Decizia civilă nr. 398/2013. Contencios administrativ. Contestație la executare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE DOSAR NR._
Cod operator de date cu caracter personal 3184 aflate sub incidența Legii nr.677/2001
DECIZIA CIVILĂ NR.398/R/2013
Ședința publică din 22 Martie 2013 Completul este constituit din: PREȘEDINTE: ION A. M.
JUDECĂTOR: V. R. -M.
JUDECĂTOR: Z. B. G. GREFIER: A. -P. B.
S-a luat spre examinare recursul declarat de recurenta M. F. C.
, căsătorită S.
în contra Sentinței civile nr.618/07 Mai 2012, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei D., privind și pe intimatul Administrația Finanțelor Publice a municipiului D.,
având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reprezentanta recurentei, lipsă fiind recurenta și intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care se constată că la data de 20 Martie 2013 s-a depus la dosarul cauzei prin serviciul de registratură al tribunalului o cerere din partea intimatei la care a atașat adresa nr.230/7188/19 Aprilie 2012 emisă de S. Operațiuni Poștale și Calitate din cadrul Sucursalei Direcției Regionale de Poștă Nord- Vest prin care se atestă la poziția 13 trimiterea recomandată nr.92555, prezentată la data de 24 August 2011, pentru destinatar M. F. C., strada M. nr.5, ap.35, localitatea D., județul C., a fost predată destinatarului la data de 25 August 2011; borderoul emis de Casa de Asigurări de Sănătate, în care la poziția 9 apare recurenta cu această recomandată 92555 și, în consecință, probează comunicarea titlurilor de creanță - decizia de impunere din oficiu nr.239296/1 din 23 August 2011 și Decizia de impunere din oficiu nr.239296/2 din 23 August 2011 către recurentă (f.18-24).
Reprezentanta recurentei depune la dosar fișa dosarului nr._ *, respectiv_ listate de pe portalul instanțelor (f.25-26), învederând instanței că nu mai are alte cereri de formulat în probațiune ori înscrisuri de depus la dosar.
T. ul după deliberare, nemaifiind alte chestiuni prealabile de invocat ori înscrisuri de depus la dosar, încuviințează probă cu înscrisuri și în temeiul dispozițiilor art.150 Cod procedură civilă, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul reprezentantei recurentei asupra recursului declarat în cauză.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului, cu consecința admiterii în întregime a contestației la executare și a se dispune anularea titlului executoriu nr.8538/09 Decembrie 2011 emis de urmăritoare ca nelegal, precum și a tuturor actelor de executare îndeplinite în dosarul execuțional nr.8538/09 Decembrie 2011, ca fiind nelegale și nefondate, cu
cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar, fără onorariu avocațial.
T. ul reține cauza în vederea pronunțării.
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr.618/_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei D., s-a respins excepția lipsei de interes și s-a respins contestația la executare formulată de contestatoarea M. F. C. căs.Szilagyi în contradictoriu cu intimata C. . a J. C., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că pe numele contestatoarei a fost emis un titlu executoriu cu nr. 8538/_ privind contribuția FNUASS conform Legii nr. 95/2006 în care se arată că suma de 1787 lei reprezintă contribuție, suma de 1675 lei reprezintă dobânzile de întârziere, suma de 271 lei reprezintă penalități, rezultând un total de 3733 lei. De asemenea a fost emisă și somație pe numele contestatoarei, astfel că s-a formulat contestația la executare.
Prima instanța a mai reținut că contestatoarea a fost identificată în baza de date ca persoană care a realizat venituri din profesii liberale, în termenul de prescripție a creanțelor fiscale iar CAS C. a emis decizia de impunere din oficiu pentru stabilirea contribuției datorate la FNUASS nr.239296/1/_ și decizie de impunere din oficiu pentru stabilirea de accesorii nr.239296/2/_ care au fost comunicate contestatoarei conform borderoului de prezentare a trimiterilor în data de_ și a fost comunicată notificarea cu nr.26563/_ . Deciziile constituie și înștiințare de plată, astfel că, contestatoarea a luat la cunoștință de cuantumul debitului și modul de calcul al contribuției și accesoriilor datorate. Iar emiterea acestor acte este legală și în conformitate cu OG.nr.92/2003 privind Codul de proc. fiscală republicată cu modificările și completările ulterioare.
