Sentința civilă nr. 2583/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
cod op. 4204
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2583
Ședința publică din 17 aprilie 2013 Instanța constituită din:
Președinte: I. V. - judecător
G. ier: P. I.
Pe rol fiind pronunțarea asupra acțiunii în contencios fiscal formulată de reclamantul C. M. V. dr. D. V. în contradictoriu cu pârâta D.
G. a F. P. M. și cererea de chemare în garanție a Direcției S.
V. e și pentru SA M. . La apelul nominal lipsesc părțile.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Instanța constată că dezbaterea cauzei a avut loc în ședința publică din 3 aprilie 2013, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, pronunțarea fiind amânată pentru 10 aprilie 2013, respectiv pentru 17 aprilie 2013, când după deliberare s-a pronunțat următoarea hotărâre.
T.
Asupra acțiunii de față,
Prin acțiunea înregistrată sub dosar nr. de mai sus, reclamantul C. M.
V. dr. D. V. a chemat în judecată pe pârâta D. G. a F. P.
M. solicitând instanței ca prin sentința ce va pronunța în cauză să dispună anularea deciziei nr.1555/_, desființarea în parte a raportului de inspecție fiscală nr.3500/_ în ceea ce privește capitolul III "Taxa pe valoarea adăugată"; și ca o consecință, anularea Deciziei de Impunere nr. 3500/_ emisă de Activitatea de I. Fiscală din cadrul Direcției Generale a F. P.
M., precum și a deciziei nr. 6748 din_ prin care s-a dispus de către organul fiscal, înregistrarea din oficiu a C. ului M. D. D. V., în scopuri de TVA și exonerarea de la plată a sumelor de 36.358 lei reprezentând TVA și accesorii majorări, 8442 lei dobânzi la TVA, 5454 lei penalități la TVA, stabilite pentru perioada_ -_ cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii se arată că prin actele atacate, se reține, în accepțiunea organelor de control, că sub aspectul taxei pe valoarea adăugată (TVA), C. ul M. V. a înregistrat o cifră de afaceri de 125.741 lei în anul fiscal 2008, mai mare decât plafonul de scutire în scopuri de TVA și ar fi avut obligația de a se înregistra în scopuri de TVA până la data de 0_, plafonul de 35.000 euro până la care era scutit de înregistrare fiind depășit începând cu luna ianuarie 2009. În consecință, organele de control pentru perioada 0_ -_, astfel cum acestea au indicat în Raportul de inspecție fiscală, Cap. III 2 "Taxa pe valoare adăugată";, au procedat la stabilirea TVA aferent fiecărui trimestru începând cu primul trimestru al anului 2009 și până la data de_, concluzionând în mod cu totul nefondat, că, pe perioada _
-_ reclamantul are obligația de a plăti suma de 36.358 lei reprezentând TVA și majorări de întârziere 8442 lei, respectiv penalități de 5454 lei.
Reclamantul a susținut că potrivit art. 141 alin. 1 lit. a din Codul fiscal,
"Următoarele operațiuni de interes general sunt scutite de taxă: a) spitalizarea, îngrijirile medicale și operațiunile strâns legate de acestea, desfășurate de unități autorizate pentru astfel de activități, indiferent de forma de organizare, precum: spitale, sanatorii, centre de sănătate rurale sau urbane, dispensare, cabinete și laboratoare medicale, centre de îngrijire medicală și de diagnostic, baze de tratament și recuperare, stații de salvare și alte unități autorizate să desfășoare astfel de activități";.
A mai aratat că prin H.G. nr. 1620 din_ publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 927 din_ pentru modificarea și completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin H.G. nr. 44/2004, norme care au intrat în vigoare la 1 ianuarie 2010 s-au adus următoarele modificări la pct. 24 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal în sensul că "Punctul 24 se modifică și va avea următorul cuprins: 1) Scutirea prevăzută la art. 141 alin. 1 lit. a din Codul fiscal: c) nu se aplică pentru serviciile medicale veterinare, astfel cum a fost pronunțată hotărârea Curții Europene de Justiție în cazul CEJ C-122/87";. În perioada_ -_ activitatea desfășurată este inferioară plafonul de
35.000 euro pe care l-a atins în perioada cât serviciile medicale veterinare nu erau operațiuni taxabile din punct de vedere al TVA.
Reclamantul a susținut că în mod greșit, pârâta nu a soluționat cererea de chemare în garanție pe motivul că a calculat TVA-ul ca fiind inclus în sumele încasate de la beneficiarul serviciilor, această motivație neavând nici un fundament și atrăgând anularea deciziei atacate.
Arătând că veniturile realizate de cabinet și aferent cărora s-a stabilit prin actele atacate obligația de a achita taxa pe valoarea adăugată, majorări și dobânzi, au ca sursă servicii medicale veterinare, prestate de către D. V.
S. ă și pentru SA M., reclamantul a solicitat chemarea în
garanție a acestei instituții pentru a fi obligată la plata TVA-ului pentru serviciile prestate, precum și a majorărilor și dobânzilor aferente.
