Decizia civilă nr. 4385/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 4385/2013
Ședința publică din data de 17 Aprilie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. H. JUDECĂTOR D. M. JUDECĂTOR F. T. GREFIER D. C.
Pe rol soluționarea recursului declarat de către reclamanta SC F & L E.
S. împotriva sentinței civile nr. 11014 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., în contradictoriu cu pârâta D. G. A F.
P. A J. C., având ca obiect - contestație act administrativ fiscal.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de_, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, pentru când s-a dispus amânarea pronunțării la data de_ și ulterior la data de_ .
CURTEA
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.11014 pronunțată la_ în dosar nr._ al Tribunalului C. a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta S.C. F&L
E. S. în contradictoriu cu D. G. a F. P. C. .
Pentru a dispune astfel instanța a reținut că posibilitatea reclamantei de a deduce TVA din valoarea investițiilor făcute dupa 2008 nu este împlinita în considerarea regulii potrivit căreia compensarea poate fi efectuata incepand cu momentul in care creantele exista deodata, fiind deopotriva certe, lichide si exigibile, doar atunci sunt aplicabile prevede alin (4) al art 116 din Codul de procedura fiscala. Pentru obligatiile fiscale principale, precum si pentru obligatiile fiscale accesorii stabilite de organele competente prin decizie exigibilitatea intervine la data comunicarii deciziei. Dobanzile si penalitatile de intarziere sau majorarile de intarziere, dupa caz, se calculeaza de la data la care creantele exista deodată si sunt certe.
Ori, întrucât deducerea TVA se exercită prin înscrierea taxei deductibile în decontul de TVA depus după înregistrarea persoanei impozabile în scopuri de TVA, iar societatea nu s-a înregistrat ca plătitor de TVA în perioada _
-_, rezultă că, reclamanta nu putea să reflecte și să declare, printr-un decont de TVA suma taxei deductibile pentru pentru care ia naștere dreptul de deducere în perioada fiscală de raportare și cu atât mai puțin, să pretindă organul fiscal, să procedeze la compensarea TVA deductibilă, în timpul
inspecției fiscale efectuate.
Referitoar la calculul accesroriilor în sumă de 17.862 lei aferente obligației de plată a TVA în sumă de 67.925 lei, au fost stabilite de inspecția
fiscală, pentru perioada_ -_, respectiv de la data scadenței decontului de TVA și până la data controlului.
Având în vedere că, potrivit celor reținute, reclamanta datorează TVA în sumă de 67.925 lei aferentă perioadei_ -_, pe cale de consecință fiscală și potrivit principiului de drept " accesoriul urmează principalul";, societatea datorează și accesoriile aferente în sumă de 17.862 lei, reprezentând majorări de întârziere și dobânzi.
Împotriva soluției arătate a declarat recurs reclamanta S.C. F&L E. SRl solicitând admiterea acestuia, desființarea hotărârii și rejudecând a fi admisă contestația, anulată decizia, cu cheltuieli .
În susținerea celor solicitate se arată că ceea ce nu a reținut instanța de fond este faptul că în perioada anilor 2008 - 2009 a efectuat lucrări de investiții la imobilul care i-a aparținut iar ca urmare a acestor lucrări de investiții avea de recuperat de la buget o sumă cu ceva mai mare decât cea datorată ca și TVA pentru perioada 2008 - 2011. Deși instanța apreciază că nu putea să invoce compensatia legală pentru că nu erau intrunire condițiile stabilire la Art. 116 alin. 4 din OUG nr. 92/2002 aceasta susținere a instanței este total nefondată.
Astfel textul de lege invocat de către instanță, dar și de societate în cadrul apărărilor spune: " Dacă legea nu prevede altfel, compensarea operează de drept la data la care creanțele există deodată, fiind deopotrivă certe, lichide și exigibile."
Organul de control a constat că societatea datora către Bugetul Statului suma de
67.925 lei și pe care a compensat-o cu TV A-ul aferent investiții lor efectuate de subscrisa și care societatea trebuia să-I recupereze de 13 bugetul statului ca urmare a activității de investiții desfășurare în perioada 2008-2009.
