Decizia civilă nr. 998/2013. Contencios. Refugiați
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
cod operator 4204
Dosar nr. _
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 998/R
Ședința Camerei de Consiliu din 25 Octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. P.
J. ecător M. H.
J. ecător C. G.
G. ier A. H.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurentul T. B. împotriva sentinței civile nr. 3008/_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL GE. RAL PENTRU I. - D.
A. ȘI I. - C. M., având ca obiect refugiați.
Dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc la data de_, pronunțarea în cauză s-a amânat pentru data de_ ,_ și_ ,în urma deliberării s- a pronunțat decizia de mai jos.
T.
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3008/_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr. _ s-a respins plângerea formulată de petentul T. B. cu reședința în Ș. M., str. C. nr.1/A în contradictoriu cu intimatul O.
R. DE I. - D. A. ȘI I. - C. M.
, cu sediul în Ș. M., str.
C. nr. 1A, jud. M. .
Pentru a hotărî astfel prima instanță reține în considerentele sentinței următoarele:
"
Petentul a intrat ilegal în R. ia la data de_, iar în urma reținerii sale de către autoritățile române a depus cerere de azil în aceeași zi.
Petentul a declarat că era liderul al partidului politic FLN din Tiarat, iar în iunie 2009 ar fi primit personal niște amenințări de la membrii grupului terorist J.E.I.E.
Analizând cererea petentului instanța apreciază că nu îndeplinește cerințele prevăzute de art. 23 al. 1 din Legea 122/2006 pentru acordarea statutului de refugiat.
Petentul nu a oferit declarații coerente și plauzibile cu privire la situația personală.
Din informațiile pentru țara de origine rezultă că majoritatea legislativă este formată din membri FLN ceea ce conduce la ideea că solicitantul are
posibilitatea de a solicita protecția țării sale întrucât la conducerea țării se află membrii partidului din care cel în cauză susține că face parte.
Totodată petentul nu face dovada că din cauza apartenenței sale la o categorie defavorizată de persoane poate fi expus unor pericole, de natură să aducă atingere vieții, integrității corporale, ori libertății sale.";
Petentul T. B. a formulat recurs, motivat prin memoriul separat înregistrat la dosar la data de
_ (f.4-10)prin care a solicitat în principal casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare iar în subsidiar modificarea sentinței în sensul admiterii plângerii formulate împotriva Hotărârii nr. 2436836/h/VG emise de Inspectoratul General pentru I. - D. de A. și I. - C. Regional de Cazare și Proceduri pentru Solicitanții de A. M., prin care acesta a solicitat acordarea statutului de refugiat sau a unei forme de protecție subsidiare.
În principal ,recurentul critică sentința pentru motivul de casare prevăzut de art. 312 raportat la art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă, invocând omisiunea primei instanțe de a se pronunța cu privire la solicitarea subsidiară de acordare a unei forme de protecție subsidiară în temeiul dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 122/2006. Se mai arată că prima instanță nu a intrat în cercetarea fondului cu privire la acest aspect, motiv pentru care soluția care se impune este cea de casare cu trimitere spre rejudecare. Așa cum se arată și în literatura de specialitate, expresia "fără a intra în cercetarea fondului" trebuie înțeleasă în sensul că "instanța ... a omis să soluționeze o cerere". Or, instanța de judecată avea obligația de a cerceta și cererea subsidiară a petentului. În acest sens se invocă Decizia de îndrumare nr. 16/1959 a Plenului T. ui Suprem în care se arată, la pct. 2: "Instanța judecând în recurs, dacă constată că prin hotărârea atacată nu au fost soluționate toate capetele de cerere ale acțiunii sau acelea pe care era obligată să le soluționeze din oficiu, va casa în parte hotărârea, restituind cauza spre rejudecarea lor. In această situație casarea se va face cu trimitere și pentru capetele care fuseseră soluționate de prima instanță, dacă în privința lor, soluția dată este nelegală sau netemeinică".
În subsidiar, recurentul a solicitat modificarea în tot a sentinței primei instanțe de judecată, prin admiterea plângerii formulate de acesta sub aspectul petitului principal de acordare a statutului de refugiat sau a celui subsidiar de acordare a protecției subsidiare.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs se arată că prima instanță a încălcat prin soluția pronunțată prevederile art. 23 alin. 1 din Legea nr. 122/206, precum și cele ale art. 26 alin. I din același act normativ. Recurentul precizează că trebuie subliniate câteva aspecte legate de acțiunea de persecuție: actul de persecuție trebuie analizat nu doar din perspectiva faptelor petrecute în Algeria anterior momentului în care solicitantul a plecat din țara de origine, ci și raportat la ceea ce ar urma să se întâmple în cazul reîntoarcerii acestuia acolo.
Cu privire la acest aspect se arată că așa cum s-a reținut și în literatura de specialitate, nu este neapărat necesar ca acțiunile de persecuție să se bazeze pe experiența personală a solicitantului. Chiar dacă actul de persecuție nu a fost exercitat de membrii grupării teroriste până la momentul la care petentul a părăsit Algeria, evenimentele
petrecute, faptul că solicitantul primește în continuare amenințări în Algeria (aspecte pe care le cunoaște de la familia sa) sunt în măsură să susțină temerea acestuia de a deveni victimă a persecuției. Teama petentului de a se întoarce în țara de origine are ca motiv principal amenințarea sa din partea membrilor grupării teroriste GIA (J1A).
Aceeași soluție se impune și dacă analizăm sintagma "temere" care vizează nu doar persoanele supuse unui act de persecuție, ci și cele care doresc să evite o situație ce ar atrage riscul persecuției.
