Decizia civilă nr. 536/2013. Contencios. Refugiați
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
cod operator 4204
TRIBUNALUL MARAMUREȘ SECȚIA A II-A CIVILĂ DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 536/R
Camera de consiliu Ședința din 20 Mai 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. P.
- judecător
JUDECĂTORI: M. H.
C. G.
G. ier: A. O.
Pe rol fiind pronunțarea soluției la recursul formulat de recurentul- petentul B. M. , cu reședința în Ș. M., str. C., nr. 1A, județul M.
, împotriva sentinței civile nr. 9314 din_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr. 10._ având ca obiect plângerea formulată împotriva Hotărârii nr. 2436612/h/MM din_, în contradictoriu cu intimatul I.
G. PENTRU I. - D. A. ȘI I. - C. M., cu sediul în Ș. M.
, str. C. nr. 1A, județul M. .
Se constată că dezbaterea cauzei a avut loc în ședința camerei de consiliu din_, concluziile și susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință ce face parte integrantă din prezenta, pronunțarea soluției s-a amânat la data de_ și respectiv data de azi când, în urma deliberării s-a pronunțat hotărârea de mai jos:
T.
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.9314 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Baia M. a fost respinsă plângerea petentului B. Mohamed în contradictoriu cu intimatul I. G. pentru I. - D. A. și I. -
M. având ca obiect - refugiați - procedura ordinară, formulată împotriva Hotărârii nr. 2436612/h/MM din_ adoptată în dosarul nr. 20385/2012 ca neîntemeiată; s-a menținut hotărârea atacată și s-a dispus
efectuarea plății onorariului avocatului Ladany Horgoș A. desemnat din oficiu pentru asistarea petentului B. Mohamed în cuantum total de 100 lei din fondul pentru ajutor public judiciar al Ministerului Justiției, cheltuieli ce au rămas în sarcina statului; s-a dispus efectuarea plății onorariului de expert în sumă de 69,45 lei pentru traducătorul Farran Ali Ahmed.
In considerentele sentinței s-a reținut că la data de 28 mai 2012, solicitantul de azil, B. Mohamed, - cetățean marocan a intrat în mod ilegal în România din R. ia, prezentându-se la C. Regional de Cazare și Proceduri pentru Solicitanții de A. M., solicitând azil în România.
În urma verificărilor efectuate de autoritățile române și a declarațiilor date s-a constatat că petentul din prezenta cauză este de naționalitate marocană. În cadrul interviului în procedura analizării cererii de azil, petentul a arătat că a avut probleme în Maroc, datorită convingerilor religioase. A mai arătat petentul că a plecat din Maroc legal, în noiembrie 2008 în Turcia, apoi în Libia, iar de acolo în Turcia, Grecia, Albania, Muntenegru, Serbia și apoi a intrat în România. A mai declarat petentul că a locuit în Europa, 9 ani, începând cu anul 1999 lucrând în Spania, Franța, Austria, Blegia, respectiv că a mai solicitat azil în Luxembourg, cererea fiind respinsă în anul 2005, când a fost returnat în Maroc. Ulterior, respectiv în anul 2006 a plecat din nou din Maroc, și ajuns pe teritoriile Finlandei, Germaniei, Norvegiei și Suediei, unde i-au fost respinse cererile de azil.
A dezertat din armată, având anumite probleme psihice, deși și alți colegi ai săi au demisionat. Nu a făcut parte din partide sau organizații politice și nu a desfășurat asemenea activități.
Prin Hotărârea contestată de petent, intimatul a respins cererea petentului ca neîntemeiată, cererea petentului fiind soluționată în cadrul procedurii ordinare, prevăzută de Legea 122/2006.
Prima instanță reține că petentul nu se încadrează în niciunul din cazurile impuse de lege, privind recunoașterea statutului de refugiat sau acordarea protecției subsidiare, în lumina disp. art. 26 alin. 2 din Legea nr. 122/2006, privitor la cerințele legale vizând noțiunea de risc serios, mai sus precizate, întrucât nu s-a dovedit existența unei amenințări efective respectiv a unui risc serios la care ar fi expus petentul, în situația returnării sale în țara de origine.
