Decizia civilă nr. 2852/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 2852/2013
Ședința publică din data de 06 Martie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. M. JUDECĂTOR F. T. JUDECĂTOR M. H.
G. D. C.
Pe rol soluționarea recursului declarat de pârâta D. G. A F. P.
M., împotriva sentinței civile nr. 1240 din data de_ pronunțată în dosarul nr._ al T. ui M., în contradictoriu cu reclamantul O. I.
, având ca obiect - contestație act administrativ fiscal exonerare de la plata TVA.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de_, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 1.240 din data de_ pronunțată în dosarul nr._ al T. ui M., s-a admis cererea formulată de către reclamantul
O. I., în contradictoriu cu pârâta D. G. A F. P. M. și s-a anulat decizia nr. 42/_ emisă de Biroul Soluționarea Contestațiilor din cadrul pârâtei și decizia de impunere nr. 10.001/_ emisă de către Activitatea de I. Fiscală din cadrul pârâtei.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin decizia nr. 42/_ emisă de către pârâtă a fost respinsă contestația administrativ-fiscală formulată de către reclamant împotriva deciziei de impunere nr. 10.001/_ emisă în baza raportului de inspecție fiscală încheiat la data de_ . Prin acest raport de inspecție fiscală s-a constatat că reclamantul a realizat în anul 2008 un număr de 6 tranzacții constând în vânzare de construcții noi și terenuri construibile, valoarea tranzacționată fiind de 1.047.347 lei, sumă la care s-a calculat T.V.A. de 49.623 lei și majorări de întârziere în sumă de 17.355 lei.
A reținut instanța de fond că organul fiscal a extins dispozițiile legale aplicabile unor ipoteze delimitate expres și altor situații care nu au fost avute în vedere la edictarea acestora.
Susține instanța că în intervalul de timp 20 februarie 2008 - 21 noiembrie 2008 reglementările legale referitoare la obligația de plată a T.V.A. în situația vânzărilor de bunuri imobile nu au fost clare și previzibil, astfel încât atât contribuabili cât și organele fiscale puteau interpreta legislația fiscală potrivit propriilor interese.
S-a mai reținut și faptul că practica instanțelor naționale nu este constantă în privința regimului fiscal a tranzacțiilor cu bunuri imobile realizate de către persoanele fizice anterior datei de 1 ianuarie 2010 și cu atât mai puțin nu poate fi reținut acest caracter nici în privința autorităților fiscale care nu au oferit nicio explicație logico-juridică pentru plafonul mai mare de 5 tranzacții imobiliare care ar atrage pentru persoanele fizice calitatea de persoane impozabile în sensul art. 127 alin. 2 Cod fiscal.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta D. G. A F. P.
M.
, solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârii recurate.
În motivare recursului, recurenta arată că din tranzacțiile imobiliare efectuate de către reclamant în cursul anului 2008 a rezultat o valoare mai mare de 35.000 euro, astfel încât acesta avea obligația de plată a T.V.A., fiind incidente dispozițiile art. 137 alin. 1 și 2 Cod fiscal.
Reclamantul O. I. a formulat întâmpinare
, solicitând respingerea recursului (f.9).
Analizând recursul formulat din perspectiva motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind fondat din următoarele considerente
:
În speță sunt incidente dispozițiile art. 127 alin. 1 și 2 Cod fiscal conform cărora constituie activitate economică exploatarea bunurilor corporale sau necorporale în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate.
Este de menționat faptul că acest text legal nu face distincție între persoanele fizice și cele juridice.
De asemenea, normele metodologice de aplicare a Codului fiscal cu privire la acest text legal precizează că obținerea de venituri de către persoanele fizice din vânzarea locuințelor proprietate personală sau a altor bunuri care sunt folosite de către acestea pentru scopuri personale nu va fi considerată activitate economică, cu excepția situațiilor în care se constată că activitatea respectivă este desfășurată în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate.
Acest text legal exprimă cerințele ce trebuie îndeplinite cu prilejul vânzării unor locuințe proprietate personală de către persoanele fizice pentru ca acea vânzare să nu fie apreciată ca fiind o activitate economică.
Este de reținut faptul că este necesar ca bunul imobil să fi fost folosit de către reclamant pentru scopuri personale și că acea activitate să nu fie desfășurată în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate.