Agenții de persecuție nu sunt statali ci au fost agenți non-statali, mai exact membrii grupării teroriste GIA.
Art. 11 din H.G. nr. 1251/2006 prevede că la aprecierea persecuției să se ia în considerare agentul de h care provine acesta, respectiv dacă este un agent statal sau nestatal, iar în acest din urmă caz dacă agenți statali sunt în măsură sau doresc să asigure protecție împotriva persecuției.
În cazul din speță agenții de la care provin actele de agresiune au fost nestatali. Dat fiind faptul că petentul a formulat plângere cu privire la amenințările adresate de membrii grupării, care nu a primit soluționare favorabilă până în prezent, tindem să credem că autoritățile algeriene nu sunt în măsură să ia măsuri față de cei vinovați pentru a stopa acțiunile acestora. în aceste condiții, singura soluție pentru persoanele care au de suferit de pe urma actelor nelegale comise de membrii grupului terorist este părăsire a țării de origine și alegerea unor țări de destinație care pot fi considerate drept sigure.
Sub un alt aspect se cere condiția ca temerea să fie bine întemeiată.
Elementului temere - care este o stare de spirit și o condiție subiectivă, textul de lege îi adaugă calificativul "bine întemeiată", fapt ce dovedește că analiza declarațiilor solicitantului nu trebuie făcută în abstract, ci luând în considerare și condițiile din țara de origine.
Din interpretarea textului de lege se poate trage concluzia că statutul de refugiat nu este determinat doar de simpla existență a unei stări de spirit a celui în cauză, ci și de situația obiectivă pe care se bazează aceasta. Sub acest aspect, arătăm faptul că declarațiile petentului se coroborează pe deplin cu informațiile din țara de origine, că temerea sa nu este una tendențioasă, ci se bazează pe elemente obiective din viața de zi cu zi a Algeriei. Astfel. în comunicatul ITO se face referire la organizațiile teroriste care activează în Algeria, la activitatea întreprinsă de aceste organizații, la lupta statului algerian pentru a stopa atacurile teroriștilor, etc.
Analizând toate aspectele indicate mai sus, se poate desprinde faptul că situația personală a petentului va fi analizată în contextul realității obiective din țara de origine, urmând ca ambele considerente să fie avute în vedere la soluționarea cererii de azil și, spunem noi, inclusiv la soluționare plângerii formulate împotriva hotărârii de respingere a cererii de azil.
Sub un ultim aspect, art. 23 alin. 1 din Legea nr. 122/2006 prevede ca acțiunea de persecuție să aibă la bază cel puțin unul din cele cinci motive enumerate în mod expres și limitativ de textul de lege.
Recurentul afirmă că suntem în prezența unei acțiuni de persecuție care are la bază unul din motivele limitativ prevăzute de lege: motive politice, sens în care face trimitere la Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 122/2006. unde se arată că persecuția reprezintă acea "acțiune care este suficient de gravă prin ea însăși ori prin repetarea faptelor pentru a expune solicitantul unor pericole de natură să îi aducă atingere vieții, integrității corporale o libertății sau pentru a-l împiedica în mod evident să trăiască în țara lui de origine, având la bază unul dintre, motivele următoare: rasă, naționalitate, apartenența la un grup social sau opinie politică, indiferent dat motivele sunt reale sau atribuite persoanei în cauză de agentul care exercită persecuția".
În al doilea rând facem trimitere la prevederile art. 26 al Legii nr. 122/2006 care dispune că protecția subsidiară se poate acorda cetățeanului străin sau apatridului care nu îndeplinește condițiile pentru recunoașterea statutului de refugiat și cu privire la care există motive temeinice să se creadă că, în cazul returnării în țara de origine, respectiv în țara în care își avea reședința obișnuită, va fi expus unui risc serios, care nu poate sau, datorită acestui risc, nu dorește protecția acelei țări.
Prin risc serios, legea are în vedere: 1.condamnarea la pedeapsa cu moartea ori executarea unei astfel de pedepse;
tortura, tratamente sau pedepse inumane ori degradante;
o amenințare serioasă, individuală, la adresa vieții sau integrității, ca urmare a violenței generalizate î situații de conflict armat intern ori internațional, dacă solicitantul face parte din populația civilă.
Cu privire la acest petit subsidiar se impune ca instanța de recurs să aibă în vedere prezumția instituită de dispozițiile art. 16 din H.G. nr. 1251/2006, potrivit cărora existența unei temeri bine întemeiate de expunere la un risc serios este prezumată de lege în cazul în care solicitantul a fost subiectul unei persecuții sau unui risc serios, cum este cazul în speță.
Recurentul invocă în acest context prevederile art. 3 din Convenția Europeană a Drepturile Omului ("Nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante"), care interzic de manieră absolută orice formă de tortură sau tratamente inumane sau degradante. Prevederii convenției trebuie să primească deplină aplicabilitate din partea statelor contractante.Aceleași obligații sunt impuse și de prevederile art. 33 par. 1 ale Convenției de Ia Geneva privitoare la statutul refugiaților din anul 1951, care reglementează principiul fundamental și nederogabil al nereturnării, statuând în termeni absoluți că nici un stat contractant nu va expulza sau returna, în nici un fel, un refugiat, spre frontierele unui stat unde viața ori libertatea sa ar fi amenințate din motive de rasă, religie naționalitate, apartenență la un anumit grup social sau opinie politică.
