Decizia civilă nr. 1313/2013. Anulare proces verbal de contravenție
| Comentarii |
|
Cod operator de date cu caracter personal 3184 Dosar nr. _
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILA Nr. 1313/2013
Ședința publică de la 27 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. G. C.
Judecător S. T. Judecător I. N. B. Grefier M. -D. C. Grefier Ani-L. C.
Pe rol fiind judecarea cauzei Contencios administrativ și fiscal privind recursul declarat de recurenta S. I. S. împotriva Sentinței civile nr.438/2013 pronunțată de Judecătoria Gherla în dosar nr._ privind și pe intimatul I. DE S. PENTRU C. IN T. R. PENTRU I. T. N., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție .
La apelul nominal făcut în ședința publică,se constată lipsa părților . Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier.
T. ul constată că procedura de citare este legal îndeplinită cu părțile, părțile au solicitat judecarea cauzei in lipsă și reține cauza in pronunțare.
INSTANȚA
Prin Sentința civilă nr.438/2013 pronunțată de Judecătoria Gherla în dosar nr._
, a fost respinsă, ca neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de către petenta SC
I. SA, cu sediul în B., str. D. C. nr. 19 jud. B., în contradictoriu cu intimatul
I. de S. pentru C. în T. R. - ISCTR, cu sediul în București, B-dul Dinicu Golescu, nr. 38, sector 1 și sediul procesual ales în C. -N., str. C. C., nr. 41, jud. C.
, împotriva procesului-verbal de contravenție seria ISCTR nr. 70357/_ încheiat de intimată.
A fost respins capătul de cerere privind restituirea amenzii achitate de către contestatoare.
S-a luat act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele :
Prin procesul-verbal de contravenție seria ISCTR nr. 70357 încheiat la data de_ de către intimatul I. de S. pentru C. în T. R. - ISCTR, petenta SC I. SA a fost sancționată contravențional, reținându-se faptul că la aceeași dată, pe DN 1 C km 18+600 m Jucu, fiind verificat ansamblul auto format din autotractor și semiremorcă utilizat de I. SA și condus de Peica I. pe ruta B. - C. -N., s-a constatat nerespectarea de către operatorul de transport a obligației de a efectua transportul rutier de mărfuri utilizând un sistem de fixare a încărcăturii conform reglementărilor în vigoare, întrucât cei 5 tamburi
de cablu electric, cu o greutate totală de 9 tone, nu au fost asigurați cu nici un element de fixare.
Fapta a fost încadrată juridic potrivit art. 4 pct. 29 din HG nr. 69/2012, petenta fiind sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 8000 lei.
Analizând conținutul procesului-verbal sub aspectul legalității întocmirii acestuia, instanța de fond reține că acesta cuprinde toate mențiunile impuse de dispozițiile articolului 17 din OG nr.2/2001, fiind corect din punct de vedere formal, neputând a fi identificată nici o cauză care ar putea atrage nulitatea absolută a acestuia și nici vreo altă încălcare a dispozițiilor articolului 16 din OG nr.2/2001 care să fi cauzat contravenientului o vătămare ce să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului.
În ceea ce privește susținerile contestatoarei pe aspectele de legalitate ale actului sancționator, instanța reține că, față de poziția intimatei și înscrisurile depuse în probațiune la f. 30-31, reprezentantul petentei în mod justificat a renunțat să conteste calitatea de agent constatator a persoanei care a întocmit actul sancționator și faptul că această persoană se afla în timpul serviciului.
Aspectele privind pretinsele contradicții existente în procesul-verbal de contravenție, precum și viciile de legalitate invocate de petentă sunt neîntemeiate, întrucât nu există nicio îndoială că în mod corect, în descrierea faptei, s-a reținut că ansamblul auto era condus de numitul Peica I., iar faptul că este indicat ca martor numitul S. Csaba nu are absolut nicio relevanță juridică, legea nu cere existența unei identități între aceste persoane, la fel cum nu pretinde nici indicarea tuturor martorilor prezenți. Întrucât e necesar a se reține că nicio dispoziție legală nu impune ca șoferul oprit în trafic să figureze ca martor în procesul-verbal de contravenție, tot astfel lipsa semnării de către acest conducător auto a actului sancționator nu constituie vreo încălcare a legii, ci în lipsa oricărei calități, șoferul nefiind indicat ca martor, nefiind considerat nici contravenient și nici reprezentant al societății sancționate, în mod corect procesul-verbal de contravenție nu poartă semnătura acestuia, fiind respectate exigențele art. 16 din OG nr. 2/2001.
