in dubio pro reo, principiu complementar prezumției de nevinovăție.
Înainte de a fi o problema de drept, regula in dubio pro reo este o problema de fapt. Înfăptuirea justiției cere ca judecătorii sa nu se întemeieze, in hotărârile pe care le pronunța, pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândita pe baza de probe decisive, complete, sigure, in măsura sa reflecte realitatea obiectiva (fapta supusa judecații). Or, in cauza, nu exista la dosar probe neîndoielnice raportat la săvârșirea de către recurentă a faptei reținute in procesul verbal.
Prin urmare, fata de toate acestea, solicită admiterea plângerii contravenționale formulate si anularea procesului verbal atacat.
Consecutiv cu anularea procesului verbal de constatare a contravenției, la petitul 2 a solicitat restituirea sumei de 134 lei achitata cu chitanța anexata, aceasta având caracterul unei plați nedatorate.
Analizând sentința atacată
prin prisma motivelor de recurs formulate, a actelor și lucrărilor dosarului de fond și a dispozițiilor legale în materie, tribunalul constată că recursul este fondat în principal pentru considerentele invocate de recurentă relativ la practica Curții Europene a Drepturilor Omului și la modalitatea în care prezumția de
nevinovăție se aplică în materie contravențională, la aplicarea concomitentă a ei și a prezumției de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție și la aplicarea principiului in dubio pro reo.
În esență, este real că procesul verbal de contravenție, mai ales în situația în care fapta este constatată cu propriile simțuri de către agentul constatator, se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie care poate fi răsturnată prin orice mijloace de probă
de către contravenient. Însă această prezumție nu se aplică de una singură în dreptul contravențional ci, având în vedere cauza A. contra României, ea se aplică alături de prezumția de nevinovăție, specifică dreptului penal, prezumție care presupune că nicio persoană nu este considerată vinovată până la condamnarea ei printr-o hotărâre definitivă. În practică acest lucru înseamnă că procesul verbal de contravenție este considerat legal și temeinic până când persoana sancționată prin acesta nu răstoarnă prezumția și dovedește că cele consemnate în procesul verbal nu sunt reale. Acest lucru presupune de cele mai multe ori că acea persoană poate să-și dovedească nevinovăția. Ce se întâmplă însă în ipoteza în care nu are cum să facă acest lucru deoarece nu are la îndemână nici un mijloc de probă pentru a-și dovedi nevinovăția și asta în ipoteza în care nu are nicio culpă în lipsa de mijloace de probă, așa cum e și cazul din speță? Dacă s-ar alege varianta clasică, în care dacă petentul nu a reușit să producă vreo probă plângerea se respinge ca nefondată, în
opinia instanței, nu s-ar da nicio eficiență prezumției de nevinovăție și persoana ar fi considerată automat vinovată deși nu putea să-și probeze nevinovăția. De aceea, în astfel de ipoteze, tot în opinia instanței, este necesar ca agentul constatator să facă proba că cele menționate în actul constatator corespund adevărului. Cu alte cuvinte, se răstoarnă sarcina probei și agentului constatator îi revine sarcina de a demonstra că nu a aplicat arbitrar o sancțiune. În speță acest lucru se putea face foarte ușor dacă se păstra înregistrarea video a incidentului. Facem precizarea că sunt extrem de multe situații în care Poliția Rutieră are la dispoziție și depune la dosarul cauzei înregistrările unor evenimente rutiere, cum sunt de exemplu neacordările de prioritate, după mult timp după ce acele evenimente s-au produs. Deci nu ar fi imposibil ca intimatul să facă dovada menționată. Mai mult, în practică se obișnuiește de către agenții de poliție rutieră să oprească și autovehiculul imediat următor celui bănuit de încălcarea regulilor de circulație, tocmai pentru că se presupune că șoferul acesteia a remarcat neregularitățile din trafic comise de șoferul din vehiculul antemergător și să precizeze numele acelui martor în procesul verbal de contravenție.
Întrucât în speță intimatul nu a uzat de niciuna dintre aceste bune practici menite a înlătura orice suspiciuni de arbitrariu, petenta a susținut de la început că este nevinovată și a refuzat semnarea procesului verbal, iar la acest moment aceasta nu mai poate face dovada faptului că a acordat prioritate de trecere pietonilor, pentru a se respecta prezumția de nevinovăție, se impune admiterea plângerii contravenționale, anularea procesului verbal de contravenție și restituirea sumei achitate cu titlu de jumătate din minimul amenzii contravenționale stabilite de legiuitor.
Se impune acest lucru și prin prisma principiului in dubio pro reo, corolar al principiului prezumției de nevinovăție, deoarece imposibilitatea producerii unor probe care să stabilească starea de fapt cu certitudine creează un dubiu puternic în favoarea recurentei care duce, de asemenea, la anularea procesului verbal de contravenție.
Pentru toate motivele mai sus arătate, în baza art. 312 alin. 3 la art. 3041 C.pr.civ.
rap. se va admite recursul declarat de recurenta de C. I. L. împotriva sentinței civile nr. 22084/_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o modifică în sensul că admite plângerea contravențională formulată de petentă și dispune anularea PV seria CP nr.0028553 din data de_ dresat de intimatul IPJ C. . Dispune restituirea amenzii contravenționale achitate de petentă în baza procesului verbal anulat.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite recursul declarat de C. I. L., cu domiciliul în C. -N., str. Bună
Z. nr. 37, bl. E3B, sc. 1, ap. 10, jud. C., împotriva sentinței civile nr.22084/_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o modifică în sensul că admite plângerea contravențională formulată de petentă și dispune anularea PV seria CP nr.0028553 din data de_ dresat de intimatul IPJ C. . Dispune restituirea amenzii contravenționale achitate de petentă în baza procesului verbal anulat.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la_ .
Președinte, A. G. C. | Judecător, I. N. B. | Judecător, S. T. |
Grefier, Ani-L. C. |
Red.S.T./C.B./2 ex.
Jud. fond: B. I. A.