Susținerea instanței că pentru perioada_ -_ societatea datora suma de 67.925 lei, iar pe lângă aceasta suma datora și suma ele 17.862 lei reprezentând majorări de întârziere și dobânzi, potrivit principiului accesoriul urmează principalul" nu este corectă. Mai mult decât atât acest principiu nu a fost corect aplicabil în cauză. Astfel încă din anul 2009 societatea trebuia să recupereze de la Bugetul statului o sumă importantă, reprezentând TV A-ul aferent investițiilor efectuate la spațiul" aparținând societății și în care aceasta își desfășura activitatea. Datorită faptului că începând cu luna octombrie 2008 a devenit platitoare de TV A, tot începând cu
aceasta dată a apărut și dreptul societății de a deduce TV A-ul aferent cheltuielilor efectuate de societate pentru desfășurarea activității.
La data la care societății i s-au stabilit obligații de plată către Bugetul Statului, avea de recuperat sume mult mai mari de la acest buget ca și TV A deductibil activității de investiții desfășurată de societate. Dacă reprezentanții organului fiscal au calculat majorări de întârziere și dobânzi doar pentru faptul că operațiunea de compensare a avut loc la data de_ față de data scadenței obligației către bugetul statului, același tratament trebuia să aplice si creanței societății față de bugetul statului, pentru că la aceiași dată societatea avea de recuperat de al acest buget o sumă mult mai mare. Nu se poate aplica un tratament inegal la două părți pentru drepturi și obligații născute din același raport juridic.
Din constatările organului de inspecție fiscală se deduce clar faptul că la data de_ societatea avea de recuperat de la Bugetul statului TVA de valoare mai mare decât cea datorată acestui creditor, adică a achitat în avans la bugetul statului acest TVA, și care a fost compensat de către organul de
inspecție fiscală cu TV A aferent activității societății pe perioadele ulterioare. În atare situație nu se putea calcula în sarcina societății și obliga la plata a majorărilor de întârziere atâta timp cât societatea a avut tot timpul achitat în avans TVA-ul pentru această perioadă.
Prin acest mod de lucru se încalcă pricipiul egalității în drepturi, prevăzut și consacrat de Constituția României și citat mai sus.
In aceste condiții, susținerile instanței că dreptul societății de a deduce TV A-ul aferent investiții lor efectuate după luna octombrie 2008 nu este împlinit, sunt total nefondate, iar acest aspect este contrazis și de constatări le făcute de organul de inspecție firscală, fapt carte nu a fost contestat de nici una din părțile litigante. Prin această susținere a instanței s-a încăcat și principiul disponibilității părților într-un raport juridic. Chiar organul de inspecție fiscală a dispus compensarea TV A-ului de plată cu TV A-ul achitat de societate și a stabilit că societatea nu mai avea de achitat TV A aferent activității comerciale pe perioada_ -_ ci doar accesorii, pentru fapătul că aceasta compensare nu s-a efectuat la data nașterii obligațiilor reciproce, adică în anii 2008 - 2011 în datele de 25 a lunii următoare incetării unui trimestru fiscal ( ex. 25 aprilie 2009 pentru trimestrul 1 a anului 2009 ) ci la data finalizării controlului, adică_ .
Răspunzând celor invocate prin întâmpinare intimata a solicitat respingerea recursului în considerarea în esență că motivele nu sunt întemeiate deoarece actele au fost emise cu respectarea dispozițiilor fiscale.
Analizând recursul declarat Curtea reține următoarele:
În urma controlului efectuat în considerarea că s-a depășit plafonul de afaceri și raportat la acesta recurenta trebuia să solicite înregistrarea în scop de TVA prin actele emise organele fiscale au stabilit în sarcina recurentei obligații fiscale în sumă de 67925 lei TVA și majorări de 17.862.
Cele stabilite au fost contestate inclusiv în fața instanței susținându-se că nu este corect modul de calcul al accesoriilor. Astfel, în argumentare s-a arătat că deși organele fiscale au constata că suma de 67925 lei nu trebuia achitată deoarece se compensează cu TVA pe care societatea trebuie să îl recupereze, a dispus obligarea la majorări dar această decizie este nelegală
întrucât în 2008 a realizat lucrări de investiții la imobilul proprietate în care desfășoară activități și avea de recuperat o valoare mai mare decât TVA de plată. Prin urmare se arată nu putea fi obligată la plata unor penalități pentru ca neregula a fost constatată în luna octombrie 2011 atâta timp cât pentru această perioadă societatea a avut achitat în avans TVA-ul aferent, prin posibilitatea de deducere a TVA-ului din valoarea bunurilor achiziționate și investițiilor efectuate de societate necesare desfășurării activității comerciale.