În concluzie, numai începând cu data de_ statutul serviciilor medicale veterinare, acela de operațiuni netaxabile din punct de vedere al taxei pe valoarea adăugată a fost modificat în acela de operațiuni taxabile.
Prin întâmpinare, pârâta D. G. a F. P. M. a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată arătând că reclamantul nu poate beneficia de scutire de TVA având în vedere că începând cu_, când au intrat în vigoare prevederile Legii nr. 343/2006, serviciile veterinare nu mai figurează ca operațiuni scutite de taxă și că reclamantul avea obligația de a se înregistra ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată până la 10.XII.2008.
S-a mai arătat că trimiterea la H.G. nr.1620/2009 și susținerea ipotezei că doar de la apariția acestui act normativ serviciile medicale veterinare ar fi taxabile în ceea ce privește TVA este greșită pentru că nu are în vedere normele și principiile generale ale interpretării actelor normative. Astfel, în conformitate cu art.108 alin.2 din Constituția României se prevede că "Hotărârile se emit pentru organizarea executării legilor";. Respectiv, prin HG 1620/2009 s-a subliniat faptul că serviciile medicale veterinare nu mai sunt scutite de TVA, numai că această situație juridică există de la apariția Legii nr.343/2006. Totodată, HG 1620/2009 nu a completat în nici un fel textul legii, în sensul indicat de reclamantă pentru ca o atare situație juridică este interzisă explicit de norma constituțională invocată, ci doar au venit să sublinieze și să explice textul normei, Legea nr.343/2006 fiind în realitate actul care naște raportul de drept fiscal în ceea ce privește TVA.
Referitor la majorările de întârziere și penalitățile de întârziere s-a arătat că, acestea se cuvin bugetului de stat ca o consecință a nerespectării de reclamant a reglementărilor în materie fiscală. Faptul că reclamantul nu dorește să își asume responsabilitatea fiscală a faptelor sale este până la urmă o problemă de educație elementară.
Exprimându-și poziția procesuală, chemata în garanție a invocat pe cale de excepție inadmisibilitatea cererii de chemare în garanție și lipsa calității sale procesuale pasive. Pe fondul cererii, a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată, arătând că cererea de chemare în garanție nu îndeplinește condițiile prevăzute de art.60 Cod procedură civilă, atâta timp cât obiectul acesteia se întemeiază pe o altă obligație decât cea pe care o pretinde reclamantul pârâtului.
S-a învederat instanței că prestarea serviciilor medicale veterinare se realizează de către reclamant în cadrul programelor naționale de supraveghere, profilaxie și combatere a bolilor la animale care sunt transmisibile la om, precum și alte activități care concură la supravegherea sanitar veterinară a teritoriului, programe care au fost aprobate prin hotărâri de guvern, în baza contractului de concesiune încheiat cu chemata în garanție și prelungite prin acte adiționale.
Pentru aceste servicii, C. ele M. e V. e întocmesc deconturi justificative cuprinzând situația animalelor efectiv identificate, crotaliate și înregistrate, situații care se depun lunar la sediul DSVSA M., emițând totodată facturi fiscale în conformitate cu tarifele stabilite prin contractul de prestări servicii și prin Hotărârile de Guvern privind aprobarea acțiunilor sanitar veterinare cuprinse în Programul acțiunilor de supraveghere, prevenire și control liber al bolilor, precum și a acțiunilor de identificare a animalelor și a tarifelor aferente acestora.
Lipsa de calitate procesuală pasivă a fost motivată cu aceea că nu există identitate între persoana chematului în garanție și persoana celui împotriva căruia ar putea să se îndrepte reclamantul, în cazul în care ar cădea în pretenții, ceea ce determină participarea unei persoane la un proces este calitatea sa și nu opozabilitatea hotărârii cu care se finalizează acesta, raportul de drept procesual putându-se lega valabil numai între titularii dreptului respectiv, obligației ce rezultă din dreptul material dedus judecății (pag. 335 - 339 vol. I).
În probațiune au fost depuse actele administrativ - fiscale a căror anulare se solicită și documentație care a stat la baza emiterii acestora, s-a dispus efectuarea unei expertize fiscale.
Referitor la raportul de expertiză efectuat în cauză pârâta D. G. a
F. P. M. a formulat un punct de vedere în scris (filele 46 - 55 vol.II) iar chemata în garanție a depus obiecțiuni (filele 67 - 69, vol.II).
Examinând acțiunea și cererea de chemare în garanție, prin prisma susținerilor reclamantului, a probelor existente la dosar și a dispozițiilor legale în materie, instanța reține următoarele:
Prin decizia nr. 1555 din_, pârâta D. G. a F. P. M. a respins ca nefondată contestația formulată de debitorul C. M. V. dr.
