Decizia civilă nr. 240/2013. Contencios administrativ. Contestație la executare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
cod operator 4204
Dosar nr. _
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 240/R
Ședința publică din 07 Martie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE M. P.
J. ecător M. H.
J. ecător C. G.
G. ier A. H.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de către recurenta - intimată SC U. CO S. împotriva sentinței civile nr. 8398/_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul cu nr. de mai sus, în contradictoriu cu intimata-petentă A. DE P. ȘI I. PENTRU A. - C. J. M. și intimatul B. C. M. R., având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc la data de_, pronunțarea în cauză s-a amânat pentru data de_ ,_ și_, în urma deliberării s- a pronunțat decizia de mai jos.
T.
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 8398 /_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul cu nr._ s-a admis contestația la executare formulată de contestatoarea A. de P. și I. pentru A. - C. J. M., în contradictoriu cu intimații: S.C. U. Co S.R.L. C. N., și Biroul executor J. ecătoresc C. M. R., cu sediul în loc. C. N. și s-au anulat formele de executare silită săvârșite de Birou Executor J. ecătoresc mai sus amintit în dosarul execuțional nr. 309 / 2012. S-a dispus restituirea către contestatoare a taxei judiciare achitate cu chitanța nr. 580 seria TAXA.13580RO.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță reține următoarele:
Analizând contestația formulată, prin raportare la dispozițiile art. 399 și urm. Cod Procedură Civilă, instanța o apreciază ca fiind întemeiată.
În fapt, în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 533/_ a T. ui M., contestatoarea a efectuat către creditoarea S.C.
Co S.R.L., plăți voluntare la data de_ - 4926,30, respectiv la data de_ - 17572 lei.
Creditoarea, în baza aceluiași titlu, fără vreo somație prealabilă, a formulat cerere de executare silită la data de_, cu toate acestea procesul- verbal de cheltuieli (reclamat a fi rămas de executat către intimată) și somația de executare au fost întocmite, respectiv redactate la data de_, fiind primite de către contestatoare abia la data de_ . Abia de la acest moment ar fi "opozabilă"; contestatoarei executarea, însă la acel moment plata voluntară fusese deja efectuată și recepționată, iar executarea lipsită de obiect.
Cu aplicarea L. 146/1997 sub aspectul restituirii taxei judiciare achitate în dosar intimata urmează să suporte propriile cheltuieli de judecată avansate în dosar.
Intimata S.C. U. Co S.R.L a formulat recurs
prin care a solicitat modificarea sentinței și respingerea contestație la executare .
În dezvoltarea motivelor de recurs se invocă punctual următoarele critici: Prima instanță ignoră prevederile legale în materia executării silite, respectiv, art.371 ind., alin.2, teza finală Cod procedură civilă. Indiferent de faptul că,intimata- contestatoare și-a executat obligația de plată a sumei de
17.572 lei stabilită prin Sentința civilă nr.533 / 2011 a T. ui M. în data de_, cu titlu de despăgubiri, această plată a intervenit după înregistrarea cererii de executare silită la data de_, motiv pentru care potrivit art.371 ind.7, Cod Procedură Civilă, debitoarea este obligată să suporte cheltuielile pe care creditoarea le-a avansat în vederea recuperării debitului până la data executării voluntare.
De aceea, aprecierea instanței de fond potrivit căreia actele de executare (proces verbal de cheltuieli din_ și somația de executare din_ ) fiind emise după data plății voluntare nu mai sunt în sarcina debitoarei, întrucât spune instanța până în acel moment nu i-au fost "opozabile";, este în contradicție cu legea, se mai arată în cererea de recurs.
De asemenea, declanșarea procedurii de executare silită nu este condiționată de nici o " somație prealabilă";, debitoarea fiind parte în litigiul care a generat obligația de plată a sumei de 17.572 lei și a cheltuielilor de judecată aferente.
În mod nelegal instanța a anulat actele de executare prin care executorul judecătoresc, cu respectarea art. 371 ind.1 și 371 ind.7, Cod Procedură Civilă, a urmărit recuperarea cheltuielilor de executare avansate de creditoare începând cu data de_, data înregistrării cererii de executare și până la data de_, data plății voluntare a debitului de către debitoare.
Executorul judecătoresc nu a continuat executarea silită pentru debit, ci pentru cheltuielile de executare, iar potrivit art.371 ind.5, lit. a), executarea silită încetează printre altele, în situația în care s-au achitat cheltuielile de executare.
Criticile formulate se încadrează în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9, Cod Procedură Civilă.