În ceea ce privește alin. 1 din art. 26, având în vedere faptul că nu se mai impune ca legea țării de origine să prevadă pedeapsa cu moartea și rezerva ca această pedeapsă să îi fie aplicabilă celui în cauză, s-a constatat că nu există motive să se creadă că solicitantul ar fi comis fapte pentru care legea națională din țara sa de origine să prevadă pedeapsa cu moartea, cu atât mai mult cu cât nici acesta nu a făcut vreo referire în acest sens și anume de a fi expus unei pedepse cu moartea atât din partea statului, sau din partea unui alt agent nestatal.
Deși înscrisurile depuse de petent în probațiune (f. 64 - 67, 68 - 70), atestă o situație care vizează în principal mentalitatea comunității, în raport de religia predominantă în Maroc, și creștinismul îmbrățișat de relativ puține persoane, totuși nici acestea așa după cum nici Răspunsul solicitat de instanță CNRF (f. 49, 50), nu determină concluzia existenței unor riscuri în țara de origine a solicitantului.
Din cuprinsul înscrisurilor depuse la dosarul cauzei și din informațiile comunicate de Consiliul Național Român pentru Refugiați, nu rezultă că petentul în cazul reîntoarcerii în țara de origine ar fi persecutat datorită opțiunii pentru religia creștină. Este adevărat că statul marocan nu încurajează apartenența la religia creștină, însă tolerează o astfel de opțiune. De asemenea, nu rezultă că în cazul reîntoarcerii în Maroc viața sa ar fi pusă în pericol ori ar avea parte de tratamente inumane, degradante sau ar fi suspus torturii în măsura în care cererea acestuia privind azilul va fi respinsă.
Având în vedere că solicitantul este originar din Maroc, în raport cu informațiile din țara de origine și cu jurisprudența relevantă nu se poate stabili că solicitantul riscă o amenințare serioasă individualizată în situație de violența generalizată. Se consideră că violențele din țara de origine raportate de ITO nu întrunesc condițiile pentru a fi considerate violente generalizate în situații de conflict armat, având în vedere definiția conflictului armat internațional și jurisprudența relevantă care stabilește elementele definitorii ale conflictului armat intern, deoarece nu există un conflict armat intern sau internațional.
Această situație, respectiv incertitudinea existenței unui risc serios în Maroc, reiese chiar și din depoziția martorului petentului El Hajari Fadil (f. 87), care a relevat existența unei violențe la care a fost supus petentul însă în Grecia la ieșirea dintr-o biserică ortodoxă, însă aceasta a fost produsă de către un grup de afgani și nu marocani musulmani.
Așadar, amenințarea la care a fost supus petentul, fără a fi negată de instanță, deși totuși nedovedită conform legislației interne, nu provine de la statul sau țara de origine a petentului, și nici urmare a unui conflict/atac armat, etc. conform pct. 1-3 din alin. 2 al art. 26 din Legea amintită.
Reținând cele de mai sus, se consideră că cererea formulată de petent nu este întemeiată, deoarece în mod corect intimatul a respins ca neîntemeiată cererea de azil formulată. Astfel, nici în fața funcționarului ORI, nici în cadrul procedurii din fața instanței, petentul nu a învederat existența unui motiv care să poată fi analizat de instanță ca fiind un element care să poată determina admiterea cererii și acordarea statutului de refugiat sau eventual acordarea protecției subsidiare.
În cazul solicitantului, s-a apreciat că nu este vorba nicidecum despre un refugiat, așa cum acest termen este definit în legislația națională și convențiile internaționale la care România este parte, ci de un migrant, care conform Manualului referitor la proceduri și criterii de determinare a statutului de refugiat al Biroului ICNUR Geneva 1992, este o persoană care, din alte
motive decât refugiatul părăsește voluntar țara sa de origine în vederea stabilirii sale în altă parte. Motivele în acest caz apar ca fiind de ordin economic și probabil dorința de schimbare sau de aventură, ceea ce nu conferă calitatea de refugiat solicitantului și nu este de natură să constituie temei pentru acordarea unei forme de protecție.
Așa fiind, se constată că petentul nu se încadrează în niciuna dintre situațiile care să-l îndreptățească a beneficia de azil pe teritoriul României, motiv pentru care solicitarea de a admitere a plângerii, nu va fi admisă, întrucât din actele și lucrările dosarului, nu a reieșit niciun aspect din care să rezulte că în țara în care avea reședința obișnuită - Maroc, acesta ar fi riscat să fie supus unor acte de persecuție din partea autorităților sau a unor agenți de persecuție nestatali, acte care să aibă la bază motive de opinie politică, rasă, religie, naționalitate, apartenență la un grup social.
