Decizia civilă nr. 1393/2013. Anulare proces verbal de contravenție
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILA Nr. 1393/2013
Ședința publică de la 11 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. -M. B.
Judecător L. -A. C. Judecător R. M. Grefier I. -M. P.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurentul C. | C. | A. | |
împotriva Sentinței civile nr.21747/2012 a Judecătoriei C. | N. | în |
contradictoriu cu intimatul I. DE P. AL J. C., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție .
La apelul nominal lipsă fiind părțile. Procedura este legal îndeplinită.
Mersul dezbaterilor și cuvântul pe fond au fost consemnate prin încheierea de ședință din 4 decembrie 2013, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, recursul fiind în stare de judecată a rămas în pronunțare pe actele de la dosar.
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr. 21747/_ a Judecătoria Cluj-Napoca a fost respinsă plângerea contravențională formulată de petentul C. C. A. în contradictoriu cu I. DE P. AL J. C., având ca obiect procesul verbal de contravenție seria CP nr. 2135441/_ .
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin procesul verbal de contravenție seria CP nr. 2135441/_, în sarcina petentului s-a reținut că se face vinovat de faptul de a intra în intersecția de pe Calea Florești cu str. Taberei pe culoarea roșie a semaforului.
Martorul audiat în cauză a declarat că petentul, în mod cert, a intrat în intersecție pe culoarea galbenă, iar nu pe culoarea roșie, cum s-a reținut în actul atacat.
Procesul verbal de contravenție, analizat sub aspectul cauzelor de nulitate absolută reglementate de art.17 OG nr. 2/2001, nu conține nici un viciu de natură a-i afecta valabilitatea.
Instanța de fond a reținut că potrivit art. 99 alin.1 pct.15 OUG nr. 195/2002 constituie contravenție nerespectarea semnificației culorii galbene a semaforului. Iar potrivit art. 30 alin.3 lic. c din același act normativ semnalul de culoare galbena împreună cu cel de culoare roșie interzic trecerea.
În consecință, chiar dacă s-ar aprecia că petentul a intrat în intersecție pe culoarea galbenă a semaforului electric, iar nu pe culoarea roșie, fapta este incriminată de lege și pedepsită ca atare, motiv pentru care instanța de fond a constatat că procesul verbal de contravenție este corect întocmit, în temeiul art.
34 OG nr. 2/2001 a respins plângerea și a menținut procesul verbal de contravenție.
Împotriva acestei hotărâri a promovat recurs petentul C. C. A.
,
declarația fond înregistrată la Judecătoria Cluj-Napoca la data de_ .
În motivarea recursului este criticată soluția instanței de fond ca nelegală, deoarece deși instanța de fond a reținut că petentul a comis o altă faptă contravențională decât cea reținută prin procesul verbal de contravenție nu a procedat la reindividualizarea sancțiunii, iar fapta contravențională reținută de către instanță în sarcina petentului nu este sancționată cu sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce. Ori se impune înlăturarea sancțiunii complementare.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate de recurent precum si raportat la motivele de ordine publica incidente, tribunalul retine că recursul este nefondat. Astfel,
prima instanță a reținut în mod eronat că este vorba despre comiterea unei alte fapte contravenționale, în condițiile în care singura probă administrată în cauză, la cererea petentului, prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de constatare a contravenției.
În acord cu prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului, s-a prevăzut în Constituția României faptul că au prioritate dispozițiile europene asupra celor din dreptul intern, astfel încât interpretarea și aplicarea dispozițiilor legale interne urmează să se facă prin prisma celor europene, a căror preeminenta a fost stabilită prin norme constituționale. Astfel, în art. 20 din Constituție se prevede la alin. 1 faptul că " Dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte .";, iar în alineatul 2 al aceluiași text constituțional se prevede faptul că " dacă exista neconcordanță între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Pentru a stabili cine are sarcina probei trebuie să se stabilească mai întâi dacă fapta de care este acuzat petentul constituie "acuzație în materie penală";, în sensul art. 6 CEDO. Criteriile folosite în mod constant în jurisprudența Curții, pentru a se stabili dacă o acuzație constituie "acuzație în materie penală"; sunt următoarele:
Clasificarea faptei potrivit dreptului național. Curtea a precizat că acest prim criteriu are valoare relativă. Potrivit dreptului intern faptele săvârșite de petent atrag răspunderea contravențională, art. Art.13 lit. f din Legea nr.319/2006.