Potrivit art. 126 alin. 1 Cod fiscal, sunt impozabile operațiunile care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții: constituie sau sunt asimilate cu o livrare de bunuri sau o prestare de servicii în sfera taxei executate cu plata, locul de livrare a bunurilor sau a serviciilor în România, realizarea acestora de către o persoană impozabilă, iar livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor să rezulte din una dintre activitățile economice prev. de art. 127 alin. 2 Cod fiscal.
Plafonul valoric al tranzacțiilor totale executate și avute în vedere de către organul fiscal prezintă relevanță sub aspectul determinării obligației de plată a
T.V.A. conform art. 152 alin. 1 Cod fiscal.
Așa cum s-a arătat anterior, aspect reținut de altfel și de către instanța de fond, analiza activității desfășurată de către reclamant pentru a determina obligația de plată a T.V.A. trebuie să permită concluzia că aceasta a reprezentat o activitate economică desfășurată cu caracter de continuitate în scopul obținerii de venituri.
Așa cum s-a arătat, organul fiscal a reținut că în intervalul februarie - noiembrie 2008, reclamantul a efectuat un număr de 6 tranzacții imobiliare, modul de efectuare a acestora permițând concluzia că reclamantul a desfășurat în acel interval de timp o activitate economică cu scopul de a obține profit și cu caracter de continuitate.
Toate aceste aspecte sunt reținute de către Curte ca urmare a analizei conținutului contractelor de vânzare-cumpărare ce au materializat tranzacțiile imobiliare materializate de către reclamant împreună cu soția sa.
Astfel, prin contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 639/_ de către Biroul Notarilor P. asociați Vladimir Mircea Bal - C. M. Bal, reclamantul împreună cu soția sa au vândut către terți un imobil, casă P+M și teren aferent "neproductiv";, în suprafață de 265 mp. situat în orașul Tăuții
Măgherăuș, str. Băița, nr. 175B, jud. M., înscris în C.F. nr. 755 Tăuții Măgherăuș, nr. cadastral 4510, de sub B-1,2 cu prețul de 117.000 euro, echivalentul a 425.739,60 lei. (f.260)
În acest contract se menționează că bunul imobil vândut era proprietatea reclamantului și a soției acestuia dobândit prin cumpărare prin contractul autentificat sub nr. 2285/2007, construcția existentă pe imobil fiind realizată în baza autorizației de construire nr. 118/_ emisă de Primăria Orașului Tăuții Măgerăuș.
În_ prin contractul autentificat sub nr._ de către biroul acelorași notari publici, reclamantul împreună cu soția au vândut către un terț terenul arabil în suprafață de 602 mp. situat în sat Bușag, jud. M., înscris în C.F. nr. 850 Tăuții Măgherăuș, nr. cadastral 3499, vânzătorilor de sub B-1, în cotă indiviză de 1/6 parte din teren intravilan "Arabil"; în suprafață de 182 mp. situat în sat Bușag, jud. M., înscris în C.F. nr. 7120 Tăuții Măgherăuș, nr. cadastral 4338, vânzătorilor de sub B-2 și cota indiviză de 1/6 parte din teren intravilan "Arabil"; în suprafață de 424 mp. situat în sat Bușag, jud. M. ,
înscris în C.F. nr. 851 Tăuții Măgherăuș, nr. cadastral 4600, vânzătorilor de sub B-2, cu prețul de 25.000 lei (f.262). În contract se menționează că bunurile imobile au fost dobândite de către reclamant și soția acestuia prin cumpărare în baza contactelor autentificate sub nr. 3731/2007 și nr. 3751/2007.
Pentru construcția existentă pe tern a fost emisă autorizația de construire nr. 11/_ 8 de către Primăria Orașului Tăuții Măgherăuș.
În_ prin contractul autentificat sub nr. 1839/2008 reclamantul împreună cu soția au vândut terenul arabil în suprafață de 300 mp. situat în Tăuții Măgherăuș, jud. M., înscris în C.F. nou (transcris din C.F. nr. 1804 Tăuții de Jos) de sub nr. cadastral 4964, cu prețul de 16.000 lei (f.264). În contract se menționează că terenul a fost dobândit prin cumpărare în baza unui contract autentic, autentificat sub nr. 703/2008.
În_ prin contractul de vânzare autentificat sub nr. 3385/2008 reclamantul împreună cu soția transmite dreptul său de proprietate pentru cota de ½ parte către O. u V. Samuil și cota de ½ parte către cumpărătorii P. I. și soția P. Reghina din imobilul în natură intravilan în suprafață de 1.100 mp. situat în B. Sprie, str. Igniș, jud. M., înscris în C.F. 3657 B. Sprie, nr. cadastral 3745, pentru suma de 13.000 euro, echivalentul a 48.536,8 lei (f.266).
