Decizia civilă nr. 909/2013. Anulare proces verbal de contravenție
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr.909/R/2013
Ședința publică de la 04 septembrie 2013 Instanța compusă din: PREȘEDINTE: E. B.
Judecător: S. T. Judecător: I. N. B. Grefier: A. T.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de către recurent M. C. -N. -DP
L.
împotriva Sentinței civile nr. 17633 din data de_ pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca, privind și pe intimata I. V., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică, atât la prima cât și la a doua strigare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, în temeiul art. 1591alin. 4 C.pr.civ., tribunalul procedează la verificarea din oficiu a competenței, stabilind că este competentă general,
material și teritorial să judece prezenta cauză, raportat la art. 2 pct.3 C.pr.civ.
Recursul este formulat în termen, motivat și comunicat intimatei I. V. .
Totodată, instanța constată că, la data de 10 mai 2013, intimata I. V. a depus la dosar, în două exemplare, întâmpinare la motivele de recurs formulate în cauză, însă nu se impune comunicarea acesteia cu recurenta M. C. -N. - DP L. .
Instanța constată că recurenta M. C. -N. - DP L. a solicitat judecarea recursului în lipsa părților de la dezbateri, în temeiul art. 242 C.pr.civ., sens în care, pe baza actelor existente la dosar, reține cauza în pronunțare.
I N S T A N Ț A
Prin sentința civilă nr.17633 din data de_ pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca, a fost admisă în parte plângerea contravențională formulată de petenta I. V., cu domiciliul în C. -N., str.G. B., nr.2, ap.5, jud.C., în contradictoriu cu intimatul M.
C. N., DP L., cu sediul în mun. C. -N., str. M., nr.1-3, jud. C., și în consecință:
A fost înlocuită amenda contravențională în cuantum de 1000 aplicată prin procesul verbal de constatare a contravențiilor nr.267/481/_ încheiat la data de_ de către organul constatator M. C. N., DP L. cu sancțiunea avertismentului.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele :
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr.267/481/_ încheiat la data de_ de către organul constatator M. C. N., DP L. petenta a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 1000 lei pentru
săvârșirea contravenției prevăzută și sancționată de art. 7 pct.15 din HCL 191/2009 privind buna gospodărire a M. ui C. -N., reținându-se în sarcina acesteia că la data de_, ora 10.00, cu ocazia controlului efectuat, s-a constatat că aceasta în calitate de proprietar/coproprietar al imobilului situat în mun.C. -N., str.G. B., nr.2, ap.5, jud.C.
, nu a întreținut și reparat fațada imobilului mai sus menționat, care se afla în stare avansată de degradare, conform prevederilor HCL 191/2009; la data efectuării controlului fațada imobilului era deteriorată (f.5).
Procesul verbal a fost încheiat în lipsa contravenientei.