Sub un al doilea aspect, prima instanță a reținut: "petentul nu a oferit declarații coerente și plauzibile cu privire la situația sa
personală";, fără ca prima instanță să motiveze sub nici o formă de unde desprinde acest aspect. Instanța de fond nu a procedat la luarea unei declarații petentului, iar dacă a considerat că anumite aspecte relatate de acesta nu sunt coerente, putea să le clarifice prin adresarea de întrebări pe întreaga durată a procesului.
Cu privire la situația personală a petentului, acesta a indicat în Nota de interviu întocmită la sediul I.G.I., faptul că motivele pentru care a părăsit țara de origine și pentru care nu se poate întoarce în această țar sunt de natură politică.Solicitantul a arătat că este originar din Algeria, țară unde s-a născut și unde a locuit până în cursul anului 2009, în anul 2004 petentul a devenit membru al grupării politice FNL. La doar șase luni după intrarea sa în acest partid, petentul a fost numit coordonator al filialei din Tiaret, orașul său natal. Problemele sale au început în cursul anului 2009, ca urmare a decesului unei vecine, care a fost omorâtă de membrii grupări teroriste GIA. Aceasta practica prostituția la domiciliul său, activitate care contravine islamismului și legi sharia, motiv pentru care membrii acestei organizații au decis să o ucidă, sens în care i-au tăiat capul, care fost dus în piața centrală din Tiaret, pentru a arăta tuturor persoanelor ce poate să li se întâmple dacă nu respectă legea sharia.Ca urmare a acestui incident, petentul a fost solicitat de sora victimei, care a auzit ce s-a întâmplat, să meargă cu ea să o identifice. In acest sens au mers la poliție, unde au formulat plângere împotriva celor care a comis această crimă. Cu acel prilej petentul a adresat cuvinte jignitoare la adresa celor din gruparea GIA dezaprobând fapta comisă de aceștia. Petentul a făcut demersuri mai departe în legătură cu dosarul penal insistând ca persoanele care se fac vinovate de comiterea omorului să fie identificate și trase la răspundere.
In urma acestor intervenții, într-o dimineață, pe drum spre serviciu, petentul a oprit ca de obicei la cofetărie unde a servit o cafea. La masa lui au venit două persoane necunoscute, care i-au comunicat că fac parte din gruparea GIA, arătând că sunt deranjați de persoana sa întrucât a început să adreseze cuvinte jignitoare și de amenințare la adresa lor și i - au solicitat să înceteze cu astfel de afirmații referitoare la gruparea GIA și să iasă din partidul politic, în caz contrar va fi omorât. Petentul s -a speriat foarte tare, nu a știut ce să facă. iar după două ore în care a rămas în cofetărie, a decis să meargă într-un alt oraș, la un prieten de-al său care deține o funcție importantă în guvern, căruia i -a povestit cele întâmplate. Acesta 1-a sfătuit să facă plângere la poliție și să ia legătura cu președintele FNL, căruia să-i ceară sfatul. In ziua următoare petentul mers în capitală, s-a întâlnit cu președintele FNL, Guasmia Hussein, i -a relatat cele întâmplate, precum intenția sa de a-și da demisia din partid, întrucât nu dorea să aibă probleme cu teroriștii. Președintele a respins această demisie, i-a spus să nu-i fie frică, i-a sugerat că poate să-i dea o armă pe care să o poarte asupra sa în permanență.
Petentul a rămas în capitală pentru o perioadă de cinci luni de zile. In acest interval a mers în Tiaret o singură dată, cu o altă mașină, pentru a depune la poliție o plângere penală împotriva persoanelor care l -au amenințat cu moartea. In decursul celor 5 luni de zile în care s-a aflat în
capitala Alger, petentul a fost căutat în repetate rânduri de membrii grupării la domiciliul său. Mama acestuia le-a comunicat că nu se află acasă și că nu cunoaște locul unde este plecat. Întrucât amenințările din partea grupării au continuat, petentul a fost sfătuit de vărul său să părăsească Algeria. De altfel riscul pentru acesta de a fi descoperit de organizația teroristă în capitală era unul foarte mare, motiv pentru care a decis să părăsească Algeria.
Cu privire la evenimentele petrecute în țara de origine, mai exact, realitatea obiectivă în context căreia trebuie apreciată cererea petentului de acordare a dreptului de azil, apreciem că relatările acestuia făcute în cuprinsul Notei de interviu sunt susținute de Informațiile din Țara de Origine (1ȚO), depuse la dosar, ca conturează situația terorismului din Algeria:"Insurgența islamistă continuă să prezinte o amenințare în Algeria, deși acesteia i-a scăzut semnificația considerabil după anii 1990. In prezent, principalul grup terorist activ este Al Qaeda,
Maghrebul Islamic (AQIM), care înainte de 2007 era denumit Grupul Salqfist de Predicare și Luptă (GSPC In timp ce GSPC nu a fost niciodată suficient de puternic ca să obțină puterea și nu se știe cu certitudine dacă acesta este obiectivul strategic al AQIM, membri săi sunt încă capabili de atacuri de destabilizare care să submineze declarațiile guvernului referitoare la stabilitate. "
Scopul AQIM este să dea jos regimul algerian și să-l înlocuiască cu un stat islamic sub legi sharia (legea islamică). Ea dorește să realizeze acest lucru prin atacuri asupra țintelor regimului, inclusiv armata, poliția și serviciile de securitate. Atacurile din august 2008 arată o continuare a acestei politici și o dorință de a include operațiuni împotriva țintelor economice asociate cu lucrătorii străini. Schimbarea numelui indică dorința grupului de a se transforma într-un afiliat regional al Al Qaeda, să-și extindă acoperirea în afara Algeriei pentru a crea un afiliat regional, pentru a adopta o ideologie pan-islamic opusă unei ideologii naționaliste, jihadiste. Acest lucru a dus la sprijinirea celulelor asociate din țările vecine în crearea de operațiuni proprii și oferirea de pregătire. Datorită eșecurilor suferite de AL Qaeda din Irak 2008. activitățile AQIM au devenit proeminente deoarece organizația AL Qaeda dorește să-și mențină abilitatea de a recruta oameni pentru viziunea de califat islamic" (United Kingdom: Home Office, Country Origin Information Report- Algeria, 14 march 2011).
