Decizia civilă nr. 18/2013. Contencios. Refugiați
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ 4204
DECIZIA CIVILĂ din 18 Ianuarie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE N. B. - judecător
J. ecător V. F.
J. ecător V. P.
G. ier M. H.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de recurentul-petent
Y. A., cu reședința temporară în Ș. M., str. C., nr. 1A, jud. M. și domiciliul procesual ales la Cabinet Av. D. u I. - Baia M., Bd. republicii, nr.1/36, jud. M., împotriva sentinței civile nr. 7399 din_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare, în contradictoriu cu intimatul O. R. DE I. -
A. ȘI I. - C. M., având ca obiect refugiați.
Se constată că dezbaterea cauzei a avut loc la data de_, când s-a dispus amânarea cauzei în pronunțare la data de azi, după deliberare pronunțându-se hotărârea de mai jos.
T.
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele,
Prin sentința civilă nr. 7399/_ Judecătoria Baia Mare a respins plângerea formulată de petentul Y. A. cu reședința temporară în Ș. M., str. C., nr. 1A, județul M. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul General pentru I. ( fostul Oficiu R. pentru I. )- D. A. și I. - C. Regional M., cu sediul în Ș. M., str. C., nr. 1A, județul M., a menținut hotărârea nr. 2436718/h/VG din dosar nr. 20497/2012 a intimatului Inspectoratul General pentru I. D. A. și I. - C. Regional M.
, a dispus efectuarea plății onorariului de interpret, în sumă de 23,15 lei pentru d-nul traducător Farran Ali Ahmed, CNP 7., carte de rezidență permanentă Seria RPR, nr. 06523.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele :
La data de_, petentul Y. A. - cetățean marocan a intrat în mod ilegal în R. ia din Serbia.
Petentul prin cererea înregistrată sub nr. 2436718/C/OM din_ a solicitat azil în R. ia pentru motive socio - economice (f.5).
La data depunerii cererii de azil petentul a arătat că se numește Y. Taha, născut la_ . Ulterior, la data efectuării interviului, petentul a arătat că numele său adevărat este Y. A., născut la_ (f. 17).
În cadrul interviului în procedura analizării cererii de azil, petentul a arătat că în Maroc nu are probleme cu autoritățile, nu face parte din vreun partid politic, nu a desfășurat activități politice, nu a avut nici un fel de probleme din cauza religiei, nu face parte din vreun trib/clan/grup etnic și nu a fost condamnat, reținut sau arestat.
Petentul a arătat că a plecat din Maroc datorită faptului că fratele său mai mare a luat toată averea rămasă în urma decesului tatălui și există posibilitatea să se răzbune și chiar să-și omoare fratele. Decesul tatălui a intervenit în anul 2009, existând și un conflict cu fratele mai mare care a luat toată averea, în urma căruia petentul și-a lovit fratele cu cuțitul. Fratele petentului a făcut plângere la poliție și s-au început cercetările, însă după câte cunoaște petentul după un an poliția nu te mai caută. Ulterior acestui incident petentul a plecat în zona de sud a Marocului, unde a locuit până în noiembrie 2011.
De asemenea, petentul a arătat că a plecat din Maroc datorită faptului că nu câștiga suficient, nivelului de trai scăzut și datorită faptului că viața este scumpă în Maroc.
La interviu, petentul a mai arătat că nu a avut alte motive de a părăsi Marocul, decât cele indicate.
Prin precizarea plângerii petentul a învederat faptul că Marocul nu este inclusă în lista țărilor terțe sigure. A arătat, de asemenea, că provine din zona de sud a Marocului, dominată de tribul Polizariu, care se află în conflict cu autoritățile marocane pentru crearea unei zone libere. În zonă este o stare de conflict permanent, motiv pentru care petentul și membrii familiei sale sunt amenințați de către autoritățile statului, emițându-se chiar un mandat de arestare pe numele lui și există pericolul să fie arestat și plasat în detenție fără a fi judecat, doar pentru simplul motiv că face parte din acest trib. A învederat, de asemenea, că familia sa și el au fost agresați fizic și verbal datorită apartenenței la creștinism.
