Decizia civilă nr. 793/2013. Contencios. Refugiați
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
4204
DECIZIA CIVILĂ Nr. 793/R
Ședința camerei de consiliu din 16 Iulie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. H. -judecător
J. ecător: N. B.
J. ecător: V. P.
G. ier M. S.
Pe rol fiind pronunțarea soluției în recursul declarat de recurentul- intimat O. - D. A. ȘI I. - C. M. cu sediul în Ș. M., str. C. nr.1A, județul M. împotriva sentinței civile nr.2743/_ a Judecătoriei Baia M. pronunțată în dosarul cu nr. de mai sus, în contradictoriu cu intimatul
T. F. cu reședința la Centru Regional M. din Ș. M., str. C. nr.1A, județul M., având ca obiect refugiați.
Se constată că dezbaterea recursului a avut loc în ședința camerei de consiliu din data de_, când susținerile și concluziile părții prezente la dezbateri au fost consemnate în încheierea ședinței din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie și când pronunțarea soluției a fost amânată pentru data de azi.
În urma deliberării tribunalul a pronunțat hotărârea de mai jos.
T.
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2743/12 martie 2013 a Judecătoriei Baia M. s-a admis plângerea petentului T. F. cu reședința în Ș. M. str. C. nr. 1/A la Centul Regional M. , împotriva Hotărârii nr. 2303385/H/VR și în contradictoriu cu intimatul Oficiul Român pentru Imigrări ( în prezent Inspectoratul General pentru Imigrări) D. A. și I. C. Regional de Cazare și proceduri pentru solicitanții de A. M. și în consecință:
Desființează Hotărârea nr. 2303385/H/VR din data de_ emisă în dosar nr. 15605/08 al ORI D. A. și I. - C. M. și recunoaște petentului T. F., cetățean Camerunez, născut la data de_ în Camerun statutul de refugiat, dispunând acordarea statutului de refugiat al petentului, fără cheltuieli de judecată.
În considerentele sentinței s-a reținut că prin hotărârea nr. 2303385/H/VX intimatul a respins plângerea ca neîntemeiată cererea de azil formulată de petent, și a refuzat acordarea unei forme de protecție subsidiară pentru acesta.
S-a reținut că cererea petentului nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 23 alin 1 din Legea nr. 122/2006 pentru acordarea statutului de refugiat și nici condițiile prevăzute de art. 26 din Legea nr. 122/2006 pentru acordarea unei forme subsidiare de protecție.
Art. 23 alin 1 din Legea 122/2006 stabilește condițiile necesare pentru acordarea statutului de refugiat: " Statutul de refugiat se recunoaște la cererea
cetățeanului străin care, în urma unei tem eri bine întemeiate de a fi persecutat
pe motive de rasă, religie, naționalitate ,opinii politice sau apartenența la un
anumit grup social se află înafara țării de origine și care nu poate sau, datorită
acestei temeri nu dorește protecția acestei țări";.
În speța de față, petentul a relatat pe larg în nota de interviu despre acțiunile de persecuție la care a fost supus în țara sa de origine, constând în violențe exercitate asupra sa și a familiei sale, arestare nelegală, abuzurile la care a fost supus pentru simplu considerent că face parte din grupuri SCNC ( South Camerooan Național Council ) Consiliul Național pentru Sudul Camerunului) - organizație care pledează pentru independența totală a provinciilor anglofone din sudul Camerunului față de majoritatea francofonă a țării.
Forma în care - a concretizat actul de persecuție a fost violență fizică și psihică în sensul art. 9 alin. 3 din H.G. 1251/2006 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 122/2006.
Din analiza situației personale a petentului, acțiunile de persecuție la care a fost supus în țara de origine se deduce că motivul predominant al părăsirii țării de origine și al formulării cererii de azil îl reprezintă temerea individuală de persecuție, temere justificată prin probele de la dosar.
Declarațiile petentului au fost analizate luând în considerare și condițiile din țara de origine.
Referitor la informațiile existente despre țara de origine chiar și intimatul face trimitere la Hotărârea pronunțată la raportul U.K. Home Office Camerun OGN emis la data de_ ,în cuprinsul căruia se subliniază printre altele:
" Respectarea drepturilor Omului de către guvern rămâne insuficientă în
anul 2006 și 2007, raportându -se faptul că forțele de securitate au comis
ucideri, torturi, violențe fizice și alte torturi,în special deținuților politici și
p ri zon ieri lor ";:
De asemenea, pe parcursul anilor 2006 și2007 autoritățile au arestat cetățeni anglofoni care pledau în favoarea recesiunii, activiști ai drepturilor omului și alți cetățeni.