Nu sunt întemeiate nici susținerile contestatoarei privind incidența unor cazuri de înlăturare a răspunderii contravenționale, respectiv eroarea de fapt sau cazul fortuit, în condițiile în care singura justificare invocată de aceasta o reprezintă atitudinea ilicită a conducătorului auto. Pretinsa culpă a angajatului societății nu este de natură să înlăture răspunderea contravențională a petentei, în condițiile în care legiuitorul a înțeles să stabilească răspunderea în sarcina operatorului de transport căruia de altfel îi revine și obligația de a instrui și controla personalul care își desfășoară activitatea în interesul său și care are posibilitatea de a acționa împotriva angajaților pentru repararea prejudiciilor produse.
De asemenea, sub acest aspect instanța mai reține că în prezenta cauză este greu de argumentat că forța exterioară, imprevizibilă și de neînlăturat de către contestatoare ar putea să constea în lipsa de diligență a șoferului. Aceasta cu atât mai mult cu cât din declarația martorului Stejerean Remus, angajat al petentei (f. 55), rezultă că la plecarea în cursă șoferii sunt verificați de un coordonator de transport, care verifică inclusiv ca marfa transportată să fie fixată corespunzător, chiar conducătorul auto verificat în trafic, martorul Peica I. (f. 54), recunoscând aceste aspecte. În acest context ar însemna că petenta își invocă propria culpă pentru a-și justifica acțiunea prezumtiv ilicită, ori acest lucru nu este posibil. Nu în ultimul rând, sub aspectul pretinsei erori de fapt invocate, instanța reține că necunoașterea unei stări, situații sau împrejurări de care depinde natura contravențională a faptei trebuie să se regăsească în persoana contravenientului, în speță a societății comerciale, iar nu în persoana conducătorului auto, după cum încearcă să motiveze contestatoarea.
Totodată, instanța reține că indicarea ca temei juridic a prevederilor art. 35 și art. 102 din OUG nr. 195/2002 sunt lipsite de justificare, față de caracterul special și derogatoriu al normelor reținute a fi încălcate, cuprinse în prev. HG nr. 69/2012.
Analizând în continuarea temeinicia procesului-verbal, instanța a constatat că starea de fapt a fost corect reținută, aceasta nefiind contestată de părți, care au recunoscut că transportul s-a realizat fără ca tamburii să fie fixați prin vreun sistem de asigurare a mărfii. Textul reținut a fi încălcat, respectiv art. 4 pct. 29 din HG nr. 69/2012, statuează:
"Următoarele fapte reprezintă încălcări grave ale prevederilor Regulamentului CE nr. 1071/2009, Regulamentului CE nr. 1072/2009, Regulamentului CE nr. 1073/2009 ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 și constituie contravenții, dacă acestea nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiuni:
29. nerespectarea de către întreprinderea de transport rutier în cont propriu/operatorul de transport rutier a obligației de a efectua transportul rutier de mărfuri asigurând un sistem de fixare a încărcăturii conform reglementărilor în vigoare";.
În ceea ce privește reglementările în vigoare, instanța reține că atât dreptul intern, respectiv art. 134 din Ordinul nr. 980/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice privind aplicarea prevederilor referitoare la organizarea și efectuarea transporturilor rutiere și a activităților conexe acestora stabilite prin Ordonanța Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, cât și exigențele europene în materie, respectiv "Recomandările europene privind cele mai bune practici în domeniul fixării încărcăturii pentru transportul rutier", elaborate de Direcția Generală pentru Energie și Transport a Comisiei Europene la data de 14 decembrie 2005 impun o atenție sporită sub aspectul siguranței transporturilor, iar în prezenta cauză, față de lipsa oricărui sistem de fixare a încărcăturii, instanța reține că aceste dispoziții legale au fost întru-totul nerespectate.
Sub aspectul individualizării sancțiunii, instanța constată că pentru fapta reținută în sarcina contravenientei, sancțiunea incidentă este amenda de la 8.000 lei la 12.000 lei, care se aplică operatorului de transport rutier sau întreprinderii de transport rutier în cont propriu român/române sau străin/străine, după caz, conform art. 7 alin. 1 și 2 din HG nr. 69/2012.
Astfel, pe de-o parte, instanța a constatat că amenda aplicată petentei, în cuantum de
8.000 lei, este situată la nivelul minimului legal, art. 4 din HG nr. 69/2012 statuând că fapta concretă reprezintă o încălcare gravă a prevederilor Regulamentului (CE) nr._, a Regulamentului (CE) nr._, a Regulamentului (CE) nr._ și a Ordonanței
Guvernului nr. 27/2011 și constituie contravenție, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiune.