Având în vedere cele de mai sus, instanța, consideră cererea petentului neîntemeiată, astfel că plângerea împotriva Hotărârii nr. 2436612/h/MM din_ adoptată în dosarul nr. 20385/2012 de către intimat a fost respinsă, hotărârea atacată fiind considerată legală și temeinică, motiv pentru care a fost menținută.
Împotriva sentinței a declarat recurs petentul solicitând modificarea hotărârii în sensul admiterii plângerii cu consecința desființării hotărârii nr. 2436612/h/MM din data de_ .
In cuprinsul motivelor de recurs se arată că hotărârea atacată este neîntemeiată și nelegală cu privire la următoarele aspecte: modalitatea în care s-a făcut analiza aplicabilității prezumției de bună-credință, astfel cum e stipulată în art. 15 din Legea nr. 122/2006, modalitatea în care s-a făcut analiza credibilității, modalitatea în care s-a făcut analiza legăturii de cauzalitate între temerea de persecuție invocată și cele cinci motive din Convenția de la Genera din 1951, astfel cum sunt preluate și de legislația română în materie.
Se susține că recurentul îndeplinește condițiile prevăzute cumulativ la art. 15 din Legea 122/2006 în sensul că acesta a depus toate diligențele pentru a-și susține cererea de azil, prezentând toate elementele relevante după priceperea și nivelul pregătirii sale, a experienței sale de viață, informațiile fiind plauzibile, acestea fiind totodată susținute și de informațiile referitoare la situația din țara de origine relevante în cauză. Mai mult, cererea de azil a fost depusă foarte repede, imediat după sosirea în România. In aceste condiții, credibilitatea generală a petentului putea fi și trebuia stabilită.
Se arată că în cuprinsul hotărârii nu sunt menționate toate aspectele relevante, utile în aprecierea necesității acordării statutului de refugiat, sens în care se poate aprecia să plângerea sa nu a fost analizată corespunzător. Astfel, este eronată prezumția instanței că petentul ar fi părăsit țara de origine din motive de ordin economic. Prin faptul că petentul a afirmat că a părăsit Marocul și a venit în Europa pentru a munci, nu a dorit să sublinieze altceva decât că nu dorește să fie un simplu tolerat în țara care-i va acorda statutul de
refugiat sau o protecție subsidiară, ci că dorește să-și câștige existența prin mijloace licite, pentru a se integra în societate.
Se menționează că prima instanță, în sentința recurată nu a făcut referire la situația din țara de origine. Potrivit Directivei nr. 2004/83/EC a Consiliului Europei cu privire la standardele minime pentru calificarea cetățenilor unui stat terț pentru statutul de refugiat sau persoane în nevoie de protecție internațională și conținutul protecției acordate, art. 4 alin.3 lit.a prevede că:
"Analizarea unei solicitări de protecție internațională se va face în mod individual și va include luarea în considerare a tuturor faptelor relevante privitoare la situația din țara de origine la momentul luării deciziei, incluzând legile și regulamentele din țara de origine și modul în care acestea sunt aplicate.
Această dispoziție este preluată și de legislația română la art. 6 alin.1 lit.a din HG nr. 1251/2006 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 122/2006 privind azilul în România.
Se arată că prima instanță a reținut că nici în faza de judecată petentul nu a făcut dovada că motivele pentru care a părăsit țara de origine sunt dintre cele prevăzute la art. 23 alin.1 sau la art. 26 din Legea nr. 122/2006 care să justifice acordarea statutului de refugiat sau a protecției subsidiare. Potrivit Manualului UNHCR referitor la proceduri și criterii de persecuție nu fac parte din vocabularul utilizat în mod curent de refugiat. Se reține că un refugiat va invoca rar temerea de persecuție în acești termeni, deși o va prezenta deseori în relatările sale. Se consideră că sărăcia din țara sa de origine și imposibilitatea recurentului de a se afirma din punct de vedere social, economic, politic, religios datorită instabilității din țara sa de origine, reprezintă acte de persecuție.
