Decizia civilă nr. 64/2013. Contencios. Refugiați
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
cod operator 4204
TRIBUNALUL MARAMUREȘ SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 64/R
Ședința Camerei de Consiliu din 18 Ianuarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. S.
J. ecător M. H.
J. ecător M. P.
G. ier A. H.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentul - reclamant R.
, cu reședința în Ș. M., str. C., nr.1A. jud. M., împotriva sentinței civile nr. 7871/_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul cu nr. de mai sus, în contradictoriu cu intimatul -pârât I. G. PENTRU
I. - D. A. ȘI I. - C. M., având ca obiect refugiați.
La apelul nominal făcut în ședința Camerei de Consiliu se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Intimatul, prin întâmpinarea formulată și depusă la dosarul cauzei, a invocat excepția tardivității recursului, instanța reține cauza în pronunțare pe excepția invocată.
T.
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.7871/_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Baia M. a fost respinsă plângerea formulată de petentul R. D. , născut în Maroc la data de_, cu reședința temporară declarată în localitatea Ș. M., str. C., nr. 1A, jud. M., în contradictoriu cu intimatul I. G. PENTRU I., D. A. și I., C. Regional de Cazare și Proceduri Pentru Solicitanții de A. M. (fostul Oficiul Român pentru Emigrări - D. A. și I. - C. Regional de Cazare și Proceduri Pentru Solicitanții de A. M. ), cu sediul procesual ales în Ș. M., str. C.
, nr. 1A, jud. M. împotriva Hotărârii nr. 2436816/k/VG din data de_, emisă de intimat în dosarul nr. 20596/2012, s-a menținut hotărârea atacată, s-a stabilit onorariu pentru interpretul Farran Ali Ahmed, CNP 7., carte de
rezidență permanentă seria RPR, nr. 06523, eliberată la_, pentru activitatea prestată de acesta în instanță, la 4 termene de judecată, în sumă de 92,60 lei și dispune înaintarea unei copii de pe prezenta hotărâre Compartimentului Economico-Administrativ al T. ui M. în vederea efectuării plății onorariului mai sus stabilit către acesta, s-a stabilit onorariu pentru traducătorul M. Lidia, având nr. de autorizație 13538, pentru activitatea prestată de aceasta constând în traducerea a două documente format A4, din limba franceză în limba română, în sumă de 67 lei și dispune înaintarea facturii fiscale nr. 27 din data de_ și a unei copii de pe prezenta hotărâre Compartimentului Economico-Administrativ al T. ui M. în vederea efectuării plății onorariului mai sus stabilit către aceasta.
În considerentele sentinței se reține că la data de 01 iunie 2012, solicitantul de azil, ARTAL TAHA - cetățean marocan a intrat în mod ilegal în România din Serbia, prezentându-se la C. Regional de Cazare și Proceduri pentru Solicitanții de A. Timișoara, solicitând azil în România.
În urma verificărilor efectuate de autoritățile române și a declarațiilor ulterioare date s-a constatat că petentul din prezenta cauză se numește R. D. și este de naționalitate marocană. În cadrul interviului în procedura analizării cererii de azil, petentul a arătat că a fost împușcat în anul 2004 în piciorul drept în Casablanca, iar cel care l-a împușcat avea unele legături cu teroriștii, și crede că ar avea probleme dacă s-ar întoarce cu membrii respectivei familii că în Maroc sunt locuri de muncă puține și prost plătite nu sunt locuri de muncă, arătând că motivul pentru care a părăsit țara de origine a fost acela de a-și găsi o slujbă.
Prin Hotărârea nr. 2436816/k/VG din data de_, emisă de intimat în dosarul nr. 20596/2012, cererea petentului de acordare a statutului de refugiat a fost respinsă ca evident nefondată nefiindu-i acordată nici protecție subsidiară.
Cu toate acestea cererea de azil a fost soluționată de intimat în procedura ordinară motiv pentru care și plângerea petentului a fost analizată de către instanță prin raportare la dispozițiile art. 53-65 din Legea 122/2006.
Potrivit art. 23 alin. 1 din Legea nr. 122/2006, statutul de refugiat se recunoaște, la cerere, cetățeanului străin care, în urma unei temeri bine întemeiate de a fi persecutat pe motive de rasă, religie, naționalitate, opinii politice sau apartenență la un anumit grup social, se află în afara țării de origine și care nu poate sau, datorită acestei temeri, nu dorește protecția acestei țări, precum și persoanei fără cetățenie care, fiind în afara țării în care își avea reședința obișnuită datorită acelorași motive menționate mai sus, nu poate sau, datorită respectivei temeri, nu dorește să se reîntoarcă.";
Așadar, pentru acordarea statutului de refugiat este necesar ca solicitantul să fie fost persecutat sau să se teamă că va fi persecutat pe considerente de rasă, religie, naționalitate, apartenență la un grup social sau opinie politică.