Pe de altă parte, instanța a reținut că sancțiunea astfel aplicată este legală și temeinică, fiind necesară pentru a i se atrage atenția contestatoarei asupra obligațiilor ce-i revin în materia siguranței transporturilor rutiere. Astfel, valorificând în acest context criteriile legale de individualizare a sancțiunii prevăzute de art. 5 alin. 5 și art. 21 alin. 3 din
O.G. nr. 2/2001, texte potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, la aplicarea sancțiunii trebuind să se țină seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și alte circumstanțe personale ale contravenientului, instanța constată că niciunul din aceste aspecte nu este de natură a justifica înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul, fapta prezentând un grad de pericol social ridicat, valorificat ca atare de legiuitor prin stabilirea limitelor legale de pedeapsă, fără ca petenta să probeze vreo situație specială de natură a impune reindividualizarea sancțiunii concret aplicate.
Apărarea contestatoarei în sensul că prin însăși greutatea de aproximativ 9 tone a tamburilor transportați s-ar asigura un sistem atipic dar sigur de fixare a încărcăturii denotă lipsa conștientizării gradului de pericol ridicat al faptei și a posibilelor urmări grave care s-
ar putea produce. Instanța apreciază că, raportat la cadrul legal, nu se poate argumenta în mod convingător poziția petentei, capetele metalice de tiranți cu care sunt prevăzuți tamburii neavând rol de arimare, întrucât în acest caz nu ar mai fi necesară fixarea încărcăturii prin chingi. Nici faptul că petenta se află la prima abatere de acest gen, nici apărările lipsite de relevanță juridică, în sensul că dacă sancțiunea nu este modificată în avertisment, paguba financiară va fi suportată de către conducătorul auto, aspect care va genera probleme sociale în familia acestuia, nu sunt de natură să fundamenteze aplicarea sancțiunii avertismentului, gradul de pericol ridicat pentru siguranța circulației pe drumurile publice impunând menținerea sancțiunii pecuniare aplicate, atât pentru responsabilizarea cât și pentru sancționarea petentei care nu a respectat dispozițiile legale.
În concluzie, reținând caracterul legal și temeinic al procesului-verbal de contravenție atacat, precum și al sancțiunii aplicate, pentru considerentele de fapt și de drept expuse, în temeiul dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de către contestatoarea SC I. SA împotriva procesului-verbal de contravenție seria ISCTR nr. 70357/_ încheiat de către intimatul I. de S. pentru C. în T. R. - ISCTR și pe cale de consecință, a respins și capătul de cerere privind restituirea amenzii achitate.
Având în vedere dispozițiile articolului 274 C.proc.civ. și principiul disponibilității în procesul civil, instanța a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs în termen legal recurentta SC I. SA care solicită admiterea căii de atac așa cum a fost formulată, iar in subsidiar, restituirea amenzii achitate, deoarece se pune problema efectuării unei plați nedatorate
Se invocă faptul că sentința nr.438/_, nu este legala si nici temeinica, fiind bazata pe o interpretare greșita a probatoriului - înscrisuri, dar in special al celui testimonial - care a fost administrat in faza de cercetare judecătoreasca.
Recurenta susține faptul că a invocat, prin plângerea formulată, doua cauze care înlătură caracterul contravențional (eroarea de fapt si cazul fortuit) al "faptei reținute" in procesul verbal de contravenție, cauze care au fost respinse de instanța de fond, in mod neîntemeiat.
A arătat ca, in raport de dispozițiile sancționatorii ale legii (cine sunt subiecții activi ai contravenției cercetate) si condițiile reținute in procesul verbal de contravenție, se poate observa ca, fapta ilicita reținuta in procesul verbal de contravenție, a fost
săvârșită " printr-o participație improprie" . Si este așa deoarece mașina oprita in trafic deși aparținea persoanei juridice I. , mașina a fost condusa de un terț (șoferul firmei - dl.Peica I. ).
A mai arătat ca, șoferul nu este reprezentantul legal al firmei (nu face parte din conducerea executiva) iar, in mașina, nu era nicio persoana din conducerea executiva a firmei.
De asemenea, din probele depuse la dosar, rezulta ca, șoferul este instruit in legătura cu activitățile de transporturi (fisa postului si atestat eliberat de Ministerul transporturilor) iar, din depoziția acestuia (confirmata si de celalalt martor audiat), rezulta ca, niciodată nu a primit vreo dispoziție din partea conducerii executive a firmei de a efectua activitatea de transporturi cu încălcarea normelor legale.