AI Qaeda în Maghrebul Islamic (AQIM) a continuat să fie o amenințare serioasă teroristă în zoi montană din estul Algerului. AQIM a țintit în principal forțele de securitate algeriene, dar civilii au fost. asemenea răniți sau uciși clin cauza activității criminale AQIM. Forțele de securitate algeriene au izolat AQIM în nord iar grupul a lansat puține atacuri teroriste cu succes, dar au continuat să comită atacuri sinucigașe, atacuri folosind dispozitive explozibile improvizate (IED) și ambuscade în zonele din estul Algerului.
Guvernul a reușit să reducă fluxul de bani către teroriști. Locuitorii din regiunea Kabylie au ieșit în stradă pentru a protesta împotriva răpirilor pentru recompense, acest lucru ducând la eliberarea de către
teroriști a cel puțin cinci ostatici, fără a primi recompense. Totuși, în august, președintele (echivalentul unui primar) din comuna Baghlia din Boumerdes a fost ucis în apropierea casei sale, probabil de către AQIM, ca răspuns la protestele locuitorilor din Baghlia împotriva răpirilor (United States Departement of Stal Counfry Reports on Terrorism 2010 - Algeria. 18 august 2011).
Sub un al treilea aspect, prima instanță a reținut că din informațiile pentru țara de origine rezultă că majoritatea legislativă este formată din membri FLN ceea ce conduce la ideea că solicitantul ai posibilitatea de a solicita protecția țării sale întrucât la conducerea țării se află membri ai partidului din cai cel în cauză susține că face parte.
Cererea petentului se impunea a fi analizată în raport de aspectele relevate privind problemele cu organizația teroristă și nu prin raportare la apartenența sa politică. În fața primei instanțe nu s-au solicitat informații cu privire la grupul terorist GIA, informații care ar fi fost esențiale pentru soluția din cauză. Gruparea JEIE. menționată în cuprinsul notei de interviu, a fost reținută cu un nume eronat. Numele grupării este GIA, și cu privire la acest grup terorist se impunea a fi solicitate informații. Pentru c instanța de recurs să înțeleagă gravitatea situației în care se află petentul, facem o scurtă prezentare istoricului acestei grupări, cu menționarea ideologiei și indicarea activităților pe care le săvârșesc.
Grupul Islamic Armat (Groupe Islamique Arme) (G.I.A.) a luat ființă în anul 1992, prin desprindere din Armata Islamică a Salvării. Localizarea geografică a organizației indică Algeria, Franța, Belgia și
M. Britanic Conducerea centrală este situată în zona muntoasă Chrea din Algeria, împreună cu o parte d cartierul său general. Liderul G.I.A., ANTAR ZOUABRI a fost ucis la_ de către Forțele c Securitate Algeriene. Acestuia i-a succedat, la conducerea organizației, RACHID ABOU TOURAB (alias RACHID OUKALI). Gruparea islamică extremistă GIA urmărește răsturnarea regimului algerian la și instaurarea statului islamic. GIA și-a început activitățile violente la începutul anului 1992 în Alger, locul rămas gol în urma victoriei Frontului de Salvare Islamic (FIS) - cel mai mare partid islamic - în ultima rundă a alegerilor legislative din decembrie 1991. Atacuri frecvente au fost întreprinse asupra civililor jurnaliștilor și rezidenților străini. In ultimul an, GIA s-a angajat într-o campanie teroristă care include masacre ale civililor, distrugând uneori localități întregi și ucigând frecvent sute de civili. De anunțarea campaniei teroriste împotriva străinilor din Algeria (în septembrie 1993), GIA a ucis mai mult ( 100 de expatriați, bărbați și femei - în majoritate europeni - în Algeria. GIA folosește asasinatele și atacuri cu bombă, inclusiv mașini capcană și se cunoaște că preferă să-și răpească victimele și să le taie gâtul GIA a deturnat un zbor Air France, spre Algeria, în decembrie 1994, fiind suspectată și de o serie de atacuri
< bombă din Franța în 1995. Expatriații algerieni și membrii GIA din străinătate, mulți dintre ei rezidenți în sta din Europa Occidentală, susțin financiar și logistic gruparea. In plus, guvernul algerian a acuzat Iranul
Sudanul că sprijină activitățile extremiștilor algerieni și in martie 1993 a întrerupt relațiile diplomatice cu Iranul.
GIA a început o serie de atacuri armate violente împotriva guvernului și străinilor din Algeria și a fost acuzat de masacrarea civililor, deși existau voci care susțineau că multe asemenea atrocități au fost comise de agenți ai serviciilor secrete și de formațiuni militare speciale. A fost, de asemenea, implicat în atacuri peste graniță (în special în Franța) și este în strânsă legătură cu grupări islamiste din întreaga lume. Forța GI este estimată de la câteva sute până la câteva mii de luptători.
In urma analizei acestor informații se poate desprinde făptui că apartenența la cea mai importau grupare politică din Algeria nu poate acorda celui în cauză protecție împotriva actelor teroriste. Mai mult dec atât, gruparea GIA luptă împotriva celor care dețin funcții de conducere în cadrul partidelor politice aflate guvernare, întrucât, astfel cum reiese și din prezentarea de mai sus, acest grup dorește instaurarea unui regi islamist. cu respectarea strictă a legii islamice sharia.