În speță, declarațiile petentului se coroborează pe deplin cu informațiile din țara de origine, temerea sa nu este tendențioasă ( așa cum susține intimatul) ci se bazează pe obiective din viața de zi cu zi a Camerunului.
Totodată, dispozițiile art. 16 alin 2 din HG 1251/2006 prevede că existența unei temeri bine întemeiate este prezumată de lege în cazurile în care solicitantul a fost subiectul unei persecuții cum este cazul în speța de față.
Pentru a se încadra în criteriile definite refugiaților, trebuie să existe o legătură între actele sau măsurile relevante și cel puțin un element din definiția refugiaților din Convenția de la 1951 ( art. 23 alin1 din Legea 122/2006).
În cazul petentului T. F. există două motive obligatorii respectiv :
apartenența la un grup social SCNC;
opinia politică - bazată pe aceiași apartenență a petentului la mișcarea politică SCNC;
Susținerile petentului în sensul că motivele care au stat la baza arestării petentului au fost de ordine publică și nu politică sunt nefondate, ignorând atât declarațiile petentului cât și dovezile de la dosar.
Raportat la aceste aspecte instanța apreciază că sunt îndeplinite condițiile cumulativ cerute de lege în vederea acordării statutului de refugiat.
În ceea ce privește problema esențială analizată de instanța de recurs - falsa identitate a petentului, se reține că aceste susțineri ale petentului au decurs inițial din raportul de constatare medicală științifică nr. 3. din data de_ realizat de Serviciul Analize Biocriminalistice din Cadrul Institutului de Criminalistică al Inspectoratului General de Poliție Român, prin care s-a stabilit identitatea între două fișiere - imagine care au fost supuse analizei, unul reprezentându-l pe petentul F. T. iar celălalt pe numitul Tchinda Tsoualla Felicien.
În cauză s-a realizat Raportul de expertiză criminalistică nr. 17 din_ la Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice C. raport care nu stabilește identitatea petentului ca fiind alta ci stabelște doar similitudinea între două fotografii. Concluziile acestui raport nu îl identifică pe petent ca fiind numitul Tchinda Tsoualla Felicien.
Se reține că, împotriva petentului, intimatul a formulat plângere penală sub aspectul comiterii infracțiunii de fals privind identitatea înregistrată în dosarul nr. 904/P/2012 al Serviciului de Investigații Criminale din Cadrul IPJ
M., s-a dispus constatarea tehnică -științifică privind verificarea amprentelor prin care să se stabilească dacă impresiile digitale aparțin numitului F. T. ,puse la dispoziție de Interpol Yaourde - Camerun prin Biroul Național Interpol sunt identice cu cele prelevate de la petent ( cu numele indicat de intimat în plângere ca fiind Tchinda Tsoualla Felicien).
În urma verificării efectuate se arată în raportul de constatare tehnică - științifică nr. 128885/_ întocmit de IPJ M., - Serviciul Criminalistic că impresiile digitale ale petentului au fost create cu aceleași mâini ca și impresiile digitale de pe fișa dactiloscopică AFIS prelevate de la petent.
Ca urmare a acestei concluzii ( în dosarul Penal nr. 904/P/2012 a fost emisă rezoluția de neîncepere a urmării penale din data de_, față de făptuitorul F. T. pentru comiterea infracțiunii de uz de fals și fals privind identitatea prevăzută de art. 291 Cod penal și art. 293 C. penal.
Față de aceste aspecte intimatul nu mai poate invoca problema falsului privind identitatea având în vedere și principiul autorității de lucru judecat
,priorității hotărârii judecătorești din penal,în dreptul civil consacrat de art. 22
C. pr. pen.
Pe de altă parte petentul a depus la dosar o serie de înscrisuri: carte de identitate, actul de naștere, declarația numitului Mezsen P. Ayuketey,mandat de arestare ,și alte înscrisuri, care susțin faptul că nu se poate pune la îndoială identitatea și totodată buna credință de care a dat dovadă petentul.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intimatul Inspectoratul General pentru Imigrări, D. A. și I. București solicitând modificarea sentinței în sensul respingerii plângerii petentului ca nefondată.
În motivarea cererii de recurs s-a arătat că instanța de fond nu a procedat la individualizarea corectă a cazului și respectiv la încadrarea sa corectă în prevederile art.26 al Legii 122/2006. instanța a reținut în mod eronat faptul că, în speță, ar fi vorba de persecuții de ordin politic din partea autorităților statului.