Privind excepția lipsei de interes a CAS C. în ceea ce privește demararea executării silite, s-a reținut că atâta timp cât contestatoarea nu face dovada că este asigurata altei case de asigurări de sănătate decât CAS
și achită contribuția de sănătate la FNUASS, este considerată asigurată la Casa de sănătate în raza căreia realizează veniturile impozabile, în speță CAS C., astfel că intimata este abilitată în corectarea contribuției datorate la fondul de sănătate precum și în demararea executării silite.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs M. F. C. căs.Szilagyi, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate, iar în urma rejudecării cauzei, admiterea contestației la executare în întregime și anularea tuturor actelor de executare emise de intimată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că nu a avut niciodată calitatea de asigurat și nici nu a beneficiat de vreun serviciu medical din partea C. . C. iar în speță, executarea silită din dosarul nr.8538/0_ a început în baza titlului executoriu având același număr, emis in aceeași zi cu data expedierii somației de executare nr.8538, fără ca în prealabil să se fi emis și să-i fi comunicat ci privire la sumele menționate în titlul executoriu anterior vreun titlu de creanță.
Recurenta a mai arătat că nu există un contract încheiat între ea și C.
. C., astfel că nu s-au născut nici drepturi și nici obligații reciproce, astfel că titlul executoriu este lipsit de temei legal.
Intimata Administrația Finanțelor Publice a Municipiului D., prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică.
În motivare, intimata a arătat că recurenta datorează sumele stabilite în sarcina sa și că deciziile de impunere constituie și înștiințare de plată, de unde rezultă că recurenta a luat cunoștință de cuantumul debitului și modul de calcul atât al contribuției cât și al accesoriilor datorate.
Intimata a mai arătat că emiterea deciziilor de impunere este legală și conformă cu dispozițiile art.85-88 din OG 92/2003, republicată cu modificările și completările ulterioare, astfel că actele de executare emise sunt legal și temeinice.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul reține următoarele:
Potrivit art. 208 alin. 3 lit. b și e din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și funcționează ca un sistem unitar, iar obiectivele sistemului de asigurări de sănătate se realizează pe baza principiilor de solidaritate și subsidiaritate în constituirea și utilizarea fondurilor, respectiv cu participarea obligatorie la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru formarea Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate.
În acest sens, art. 215 alin. 3 din lege stabilește în sarcina persoanelor fizice care realizează venituri din activități independente obligația de a depune la casele de asigurări de sănătate cu care au încheiat contractul de asigurare declarații privind obligațiile față de fond.
Apoi, legea statuează că, în caz de neachitare la termen a contribuțiilor datorate fondului, casele de asigurări procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului și a majorărilor de întârziere (art. 216). Art. 35 din Ordinul CNAS nr. 617/2007, stabilește în mod expres faptul că decizia de impunere emisă de organul competent al CAS constituie titlu de creanță și poate fi emisă de organul competent al CAS pe baza informațiilor primite pe bază de protocol de la ANAF.
Din lectura acestor dispoziții legale reiese în mod cert că persoanele fizice care realizează venituri din activități independente au obligația de a contribui la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, iar omisiunea de a depune declarații în acest sens dă dreptul caselor de asigurări de a emite din oficiu deciziile de impunere, cărora legea le conferă caracterul de titluri de creanță.
Astfel, calitatea de asigurat și, implicit, obligația de plată a contribuției decurg în mod direct din lege, nefiind necesară o manifestare de voință a contribuabilului sau întrunirea unui acord de voințe prin încheierea unui contract în acest sens.
În același sens, dispozițiile art. 259 alin. 7 lit. b din Legea nr. 95/2006 statuează că persoanele care au obligația de a se asigura (obligația, iar nu facultatea) și nu pot dovedi plata contribuției sunt obligate să achite pe întreaga perioadă a termenelor de prescripție privind obligațiile fiscale contribuția legală lunară calculată asupra veniturilor impozabile realizate, precum și obligațiile fiscale accesorii de plată prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, dacă au realizat venituri impozabile pe toată aceasta perioadă.
Această prevedere legală este neechivocă în sensul instituirii obligației de achitare a contribuției și a accesoriilor pentru toate persoanele care au obligația de a se asigura, astfel că susținerile recurentei privitoare la
necesitatea existenței unui raport contractual pentru demararea procedurii executării silite, respectiv a unui contract scris, semnat de ambele părți, sunt în mod vădit neîntemeiate.
În ceea ce privește însă alegațiile recurentei vizând necomunicarea titlului de creanță acesteia, anterior demarării procedurii executării silite, instanța reține că, potrivit prevederilor art. 44 alin. 1 și 2 din OG nr. 92/2003, în forma în vigoare la momentul emiterii deciziei de impunere, actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este
destinat, această comunicare realizându-se prin poștă, cu scrisoare
recomandată cu confirmare de primire
.