Potrivit art. 7 pct.15 din HCL 191/2009 privind buna gospodărire a M. ui C. -N. constituie contravenție și se sancționează cu amendă cuprinsă între 500 și 2500 lei, neluarea măsurilor de conservare și reparare a imobilelor și împrejmuirilor deteriorate.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției nr.267/481/_ încheiat la data de_ de către organul constatator M. C. N., DP L., instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Astfel, instanța a reținut că O.G. nr.2/2001, aprobată cu modificări prin Legea nr.180/2002, cu modificările și completările ulterioare, instituie cadrul general de constatare și sancționare a contravențiilor. Prin dispozițiile specifice pe care le cuprinde, acest act normativ reglementează modul de întocmire a procesului verbal de constatare a contravențiilor, cu precizarea mențiunilor obligatorii pe care trebuie să le cuprindă, persoanele ce pot avea calitatea de agent constatator, condițiile în care poate fi contestat procesul verbal de constatare a contravențiilor, ca și regimul general al sancțiunilor contravenționale, al aplicării și executării acestora. Astfel, în art. 16 alin.1 din O.G.2/2001, sunt enumerate datele pe care trebuie să le cuprindă în mod obligatoriu procesul verbal de constatare a contravențiilor, respectiv data și locul unde este încheiat, numele prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă al contravenientului, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate, termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea. De asemenea, în alin.1 indice 1, 5 și 6, ale aceluiași articol au fost prevăzute datele ce trebuie să mai fie menționate în cazul contravenienților cetățeni străini, persoana fără cetățenie sau cetățeni români cu domiciliul în străinătate, al contravenienților minori, precum și în situația în care contravenientul este o persoană juridică. În cadrul alin.7 al articolului 16 din O.G.2/2001 s-a prevăzut că în momentul încheierii procesului verbal de contravenție, agentul constatator este obligat să aducă la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Dintre aceste mențiuni, doar cele cu privire la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea absolută a procesului verbal de contravenție. Prin urmare, în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un proces-verbal de constatare și sancționare a
contravențiilor, inclusiv cele referitoare la consemnarea obiecțiunilor contravenientului, sancțiunea care intervine este nulitatea relativă care nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acestuia act.
Verificând procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor întocmit pe numele petentei, prin prisma dispozițiilor menționate mai sus, instanța constată următoarele:
în cuprinsul acestuia sunt prevăzute expres numele, prenumele și calitatea agentului constatator (C. V. ,, polițist local), numele și prenumele contravenientului (I. V., identificat cu C.I. cu seria KX nr.3. CNP 2. ), fapta contravențională săvârșită (,,la data de_, ora 10.00, cu ocazia controlului efectuat, s-a constatat că aceasta în calitate de proprietar/coproprietar al imobilului situat în mun.C. -N., str.G. B., nr.2, ap.5, jud.C., nu a întreținut și reparat fațada imobilului mai sus menționat, care se afla în stare
avansată de degradare, conform prevederilor HCL 191/2009; la data efectuării controlului fațada imobilului era deteriorată,, precum și încadrarea în drept), locul și data săvârșirii faptei (_, ora 10.00, la imobilul situat în mun.C. -N., str.G. B., nr.2, ap.5, jud.C. ), și semnătura agentului constatator.
În ceea ce privește critica petentei cu privire la faptul că procesul verbal de contravenție este lovit de nulitate întrucât nu poartă semnătura contravenientului, instanța
reține că în prezenta cauză procesul verbal de contravenție nr.267/481/_ încheiat la data de_ de către organul constatator M. C. N., DP L. a fost întocmit în lipsa petentei, situație posibilă, însă fără ca prin aceasta să i se încalce petentei dreptul la apărare, drept care este respectat prin posibilitatea pe care i-o conferă legea de a formula plângere contravențională împotriva procesului verbal de contravenție, proces în cadrul căruia contravenientul își poate face orice apărare pe care o consideră necesară în condiții de contradictorialitate și cu respectarea principiului egalității de arme.
Pe de altă parte, lipsa semnăturii unui martor, nu este nici ea în măsură să atragă nulitatea procesului verbal de contravenție. Astfel, agentul constatator a indicat în cuprinsul procesului verbal de contravenție în mod clar că persoanele de față refuză implicarea. Deci, s-au consemnat în procesul verbal de contravenție împrejurările care au condus la redactarea acestuia în absența semnăturii unui martor, O.G.2/2001 impunând numai menționarea împrejurării care a determinat întocmirea procesului verbal de contravenție fără a fi atestat de către martor, iar nu obligativitatea încheierii unui proces-verbal numai cu semnătura vreunui martor.
Întrucât în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanța constată că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și
respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru
dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Instanța reține că petenta nu s-a prezentat în fața instanței, și nu a putut dovedi netemeinicia observațiilor personale ale agentului constatator sau inexactitatea acestora și nici nu a prezentat o explicație rațională motivului pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia. Totodată, instanța reține că din planșele fotografice (f.25), depuse de către intimată la dosar, rezultă că situația de fapt descrisă în cuprinsul procesului verbal de contravenție nr.267/481/_ încheiat la data de_ de către organul constatator M.