Intr-o astfel de situație, se poate retine ca, fapta reținuta in procesul verbal de contravenție a fost săvârșită, sub aspectul laturii subiective, astfel:
terțul (șoferul) a acționat, cel mai probabil, din culpă, omițând sa arimeze marfa;
iar, in cazul I., lipsește vinovăția datorita activității ilicite a terțului.
Ori, acțiunea ilicita a șoferului, împotriva legilor si a regulilor instituite la nivelul angajatorului I., reprezintă cauze de exonerare a răspunderii, după cum urmează :
eroare de fapt cu privire la faptul ca, șoferul nu a procedat la fixarea încărcăturii pentru efectuarea transportului deși acesta are toate atestatele profesionale pentru exercitarea funcției deci, nu poate invoca necunoașterea legii, si si-a asumat respectarea tuturor regulilor privind transporturile rutiere prin fisa postului;
caz fortuit, înțelegând atitudinea necorespunzătoare a conducătorului auto de a ignora, din proprie inițiativa, dispozițiile legale privind fixarea încărcăturii, deși cunoștea aceste reguli, cauze care au fost respinse in mod neîntemeiat de către instanța de fond.
Astfel, peste normele legale, peste fișa postului, fără existența unui ordin din partea conducerii firmei de a acționa ilicit, șoferul a acționat ca o forța exterioara peste voința
conducerii firmei (acțiune imprevizibila) si care nu putea fi înlăturata de firma (întrucât nu se putea ști ca șoferul va acționa nelicit) si, in aceste condiții, s-a produs un rezultat socialmente nedorit si imprevizibil pentru firma recurentă.
2.Hotarirea atacata este data cu aplicarea greșita a legii întrucât, in mod nelegal, a fost respinsa cererea de modificare a amenzii in avertisment.
Instanța își motivează injust poziția, pe această temă, utilizând un clișeu (niciunul din aceste aspecte nu este de natura a justifica înlocuirea sancțiunii amenzii) ce poate fi folosit "in argumentarea" oricărei alte hotărâri, omițând dovezile administrate.
Considera ca, motivele care impregnează faptei un grad de pericol social mai redus si care ar putea conduce la schimbarea sancțiunii aplicate sunt următoarele :
împrejurările in care a fost săvârșită fapta
fapta este comisa de un terț (atestat profesional) si nu de persoana juridica sancționată;
șoferul era obligat sa respecte toate regulile de circulație si transporturi rutiere ;
nu a existat vreun ordin dat de conducerea executiva a firmei pentru ca șoferul sa transporte marfa fără ca aceasta sa fie "arimată" ;
autovehiculul îndeplinea condițiile de funcționare, existând toate licențele de transport, documentele de transport al produselor, inclusiv sistemul de fixare a încărcăturii.
Modul si mijloacele de săvârșire a faptei.
A arătat ca fixarea încărcăturii a fost realizata intr-un mod atipic de fixare. Bolțurile de pe talpa tamburilor transportați (cu o grosime de cea 20 mm si lungime cu filet de 3-5 cm) străpung podul mașinii si, astfel, se realizează un mod de fixare rezistent al încărcăturii. Atât de rezistenta este priza realizata incit, la descărcarea produselor, in situația in care stivuitorul nu realizează bine priza sub tambur, se poate produce distrugerea remorcii autovehiculului.
Din depoziția martorilor audiați rezulta ca, modul atipic de fixare indicat (si relatat de fotografiile de la dosar) este sigur si nu prezintă pericol pentru siguranța transportului.
Scopul urmărit
Societatea si-a propus desfășurarea întregii activități, inclusiv in domeniul transporturilor rutiere, numai cu respectarea legilor in vigoare, fiind la nivel local o unitate etalon, atât in relația cu autoritățile statului, cit si in relația cu mediul de afaceri.
Urmarea produsa
Considera ca, in realitate, a existat, mai mult, un pericol social virtual. De fapt, aceasta concluzie rezulta si din poziția inspectorul de trafic. După ce acesta a observat modul atipic de fixare a produselor, constatând totuși ca încărcătura este bine fixata, a permis șoferului continuarea transportului in aceleași condiții. Ori, este evident ca, daca fixarea încărcăturii prezenta un pericol concret pentru siguranța
transportului rutier, inspectorul de trafic ar fi procedat la imobilizarea, pe loc, a autovehiculului.
Circumstanțe personale ale contravenientului.
I. nu a mai fost sancționată pentru comiterea unor atare fapte antisociale. I. nu are datorii la bugetul statului / local, fiind un contribuabil model.