Din perspectiva textului de lege invocat, trebuie îndeplinite mai multe condiții cumulative pentru ca o cerere de azil să fie admisibilă:
existența unei acțiuni de persecuție în țara de origine a persoanei solicitante;
acțiunea de persecuție să fi insuflat solicitantei o temere bine întemeiată cu privire la viața, sănătatea, integritatea sa corporală sau libertatea sa;
acțiunea de persecuție să aibă la bază cel puțin unul din cele cinci motive enumerate în mod expres și limitativ de textul de lege;
Totodată art. 26 statuează în alin. 1 și 2 următoarele:"(1) Protecția subsidiară se poate acorda cetățeanului străin sau apatridului care nu îndeplinește condițiile pentru recunoașterea statutului de refugiat și cu privire la care există motive temeinice să se creadă că, în cazul returnării în țara de origine, respectiv în țara în care își avea reședința obișnuită, va fi expus unui risc serios, în sensul prevederilor alin. (2), și care nu poate sau, datorită acestui risc, nu dorește protecția acelei țări.
Prin risc serios, în sensul alin. (1), se înțelege:
condamnarea la pedeapsa cu moartea ori executarea unei astfel de pedepse; sau
tortură, tratamente sau pedepse inumane ori degradante; sau
o amenințare serioasă, individuală, la adresa vieții sau integrității, ca urmare a violenței generalizate în situații de conflict armat intern ori internațional, dacă solicitantul face parte din populația civilă.";
Ținând cont de dispozițiile legale mai sus evocate, instanța de fond a constatat că petentul nu se încadrează în niciunul din cazurile impuse de lege, menționate mai, sus privind recunoașterea statutului de refugiat sau de acordare a protecției subsidiare.
Petentul a făcut referire atât cu ocazia interviului în procedură administrativă cât mai ales cu ocazia audierii sale în mod nemijlocit de instanță, la acte de terorism a unor grupări care acționează potrivit acestuia pe întreaga suprafață a Marocului, mai puțin în zona deșertului. În declarația dată petentul a arătat că teroriștii l-au amenințat cu moartea și întrucât le-a făcut plângere la poliție a fost împușcat în picior pe stradă dintr-o mașină. A mai arătat că incidente asemănătoare se petrec cam o dată pe an când teroriștii atacă oamenii care declară împotriva lor la poliție, iar gruparea teroristă se numește "Frații Musulmani";.
Din cuprinsul declarației petentului instanța de fond nu a putut reține că actele arătate ar fi fost comise de teroriști ci mai degrabă de simple persoane care procedând astfel încalcă legea, doar mențiunea că respectivele persoane poartă barbă și atacă persoane care declară împotriva lor la poliție neputând fi suficientă pentru încadrarea acestora în categoria teroriștilor.
În sprijinul afirmațiilor sale că a fost împușcat în picior petentul a depus înscrisuri eliberate de autorități medicale din Maroc, însă din cuprinsul acestora nu a rezultat că problema pe care acesta o avea la picior cu ocazia consultării sale ar proveni dintr-o plagă împușcată fiind vorba despre o osteomielită cronică, boală care poate avea mai multe cauze.
Chiar dacă ar fi reală susținerea petentului instanța de fond a constatat că actele de agresiune menționate de petent nu pot fi considerate acte persecutorii în sensul dispozițiilor art. 9 din HG 1251/29006, ci doar incidente de drept comun, dar chiar și într-o atare ipoteză extremă în care s-ar aprecia contrar evidenței că aceste ar fi acte persecutorii, instanța reține că potrivit art. 11 din H.G. nr. 1251/2006 la aprecierea persecuției trebuie luat în considerare agentul de la care provin acestea, respectiv dacă este un agent statal sau
nestatal, iar în acest din urmă caz dacă agenții statali sunt în măsură sau doresc să asigure protecție împotriva persecuției.
În speță, din analiza declarațiilor petentului actele de agresiune ar proveni de agenți nestatali, persoane fizice, însă așa cum a menționat cu ocazia interviului acordat, autoritățile marocane i-au acordat protecție și au procedat la identificarea și tragerea la răspundere a persoanei vinovate.
Mai ultimele actele materiale ale acțiunii respectivelor persoane au fost săvârșite cu mai bine de 8 ani în urmă, situație în care nu se poate vorbi de o amenințare actuală la adresa petentului și care l-a determinat astfel să părăsească țara de origine în ianuarie 2011.
Noțiunea de "temere bine întemeiată de a fi persecutat" prevăzută de dispozițiile art. 23 precitate implică prezența atât a unui element subiectiv la persoana care solicită acordarea statutului de refugiat cât și a unui element obiectiv constând în analiza situației existente în țara de origine.
Lipsa în cauză a ambelor elemente a fost în mod corect apreciată de intimat în cuprinsul hotărârii atacate motivele acolo reținute bazându-se pe o corectă interpretare a normelor interne și internaționale aplicabile cât și a situației de fapt.
Petentul nici cu ocazia interviului și nici în fața instanței nu indicat existența unor motive de persecuție care să aibă la bază unul din cele 5 motive prevăzute de lege și anume: rasă, religie, naționalitate, opinii politice sau apartenență la un anumit grup social.