Instanța de fond a reținut în mod eronat chiar situația de fapt a solicitantului, a cărui arestare nu a avut nicio legătură cu apartenența la SCNC: astfel, conform declarațiilor sale, solicitantul ar fi fost reținut de către organele de poliție în contextul revoltelor din februarie 2008 din Camerun. Aceste revolte au avut loc pe fondul nemulțumirii populației față de creșterea prețului combustibilului, începând cu o grevă a taximetriștilor și evoluând într-o situație de haos, în care protestatarii au devenit violenți, au incendiat clădiri, mașini, etc.
Întrucât aceste proteste au fost însoțite de grave încălcări ale ordinii publice, respectiv au fost incendiate cauciucuri, mașini, autobuze, de asemenea a fost incendiată o primărie precum și clădirea Ministerului de Finanțe, au fost jefuite benzinării și magazine, autoritățile au intervenit pentru restabilirea ordinii publice, folosind gaze lacrimogene și tunuri de apă. Cu acest prilej, mai multe persoane au fost arestate. Petentul a declarat că și el ar fi fost arestat fiind acuzat că a finanțat combustibilul pentru arderea orașului. După cum rezultă din declarațiile solicitantului, acesta ar fi fost arestat pentru motive de ordine publică, și nu datorită apartenenței sale politice. De astfel, după cum rezultă din actele depuse de petent la dosar, s-ar fi impus arestarea acestuia " pentru atitudine nerespectuoasă premeditată față de autorități, adunare ilegală, conspirație împotriva patriei, punerea în circulație de publicații subversive și instigatoare, provocare la rebeliune violentă, conturbarea liniștii publice, incendiere, jefuirea și distrugerea proprietății private și publice.
Mai mult, din alt document depus de petent, respectiv declarația unui șofer camerunez pe nume Messembe P. Ayuketang, care susține că: " nu am cunoștință de implicarea sa în domeniul politic din Camerun";, rezultă că solicitantul ar fi fost arestat nu datorită activității sale politice, ci pentru motive de ordine publică";8. nu am cunoștință de motivele arestului, dar am auzit de la un prieten de al meu jandarm că domnul T. a dat bani unor tineri care au
cumpărat combustibil și au incendiat clădirea guvernului în februarie.";În plus aceeași concluzie se desprinde și din declarația scrisă a d-lui Samba Churcil Chifu, conform căreia:";10. Îl cunosc pe T. F. ca fiind un camerunez în prezent persecutat pentru așa-zisa generare a violenței din februarie 2008, proteste antiguvernamentale în Camerun._";
Este de reținut faptul că acțiunile autorităților, de restabilire a ordinii, au fost impuse de situația existentă și au avut un caracter temporar. După restabilirea ordinii, cei arestați au fost eliberați. Mai mult decât atât, din informațiile din țara de origine reiese însă faptul că în luna mai 2008, președintele Paul Biya a acordat amnistie sutelor de persoane condamnate pentru participare în cadrul revoltelor din februarie 2008, precum și altor deținuți, inclusiv 74 demonstranți din Douala, 61 din Yaounde și 36 din Bamenda.
Atitudinea autorităților de nepedepsire a participanților la revolte, acordată în masă, fără a ține cont de circumstanțele individuale ale fiecăruia, demonstrează poziția autorităților care înțeleg să nu ia măsuri represive, de această dată. În aceeași situație se află și solicitantul care, chiar dacă, la un moment dat a fost într-adevăr căutat de către autorități, având în vedere poziția acestora de clemență față de participanți, nu continuă cercetările și respectiv tragerea la răspundere. Dacă decretul de amnistie a produs efecte pentru ei care erau deja condamnați, deci cu o "vinovăție stabilită";, cu atât mai mult ar trebui să producă efecte în cazul celor ce erau doar căutați de către poliție, din aceleași motive.
Cu toate că a afirmat că la baza arestării sale în februarie 2008 ar fi stat apartenența sa politică la partidul SCNC ( "SCNC susține secesiunea provinciilor de nord-vest și sud-vest, vorbitoare de limba engleză, din restul Camerunului, vorbito e limba franceză; grupul a fost declarat ilegal de către guvernul camerunez), de fapt, din documentele de la dosar rezultă că această măsură, ar fi fost luată împotriva sa de autorități ca urmare a unor fapte ce aduc atingere ordinii publice. În sprijinul acestei afirmații vin atât declarațiile scrise ale unor cetățeni camerunezi depuse de petent, cât și informațiile pentru țara de origine puse la dispoziție de către biroul specializat din cadrul Inspectoratului General pentru Imigrări, D. A. și I. .
