Decizia civilă nr. 1366/2013. Anulare proces verbal de contravenție
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
cod operator 4204
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1366/R
Ședința publică din 06 D. 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE V. F.
J. ecător V. P.
J. ecător N. B.
G. ier T. H.
Pe rol fiind pronunțarea recursului formulat de recurentul-intimat I. DE P. AL J. M., cu sediul în B. M., str. 22 D., nr. 37, jud. M. împotriva sentinței civile nr. 1941 din_ a Judecătoriei B. M., jud. M., în contradictoriu cu intimatul-petent M. A., având ca obiect plângere la contravenție.
Se constată că dezbaterea cauzei a avut loc în data de 29 noiembrie 2013, când s-a dispus amânarea cauzei în pronunțare la data de azi, după deliberare pronunțându-se hotărârea de mai jos.
T R I B U N A L U L
Deliberând asupra cauzei de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1941/_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosar nr._ s-a admis în parte plângerea contravențională formulată de petentul M. A., în contradictoriu cu intimatul intimatul I. DE P. AL J. M., împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor seria A.Y., nr. 3140794, întocmit în data de 19 iulie 2012 de un agent constatator din cadrul intimatului.
Prin aceeași sentință s-a dispus modificarea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției seria A.Y., nr. 3140794, întocmit în data de 19 iulie 2012, în sensul schimbării sancțiunii contravenționale aplicate în cuprinsul acestuia din "Amendă în cuantum de 1500 lei"; în "Avertisment"; și s-au menținut celelalte prevederi ale procesului verbal atacat.
A fost atrasă atenția petentului asupra pericolului social al faptei săvârșite privind nerespectarea dispozițiilor legale privind efectuarea de acte sau fapte de comerț cu bunuri a căror proveniență nu este dovedită, în condițiile legii și îi recomandă ca pe viitor să respecte dispozițiile Legii nr. 12/1990, privind protejarea populației împotriva unor activități comerciale ilicite.
A fost respinsă ca neîntemeiată, cererea petentului de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Prin procesul verbal atacat cu prezenta plângere, petentul a fost sancționat cu amenda contravențională în cuantum de 1500 lei, pentru încălcarea dispozițiilor art. 1 lit. e din Legea nr. 12/1990, republicată, reținându-se că la data controlului efectuat în Piața Obor, din B. M. acesta a expus spre comercializare porumb știuleți fără a deține documente de proveniență.
Potrivit art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii aplicate prin același act.
În consecință, în opinia instanței procesul verbal atacat a fost legal întocmit.
Instanța a reținut că agentul constatator a întocmit actul sancționator în urma controlului efectuat pe teren, în Piața Obor din B. M., procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor bucurându-se de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie, din această perspectivă și în baza art.1169 Cod civil, revenindu-i petentului obligația de a propune si solicita administrarea de probe care să dovedească contrariul celor reținute de agentul constatator în procesul-verbal de contravenție.
În cazul analizat, prin prisma probatoriului administrat în cauză, instanța apreciază că petentul, nu a reușit să facă dovada contrarie aspectelor menționate în procesul verbal de contravenție, și să înlăture astfel, prezumția relativă de legalitate și temeinicie de care se bucură acest proces verbal, ba, mai mult, aceasta a recunoscut săvârșirea faptei, însă a solicitat schimbarea sancțiunii contravenționale aplicate din amendă în avertisment.
Conform art. 1 lit.e din Legea nr. 12/1990, privind protejarea populației împotriva unor activități comerciale ilicite constituie activități comerciale ilicite și atrag răspunderea contravențională sau penală, după caz, față de cei care au săvârșit următoarele fapte: _
e) efectuarea de acte sau fapte de comerț cu bunuri a căror proveniență nu este dovedită, în condițiile legii. Documentele de proveniență vor însoți mărfurile, indiferent de locul în care acestea se află, pe timpul transportului, al depozitării sau al comercializării. Prin documente de proveniență se înțelege, după caz, factura fiscală, factura, avizul de însoțire a mărfii, documentele vamale, factura externă sau orice alte documente stabilite prin lege.