În analizarea situației solicitantului cu privire la riscul serios de tortură, tratamente sau pedepse inumane ori degradante s-a avut în vedere faptul că aceasta a plecat legal din Maroc de 2 ori și nu a întâmpinat probleme din partea autorităților având un pașaport emis legal pe numele său.
Instanța a apreciat că susținerile solicitantului constând în faptul că se teme de posibila răzbunare a familiei celui împotriva căruia a formulat o plângere nu se încadrează în categoria riscului serios de tortură, tratamente sau pedepse inumane ori degradante.
Nici în ceea ce privește "o amenințare serioasă, individuală, la adresa vieții sau integrității, urmare a violenței generalizate în situații de conflict armat intern sau internațional, dacă solicitantul face parte din populația civilă", solicitantul nu este expus unui asemenea risc în cazul returnării sale în Maroc. Din analiza textului sus-menționat se constată faptul că este impusă de către acesta, îndeplinirea unor condiții cu caracter cumulativ: 1) existența unei amenințări la adresa vieții sau integrității corporale; 2) această amenințare trebuie să fie serioasă și individuală; 3 ) amenințarea trebuie să fie rezultatul unei situații de violență generalizată; 4 ) existența unei situații de conflict armat intern sau internațional; 5 ) solicitantul să facă parte din populația civilă. Se reține faptul că în Maroc nu există un conflict armat intern sau internațional pentru a se analiza dacă solicitantul riscă o amenințare serioasă, individuală la adresa vieții sau integrității sale în cazul întoarcerii în țara de origine.
În cuprinsul motivelor de drept a indicat texte care vizează dreptul la viață și interzicerea torturii. Din cuprinsul înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, nu rezultă că petentul ar fi persecutat sau viața sa ar fi pusă în pericol ori ar avea parte de tratamente inumane, degradante sau ar fi suspus torturii în măsura în care cererea acestuia privind azilul a fost respinsă, astfel că simpla
indicare a acestor articole din Convențiile internaționale la care se face referire nu este suficientă pentru a admite plângerea petentului, în lipsa unor motive de fapt clar expuse.
Având în vedere cele de mai sus, instanța de fond a apreciat că cererea petentului nu îndeplinește condițiile prevăzute de dispozițiile art. 23 alin.1 respectiv art. 26 din Legea nr. 122/2006, motiv pentru care în temeiul art. 64 din același act normativ, a respins plângerea formulată, hotărârea atacată fiind legală și temeinică, fiind menținută.
Împotriva sentinței a declarat recurs petentul R. D. solicitând modificarea sentinței în sensul admiterii plângerii petentului.
În cuprinsul motivelor de recurs se arată că plângerea petentului este întemeiată impunându-se admiterea ei în condițiile în care țara de origine a petentului nu este inclusă în lista tărilor terțe sigure, astfel cum a fost publicată în Monitorul Oficial al României prin Ordinul nr.291/_ pentru modificarea Ordinului ministrului de interne nr.158/2001 privind aprobarea listei cuprinzând țările terțe sigure situație în care instanța fondului avea posibilitatea legală a acordării unei protecții subsidiare.
Se susține că în situația de față, agenții de persecuție provin din rândul reprezentanților statului în condițiile în care aceștia sunt în imposibilitatea de a controla grupările islamice care îi asupresc pe cetățeni, într-o țară preponderent musulmană, organisme care ar avea îndatorirea să vegheze la siguranța cetățenilor statului. Se arată că înainte de a părăsi țara de origine, petentul a fost agresat fizic și verbal de către membrii ai grupării islamiste teroriste "Frații Musulmani";. În susținerea cererii sale petentul invocă în susținerea cererii Directiva 2004/83/CE a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind standardele minime referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanții țărilor terțe sau apatrizii pentru a putea beneficia de statutul de refugiat sau persoanele care, din alte motive, au nevoie de protecție internațională.
Prin întâmpinarea depusă la filele 8-11 din dosar, intimatul I. G. pentru I. -D. de A. și I. -C. M. a invocat excepția tardivității depunerii recursului susținându-se că acesta a fost înregistrat în afara termenului legal de 5 zile de la pronunțarea sentinței, prevăzut de art.66 pct.1 al Legii 122/2006 privind azilul în România.
Examinând cu prioritate excepția invocată, instanța reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.66 alin.1 din legea 122/2006 privind azilul în România împotriva hotărârii instanței părțile pot declara recurs în termen de 5
zile de la pronunțare.
În situația de față, sentința recurată a fost pronunțată la data de_ iar cererea de recurs a fost expediată prin poștă la data de_, fiind depășit astfel termenul legal de 5 zile prevăzut de art.66 alin.1 din Legea 122/2006 modificată, motiv pentru care recursul va fi respins ca tardiv, potrivit dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca tardiv recursul declarat de petentul R. D., cu reședința în Ș. M., str. C., nr. 1A. jud. M., împotriva sentinței civile nr. 7871/_ a Judecătoriei Baia M., jud. M. .
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi,_ .
Președinte,
J. ecător,
J. ecător,
S.
A.
M.
H.
M.
P.
G. ier,
H.
Red. M.P./_
Tehnored.C.C.-_ /2 ex.
J. ECĂTOR LA FOND DAN Ș.