Terenul a fost dobândit de către reclamant în baza contractului de vânzare- cumpărare autentificat sub nr. 3811/_ .
În_, în baza contractului autentic sub nr._, reclamantul împreună cu soția vând către terții P. R. și P. V. casă de locuit + teren intravilan "arabil"; în suprafață de 590 mp. înscris în C.F. nr. 854 Tăuții Măgherăuș, sub nr. cadastral 4603, competința vânzătorilor de sub B.2-4, cota indiviză de 1/6 parte din teren "arabil"; în suprafață de 424 mp., înscrisă în C.F. nr. 851 Tăuții Măgherăuș, sub nr. cadastral 4600, competința vânzătorilor de sub B-4 și cota indiviză de 1/6 parte din teren "arabil"; în suprafață de 182 mp.,
înscrisă în C.F. nr. 712 Tăuții Măgherăuș, sub nr. cadastral 4338, competința vânzătorilor de sub B.2-4, cu prețul de 117.000 euro, echivalentul a 425.739,60 lei (f.268).
Bunurile imobile au fost dobândite de către reclamant în baza contractului autentificat sub nr. 911/_, iar pentru construcție a fost emisă autorizația de construire nr. 11/_ de către Primăria Orașului Tăuții Măgherăuș.
Prin contractul de vânzare-cumpărare din_ autentificat sub nr. 362/2008, reclamantul împreună cu soția înstrăinează către vânzători dreptul lor de proprietate asupra imobilelor situate în localitatea Bușag, jud. M., în natură casă de locuit P+M și teren în suprafață de 590 mp. înscris în C.F. nr.
1420 Tăuții Măgherăuș, nr. cadastral 4601 de sub B.1,2,3, pentru suma de
euro, echivalentul a 267.806 lei (f.270). În acest contrat se menționează că terenul a fost dobândit prin cumpărare în_, iar pentru acel teren a fost emisă autorizația de construire nr. 11/2008.
Analiza conținuturilor acestor contracte permit concluzia că în intervalul menționat, respectiv februarie - noiembrie 2008, reclamantul a realizat în mod constant venituri din vânzarea bunurilor imobile.
Astfel, Curtea reține că toate bunurile imobile vândute prin contractele menționate anterior au fost dobândite de către reclamanât într-un interval de maxim 6 luni înainte de vânzarea acestor bunuri prin contractele arătate. Mai mult, Curtea constată că pentru o parte din acele imobile, la scurt timp de la vânzare, au fost obținute autorizații de construire, iar mai apoi, la un interval de timp la fel de scurt după emiterea autorizațiilor de construire, bunurile au fost vândute către terți cumpărători.
Explicațiile oferite de către reclamant nu pot fi reținute de către Curte.
Astfel, vânzările ulterioare, privite valoric, depășesc intenția declarată de către reclamant de a acoperi creditul contractat pentru obținerea unei locuințe mai mari de 3 camere necesară desfășurării vieții de familie.
De asemenea, nu prezintă relevanță situația concretă a imobilelor sub aspectul existenței unor servituți de trecere, atât timp cât s-a dovedit că au existat cumpărători chiar și pentru imobile grevate de un drept de trecere, în condițiile în care s-a stabilit că pe imobilele cumpărate existau emise autorizații de construire pentru diverse construcții cu destinația de locuință.
În mod cert, activitatea desfășurată de către reclamant în intervalul menționat excede unei situații obișnuite și, în mod cert, scopul urmărit de către reclamant nu a fost acela de rezolvare a situației sale locative, în condițiile în care acesta doar a înstrăinat imobile pe care anterior le achiziționase.
Dacă intenția reală a reclamantului ar fi fost de rezolvare a situației sale locative, atunci nu există nicio justificare de ce a înstrăinat imobile pe care erau edificate construcții cu destinația de locuință.
În drept, textele legale incidente, prevăd următoarele: Art. 127 din Codul fiscal:
"(1) Este considerată persoană impozabilă orice persoană care desfășoară, de o manieră independentă și indiferent de loc, activități economice de natura celor prevăzute la alin. (2), oricare ar fi scopul sau rezultatul acestei activități.