D. V. .
Este real faptul că dispozițiile art.141 alin.1 lit.a din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, în forma inițială, au prevăzut în mod explicit scutirea de la plata TVA pentru serviciile medical veterinare efectuate în unități autorizate însă prin Legea nr.343/2006 acest articol a fost modificat, astfel că începând cu anul 2007 operațiunile efectuate de către cabinete medical veterinare nu mai sunt considerate operațiuni de interes general scutite de taxă, fiind eliminate din cuprinsul acestei dispoziții.
Precizările aduse prin modificarea pct.24 din Titlul VI a HG nr.44/2004 începând cu anul 2010 subliniază modificările aduse Codului fiscal, făcând trimitere la Decizia Curții Europene de Justiție în cazul C.E.J.C.122/87.
Hotărârea nr.1620/_ pentru modificarea și completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal clarifică dubiul creat prin "omiterea cabinetelor medical veterinare din dispozițiile art.141 alin.1 în forma modificată de Legea nr.343/_ .";
Faptul că dispozițiile legii prevăd expres și cabinetele medical veterinare ca operațiuni de interes general denotă intenția legiuitorului de a nu le mai acorda un regim fiscal preferențial acestora și nu poate fi interpretată decât ca o excludere a acestor servicii din sfera celor netaxabile în ceea ce privește TVA.
Transpunerea Directivei 2006/112 CE a Consiliului din_ privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată publicată în JOCE L347/1/_ s-a desfășurat temporizat, în etape succesive și distanțate în timp, respectiv modificarea Codului fiscal în anul 2007 și normele metodologice de aplicare în 2010, însă interpretarea stricto sensul a prevederilor legale face normele dreptului național să corespundă prevederilor Directivei.
Ținând seama că dispozițiile art.141 alin.1 din Codul Fiscal modificat prin Legea nr.343/2006 nu fac trimitere explicită la scutirea serviciilor medicale veterinare, reclamantul este obligat să se înregistreze ca plătitor de taxă și să plătească TVA și toate accesoriile calculate pentru neplata la termen a acestuia, tribunalul nu împărtășește punctul de vedere exprimat de expertul desemnat în cauză.
Prin raportul de inspecție fiscală contestat de reclamant, s-a stabilit că depășirea plafonului de scutire a avut loc în luna noiembrie 2008, fapt pentru care reclamantul datorează TVA începând cu 0_ . Faptul că plafonul a fost depășit la data stabilită de organele de inspecție fiscală nu este contestat prin raportul de expertiză efectuat în cauză de expertul Cupar Gheorghe.
Atâta vreme cât chemarea în garanție a fost solicitată și în fața organului fiscal, nu poate fi primită excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție pentru lipsa procedurii prealabile.
Având în vedere că reclamantul are calitatea de concesionar a serviciilor medicale veterinare decontate de D.S.V.A. M., precum și de identificare și înregistrare a animalelor în cadrul programelor naționale de supraveghere, profilaxie și combatere a bolilor la animale, conform contractului cadru nr. 772 din_, excepția lipsei calității procesuale invocată de chemata în garanție este nefondată.
În condițiile prev. de art.150 alin.1 din Legea nr.571/2003 reclamantul datorează TVA, iar faptul că nu s-a declarat ca plătitor de TVA și nu a înscris în facturi această taxă și prin urmare nu a colectat și încasat această taxă nu poate fi imputat chematei în garanție și nici nu justifică nedatorarea acestei taxe, reprezentând o invocare a propriei culpe.
Instanța reține că pârâta D. G. a F. P. M. a calculat suma datorată cu titlul de TVA prin extragerea sumei înscrise în facturi a TVA datorat, astfel că aceasta a fost încasată odată cu plata de către DSVA a facturilor respective.
În consecință, chemata în garanție nu poate fi obligată la plata unei alte sume cu acest titlu, cu atât mai mult cu cât potrivit art.127 alin. 4 Cod fiscal,
instituțiile publice nu sunt persoane impozabile pentru activitățile care sunt desfășurate în calitate de autorități publice.
Pentru toate aceste considerente de fapt și de drept expuse, tribunalul constată că actele administrativ - fiscale sunt temeinice și legale, situație în care va respinge acțiunea și cererea de chemare în garanție formulate de reclamant, având în vedere art.18 din Legea nr.554/2004 cu modificările ulterioare, raportat la art. 61 Cod pr. civilă, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepțiile invocate de chemata în garanție DS ă V. și pentru SA M. .
Respinge ca neîntemeiată acțiunea în contencios fiscal formulată de reclamantul C. M. V. dr. D. V., cu sediul procesual ales în B. M. str. I.L. Caragiale nr. 7/84, în contradictoriu cu pârâta D. G. a F.
P. M. cu sediul în B. M. A. S., nr.2A și cererea de chemare în garanție a Direcției S. e V. e și pentru SA M. cu sediul social în B. M., str. V. A. nr.66.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de azi, 17 aprilie 2013.
Președinte, G. ier,
V. I. I. P.
Red.I.V/_
Tred. P.I/_ 5 ex