În declarația dată în fața instanței petentul a arătat că a plecat din Maroc la data de_, datorită problemelor ce existau între autoritățile marocane și tribul Polizariu, a cărui membru este dintotdeauna, părinții și bunicii săi făcând de asemenea parte din acest trib. A arătat că familia sa compusă din mamă, doi frați și două surori au fugit în Algeria în 2006, datorită problemelor ce au existat dintotdeauna între autoritățile marocane și tribul Polizariu. Autoritățile marocane dacă prind un membru al tribului Polizariu îl arestează. În ceea ce
privește pașaportul arată că a fost ridicat de o altă persoană și nu a avut probleme cu autoritățile. Este de religie musulmană.
Prin Hotărârea nr. 2436718/h/VG dată în dosar 20497 de către intimatul Inspectoratul General pentru I. - D. pentru A. și I. - C. Regional M., cererea petentului a fost respinsă ca fiind evident nefondată.
Astfel, prezenta cerere a fost soluționată în cadrul procedurii accelerate reglementată de art. 75-81 din Legea 122/2006.
Cererile de azil sunt considerate vădit nefondate când se constată lipsa de fundament al invocării unei temeri de persecuție sau a expunerii la un risc serios în țara de origine, în condițiile art. 23 alin. (1) sau ale art. 26 din legea 122/2006, sau atunci când se încearcă inducerea în eroare, în mod deliberat, a organelor cu competențe în materie de refugiați ori recurgerea, în mod abuziv, cu rea-credință, la procedura de azil.
Potrivit art. 76 alin. 2 din textul legal arătat mai sus, lipsa de fundament al invocării unei temeri de persecuție sau a expunerii la un risc serios în țara de origine există în următoarele cazuri: "a) solicitantul nu invocă nici o temere de persecuție în sensul art. 23 alin. (1) sau o expunere la un risc serios în sensul art. 26; b) solicitantul nu oferă date sau informații în sensul că ar fi expus unei temeri de persecuție sau unui risc serios ori relatările sale nu conțin detalii circumstanțiale sau personale; c) cererea de azil este evident lipsită de credibilitate, în sensul că relatarea solicitantului este incoerentă, contradictorie sau flagrant neadevărată față de situația din țara sa de origine; d) solicitantul avea posibilitatea refugiului intern, recunoscută și de Înaltul Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați (UNHCR).";
Din cuprinsul dosarului cauzei nu rezultă că petentul ar fi persecutat pe motive de opinie politică, rasă, religie, naționalitate, apartenență la un anumit grup social sau că ar risca vreo pedeapsă cu moartea, vreo amenințare serioasă individuală în situație de violență generalizată ori ar avea parte de tortură, tratamente inumane sau degradante în măsura în care cererea acestuia privind azilul va fi respinsă.
Se constată astfel că petentul nu se încadrează în nici una dintre situațiile pentru a beneficia de azil.
Potrivit informațiilor din țara de origine, în Maroc nu există conflict armat intern sau internațional, respectiv violențe generalizate.
De asemenea, potrivit raportului Human Rights Watch 2012, în Maroc, noua constituție interzice tratamentele dure, inumane, tortura, detențiile arbitrare, iar persoanele arestate se bucură de prezumția de nevinovăție și de dreptul la un proces corect.
Cele afirmate în fața instanței nu se coroborează cu cele arătate la interviu și în cererea de azil. În cererea de azil, petentul a arătat că a părăsit Marocul în_, la interviul dat în fața reprezentanților intimatei a arătat că a locuit in zona de sud a Marocului până în noiembrie 2011, iar la instanță a învederat că a plecat din Maroc în_ când a și intrat în Turcia.
Mai mult, cu ocazia interviului petentul a arătat că în anul 2009 a avut un conflict în Maroc cu fratele său mai mare, pentru ca în fața instanței să arate că familia lui, inclusiv fratele său a fugit din anul 2006 în Algeria.