Natura faptei incriminate. Prevederea legala care a fost încălcată prin săvârșirea faptei, se adresează tuturor cetățenilor având aplicabilitate generală.
Natura și gravitatea sancțiunii aplicate. În ceea ce privește sancțiunea amenzii, elementul esențial în funcție de care Curtea analizează aplicabilitatea art.6, este caracterul preventiv și sancționator, deci scopul acesteia. Astfel, chiar și în ipoteza în care cuantumul amenzii contravenționale este unul redus, art.6 va fi aplicabil sub aspect penal, atât timp cât amenda este un mijloc de constrângere a petentului, o măsură de prevenire a săvârșirii de noi fapte, amenda neavând deci caracterul unei despăgubiri pentru acoperirea unui prejudiciu.
Din coroborarea art.8 din OG 2/2001, care instituie caracterul administrativ al amenzii contravenționale, cu dispozițiile art. 16 și 23 din același act normativ, rezultă că amenda este distinctă de eventualele prejudicii produse, persoana împuternicită să aplice sancțiunea stabilind și despăgubirea, făcând mențiune în procesul verbal.
Având în vedere cele trei criterii menționate mai sus faptele de care este acuzat petentul, reprezintă o acuzație în materie penală în sensul art. 6 CEDO, petentul beneficiind de prezumția de nevinovăție, care însă trebuie corelată cu prezumțiile de legalitate și temeinicie de care beneficiază procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției.
Într-o speță de dată recentă, respectiv cauza N. G. contra României, Curtea europeană a constatat respectarea art. 6 din Convenție, în condițiile în care reclamanta din cauza respectivă avea posibilitatea,în cadrul procedurii interne, să prezinte probe pentru a răsturna prezumția relativă de care "beneficia"; procesul-verbal contestat, potrivit legislației naționale. În opinia Curții, niciun element din dosarul cauzei nu dovedea faptul că instanțele naționale ar fi avut idei dinainte formate, adică preconcepute cu privire la vinovăția reclamantei.
Cu trimitere la cazul concret, instanța de fond a administrat, așa cum am arătat anterior, la cererea petentei, probele necesare pentru răsturnarea prezumției de temeinicie a procesului verbal. Ori proba administrată nu este de natură a convinge instanța de control ierarhic că a fost răsturnată prezumția de netemeinicie a procesului verbal, câtă vreme din probele de la dosar nu reiese nici un argument rațional pentru care agentul constatator ar fi atestat o stare de fapt ce nu corespundea realității obiective, pentru a se crea o urmă de îndoială cu privire la obiectivitatea sa.
Pentru aceste considerente, tribunalul va respinge recursul declarat de recurentul C. C. A. împotriva sentinței civile nr. 21747/_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N. pe care o va menține în totul.
Va respinge cererea recurentului de obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată, deoarece intimatul nu a căzut în pretenții.
PENTRU ACESTE M. IVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurentul C. C. A., domiciliat în Dej, str. Î. nr. 1, ap. 13, jud. C. împotriva sentinței civile nr. 21747/_
pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N. pe care o menține în totul.
Respinge cererea recurentului de obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 11 decembrie 2013.
Președinte, A. -M. B. | Judecător, L. -A. C. | Judecător, R. M. |
Grefier, I. -M. P. |
Red. 2 ex./L.A.C./D.M.
Jud.fond: C. a M. C.