Din depoziția martorilor audiați la propunerea petentului, a rezultat că într-adevăr petentul a achiziționat porumbul de la martora Papp Aniko, din Piața Obor din B. M., nu pentru a-l comercializa în aceeași piață, ci pentru fratele său pentru a-l transporta la Târgu Lăpuș, în scopul revânzării.
Astfel, că deși situația de fapt consemnată de către agentul constatator a fost contrazisă parțial de declarațiile martorilor, din cuprinsul acestora reieșind că petentul nu a expus marfă spre comercializare ci aceasta a fost achiziționată
și lăsată în piață, până la sosirea mijlocului de transport, consemnarea nereală a situației de fapt nu poate atrage nulitatea procesului verbal, atâta vreme cât din probatoriu administrat nu a reieșit că petentul ce s-a declarat în fața agenților constatatori ca fiind cel care deține cantitatea de porumb găsită în piață, deținea documente de proveniență a acesteia ținând cont de conținutul prevederilor în baza cărora acesta a fost sancționat.
Astfel martora Papp Aniko, cea de la care petentul a cumpărat cantitatea de porumb în discuție, a arătat că pentru cantitățile vândute în calitate de producător, putea oferi cumpărătorilor date de pe certificatul de producător și actul de identitate, care, în cazul unei firme, trebuiau să fie trecute pe borderou de achiziție.
Deși martora audiată arată că petentul a întrebat-o de aceste date pentru a le trece pe borderoul de achiziție, marfa urmând a fi achiziționată pe firmă, ce presupune indubitabil că petentul avea cunoștință de documentele necesare pentru a justifica proveniență produselor cumpărate, acesta la solicitarea agenților nu a putut prezenta documente de proveniență a produselor achiziționate.
In motivarea plângerii petentul a susținut că în sarcina sa nu se poate reține elementul vinovăției, întrucât nu este autorul faptei contravenționale reținute în actul constatator, și nu în ultimul rând, că nu poate fi subiect activ al contravenției, deoarece nu a expus nici un moment porumbul spre comercializare.
Instanța, reține că petentul invocă, pe de o parte, faptul că nu este autorul faptei, pe de altă parte, se contrazice și arată că nu a săvârșit fapta cu vinovăție, deci recunoaște implicit că a săvârșit-o, dar nu cu vinovăție, iar, în ultimul rând, că nu poate fi subiect activ al acesteia, întrucât nu a expus marfa spre comercializare.
Toate motivele invocate de petent vizează înlăturarea răspunderii sale contravenționale, pentru neîndeplinirea condițiile prevăzute pentru existența ei, însă acestea nu sunt incidente în speță, întrucât fapta este săvârșită de petent și a rezultat din probatoriul administrat, la fel și săvârșire acesteia cu vinovăție.
Petentul este subiect activ al contravenției reținute în sarcina sa, deși a rezultat că acesta nu a expus marfa spre comercializare, atât vreme cât norma legală, în baza căreia a fost sancționat, stabilește că efectuarea de acte sau fapte de comerț cu bunuri a căror proveniență nu este dovedită, în condițiile legii constituie contravenție, și în plus, că documentele de proveniență vor însoți mărfurile, indiferent de locul în care acestea se află, pe timpul transportului, al depozitării sau al comercializării, din probatoriul administrat reieșind că petentul a achiziționat porumbul în scopul revânzării acestuia, deci în sensul efectuării de fapte de comerț, activitatea cu care se ocupă de mai multă vreme, așa cum a rezultat din depoziția martorului REZMUVEȘ F. CONSTANTIN, și că acesta avea obligația ca documentele de proveniență să însoțească mărfurile, inclusiv pe timpul depozitării sau al transportului acestora.
Astfel, sunt întrunite condițiile răspunderii contravenționale a petentului, nefiind incidente, în cauză, nici cazurile de excepție prevăzute de art. 11 din
O.G. nr. 2/2001 care înlătură caracterul contravențional al faptei.