Examinând cererea de recurs și hotărârea recurată sub toate aspectele potrivit dispozițiilor art. 304 ind.1 Cod pr.civilă, instanța reține în fapt următoarele:
Statutul de refugiat de poate acordat potrivit art. 23, alin. 1 din Legea nr. 122/2006, la cerere, străinului care, în urma unei temeri bine întemeiate de a fi persecutat pe considerente de rasă, religie, naționalitate, apartenență la un anumit grup social sau opinie politică, se află în afara țării sale de origine și care nu poate sau, datorită acestei temeri, nu dorește protecția acestei țări.
Prin persecuție se înțelege o acțiune care este suficient de gravă prin ea însăși ori prin repetarea faptelor pentru a expune solicitantul unor pericole de natură să îi aducă atingere vieții, integrității corporale ori libertății sale ori pentru a-l împiedica în mod evident să trăiască în țara sa de origine, și are la bază unul sau mai multe dintre următoarele motive: rasă, naționalitate, religie, apartenență la un anumit grup social sau opinie politică, indiferent dacă motivele sunt reale sau au fost atribuite persoanei în cauză de agentul care exercită persecuția.
Raportat la dispozițiile legale sus menționate, apreciem că sintagma
"temerea bine întemeiată de a fi persecutat";, astfel cum se arată în Manualul referitor la proceduri și criterii de determinare a statutului de refugiat (Geneva, 1992) implică prezența unui element subiectiv la persoana solicitantă de azil, ceea ce face determinantă evaluarea declarațiilor acesteia însă statutul de refugiat nu este determinat doar de simpla existență a unei stări de spirit a celui în cauză, ci și de situația obiectivă pe care se bazează acesta.
Analizând temerea de persecuție invocată de recurent, din punct de vedere subiectiv, instanța apreciază că aceasta nu este întemeiată, întrucât nu se poate stabili, într-o măsură rezonabilă, că rămânerea în continuare în țara de origine a devenit intolerabilă pentru acesta sau ar deveni intolerabilă dacă s- ar reîntoarce acolo.
În situația de față nu sunt aplicabile prev.art. 15 din Legea 122/2006 modif., privind azilul în România,în condițiile în care declarațiile solicitantului referitoare la motivele care l-au determinat să-și părăsească țara de origine și să solicite o formă de protecție în România sunt lipsite de veridicitate și contradictorii, cel în cauză neputând individualiza săvârșirea unor acte de persecuție bazate pe vreunul din motivele expres și limitativ prevăzute de legislația de referință în domeniul azilului.
Astfel, în nota de interviu din_ petentul arată că situația financiară precară l-a determinat să plece din Maroc, susține că provine dintr-o familie musulmană, convertindu-se ulterior la religia creștină, susține că nu a avut probleme cu membrii societății și vecinii referitor la apartenența sa religioasă, iar în chestionarul completat la_ a arătat că a plecat din Maroc din cauza religiei.
Temerea de persecuție invocată nu este întemeiată deoarece din declarațiile recurentului-petent nu s-a putut stabili într-o măsură rezonabilă, că rămânerea sa în țara de origine a devenit intolerabilă pentru sine din motive evidențiate în Convenția de la Geneva din 1951.
Din conținutul declarațiilor oferite de recurentul -petent, se apreciază că plecarea acestuia din Maroc, nu are nici o legătură cu nevoia stringentă de protecție caracteristică pentru un refugiat, ci este rezultatul unui act de voință al celui în cauză, care din alte motive decât cele prevăzute în definiția legală a refugiatului a ales să călătorească prin lume. Având în vedere situația concretă prezentată de către persoana în cauză, se apreciază că nu se îndeplinește condiția esențială de existență a unei temeri bine întemeiate de persecuție, susținerile solicitantului sunt evaluate drept neconvingătoare și fără relevanță din perspectiva legislației privind azilul în România și, implicit, a obținerii statutului de refugiat sau a unei forme subsidiare de protecție.
În ceea ce privește solicitarea recurentului privind acordarea protecției subsidiare reținem că conform art. 26 din legea nr. 122/2006 raportat la art. 3 al Convenției Europene pentru Drepturile Omului, în România, se poate acorda protecție subsidiară străinului care nu îndeplinește condițiile prevăzute la art.