Intimata-contestatoare APIA, a formulat întâmpinare
( filele 16-17 ) prin care invocă excepția inadmisibilității recursului, raportat la valoarea de 998,90
lei, care reprezintă obiectul contestației la executare și art.1, alin.1, ind.1, Cod Procedură Civilă.
Pe fond, se solicită respingerea recursului ca nefundat întrucât cererea de executare silită pe care recurenta susține că a adresat-o executorului judecătoresc la data de_, nu îi este opozabilă în condițiile în care nu s-a emis nicio somație, potrivit art. 387 Cod Procedură Civilă, ceea ce înseamnă că executarea silită nu a început.
Plata sumei de 17. 572 lei s-a efectuat la data de_ iar a sumei de 4.926,30 lei la data de_, iar somația executorului judecătoresc a fost comunicată la data de_ pentru plata unor cheltuieli de executare ce nu a început. Fiind o agenție de stat iar aceste cheltuieli sunt suportate de către ordonatorul principal de credite - Ministerul Agriculturii, din bugetul său, plata efectivă a creanței prevăzute în titlul executoriu nu s-a putut face imediat după pronunțarea hotărârii. Există o procedură obligatorie de urmat pentru alocarea acestor sume de bani care, desigur, necesită ceva timp.
Excepția inadmisibilității recursului a fost soluționată cu precădere potrivit art.137 coroborat cu art. 298 și 316 Cod Procedură Civilă.
constată că natura cauzei deduse judecății în primă instanță o constituie contestație la executare propriu-zisă, care are o reglementare specială și distinctă în secțiunea a VI-a, cap. I, "Dispoziții generale";, din Cartea a V-a a Codului de Procedură Civilă, intitulată " Despre executarea silită";.
Contestația la executare reprezintă o procedură specială, distinctă, de procedura de drept comun, dată fiind etapa procesului civil în care a fost reglementată, etapă a executării silite care se caracterizează prin celeritate.
Distinct de faza judecății, executarea silită intervine în cazul în care există un titlu executoriu, hotărâre judecătorească sau alt înscris care poate fi pus în executare. În considerarea caracterului specific al procesului civil, în această fază legiuitorul a stabilit în art. 400 - 402 Cod Procedură Civilă norme speciale pentru reglementarea competenței de judecată în prima instanță și a căilor de atac.
Potrivit art.402 alin. 2 Cod Procedură Civilă, hotărârea pronunțată în prima instanță cu privire la contestația la executare propriu-zisă este supusă căii de atac a recursului. Normele de procedură care stabilesc căile de atac au caracter imperativ și, întrucât sunt prevăzute cu titlu special în materia contestației la executare, nu pot fi substituite de regulile de procedură de drept comun.
Art.1, pct.1, ind.1 Cod Procedură Civilă, în conformitate cu care judecătoriile judecă în primă și ultimă instanță cererile privind creanțe având ca obiect plata unei sume de bani de până la 2.000 lei inclusiv, constituie o normă de procedură de drept comun care se aplică exclusiv în faza judecății, ca primă fază a procesului civil, nu și în faza executării silite.
Totodată, T. va reține că acest text de lege a ieșit din vigoare odată cu declararea sa ca neconstituțional, prin Decizia Curții Constituționale nr.1533 / 2012.
Pentru toate aceste considerente T. va respinge excepția
inadmisibilității recursului
invocată de către intimata-contestatoare.
Examinând pe fond recursul potrivit art. 304 pct.9 Cod Procedură Civilă T. constată următoarele:
Sentința recurată s-a dat cu greșita aplicare a art. 371 ind.7, alin.2 Cod Procedură Civilă coroborat cu art. 39 alin. 4 din Legea nr. 188 / 2000, ambele texte fiind în vigoare la data la care a început executarea silită.
Regula fundamentală pe care aceste texte de lege o instituie în mod expres, ignorată de către prima instanță, este aceea că debitorul este obligat să suporte cheltuielile de executare efectuate după înregistrarea cererii de executare silită și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu, chiar dacă executarea s-a făcut de bună voie.
Recurenta intimată SC U. CO S.R.L a înregistrat cererea de executare silită la executorul judecătoresc la data de_ . Contrar apărărilor contestatoarei APIA prin această înregistrare în registrele executorului cererea a dobândit dată certă, cu consecința opozabilității față de contestatoare conform art. 1182 din Vechiul cod civil .
Cererea de executare civilă nu a avut ca obiect decât despăgubirile în cuantum de 17.572 lei stabilite în sarcina contestatoarei-debitoare prin sentința civilă nr. 533 / 2011, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr._ ( fila 23 din dosar de fond ), întrucât la acea dată era îndeplinită prin plată voluntară creanța constând în cheltuieli de judecată.