Pe de altă parte, trebuie avut în vedere și faptul că însuși statul algerian luptă împotriva acestei grup; teroriste și încearcă reprimarea acțiunilor ilegale ale acesteia, însă din păcate nu s-a ajuns până în prezent la stopare a activităților criminale. Acțiunile statului vizează îndeosebi acte teroriste comise în locuri public care au avut ca victime mai multe persoane, și nu actele îndreptate împotriva unei singure persoane
Totodată, se impune ca instanța de recurs să analizeze dacă relocarea internă este posibilă în Alger. La analizarea alternativei refugiului intern trebuie cercetată capacitatea și voința statului de protecție persoanei solicitantului în zona în care urmează să se întoarcă. Or, în cazul din speță, date fiind problemele cu organizația teroristă, luptele pe care însuși statul algerian le poartă cu această grupare, este evident faptul că petentul-recurent nu va putea beneficia de sprijin din partea autorităților guvernamentale în sensul relocării sale.
Sub un alt aspect prima instanță a reținut că petentul nu a dovedit că în țara de origine ar fi fost expus unor pericole de natură a aduce atingere vieții, integrității corporale ori libertății sale.
Din declarațiile petentului se poate desprinde faptul că acesta face parte dintr-o categorie defavoriza de persoane, expusă unor pericole de natură a aduce atingere vieții, integrității corporale ori libertății sale Modul în care a fost tratat anterior părăsirii țării de origine de către membrii grupării GIA. amenințări primite, atacurile la adresa persoanei sale, fac credibilă teama petentului de a fi supus unor tratamente de natură a aduce atingere vieții, integrității corporale ori libertății sale în caz de reîntoarcere în Algeria.
Recurentul mai susține că această grupare, care « numără printre cele mai temute dintre organizațiile extremiste, este cunoscută pentru atacurile violente la adresa civililor. Este cunoscut și faptul că statul algerian nu poate reprima activitatea acestei organizații, lupta antiterorismului fiind una continuă.
Un alt aspect pe care dorim să-1 subliniem este acela că părăsirea Algeriei nu s-a datorat motivelor socio-economice, așa cum a indicat IG1 în hotărârea de respingere. Aceasta întrucât solicitantul avea deschis în Algeria un magazin de parfumerie și cosmetică. în acest sens petentul a depus la dosar, la fila nr. 74, un certificat de la Registrul Comerțului, care face dovada susținerilor sale. Acest aspect este dovedit cu extrase de cont de la trei bănci din Algeria, din cuprinsul cărora reiese faptul că petentul avea resurse financiare în țara de origine pentru întreținerea sa, precum și chitanță care atestă plata sumei de 4.000 dinari cu titlu de impozit pentru afacerea sa la Registrul Comerțului din Algeria. Acesta deținea un imobil în proprietate și un autoturism, certificatul de înmatriculare de Ia filei 69-70 făcând această dovadă. Depunem alăturat și asigurarea pentru mașina pe care petentul a deținut-o îi proprietate în Algeria. De asemenea, precizăm faptul că și familia petentului era una înstărită, aceștia având o agenție de turism. Familia deține în proprietate un autobus, cu care efectua deplasări pentru turiștii interesați.
Veniturile pe care petentul le realiza în Algeria erau ridicate, și considerăm că nici o altă țară nu îi poate oferi, din punct de vedere financiar, mai multe posibilități decât cele pe care le avea în țara de origine. În orice caz, în contextul actualei situații economice din R. ia, este evident că în această țară petentul nu va beneficia de condiții mai bune de trai sau de un sprijin financiar mai consistent decât cel pe care l - a avut în Algeria.
În drept se invocă art. 3041, art. 304 pct. 9, art. 312 alin. 1 Cod
procedură civilă, art. 13, art. 16 din H.G. nr. 1251 din 2006, art. 23 alin. 1 și art. 26 din Legea nr. 122/2006.
Intimatul a formulat întâmpinare (filele 27-33 )prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat
.
Se susține că având in vedere motivațiile recurentului acestea nu se încadrează din punct de vedere legal în accepțiunea de acte de persecuție, întrucât nu au existat elemente care sa conducă la conturarea unor acte de persecuție, elementele descrise de solicitant neputând sta la baza conturării unui act de persecuție. Faptele invocate de recurent nu sunt suficient de grave prin natura lor sau datorită includerii acestora într-o practică sistematică, precum și datorită recurenței lor.
Totodată, trebuie avut în vedere că situațiile invocate de către recurent nu au creat acestuia vreo formă încălcare gravă a drepturilor omului încât să existe o temere bine întemeiată de a fi persecutați.
În motivele de recurs se precizează că, recurentul ar fi suferit anumite acțiuni persecutorii datorită unor motive politice. După cum reiese din declarațiile recurentului, acesta nu a suferit niciun act persecutor în țara de origine, o analiză referitoare la persecuție datorită unor motive politice, nefiind necesară.
Cu privire la un alt aspect menționat în motivele de recurs, prima instanță reține într-un mod corect faptul că din "din informațiile din țara de origine rezultă că majoritatea legislativă este formată din membrii FLN ceea ce conduce la ideea că solicitantul are posibilitatea de a solicita protecția țării sale, întrucât la conducerea țării se află membrii
ai partidului din care cel în cauză susține că face parte". A face parte dintr-un partid aflat la guvernare în orice țară crează celui în cauză condiția de a beneficia de protecția acelui stat. Chiar dacă în motivele de recurs greșit se afirmă că "cererea petentului se impunea a fi analizată în raport de aspectele relevante privind problemele cu organizația teroristă și nu prin raportare la apartenența sa politică", legea este foarte clară în acest sens (art. 16, alin 1 din HG 1251/2006), toate aspectele legate de solicitantul de azil fiind importante.