De altfel, petentul a declarat că ar fi membru în SCNC din anul 2001, și în afara problemelor pe care le-ar fi avut ca urmare a grevei din februarie 2008, cel în cauză u a specificat nici o activitate politică în cadrul acestei organizații și nici persecuții din motive politice. Din informațiile din țara de origine se reține faptul că SCNC este o grupare secesionistă, nerecunoscută ca partid în Camerun.
Este evident faptul că, în nici un stat de drept, nu poate fi acceptată, ca legală, o organizație care militează pentru secesiune, aceasta aducând atingere unor calități esențiale ale statului, respectiv la unitatea și integritatea acestuia. Astfel de acțiuni nu pot fi acceptate ca fiind legale și este normal să fie îngrădite atunci când depășesc nivelul unor declarații sau deziderate.
Există astfel de reglementări și la nivelul Codului Penal din România.
De asemenea, din informațiile din țara de origine, deși prevăd poziția membrilor SCNC, care susțin că ar fi deținuți arbitrar și torturați, evidențiază un singur caz al unui membru SCNC care, în anul 2006 ar fi decedat în închisoare, existând suspiciuni că moartea ar fi fost urmare a torturii.
Deși există rapoarte care atestă starea arestări ale membrilor SCNC și ale liderilor în special, acestea nu prezintă elementele unor persecuții, cei vizați fiind reținuți urmare a activităților lor ilegale.
Solicitantul de azil în cauză nu a prezentat însă nici un element din care să reiasă activitatea sa politică în cadrul SCNC. Poziția sa de susținător al acestei grupări nu este suficientă pentru a-l pune într-o poziție dificilă și e atrage eventuale persecuții din partea autorităților. Simpla invocare a apartenenței la această grupare nu este suficientă pentru a demonstra faptul că ar risca și persecuții din partea autorităților naționale.
Referitor la permisul de conducere depus de solicitant în fața instanței de recurs eliberat pe numele T. F., din studierea acestui document rezultă neconcordanțe inexplicabile :
la rubrica 4a intitulată "Date de delivrance"; ( data eliberării) este trecută data_ ( la rubrica 4b- "date d’ expiration"; nu este specificată nici o dată), în condițiile în care cel puțin în cauză a depus cerere de azil în România în data e_, și a avut o ședere neîntreruptă în țară până în prezent;
cu toate că se afla în România la data eliberării respectivului permis de conducere, semnătura celui în cauză este prezentă pe document ( semnătură foarte asemănătoare cu cea folosită de solicitant pe parcursul procedurii de azil).
"Documentul de identitate"; depus de petent la dosarul personal este de fapt un document neintitulat, având numărul 1086630307, având aplicată poza solicitantului, este completat cu pixul, fiind menționat numele T. F. . Astfel, deși în țara e origine petentul ar fi persecutat de autorități, iar în aprilie 2008 ar fi persecutat de autorități, iar în aprilie 2008 ar fi evadat din spital pentru a nu merge la închisoare, documentul respectiv a fost eliberat în data de_ cu o valabilitate de 6 luni-până la data de_ . Conform ștampilei aplicate pe document acesta ar fi fost eliberat și respectiv prelungit de către Secretariatul de Stat pentru Securitate Internă a Republicii Camerun și este semnat de către un ofițer de poliție (reprezentanți ai agentului de persecuție identificat de cel în cauză).
În aceste condiții, reiese, o dată în plus, faptul că declarațiile solicitantului nu corespund adevărului și prezintă o situație de fapt care nu are corespondent în realitate.
Concluziile instanței de fond, care s-a prezumat a aprecia, fără o motivare corespunzătoare, faptul că "declarațiile petentului se coroborează pe deplin cu informațiile din țara de origine";, reprezentând o greșită aplicare a legislației azilului. Referirea la informațiile din țara de origine, făcute de instanța de fond, sunt mai multe decât generice, făcând trimitere la încălcări ale
drepturilor omului din anii 2006 și 2007. Instanța de fond nu a făcut o analiză efectivă a situației solicitantului, nu s-a raportat la problemele specifice ale acestuia și nu a procedat la o individualizare a cazului.
Informația că într-o țară anume au fost semnalate încălcări ale drepturilor omului nu poate duce, în nici un caz, la concluzia că toți locuitorii acelei țări sunt supuși unor astfel de încălcări și respectiv că ar trebui să li se acorde azil în România.
Referitor la acordarea protecției subsidiare, conform, art.26 din Legea nr. 122/2006 raportat la art. 3 al Convenției Europene pentru Drepturile Omului, petentul nu riscă să fie supus la tratamente inumane sau degradante și nu există motive să se creadă că aceasta ar fi comis fapte pentru acre legea națională prevede pedeapsa cu moartea. Din datele existente la dosar, din declarația petentului rezultă că acesta nu riscă să fie condamnat la pedeapsa cu moartea sau executarea unei astfel de pedepse.