23, alin. 1 din Legea nr. 122/2006 și cu privire la care există motive temeinice să se creadă că, în cazul returnării în țara de origine, respectiv în țara în care își avea reședința obișnuită, va fi expus unui risc serios și care nu poate sau, datorită acestui risc, nu dorește protecția acelei țări. Prin risc serios de înțelege:
condamnarea la pedeapsa cu moartea sau executarea unei astfel de pedepse ;
tortură, tratamente sau pedepse inumane ori degradante ;
o amenințare serioasă, individuală, la adresa vieții sau integrității, urmare a violenței generalizate în situații de conflict armat intern sau internațional, dacă solicitantul face parte din populația civilă.
Din înscrisurile existente în dosar nu reiese că recurentul riscă să fie condamnat la pedeapsa cu moartea sau executarea unei astfel de pedepse, iar pe de altă parte acesta nu au făcut dovada că din cauza apartenenței sale la o categorie defavorizată de persoane, poate fi supus unor pericole de natură să aducă atingere vieții, integrității corporale și libertății.
In lipsa unei stări de fapt care să legitimeze nevoia de protecție internațională, simpla apartenență la o comunitate religioasă nu va fi suficientă pentru a justifica temeinicia unei cereri de recunoaștere a statutului de refugiat, religia sau crezurile religioase ale unei persoane putând reprezenta la rândul lor motive de persecuție acolo unde lipsa toleranței și a violenței îndreptate împotriva oamenilor de alte religii sau care au alte crezuri într-o anumită societate este promovată și este evidentă, ceea ce nu este cazul în situația de față.
Pentru considerentele sus menționate și în absența vreunui motiv de casare sau modificare a hotărârii aceasta va fi menținută ca legală și temeinică, iar recursul va fi respins potrivit dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefundat recursul declarat de petentul B. M., cu reședința în localitatea Ș. M., str. C., nr. 1A, județul M. împotriva sentinței civile nr. 9314/_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Baia M. .
Dispune efectuarea plății onorariului avocatului T. Ilona S., desemnat din oficiu pentru asistarea petentului B. M., în cuantum de 100 lei din fondul pentru ajutor public judiciar al Ministerului Justiției.
Dispune efectuarea plății onorariului de interpret, în sumă de 70 lei, pentru traducătorul Farran Ali Ahmad, CNP 7., carte de rezidență permanentă seria RPR NR. 06523 eliberată la data de_ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de azi, 20 Mai 2013.
Președinte, M. P. | J. ecător, M. H. | J. ecător, C. G. |
G. ier, A. O. |
Red. M.P / _
Tred. C.M.C-_ / 2 ex.
J. ECĂTOR LA FOND: I. B.
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
cod operator 4204
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
Către,
TRIBUNALUL MARAMUREȘ,
- serviciul contabilitate
Alăturat prezentei vă înaintăm copia dispozitivului deciziei pronunțate în dosarul cu nr. mai sus indicat privind plata avocatului T. Ilona S., desemnat din oficiu pentru asistarea petentului B. M., în cuantum de 100 lei din fondul pentru ajutor public judiciar al Ministerului Justiției, și respectiv a plății onorariului de interpret, în sumă de 70 lei, pentru traducătorul Farran Ali Ahmad, CNP 7., carte de rezidență permanentă seria RPR NR. 06523 eliberată la data de_ .
PREȘEDINTE, | GREFIER, | |
M. P. | A. | O. |
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
cod operator 4204
Dosar nr. _
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 536/R din
20 Mai 2013
Pentru motivele ce se vor vedea la redactarea hotărârii
ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefundat recursul declarat de petentul B. M., cu reședința în localitatea Ș. M., str. C., nr. 1A, județul M. împotriva sentinței civile nr. 9314/_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Baia M. .
Dispune efectuarea plății onorariului avocatului T. Ilona S., desemnat din oficiu pentru asistarea petentului B. M., în cuantum de 100 lei din fondul pentru ajutor public judiciar al Ministerului Justiției.
Dispune efectuarea plății onorariului de interpret, în sumă de 70 lei, pentru traducătorul Farran Ali Ahmad, CNP 7., carte de rezidență permanentă seria RPR NR. 06523 eliberată la data de_ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de azi, 20 Mai 2013.
Președinte, M. P. | J. ecător, M. H. | J. ecător, C. G. |
pt. conf. |