În ceea ce privește solicitarea recurentului-petent privind acordarea protecției subsidiare, se solicită respingerea și acestui capăt de cerere din următoarele motive:
Conform, art. 26 din Legea nr. 122/2006 raportat la art. 3 al Convenției Europene pentru Drepturile Omului, în R. ia, se poate acorda protecție subsidiară străinului care nu îndeplinește condițiile prevăzute la art. 23 alin. (1) din Legea nr. 122/2006 și cu privire la care există motive temeinice să se creadă că, în cazul returnării în țara de origine, respectiv în țara în care își avea reședința obișnuită, va fi expus unui risc serios și care nu poate sau, datorită acestui risc, nu dorește protecția acelei țări.
In ceea ce privește primul caz pentru care se poate acorda protecție subsidiară - cel în cauză riscă, în cazul întoarcerii în țara de origine, condamnarea la pedeapsa cu moartea sau executarea unei astfel de pedepse, precizăm că. Recurentului nu-i sunt aplicabile prevederile art.
26 alin. (2) pct. (1) din Legea 122/2006, deoarece din declarațiile prezentate nu rezultă nici un element circumstanțial din care să rezulte că solicitantul riscă condamnare la pedeapsa cu moartea sau executarea unei astfel de pedepse atâta timp cât nu a făcut referire în acest sens.
Referitor la cea de a doua situație pentru care se poate acorda protecție internațională subsidiară - cel în cauză riscă, în cazul întoarcerii în țara de origine tortură, tratamente ori pedepse inumane sau degradante, sunt necesare următoarele precizări: raportând noțiunea de tortură la cele de tratamente inumane sau degradante este necesar a fi subliniate următoarele aspecte: a) între tortură și tratamentele inumane sau degradante există o diferență de grad, tortura fiind cea mai puternică formă de rău-tratament; b) în ceea ce privește latura subiectivă a actelor de tortură, se observă faptul că forma de vinovăție este intenția calificată prin scop - obținerea de informații, mărturisiri, pedepsire sau intimidare;
c) deosebit de importantă este calitatea agentului de tortură: agent al autorității publice sau orice altă persoană care acționează cu titlu oficial, sau la instigarea sau cu consimțământul expres sau tacit al unor asemenea persoane. Și în acest caz se apreciază că solicitantului nu-i sunt aplicabile prevederile art. 26 alin.2) pct. 2) din Legea 122/2006, deoarece
în recurs s-a administrat proba cu înscrisuri.
Examinând cererea de recurs și hotărârea recurată sub toate aspectele potrivit dispozițiilor art. 304 ind.1 Cod pr.civilă, instanța reține următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 3008 din_, pronunțată în dosar nr._, instanța de fond a respins plângerea formulată de recurentul T.
împotriva Hotărârii nr. 2436836/h/VG emisă de Inspectoratul General pentru I. - D. de A. - C. M. .
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că cererea petentului nu îndeplinește cerințele prevăzute de art. 23 alin. 1 din Legea nr. 122/2006 pentru acordarea statutului de refugiat, că petenlul nu a oferit declarații coerente și plauzibile cu privire la situația sa personală, că din informațiile pentru țara de origine rezultă că majoritatea legislativă este formată din membri FLN ceea ce conduce la ideea că solicitantul are posibilitatea de a solicita protecția țarii sale întrucât la conducerea țării se află membri ai partidului din care cel în cauză susține că face parte. S-a reținut și că petentul nu a dovedit că în țara de origine ar fi fost expus unor pericole de natură a aduce atingere vieții, integrității corporale ori libertății sale.
Este nefondat motivul de casare prevăzut de art. 312 raportat la art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă. Recurentul a invocat omisiunea primei instanțe de a se pronunța cu privire la solicitarea subsidiară de acordare a unei forme de protecție subsidiară în temeiul dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 122/2006.
Chiar dacă prima instanță nu detaliază argumentele pentru care nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de lege pentru acordarea protecției subsidiare verificarea a cestei cereri este confirmată prin concluzia finală din considerentele sentinței prin care reține că petentul nu a dovedit că în țara de origine ar fi fost expus unor pericole de natură a aduce atingere vieții, integrității corporale ori libertății sale.
Aceste elemente se analizează, așa cum art.26 din Legea nr.122/2006 prevede în mod expres ,numai la acordarea protecției subsidiare .
constată că nu este fondat nici motivul de modificare invocat de către recurentul-petent.
Statutul de refugiat poate fi acordat potrivit art. 23, alin. 1 din Legea nr. 122/2006, la cerere, străinului care, în urma unei temeri bine întemeiate de a fi persecutat pe considerente de rasă, religie, naționalitate, apartenență la un anumit grup social sau opinie politică, se află în afara țării sale de origine și care nu poate sau, datorită acestei temeri, nu dorește protecția acestei țări.
Art. 23 alin. 1 din Legea 122/2006 stabilește condițiile necesare pentru acordarea statutului de refugiat: "Statutul de refugiat se recunoaște, la cererea cetățeanului străin care, în urma unei temeri bine întemeiate de a fi persecutat pe motive de rasă. religii naționalitate, opinii politice sau apartenența la un anumit grup social, se află în afara țării de origine și care nu poate sau, datorită acestei temeri, nu dorește protecția acestei țări ".