Cu toate acestea, în ceea ce privește sancțiunea contravențională aplicată de organul constatator, pentru încălcarea prevederilor art. 1 lit.e din Legea nr. 12/1990, privind protejarea populației împotriva unor activități comerciale ilicite, instanța reține că, potrivit art.5 alin.5 din O.G. nr.2/2001, sancțiunea stabilită trebuie sa fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei
săvârșite, iar conform art.21 alin.3 din același act normativ, la stabilirea acesteia trebuie să se țină seama și de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Sancțiunea avertismentului se aplică, potrivit art.7 alin.2 din O.G. nr.2/2001, în cazul în care fapta este de gravitate redusa, iar conform art.7 alin.3 din același act normativ, avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede aceasta sancțiune.
Astfel, instanța are în vedere pe de o parte aceste prevederi legale și pe de altă parte, faptul că petentul se află la prima abatere privind încălcarea prevederilor art. 1lit.e din Legea nr. 12/1990 și că acesta a acționat în calitate de mandatar pentru întreprinderea familială a fratelui său, documentele necesare urmând să provină de la acesta faptul că acesta a recunoscut chiar dacă în mod indirect săvârșirea faptei.
Având în vedere cele mai sus menționate, apreciind ca fiind necesară o noua reindividualizare a sancțiunii contravenționale principale aplicate, în care aplicarea unei sancțiuni pecuniare nu se impune, aplicarea sancțiunii avertismentului fiind suficientă, pentru atenționarea petentului asupra conduitei sale viitoare, instanța, în baza dispozițiilor art.34 din O.G. nr.2/2001, urmează să admită, în parte, plângerea contravențională formulată, și în consecință, să dispună modificarea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției în sensul schimbării sancțiunii contravenționale principale aplicate în cuprinsul acestuia din "Amendă în cuantum de 1500 lei"; în
"Avertisment";.
În privința sancțiunii complementare aplicate instanța, apreciază că măsura confiscării este corect dispusă având în vedere lipsa documentelor care să justifice proveniența acestora.
Instanța reține că, în cauză, petentul a solicitat obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat, cererea ce urmează să fie respinsă, ca neîntemeiată, nefiind îndeplinită condiția prevăzută de textul legal precizat, ca intimatul să fi căzut în pretenții, în condițiile în care plângerea a fost admisă, doar în parte, iar sancțiunea amenzii schimbată în avertisment, doar ca urmare a reindividualizării sancțiunii contravenționale principale aplicate.
Împotriva sentinței a declarat recurs în termenul legal prevăzut de art. 301 Cod pr. civilă, intimatul I. de P. al J. M., arătând în esență că instanța de fond în mod nejustificat a înlocuit sancțiunea amenzii cu avertisment având în vedere că a fost o cantitate însemnată de marfă comercializată de către petent, fără a deține documente.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs dar și din oficiu, potrivit art. 304 indice 1 Cod pr. civilă tribunalul constată că este legală și temeinică.
Cantitatea de marfă comercializată de către petent, fără a deține documente justificative a fost avută în vedere de către instanța de judecată care, din coroborarea cu celelalte împrejurări și circumstanțe personale ale petentului a apreciat în mod corect că sancțiunea amenzii poate fi înlocuită cu sancțiunea "avertisment";.
În acest contex, neexistând motive de casare sau modificare a sentinței atacate, recursul va fi respins în temeiul art. 312 Cod pr. civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de intimatul I. de P. al J. M., cu sediul în B. M., str. 22 D. nr. 37, județul M. împotriva sentinței civile nr. 1941 din_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 06 decembrie 2013.
Președinte, V. F. | J. ecător, V. P. | J. ecător, N. B. |
G. ier, T. H. |
în concediu medical, semnează grefier șef secție
Red. N.B./ _
Tred. P,.I/_ / 2 - ex
J. ecător la fond: D. Ș.