Tragerea la răspundere pentru săvârșirea unor infracțiuni și restricțiile/suferințele normale, implicite cauzele de aceste sancțiuni nu pot fi considerate rele tratamente și nu pot face obiectul acordării unei forme de protecție.
Referitor la art.26 alin.2 pct.3: " O amenințare serioasă individuală la adresa vieții, integrității, ca urmare a violenței generalizate de situații de conflict armat intern sau internațional, dacă solicitantul face parte din populația civilă"; se fac următoarele precizări:
din analiza textului mai sus menționat se constată faptul că este impusă de către acesta îndeplinirea unor condiții cu caracter cumulativ: 1) existența unei amenințări la dresa vieții sau integrității corporale; 2) această amenințare trebuie să fie serioasă și individuală; 3) amenințarea trebuie să fie rezultatul unei situații de violență generalizată; 4) existența unei situații de conflict armat intern sau internațional; 5) solicitantul trebuie să facă parte din populația civilă.
prin examinarea celor 5 cerințe se observă faptul că se impune analizarea acestora într-o altă ordine, decât aceea normativă, întrucât acestea se întrunesc printr-un efect de cascadă și nu prin simpla reunire a acestora indiferent de momentul procedurii lor. Astfel, ar trebui stabilită preliminar existența unei situații de conflict armat intern sau internațional, apoi apartenența solicitantului de azil la populația civilă, pentru ca ulterior să se stabilească existența unei situații de violență generalizată și în fine a amenințării la adresa vieții sau integrității corporale cu caracter individual și de intensitate;
în acest sens, n ceea ce privește existența unui conflict armat interne sau internațional, trebuie făcute următoarele precizări de ordin terminologic:
conflict armat internațional - acest tip de conflict, potrivit sistemului Convențiilor de la Geneva din 1949, are loc între subiecte de drept internațional, respectiv între cele două sau mai multe state și privește integritatea și independența politică a acestora;
conflict armat intern - Protocolul Adițional II la Convențiile de la Geneva din 12 august 1949 definește această categorie de conflict ca fiind acel conflict care se desfășoară pe teritoriul unui stat, între forțele sale armate și forțele armate dizidente sau grupuri înarmate organizate care, sub conducerea unui comandament responsabil, exercită un asemenea control asupra unei părți a teritoriului său, astfel încât să-i permită să desfășoare operațiuni militare susținute și coordonate și să aplice prevederile protocolului.
Din informațiile din țara de origine nu reiese faptul că, în prezent, Camerunul s-ar afla în situație de conflict armat intern sau internațional, context în care nu pot fi aplicabile nici prevederile acestui alineat.
În drept s-au invocat prev. art. 304 pct.7 și 9 C.pr. civ, Legea nr.
122/2006, HG 1251/2006.
Prin întâmpinarea depusă la filele 17-22 intimatul F. T. a solicitat respingerea recursului, arătând în esență că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală.
Recursul este nefondat.
Prin hotărârea atacată analizând plângerea cu soluționarea căreia a fost investită, prima instanță a dispus în sensul recunoașterii în favoarea petentului a statutului de refugiat.
Prima instanță a făcut o corectă apreciere a probelor de la dosar, aplicând în mod corect dispozițiile legale în materia azilului.
În speță s-au lămurit aspectele legate de identitatea petentului, dovedindu-se că acesta nu s-a folosit de o identitate falsă.
La dosarul cauzei s-a făcut proba apartenenței petentului-intimat la gruparea politică SCNC. Legalitatea acestei grupări nu face obiectul judecății, instanța fiind datoare, în speță, să verifice doar dacă este întemeiată temerea solicitantului de azil, că întoarcerea sa în țara de origine ar conduce la persecuții generate de opiniile sale politice.
Informațiile din țara de origine confirmă susținerile petentului și, date fiind date declarațiile de martori luate în fața primei instanțe, care relevă violența la care acesta a fost supus, precum și repercursiunile asupra familiei sale, tribunalul apreciază că sunt incidente în speță prev art.23 din Legea nr.122/200, drept pentru care, în temeiul art. 312 alin.1 c.pr. civ, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de intimatul Inspectoratul General pt. Imigrări, D. A. și I., cu sediul procesual ales în Ș. M., str. C. nr.1A împotriva sentinței civile nr.2743/_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi_ .
Președinte, M. H. | J. ecător, N. B. | J. ecător, V. P. |
G. ier, M. S. |
Red. P.V/_
Tred. M.S. -_ -2ex
J. ECĂTOR LA FOND U. V.