C. N., DP L. sunt confirmate. De asemenea, instanța a constatat că în cuprinsul plângerii contravenționale petenta nu a contestat situația de fapt reținută în
cuprinsul procesului verbal de contravenție. Prin urmare, instanța arată că, agentul constatator a realizat o descriere suficientă a faptei reținute în sarcina petentei, de natură a-i permite să efectueze o apreciere asupra gravității acesteia și a gradului de pericol social.
Cu privire la criticile invocate de către petentă în cuprinsul plângerii contravenționale, instanța reține că acestea sunt neîntemeiate. Astfel, faptul că proprietarii imobilului din mun.
C. -N., str. G. B., nr.2 nu sunt constituiți în asociații de proprietari, nu împiedică constatarea săvârșirii și sancționarea persoanelor fizice pentru săvârșirea faptelor contravenționale prev. în art.7 pct.15 din HCL 191/2009 privind buna gospodărire a M. ui C. -N., întrucât acest text de lege vizează atât contravenienții persoane fizice cât și contravenienții persoane juridice. În ceea ce privește depunerea de către petentă a acordului de principiu la Primăria Cluj-Napoca, în cursul anului 2009, instanța apreciază că aceasta nu este de natură să înlăture răspunderea contravențională a petentei, în condițiile în care în art.7 din HCL 191/2009 privind buna gospodărire a M. ui C. -N., prevede o serie de obligații în sarcina persoanelor fizice sau juridice. Cu privire la situația din prezenta cauză, actul normativ invocat prevede obligația fiecărei persoane fizice sau juridice de a asigura conservarea și repararea imobilelor pe care le dețin în proprietate, pentru a împiedica producerea unor incidente. De altfel, și în răspunsul comunicat petentei de către Primăria Cluj-Napoca, D. Tehnică (f.19) se menționează că are posibilitatea de a căuta firme care să execute lucrările și să organizeze selecție la care să fie invitat și un reprezentant al primăriei, iar după admiterea recepției la terminarea lucrărilor și acceptarea situației de plată de către toți proprietari, primăria va deconta, din bugetul local valoarea acestora către executant. De asemenea se arată că în conformitate cu prevederile Legii 153/2011, deținătorii clădirilor sunt obligați să ia măsuri, din proprie inițiativă, pentru reabilitarea structural-ambientală a anvelopei clădirilor și să asigure efectuarea lucrărilor din fonduri proprii. În ceea ce privește afirmația petentei că trei apartamente din imobil sunt deținute și de către primărie, astfel încât nu se poate realiza refațadizarea decât și cu acordul acesteia, instanța reține pe de-o parte că petenta nu a făcut în nici un fel dovada acestor afirmații, iar pe de altă parte, chiar în măsura în care ar fi adevărate, nu ar înlătura răspunderea contravențională a acesteia întrucât petenta avea obligația de a asigura conservarea și repararea părții din imobil pe care îl deține în proprietate.
Instanța reține că a fost înlăturată prezumția de nevinovăție de care se bucură petentul și procesul verbal contestat a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale, fiind legal și temeinic.
Cât privește individualizarea sancțiunii ce i-a fost aplicată petentului, instanța reține că potrivit art. 21 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul
normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal contestat.
Sub aspectul cuantumului amenzii, respectiv 1000 lei, instanța a apreciat că acesta este disproporționat raportat la situația de fapt reținută în cuprinsul procesului verbal de contravenție, care nu prezintă un grad ridicat de pericol social și având în vedere și
circumstanțele personale ale petentei, și anume faptul că are în îngrijire o persoană cu handicap (f.20).