În sensul prezentului titlu, activitățile economice cuprind activitățile producătorilor comercianților sau prestatorilor de servicii, inclusiv activitățile extractive, agricole și activitățile profesiilor libere sau asimilate acestora. De asemenea, constituie activitate economică exploatarea bunurilor corporale sau necorporale în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate.";
Trebuie menționat că acesta a fost textul actului normativ de la data reținută de către pârâtă ca fiind data la care reclamantul avea obligația de plată a TVA, respectiv 0_
Textul citat este clar, și menționează determinarea existenței unor consecințe fiscale pentru anumite tranzacții în situația efectuării lor cu caracter de continuitate, indiferent de subiecții acelor acte juridice.
În anul 2010, când a fost emisă decizia contesată art. 127 al. 21din codul fiscal prevedea: "Situațiile în care persoanele fizice care efectuează livrări de bunuri imobile devin persoane impozabile sunt explicitate prin norme.";
Cu toate acestea, chiar și în anul 2008, data stabilirii obligațiilor de plată, Normele Metodologice de aplicare a codului fiscal, aprobate prin HG nr. 44/2004, menționau:
Art. 127 CF- pct.3. NM(1) "In sensul art. 127 alin. (2) din Codul fiscal, obtinerea de venituri de catre persoanele fizice din vanzarea locuintelor proprietate personala sau a altor bunuri care sunt folosite de catre acestea pentru scopuri personale, nu va fi considerata activitate economica, cu exceptia situatiilor in care se constata ca activitatea respectiva este desfasurata in scopul obtinerii de venituri cu caracter de continuitate in sensul art. 127 alin. (2) din Codul fiscal. …";
Revednind la stadiul legislației din anul 2010, data deciziei contestate, același test, respectiv pct. 3 din NM prevedea: "2) În aplicarea prevederilor alin. (1), persoanele fizice nu se consideră că realizează o activitate economică în sfera de aplicare a taxei atunci când obțin venituri din vânzarea locuințelor proprietate personală sau a altor bunuri care au fost folosite de către acestea pentru scopuri personale. În categoria bunurilor utilizate în scopuri personale se includ construcțiile și, după caz, terenul aferent acestora, proprietate personală a persoanelor fizice care au fost utilizate în scop de locuință, inclusiv casele de vacanță, orice alte bunuri utilizate în scop personal de persoana fizică, precum și bunurile de orice natură moștenite legal sau dobândite ca urmare a măsurilor reparatorii prevăzute de legile privind reconstituirea dreptului de proprietate.
Persoana fizică, care nu a devenit deja persoană impozabilă pentru alte activități, se consideră că realizează o activitate economică din exploatarea bunurilor corporale sau necorporale, dacă acționează ca atare, de o manieră independentă, și activitatea respectivă este desfășurată în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate, în sensul art. 127 alin. (2) din Codul fiscal
.";
Relevante sunt și dipozițiile art. 128 cod fiscal, unde se arată: "(1) Este considerată livrare de bunuri transferul dreptului de a dispune de bunuri ca și un proprietar.";
Astfel, așa cum s-a menționat anterior, din starea de fapt reținută din analiza materialului probator administrat în principal în fața instanței de fond, reclamantul a realizat un număr semnificativ de tranzacții cu bunuri imobile, într-un interval de timp relativ scurt, bunuri pe care le-a înstrăinat la scurt timp de la achiziționare și după ce pe, în privința terenurilor a obținut autorizații de construire.
În explicitarea dispozițiilor art. 127 al. 2 din codul fiscal, pct. 3 din NM are în vedere și situația vânzărilor de bunuri imobile de către persoanele fizice, și permite identificarea criteriului legal stabilit pentru determinarea nivelului taxabil pentru anumite tranzacții, respectiv că activitatea respectiva este desfasurata in scopul obtinerii de venituri cu caracter de continuitate.
Au fost expuse anterior argumentele pentru care s-a apreciat că tranzacțiile identificate de către organul fiscal ca fiind realizate de către reclamant sunt apte să termine obligații de plată a TVA, alături de obligații de plată a unor majorări de întârziere.
În consecință, față de cele menționate, se va admite recursul declarat de pârâta D. G. A F. P. A JUDEȚULUI M. împotriva sentinței civile nr. 1.240 din_ pronunțată în dosarul nr._ al T. ui M. ce va fi modificată în sensul că se va respinge acțiunea .
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de pârâta D. G. A F. P. A JUDEȚULUI M. împotriva sentinței civile nr. 1.240 din_ pronunțată în dosarul nr._ al T. ui M. pe care o modifică în sensul că respinge acțiunea .
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE, D. M. | JUDECĂTOR, F. T. | JUDECĂTOR, M. H. |
G. , D. C. |
Red.D.M./_ .
Dact.H.C./2 ex. Jud.fond:M.H.