Din perspectiva textului de lege invocat, trebuie îndeplinite trei condiții cumulative pentru ca cererea de azil să fie admisibilă:
existența unei acțiuni de persecuție în țara de origine a persoanei solicitante;
acțiunea de persecuție să fi insuflat solicitantului o temere bine întemeiată cu privire la viața, sănătate, integritatea sa corporală sau libertatea sa;
acțiunea de persecuție să aibă la bază unul din cele cinci motive enumerate în mod expres și limitați de textul de lege.
Prin persecuție se înțelege o acțiune care este suficient de gravă prin ea însăși ori prin repetarea faptelor pentru a expune solicitantul unor pericole de natură să îi aducă atingere vieții, integrității corporale ori libertății sale ori pentru a-l împiedica în mod evident să trăiască în țara sa de origine, și are la bază unul sau mai multe dintre următoarele motive: rasă, naționalitate, religie, apartenență la un anumit grup social sau opinie politică, indiferent dacă motivele sunt reale sau au fost atribuite persoanei în cauză de agentul care exercită persecuția.
Raportat la dispozițiile legale sus menționate, apreciem că sintagma "temerea bine întemeiată de a fi persecutat";, astfel cum se arată în Manualul referitor la proceduri și criterii de determinare a statutului de refugiat (Geneva, 1992) implică prezența unui element subiectiv la persoana solicitantă de azil, ceea ce face determinantă evaluarea declarațiilor acesteia însă statutul de refugiat nu este determinat doar de simpla existență a unei stări de spirit a celui în cauză, ci și de situația obiectivă pe care se bazează acesta.
Analizând temerea de persecuție invocată de recurent, din punct de vedere subiectiv, tribunalul apreciază că aceasta nu este întemeiată, întrucât nu se poate stabili, într-o măsură rezonabilă, că rămânerea în continuare în țara de origine a devenit intolerabilă pentru acesta sau ar deveni intolerabilă dacă s-ar reîntoarce acolo.
Temerea de persecuție invocată nu este întemeiată deoarece din declarațiile recurentului-petent nu s-a putut stabili într-o măsură rezonabilă, că rămânerea sa în țara de origine a devenit intolerabilă pentru sine din motive evidențiate în Convenția de la Geneva din 1951.
Din conținutul declarațiilor oferite de recurentul -petent, se apreciază că plecarea acestuia din Algeria, nu are nici o legătură cu nevoia stringentă de protecție caracteristică pentru un refugiat, ci este rezultatul unui act de voință al celui în cauză. Având în vedere situația concretă prezentată de către recurent, se apreciază că nu se îndeplinește condiția esențială de existență a unei temeri bine întemeiate de persecuție, susținerile solicitantului sunt evaluate drept neconvingătoare și fără relevanță din perspectiva legislației privind azilul în R. ia și, implicit, a obținerii statutului de refugiat sau a unei forme subsidiare de protecție.
În ceea ce privește solicitarea recurentului privind acordarea protecției subsidiare reținem că conform art. 26 din legea nr. 122/2006 raportat la art. 3 al Convenției Europene pentru Drepturile Omului, în R. ia, se poate acorda protecție subsidiară străinului care nu îndeplinește condițiile prevăzute la art. 23, alin. 1 din Legea nr. 122/2006 și cu privire la care există motive temeinice să se creadă că, în cazul returnării în țara de origine, respectiv în țara în care își avea reședința obișnuită, va fi
expus unui risc serios și care nu poate sau, datorită acestui risc, nu dorește protecția acelei țări. Prin risc serios de înțelege:
condamnarea la pedeapsa cu moartea sau executarea unei astfel de pedepse ; tortură, tratamente sau pedepse inumane ori degradante ; o amenințare serioasă, individuală, la adresa vieții sau integrității, urmare a violenței generalizate în situații de conflict armat intern sau internațional, dacă solicitantul face parte din populația civilă.
Din înscrisurile depuse la dosar nu reiese că recurentul riscă să fie condamnat la pedeapsa cu moartea sau executarea unei astfel de pedepse, iar pe de altă parte acesta nu au făcut dovada că din cauza apartenenței sale la o categorie defavorizată de persoane, poate fi supus unor pericole de natură să aducă atingere vieții, integrității corporale și libertății.
Cu privire la cea de a treia situație pentru care se poate acorda protecție subsidiară - o amenințare serioasă, individuală, la adresa vieții, integrității, ca urmare a violenței generalizate în situații de conflict armat intern sau internațional, daca solicitantul face parte din populația civilă — de asemenea solicită câteva clarificări:
Din analiza textului sus-menționat se constată faptul că este impusă de către acesta, îndeplinirea unor condiții cu caracter cumulativ: 1) existența unei amenințări la adresa vieții sau integrității corporale; 2) această amenințare trebuie să fie serioasă și individuală; 3) amenințarea trebuie să fie rezultatul unei situații de violență generalizată; 4) existența unei situații de conflict armat intern sau internațional; 5) solicitantul să facă parte din populația civilă.
Prin examinarea celor cinci cerințe se observă că se impune analizarea acestora într-o altă ordine, decât aceea normativă, întrucât acestea se întrunesc printr-un efect de cascadă, și nu prin simpla reunire a acestora indiferent de momentul producerii lor. Astfel, considerăm că ar trebui stabilită preliminar existența unei situații de conflict armat intern sau internațional, apoi apartenența solicitantului de azil la populația civilă, pentru ca ulterior să se stabilească existența unei situații de violență generalizată și în fine a amenințării la adresa vieții sau integrității corporale cu caracter individual și de intensitate.