Contestatoarea-debitoare a achitat despăgubirile la data de_, prin ordin de plată( fila 67 din dosar de fond ), deci ulterior datei de_ la care recurenta a solicitat executorului judecătoresc să înceapă executarea silită pentru această sumă.
Greșit a apreciat prima instanță că executarea silită nu a început decât odată cu somația emisă la_ . Această somație s-a emis de către executorul judecătoresc numai pentru cheltuieli de executare în cuantum de 988,9 lei stabilite prin procesul verbal de stabilire a cheltuielile de executare încheiat la data de_ ( fila 51 din dosar de fond ) și care, potrivit art.371 ind.7 Cod Procedură Civilă, constituie titlu executoriu pentru cheltuielile de executare silită.
Prima instanță a apreciat contrar art. 371 indice 7 alin. 2, teza I Cod Procedură Civilă, coroborat cu art.39 alin.4 din Legea 188/2000 că îndeplinirea voluntară a obligației de plată de către contestatoarea debitoare, anterior emiterii somației prevăzute de art. 387 Cod Procedură Civilă și încheierii procesului verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, înlătură obligația debitorului de a suporta cheltuielile de executare silită, stabilite cu titlu de onorariu al avocatului creditoarei-recurente, cheltuieli pentru actele îndeplinite și onorariul executorului judecătoresc proporțional cu activitatea pe care a îndeplinit-o în mod efectiv până la momentul plății.
Dispozițiile legale sunt clare și conferă recurentei - intimate SC U. Co
S.R.L dreptul de a obține cu titlu de cheltuieli de executare silită suma de 90 lei, reprezentând cheltuieli de executare stabilite cu respectarea Hotărârii UNEJR
nr. 2 /2007, 26,90 lei cu titlu de taxă de timbru, 500 lei onorariul avocatului care a formulat cererea de executare silită și cererea de continuare a executării după plata voluntară, precum și onorariul executorului judecătoresc stabilit la nivelul sumei de 372 lei cu TVA inclus, valoare care se încadrează între limita minimă de 1357 lei și cea maximă de 1757 lei și pe care T. a apreciat-o ca fiind proporțională cu munca depusă de executorul judecătoresc până la momentul plății, față de toate actele pe care le-a încheiat până la aceea dată.
Calitatea de instituție publică finanțată de la bugetul de stat și procedurile administrative privind virarea sumelor din fonduri speciale, împrejurare pe care contestatoarea APIA le-a invocat pentru a justifica întârzierea plății, nu sunt de natură a înlătura aplicarea art. 371 ind.7, alin. 2 Cod Procedură Civilă, întrucât titlul executoriu constând într-o hotărâre judecătorească are aceleași efecte necondiționat de calitatea părților.
Dimpotrivă, statul are conform art.6 CEDO, obligația de a asigura măsurile necesare pentru punerea în executare cu maximă celeritate a obligațiilor stabilite în sarcina sa prin hotărâri judecătorești irevocabile.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 312 alin.3 și 304 pct. 9 coroborat cu art. 404 Cod Procedură Civilă T. va admite recursul și va modifica sentința în sensul respingerii contestației la executare. Modificarea sentinței și respingerea contestației la executare înlătură aplicarea art.23, al. 1, litera e, din Legea nr. 146/1997 în favoarea contestatoarei. Aceleași dispoziții legale justifică însă măsura restituirii către recurentă a taxei judiciare de timbru achitate în recurs. Întrucât recurenta a solicitat în primă instanță obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocațial fără a depune la dosar chitanța care să ateste plata onorariului, T. va respinge această cerere în temeiul art.274 Cod Procedură Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge excepția inadmisibilității recursului invocată de intimata- contestatoare.
Admite recursul formulat de către recurenta - intimată SC U. CO S. împotriva sentinței civile nr. 8398/_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._ pe care o modifică și, în consecință:
Respinge contestația la executare formulată de către intimata- contestatoare A. DE P. ȘI I. PENTRU A. - C. J. M. în contradictoriu cu recurenta - intimată SC U. CO S. și intimatul Biroul executorului judecătoresc Câmpian M. R. .
Înlătură dispozițiile sentinței privind restituirea taxei judiciare de timbru.
Respinge cererea recurentei-intimate privind plata cheltuielilor de judecată în primă instanță.
Dispune restituirea către recurenta-intimată a sumei de 50 lei achitată cu titlu de taxă judiciară de timbru prin chitanța nr. 4577/_ emisă de Direcția Economică a Municipiului C. -N. .
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, de azi,_ .
Președinte,
J. ecător,
J. ecător,
M. P.
M. H.
C.
G.
G. ier,
H.
Red.M.H. / _
Tehnored.T.F.-_ / ex.2
J. ECĂTOR LA FOND D. D.