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 34 și următoarele din O.G. nr. 2/2001, instanța a admis în parte plângerea contravențională formulată de petenta I. V. împotriva procesului verbal de contravenție nr.267/481/_ încheiat la data de_ de către organul constatator M. C. N., DP L. de către organul constatator, D.
P. L., și a înlocuit amenda contravențională în cuantum de 1000 cu sancțiunea avertismentului.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs M. C. -N. - DP L. care solicită modificarea sentinței atacate, pentru motivul prevăzut de art. 304, pct.9 Cod procedură civilă cu consecința respingerii plângerii contravenționale.
Referitor la susținerea instanței de fond cu privire la faptul că sancțiunea aplicată nu este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, se menționează că din nici o prevedere a OG 2/2001 nu reiese obligativitatea menționării în cuprinsul procesului-verbal a criteriilor de individualizare ale pedepsei prevăzute de art. 21 alin. 3 din OG 2/2001. Aceste criterii trebuie doar avute în vedere de către agentul constatator la aprecierea gravității faptei contravenționale.
Prin hotărârea atacată, deși se reține că a fost înlăturată prezumția de nevinovăție de care se bucură petentul și procesul verbal contestat a fost încheiat cu respectarea tuturor dispozițiilor legale, fiind temeinic și legal, iar situația de fapt descrisă în procesul verbal este confirmată, instanța a apreciat că sancțiunea contravenționala aplicată nu a fost corect individualizata de către agentul constatator și, în consecință, a dispus înlocuirea sancțiunii în cuantum de 1000 de lei cu sancțiunea avertisment.
De altfel apreciază că sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 1000 de lei este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, nefiind stabilită la nivelul maxim prevăzut de lege pentru contravenția reținută, iar sancțiunea avertismentului nu este suficientă pentru a forma convingerea că petenta se conformează conduitei prin raportare la HCL 191/2009 motiv pentru care nu se justifică reindividualizarea sancțiunii aplicate.
Analizând sentința atacată
prin prisma motivelor de recurs formulate, a actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale în materie, tribunalul constată că recursul este nefondat deoarece din actele depuse la dosar reiese în primul rând faptul că imobilul în care locuiește petenta este monument de arhitectură, prin urmare aceasta nu avea cum, de una singură, să demareze procedura de refațadizare a clădirii, mai ales în condițiile în care M.
-N. deține apartamente în acel imobil, iar petenta deține doar 9,46 % cotă indiviză din imobil. Dacă toți proprietarii s-ar fi apucat să refațadizeze clădirea, după bunul plac, fără ca acest lucru să fie aprobat prin hotărâre a Consiliului Local C. -N., aproape cert că urmările ar fi fost mult mai grave decât situația actuală. De altfel, petenta și-a dat acordul de principiu privind participarea sa la renovarea clădirii, la fel ca și ceilalți locatari persoane fizice (f. 6) încă din anul 2009. Prin urmare, în opinia instanței de recurs, conform jurisprudenței în materie, plângerea petentei trebuia admisă în totalitate. Cum însă recurentei nu i se poate înrăutăți situația în propria cale de atac prin anularea în întregime a procesului verbal de contravenție conform principiului non reformatio in pejus, în temeiul art. 312 alin.
1 C.pr.civ. se va respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul M. C. -N. împotriva sentinței civile nr. 17633/_ a Judecătoriei C. -N. .
Pe de altă parte, potrivit art. 16 din OG 2/2001 "procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de munca ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a caii de atac și organul la care se depune plângerea.";
Reiese așadar, contrar susținerilor recurentei, că OG 2/2001 prevede obligativitatea indicării criteriilor de individualizare a sancțiunii.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge recursul declarat M. C. -N. - DP L., cu sediul în mun. C.
-N., str. M., nr.1-3, jud. C., împotriva sentinței civile nr. 17633 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totul.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte Judecător Judecător
B. S. T. I. -N. B.
Grefier
T.
Red.S.T./C.B./2 ex. Jud. fond: M. L.