. 2 ind. 1 al aceluiași articol stipulează că, în cazul în care comunicarea actului administrativ fiscal nu a fost posibilă prin modalitatea prevăzută la alin. 2, actul administrativ fiscal se comunică utilizând cel puțin unul dintre următoarele mijloace: a) prin remiterea acestuia de către persoanele împuternicite ale organului fiscal sau prin prezentarea contribuabilului/ împuternicitului la sediul organului fiscal, dacă se asigură primirea, sub semnătura, a actului administrativ fiscal; b) prin fax, e-mail sau alte mijloace electronice de transmitere la distanta, daca se asigura transmiterea textului si confirmarea primirii acestuia.
Totodată, potrivit alin. 2 ind. 2, în cazul în care comunicarea actului administrativ fiscal nu a fost posibilă potrivit alin. 2 ind. 1, aceasta se realizează prin publicitate.
Ori, în raport de aceste dispoziții legale clare, tribunalul constată că intenția legiuitorului, prin instituirea unor modalități subsecvente de comunicare, a fost aceea de a se asigura comunicarea actului administrativ destinatarului, iar numai în eventualitatea în care nu se va putea realiza în mod direct această comunicare se procedează la comunicarea prin publicitate. Mai mult, în situația în care organul de executare comunică actele de executare silită prin poștă, acesta trebuie să fie în măsură să poată proba cu o confirmare de primire remiterea actului către debitor, în caz contrar existând pentru acesta obligația de a proceda la comunicarea actului administrativ prin celelalte modalități prevăzute de lege.
Având în vedere aceste dispoziții legale și luând în considerare împrejurarea că intimata a susținut în cuprinsul întâmpinării faptul că decizia de impunere din oficiu a fost comunicată prin intermediul serviciilor poștale, tribunalul constată că în prezenta cauză nu s-a făcut dovada comunicării acestei decizii recurentei potrivit dispozițiilor legale.
Astfel, art. 44 alin. 2 din OG nr. 92/2003, precitat, impune ca trimiterea poștală a actului administrativ să se realizeze printr-o scrisoare recomandată cu confirmare de primire, dovadă care nu a fost depusă în cauză.
În acest context, trebuie arătat că borderoul de prezentare a trimiterilor din data de 2_, în anexa căruia se regăsește și numele recurentei și adresa nr. 230/7188/_ emisă de Sucursala Direcția Regională de Poștă Nord-Vest (f. 19-202 dosar recurs), nu sunt de natură a acoperi inexistența dovezii impuse în mod expres de către legiuitor, neavând valoarea unei confirmări de primire în sensul legii care să exonereze organul de executare la a proceda la comunicarea actului prin celelalte mijloace legale.
Potrivit 141 alin. 1 și 2 din OG nr. 92/2003, executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis de către organul de executare competent în a cărui rază teritoriala își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu
executoriu, iar titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.
Având în vedere aceste dispoziții legale, precum și împrejurarea că decizia de impunere putea fi contestată de destinatarul acesteia în termen de 30 de zile de la comunicare, în conformitate cu prevederile art. 205-207 din OG nr. 92/2003, iar în cauza de față nu s-a probat că titlul de creanță a fost comunicat, nu se poate reține că mențiunile din cuprinsul acestui act administrativ au caracter definitiv, astfel că titlul executoriu obiect al executării silite analizate în prezenta cauză nu a fost emis cu respectarea dispozițiilor legale.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 312 C.proc.civ., tribunalul va admite recursul formulat în cauză și va modifica sentința nr. nr.618/_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei D., în sensul că admite contestația la executare și anulează actele de executare îndeplinite în dosarul execuțional nr.8538/09 Decembrie 2011.
În temeiul art. 23 alin. 1c lit. e din Legea nr. 146/1997, având în vedere că prezenta contestație la executare a fost admisă, iar cauza, la data pronunțării prezentei, este soluționată irevocabil, se va dispune restituirea sumelor de 291 lei, reprezentând taxă de timbru și de 3,5 lei timbru judiciar, achitate în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Admite recursul declarat de M. F. C., împotriva Sentinței civile nr.618/_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei D., pe care o modifică în sensul că admite contestația la executare și anulează actele de executare îndeplinite în dosarul execuțional nr.8538/09 Decembrie 2011 și dispune restituirea sumelor de 291 lei, taxă de timbru și 3,5 lei timbru judiciar.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 22 Martie 2013
Președinte, Ion A. M. | Judecător, V. R. -M. | Judecător, Z. B. G. |
Grefier, A. -P. B. |
Red./dact. AMI 2 ex. 24.04.13
Judecător fond: Cătinean C. L. Judecătoria Dej