În conformitate cu prevederile legale invocate în decizia de impunere și în raportul de inspecție fiscală, majorările și dobânzile de întârziere se calculează din ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate conform art.120 alin.1 din OG nr.92/2003 cu toate modificările și completările ulterioare. Data achitării TVA-ului către bugetul statului de către societate a fost_ adică la această dată societatea a avut de recuperat de la bugetul statului sume de 67.925 lei TVA aferente bunurilor achiziționate de societate necesare desfășurării activității. Din această sumă s-a dedus TVA-ul de plată aferent perioadei_ -_ adică societatea a avut efectuată o plată în avans la bugetul statului, pentru care organul de
inspecție fiscală a calculat și pretins dobânzi și majorări de întârziere. Aceste accesorii puteau fi pretinse de către organul de inspecție fiscală doar dacă
sumele de compensare ar fi fost ulterioare datei scadenței TVA-ului către bugetul statului.
Din demersul inițiat se observă că în discuție se pune problema accesoriilor respectiv a compensării cu cele datorate în urma rambursării date de investițiile efectuate la imobilul în care se desfășoară activitatea societății recurate.
Susținerile nu pot fi reținute întrucât conform codului de procedură fiscală art.119 și art.120 pentru neachitarea la scadență de către debitor se datorează după acest termen dobânzi și penalități de întârziere, dobânzile calculându-se pentru fiecare zi de întârziere începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate inclusiv.
Actele dosarului au relevat că recurenta nu s-a înregistrat în scopuri TVA când a depășit plafonul context în care se datorau obligațiile fiscale TVA dar și accesoriile în conformitate cu normele enunțate.
Același cod mai prevede însă prin art.17 că se restituie la cerere debitorului sume plătite fără existența unui titlu de creanță, cele plătite în plus, cele de rambursat de la bugetul de stat s.a .
Tot astfel prin alin.6 din același articol se prevede că dacă debitorul înregistrează obligații fiscale restante, sumele prevăzute la alin. (1), (2) și (2^1) se vor restitui numai după efectuarea compensării potrivit prezentului cod.
Procedura de restituire și de rambursare a sumelor din buget mai spune același articol alin.9 inclusiv modalitatea de acordare a dobânzilor prevăzute la art. 124, se aprobă prin ordin al ministrului finanțelor publice.
Același cod prin art.70 mai prevede că cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluționează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare.
În situațiile în care, pentru soluționarea cererii, sunt necesare informații suplimentare relevante pentru luarea deciziei, acest termen se prelungește cu perioada cuprinsă între data solicitării și data primirii informațiilor solicitate.
Totodată prin art.124 se prevede că pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) și (2^1) sau la art. 70, după caz, până la data stingerii prin oricare dintre modalitățile prevăzute de lege. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor.
Nivelul dobânzii este cel prevăzut la art. 120 alin. (7) și se suportă din același buget din care se restituie ori se rambursează, după caz, sumele solicitate de plătitori.
Din normele enunțate reiese că rambursarea, restituirea se face la cererea contribuabilului și da dreptul la dobânda din ziua expirării termenului stabilit de art.70.
Cu alte cuvinte dobânda/accesoriile datorate contribuabilului curg din momentul expirării termenului de soluționare a cererii de restituire/rambursare.
În speță recurenta nu a făcut dovada procedurii, a cererii adresate autorității pentru restituire/rambursare și prin urmare nu se poate reține existența unor dobânzi/accesorii ce se datorează contribuabilului recurent pentru că acestea să fie la rândul lor compensate cu cele datorate de aceasta pentru neachitarea la termenul de scadență a obligațiilor fiscale.
Așadar constatând că sunt motive întemeiate în baza art.312 C.pr.civ. coroborat cu art.20 din Legea nr.554/2004 Curtea urmează a da o soluție de respingere a recursului declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta SC F&L E. S. împotriva sentinței civile nr. 11014 din 22.X.2012, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
M. H. D. M. F. T.
GREFIER
D. C.
Red.F.T./S.M.D.
2 ex./_ Jud.fond.A. R.