În acest sens, în ceea ce privește existența unui conflict armat intern sau internațional, trebuie făcute următoarele precizări de ordin terminologic:
conflict armat internațional - acest tip de conflict, potrivit sistemului Convențiilor de la Geneva din 1949, are loc între subiecte de drept internațional, respectiv între două sau mai multe state și privește integritatea și independența politică a acestora. în fine, un aspect ce a suscitat anumite polemici raportat la această categorie de conflict, îl reprezintă războiul de eliberare națională. Inițial, în sistemul Convențiilor de la Geneva din anul 1949, acesta a fost încadrat în categoria conflictelor cu caracter intern, pentru ca ulterior prin Protocolul Adițional I la acestea din anul 1977 să dobândească statut de conflict armat internațional, în virtutea exercitării dreptului la autodeterminare consacrat prin art. 1, pct. 2 din Carta O.N.U..
conflict armat intern - Protocolul Adițional II la Convențiile de la Geneva din 12 august 1949 definește această categorie de conflict ca fiind acel conflict care se desfășoară pe teritoriul unui stat, între forțele sale armate și forțele armate disidente sau grupuri înarmate organizate care, sub conducerea unui comandament responsabil, exercită un asemenea control asupra unei părți a teritoriului său, astfel încât să-i permită să desfășoare operațiuni militare susținute și coordonate și să aplice prevederile protocolului.
În privința existenței unui climat de violență generalizată, trebuie menționat faptul că sintagma violență generalizată prin natura sa exclude situațiile de tensiune internă și tulburările interne, cum sunt actele de dezordine publică, actele sporadice și izolate de violență și alte acte analoage care nu sunt conflicte armate (aspect ce reiese din art. 1, pct. 2 din Protocolul Adițional la Convențiile de la Geneva din 1949 privind protecția victimelor conflictelor armate fără caracter internațional). De asemenea, o altă chestiune ce ar trebui avută în vedere se referă la dimensiunea teritorială a acestui climat de violență și acoperirea prin sintagma "generalizată" și a imposibilității refugiului intern, potrivit art. 1, lit. E din Convenția privind statutul refugiaților din anul 1951.
Amenințarea la adresa vieții sau integrității corporale - după cum lesne se poate observa, în elaborarea acestei cerințe cu caracter cumulativ a fost avut în vedere faptul că protecția internațională cu caracter subsidiar se acordă doar în situația în care există un risc potențial minim (ce se apreciază în funcție de particularitățile fiecărui caz în parte) ca solicitantul de azil, în calitatea sa de titular a două valori sociale fundamentale - viață sau integritate corporală - să sufere o vătămare, în contextul conturat prin examinarea anterioară a celorlalte condiții prevăzute în art. 26 alin. (2) pct. 3 din Legea nr. 122/2006, cu modificările și completările ulterioare.în fine, vătămarea în sine a valorilor sociale prezentate anterior trebuie să prezinte două caractere: să fie serioasă și cu caracter individual. Prima trăsătură exprimă intensitatea atingerii adusă vieții sau integrității corporale, fiind apreciată în funcție de situația singulară a fiecărui solicitant de azil. în ceea ce privește cea de a doua caracteristică, reiese în mod evident intenția legiuitorului român de a supune acordarea unei forme de protecție internațională în țara noastră particularităților fiecărui caz în parte și nu, implicit, unei situații generale care reiese din surse obiective cu privire la situația din țara de origine.
Caracteristica unei amenințări "datorită violenței generalizate" se poate interpreta ca cerința unei amenințări serioase și individuale din cauza violenței generalizate referindu-se la o vătămare îndreptată împotriva civililor indiferent de identitatea lor, în contextul în care gradul de violență generalizată care caracterizează conflictul armat în desfășurare atinge un nivel atât de înalt astfel încât există motive serioase să se creadă că un civil returnat în țara sa de origine sau după caz în regiunea de origine riscă, exclusiv datorită prezenței sale în țară sau în regiune, amenințarea serioasă la care se face referire art.26 lit.c pentru o situație extraordinară care ar fi caracterizată printr-un grad
atât de înalt de risc încât există motive serioase să se creadă că persoana respectivă ar fi în mod individual expusă riscului în discuție cu cât solicitantul este capabil să evidențieze că este în mod special afectat din cauza unor factori proprii unor circumstanțe personale, cu atât mai redus trebuie să fie nivelul violenței generalizate necesar pentru a fi eligibil pentru protecție subsidiară. Astfel, situația din Algeria nu îndeplinește cerințele menționate mai sus pentru a se constata un conflict armat intern sau internațional sau un nivel de violență generalizată sau un pericol semnificativ, acest aspect reieșind și din ITO.
Pentru considerentele sus menționate și în absența vreunui motiv de casare sau modificare a hotărârii aceasta va fi menținută ca legală și temeinică, iar recursul va fi respins potrivit art.312 alin.1 Cod pr. civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefundat recursul formulat de către petentul T. B. ,cu ultima reședință la C. REGIONAL M. din Ș. M., str. C., nr. 1A, împotriva sentinței civile nr. 3008/_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare, în dosarul nr._ .
Dispune plata sumei de 30 lei cu titlu de onorariu în contul d-lui interpret de limbă arabă Farran Ali Ahmad (CNP 7. ),domiciliat în Baia M., str. Grănicerilor, nr. 89/20, sumă care va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi,_ .
Președinte,
J. ecător,
J. ecător,
M. P.
M.
H.
C.
G.
G. ier,
H.
Red. M.H./Tred. A.H.
_ /2 ex.
J. ECĂTOR LA FOND U. V.