Analizând sentința atacată
prin prisma motivelor de recurs formulate, a actelor și
lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale în materie, tribunalul constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 4 pct. 29 din HG 69/2012, text de lege în baza căruia a fost sancționată petenta, este considerată încălcare gravă a prevederilor Regulamentului (CE) nr._ , ale Regulamentului (CE) nr._ , ale Regulamentului (CE) nr._ și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 nerespectarea de către întreprinderea de transport rutier în cont propriu / operatorul de transport rutier a obligației de a efectua transportul rutier de
mărfuri asigurând un sistem de fixare a încărcăturii conform reglementărilor în vigoare
. Se observă în primul rând că textul de lege are în vedere sancționarea operatorului de transport rutier și nu a șoferului mijlocului de transport. Cu alte cuvinte legiuitorul presupune că este culpa operatorului de transport că nu a verificat arimarea încărcăturii și a permis șoferului să efectueze transportul în această manieră. În al doilea rând, fixarea trebuie făcută conform "reglementărilor în vigoare"; și nu făcută pur și simplu conform unor metode inedite.
Apoi, nu putem discuta despre șofer ca despre "un terț"; care a comis fapta cu vinovăție în timp ce operatorul de transport nu ar avea nicio culpă din cauză că nu a dat ordin de transport fără fixarea încărcăturii. Șoferul a acționat la indicațiile operatorului de transport, nefiind un transport în interesul propriu al conducătorului auto. El nu are cum să fie un terț ci este prepusul operatorului de transport, respectiv mijlocul prin care un operator de transport - persoană juridică imaterială poate realiza efectiv un transport.
Dacă am discuta despre participație improprie atunci varianta de comitere a ei ar fi cea în care operatorul de transport a determinat (prin faptul că a dat ordin de transport) șoferul să efectueze transportul deși încărcătura nu a fost fixată, acesta din urmă acționând fără vinovăție.
Este exclusă orice discuție pe tema cazului fortuit deoarece, având obligația de a dispune efectuarea ori de a efectua doar transporturi cu încărcătura fixată și de a se asigura că transportul se face în mod efectiv în acest mod, astfel cum rezultă din regulamentele CE mai sus menționate, nu vedem care este împrejurarea imprevizibilă care a generat fapta contravențională în discuție. Operatorul de transport trebuia să se asigure că încărcătura este fixată, prin urmare nu poate invoca propria culpă pentru exonerarea de răspundere, dând vina pe șoferul care ar fi efectuat efectiv transportul fără să fixeze încărcătura.
În ceea ce privește solicitarea de înlocuire a sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului, ab initio sancțiunea avertismentului nu este compatibilă cu contravenția pentru care a fost sancționată recurenta deoarece HG 69/2012 prevede că fapta
recurentei reprezintă o încălcare gravă a regulamentelor, ori o încălcare gravă presupune un pericol social, cel puțin abstract, deosebit de ridicat. În speță însă și pericolul social concret al faptei este unul deosebit de ridicat dacă ne raportăm la ceea ce se putea întâmpla în cazul unui accident de circulație generat de alte chestiuni decât încărcătura nefixată, respectiv ce s-ar fi întâmplat dacă șoferul trebuia să frâneze brusc pentru a evita un alt pericol sau dacă trebuia să efectueze un viraj de asemenea brusc. În condițiile în care fixarea încărcăturii trebuia făcută conform reglementărilor în vigoare nici nu mai are relevanță că a fost făcută, în opinia recurentei - căci procesul verbal menționează lipsa oricărei fixări, într-un mod
inedit, respectiv prin acele șuruburi înfiletate în podeaua remorcii. Contravenția este una
"de pericol"; în sensul că ea există indiferent de producerea vreunui rezultat mai grav, prin simpla efectuare a transportului cu încărcătura nefixată conform regulamentelor producându-se pericolul social avut în vedere de legiuitor la "încriminarea"; faptei ca fiind contravenție, faptă care, așa cum am arătat, constituie o încălcare gravă a regulamentelor.
Față de cele mai sus arătate, în temeiul art. 312 alin. 1 C.pr.civ. se va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta SC I. SA împotriva sentinței civile nr. 438/_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Gherla.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta SC I. SA, cu sediul în B., str. D. C. nr. 19 jud. B., împotriva sentinței civile nr.438/_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Gherla, pe care o menține în totul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Noiembrie 2013.
Președinte, A. G. C. | Judecător, S. T. | Judecător, I. N. B. |
Grefier, Ani-L. C. |
Red.S.T./C.B./2 ex.
Jud. fond . G. I. L.