S-a arătat în precizarea plângerii că petentul și familia lui este amenințată de către autoritățile statului, iar în chestionarul întocmit după înregistrarea cererii de azil a arătat că familia lui (mama, tata, 2 frați și 2 surori) se află în Maroc. În declarația dată în fața instanței petentul a arătat însă că familia lui a fugit din Maroc încă din anul 2006.
De asemenea, în fața instanței petentul a arătat că pașaportul i-a fost adus de altcineva și nu a avut probleme cu autoritățile, iar cu ocazia interviului a arătat că a ridicat personal pașaportul. Distinct de evidenta contradicție între cele declarate, și răspunsurile petentului la acest aspect ridică semne de întrebare cu privire la sinceritatea lui. Astfel, susținerile petentului în sensul că membrii tribului din care face parte sunt arestate dacă sunt prinse, este lipsită de credibilitate în condițiile în care petentul a obținut pașaport și a părăsit legal țara de origine, neîntâmpinând nici un fel de probleme din partea autorităților din Maroc.
Contradicții există și în ceea ce privește religia petentului. Astfel, în precizarea plângerii se arată că familia sa și el au fost agresați fizic și verbal datorită apartenenței la creștinism, iar în declarația dată în fața instanței petentul arată că este de origine musulmană.
Toate acestea ridică puternice semne de întrebare față de sinceritatea petentului, relatările acestuia fiind contradictorii și incoerente.
Din analiza conceptului fundamental de temere bine întemeiată de persecuție, sub aspectul celor două elemente care îl compun, elementul subiectiv si cel obiectiv, nu rezultă existența unei baze reale de temere sau a unei probabilități de persecuție, în sensul prevederilor legale privind acordarea statutului de refugiat.
Temerea de persecuție sub aspect subiectiv trebuie să se bazeze pe elemente credibile de natură să formeze convingerea că este vorba despre o temere reală și justificată, există o posibilitate serioasă sau rezonabilă ca persecuția să aibă loc în cazul întoarcerii în țara de origine. Or, în speță, astfel cum s-a indicat mai sus, declarațiile petentului sunt lipsite de credibilitate.
Și în ceea ce privește elementul obiectiv al temerii de persecuție, având în vedere informațiile furnizate din țara de origine și concluziile raportului Human Rights Watch 2012, cererea petentului apare ca neîntemeiată
Având în vedere cele de mai sus, instanța a considerat cererea neîntemeiată, astfel că plângerea formulată de petent împotriva Hotărârii nr. 2436718/h/VG din dosarul nr. 20497/2012 al Inspectoratului General pentru I.
- D. A. și I. - C. Regional M., a fost respinsă, hotărârea atacată fiind legală și temeinică, fiind menținută.
Împotriva sentinței a declarat recurs la data de_ petentul Y. Abdelkadar, precizând că motivele de recurs le va depune după comunicarea sentinței.
Intimatul Inspectoratul General pentru I. - D. A. și I. București a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil în raport de dispozițiile art. 81 alin. 2 din Legea 122/2006 privind azilul în R. ia-modificată.
Examinând recursul, tribunalul constată că este inadmisibil.
Petentul a depus cererea de azil în data de_, iar prin hotărârea nr.2436808 din_ a Inspectoratului General pentru I., aceasta a fost respinsă în procedură accelerată.
Împotriva hotărârii de respingere a cererii de azi, petentul a formulat plângere care a fost respinsă prin sentința civilă nr.7305 din_, hotărârea instanței fiind irevocabilă conform art.81 alin.2 din Legea 122/2006 privind azilul în R. ia, modificată.
În consecință recursul declarat de către petent este inadmisibil considerente pentru care va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge
ca inadmisibil recursul declarat de petentul Y. A., cu reședința temporară în Ș. M., str. C., nr. 1A, și domiciliul procesual ales la Cabinet avocat D. u I. împotriva sentinței civile nr. 7399 din_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi 18 Ianuarie 2013.
Președinte
J. ecător
J. ecător
B. N.
F. V.
P. V.
ier
M.
detașată la Secția I civilă semnează grefier șef secție
Red. / B.N.-_
Tred. C.C.-_ /2 ex.
J. ecător la fond:D. E. S.
